12 definiții pentru pacoste


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pacoste sf [At: MOXA, 352/19 / Pl: ~ și (rar) ~oști / E: slv пакость] 1 Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe Si: belea, năpastă, nenorocire, (îrg) nafaca, (reg) păcostenie. 2 Situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o năpastă. 3 (Îe) A lăsa (pe cineva sau ceva) în ~ A nu se mai ocupa de cineva sau de ceva. 4 (Ccr) Ființă care provoacă cuiva tot felul de neplăceri Vz belea, năpastă. 5 (Îvr) Neînțelegere. 6 (Înv) Abatere de la o normă religioasă Si: greșeală, păcat2, vină. 7 (Înv; îlav) Cu ~ În mod nedrept. 8 (Pop; îe) Este ~ Nu se cuvine.

PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakostĭ.

PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakostĭ.

PÁCOSTE, (rar) pacoste, s. f. Întîmplare care pricinuiește necazuri mari; calamitate, nenorocire, năpastă, belea. Războiul era o pacoste pentru moșneag. SADOVEANU, O. VI 105. Și mai este o pacoste pe capul nostru, cucoane: cheamă-ți înapoi jandarmii pe care ni i-ai trimis prin sate, chipurile, să ne facă dreptate! SP. POPESCU, M. G. 63. Și doar mă și feream eu într-o părere să nu mai dau peste vro pacoste. CREANGĂ, A. 52. ◊ (Folosit ca epitet) Pacostea de zmeu băgă de seamă că voinicul se frămîntă cu firea pentru sănătatea mă-sii. ISPIRESCU, L. 128. ♦ (Eufemistic, mai ales în imprecații) Dracul, naiba. Apoi el pleacă și se duce Pe trepte pîn’ la filozof, Să vadă, să cunoască modul, Cum pacostea de-i plouă podul. COȘBUC, P. II 174. Să cugetăm că vor fi iarăși mulți carii nu vor fi știind ce pacoste de vorbe mai sînt și acelea. ISPIRESCU, U. 115.

PÁCOSTE f. 1) Fapt, întâmplare care pricinuiește mari necazuri; năpastă. 2) pop. depr. Ființă care cauzează cuiva neplăceri; râie. /<sl. pakosti

pàcoste f. belea, nevoie; să nu mai dăm peste vr’o pacoste CR. [Slav. PAKOSTĬ, supărare, pagubă].

pácoste f. (vsl. pakostĭ, pacoste, d. paky, ĭar, din noŭ, opaky, înapoĭ, contrar. V. ipac, opăcesc). Nenorocire, calamitate: Jidaniĭ îs o pacoste pe țară! V. prăpădenie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste

pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁCOSTE s. 1. v. necaz. 2. v. dezastru.

PACOSTE s. 1. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe capul lui!) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pácoste (pácoste), s. f. – Calamitate, nenorocire, supărare, pagubă. Sl. pakosti (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 237). – Der. pacostnic, adj. (vătămător, dăunător), din sl. pakostiniku, înv.

Intrare: pacoste
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacoste
  • pacostea
plural
  • pacoste
  • pacostele
genitiv-dativ singular
  • pacoste
  • pacostei
plural
  • pacoste
  • pacostelor
vocativ singular
plural