7 definiții pentru nimicire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

nimicire sf [At: MARCOVICI, D. 21/3 / Pl: ~ri / E: nimici] 1 Desființare. 2 Reducere la nimic Si: distrugere, exterminare, lichidare, (înv) nimicnicire (2). 3 Stârpire. 4 Anulare. 5 (Înv) Pierdere a valabilității unei legi, a unui act etc. 6 (Fig) Zdrobire. 7 (Fig) Copleșire. 8 (Înv; fig) Sleire. 9 (Înv; fig) Topire. 10 (Înv; fig) Moarte. 11 (Înv) Desconsiderare. 12 (Înv) Înjosire. 13 (Înv; pex) Josnicie.

NIMICÍRE s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, desființare, prăpădire, exterminare. În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. REBREANU, P. S. 154. O! lege-a nimicirii, o, lege nemiloasă! Cînd, cînd s-a toci oare a vremii lungă coasă! ALECSANDRI, P. III 281.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri

nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NIMICÍRE s. 1. v. distrugere. 2. v. masacrare. 3. distrugere, lichidare, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)

NIMICIRE s. 1. devastare, distrugere, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ cetății de către dușmani.) 2. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ populației de către cotropitori.) 3. distrugere, potopire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)

Intrare: nimicire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimicire
  • nimicirea
plural
  • nimiciri
  • nimicirile
genitiv-dativ singular
  • nimiciri
  • nimicirii
plural
  • nimiciri
  • nimicirilor
vocativ singular
plural

nimicire

etimologie:

  • vezi nimici
    surse: DEX '98 DEX '09