PRĂPĂDENIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate provoca (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.

prăpădenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 23^v/4 / V: (reg) prăd~, ~danie, ~die~ / Pl: ~ii / E: prăpădi + -enie] 1 (Îvp) Prăpăd (1). 2 (Îs) ~ia pământului (sau ~ia lui Dumnezeu) Se spune despre o nenorocire îngrozitoare. 3 (Îlav) De ~ În mare cantitate și producând mari pagube. 4 (Îal; șîf de ~ia pământului) Extrem de tare. 5-6 (Reg) Prăpăd (5-6). 7 (Îlav) De ~ Extrem de mult.

PRĂPĂDENIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.

PRĂPĂDENIE, prăpădenii, s. f. Stricăciune, pagubă, distrugere; prăpăd. Atît se stricase acum grădina, încît nu mai era chip a o drege... Mînia grădinarului trecu orice hotare, cînd veni și văzu acea mare prăpădenie. ISPIRESCU, L. 152. ◊ Expr. Prăpădenia pămîntului = ceva nemaipomenit, grozav; foarte mult. S-aude că au venit turcii și tatarii cită frunză și iarbă, prăpădenia pămîntului. SADOVEANU, O. I 487. ♦ Situație grea, primejdie mare, amenințătoare. Iacă mătușa Mărioara c-o jordie în mînă, la tulpina cireșului!.. scoboară-te jos, tălharule, că te-oi învăța eu! Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! CREANGĂ, A. 49. ♦ (Concretizat) Cauză care distruge, nimicește. Se vede că acesta-i prăpădenia apelor, vestitul Setilă, fiul secetei. CREANGĂ, P. 242.

PRĂPĂDENIE ~i f. v. PRĂPĂD. /a (se) prăpădi + suf. ~enie

prăpădenie f. exterminare: prăpădenia pământului.

prăpădénie f. (d. prăpădesc). Peire, nimicire, dezastru: e prăpădenie (grozav de cald orĭ de frig orĭ ploŭă grozav). V. pacoste.

prădenie sf vz prăpădenie

prăpădanie sf vz prăpădenie^[1] corectat(ă)

prăpădienie sf vz prăpădenie

prăpădenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. prăpădenia (desp. -ni-a), g.-d. prăpădenii, art. prăpădeniei

prăpădenie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpădenia (-ni-a), g.-d. prăpădenii, art. prăpădeniei

prăpădenie s. f. (sil. -ni-e), art. prăpădenia (sil. -ni-a), g.-d. prăpădenii, art. prăpădeniei

PRĂPĂDENIE s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.

prăpădenie s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.