36 de intrări

291 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2] – Din fr., lat. in-.

IN2 (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ◊ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum.

IN2 (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ◊ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum.

in2 sn [At: N. COSTIN, L. 44/13 / Pl: ~uri / E: ml linum] 1 (Bot) Plantă erbacee din familia linaceelor, cu tulpina subțire și ramificată în partea superioară, cu frunze înguste și mici, cu flori albastre sau albe, întrebuințată ca plantă textilă și oleaginoasă, în medicina populară și ca nutreț pentru păsări Si: in adevărat, in de cultură (Linum usitatissimum) 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Ineață (Linum austriacum) 3 (Bot; reg; îae) Planta Linum perenne. 4 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia linaceelor cu tulpină rotundă, netedă și flori mari, albastre (Linum extraaxillare). 5 (Bot; reg; îc) ~-galben Plantă erbacee din familia linaceelor cu flori galbene (Linum flavum). 6 (Bot; reg: îc) ~-mare Plantă erbacee din familia linaceelor cu flori mari liliachii și alburii spre bază Si: in-păros (Linum hirsutum). 7 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic Linariță (Linaria vulgaris). 8 (Prc) Sămânță de in (1). 9 (Mpl) Loc cultivat cu in (1). 10 Lan de in (1). 11 Fibră textilă obținută prin prelucrarea inului. 12 (Pex) Pânză făcută din in (11).

in1 i [At: PAPAHAGI, M. 89 / E: fo] Ia!

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2-] – Din fr., lat. in-.

IN s. n. 1. Plantă textilă și oleaginoasă cu tulpina fibroasă, ramificată, cu frunze înguste și mici, cu flori albastre sau albe (Linum usitatissimum). Inul se seamănă mai ales... pentru sămînța lui, din care se scoate uleiul. PAMFILE, A. R. 165. Tortul... se face... din in sau cînepă. DRĂGHICI, R. 77. Părul ei: mătasă moale, Ca și inul cînd înfloare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35. ♦ Sămînța acestei plante. Ulei de in. 2. Fir obținut prin prelucrarea plantei descrise mai sus; p. ext. pînză făcută din aceste fire. O masă simplă, acoperită cu o pînză albă de in bătînd ușor în galben. STANCU, U.R.S.S. 40. Nu sîntem bune decît a toarce la in. NEGRUZZI, S. III 95. Nevastă cu brîu de in. HODOȘ, P. P. 62.

-IN2, -Ă suf. „diminutival și peiorativ”. (< fr. -in, -ine, cf. lat. -inus)

IN1/I-/IM- pref. „privativ, negativ”. (< fr. in-, im-, cf. lat. in)

IN ~uri n. 1) la sing. Plantă erbacee cu tulpină subțire fibroasă, cu flori mici albastre sau albe, cultivată pentru a fi folosită în industria textilă și în cea a uleiurilor. 2) Fibre obținute din tulpina acestei plante. 3) Țesătură fabricată din astfel de fibre. /<lat. linum

in m. 1. plantă textilă ale cării semințe servă la facerea unui uleiu secativ și din a cării scoarță se fabrică fire pentru pânzeturi și stofe (Linum usitatissimum): din semințele de in țăranul face cataplasme pentru coacerea umflăturilor, iar cu uleiul de in vindecă arsurile: din in se toarce și se țese pânza; 2. pânză de in. [Lat. LINUM].

1) in m. ca plantă și n. ca substanță (lat. linum, it. sp. lino, pv. fr. lin, cat. lhi, pg. linho. V. ie 1). O plantă textilă și oleaginoasă maĭ prețioasă de cît cînepa (linum usitatissimum): pînză de in. – Din semințele luĭ se scoate un uleĭ sicativ întrebuințat în pictură; în medicină se întrebuințează semințele luĭ ca laxativ ușor, în infuziune ca diuretic, în decocțiune la spălăturĭ și băĭ potolitoare. Din făina de semințe de in se fac cataplazme emoliente. Pînza numită olandă se face tot din in.

2) *in-, pref. lat. care corespunde cu rom. ne 2, ca lat. in-tactus, rom. ne-atins. Înainte de r și l, se preface în ir, il și apoĭ, după pronunțarea rom., se reduce la un simplu i, ca ireal, ilegal.

IN EXTENSO loc. adv. Pe larg, în detaliu; în întregime. – Loc. lat.

IN EXTENSO loc. adv. Pe larg, în detaliu; în întregime. – Loc. lat.

IN EXTREMIS loc. adv. 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieții. – Loc. lat.

IN EXTREMIS loc. adv. 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieții. – Loc. lat.

IN MEMORIAM loc. adj., loc. adv. În memoria, în amintirea (cuiva sau a ceva). – Loc. lat.

IN NUCE loc. adj., loc. adv. Scurt și cuprinzător; în forma cea mai restrânsă. – Loc. lat.

IN SPE loc. adj., loc. adv. În viitor. – Loc. lat.

IN VITRO loc. adj. și adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. – Loc. lat.

IN VIVO loc. adj. și adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În interiorul organismului viu. – Loc. lat.

IN-CUARTO adj. invar., s. n. v. in-quarto.

IN-CVARTO adj. invar., s. n. v. in-quarto.

IN-FOLIO, adj. invar., (2) in-foliuri,[1] s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

  1. Conform DOOM2 forma de plural este in-foliouri. gall

IN-OCTAVO, adj. invar., (2) in-octavouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în opt, formând 16 pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. – Loc. lat.

IN-PLANO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

IN-QUARTO, adj. invar., (2) in-quartouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Var.: in-cuarto, in-cvarto adj. invar., s. n.] – Din fr. in-quarto.

INDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: indium s. n.] – Din fr. indium.

INDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: indium s. n.] – Din fr. indium.

INDIUM s. n. v. indiu.

ÎN prep. 1. (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) Se suie în pom. ♦ (Indică obiectul de care atârnă ceva) Pune-ți haina în cuier. ♦ (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap. ♦ La, în dreptul. Haină roasă în coate. 2. (Indică timpul în care se petrece o acțiune) în iunie se coc cireșele. ♦ (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. Pleci de mâine în două zile. 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri. 4. (Indică scopul) Se duce în pețit. 5. (Indică instrumentul, relația) S-au înțeles în scris. 6. (Indică o comparație) În formă de..., ca... Fumul se ridică în spirală. 7. Conform cu..., potrivit cu... Fiecare în legea lui. 8. (Introduce un complement indirect) Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.Lat. in.

RESTITUTIO IN INTEGRUM loc. s. f. 1. (Jur.) Formulă juridică prin care o persoană e repusă în totalitatea drepturilor. 2. Reparare totală a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. [Pr.: -ti-o-] – Loc. lat.

ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm; inch. – Din germ. Zoll.

VENI, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te-vino subst. = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul). ◊ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-odată la ceva, a-și aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ◊ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecință). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. ◊ Expr. (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți. A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații) Veni-ți-ar numele! 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare. ◊ Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității. Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). ◊ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ți-a venit (să... sau de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcții negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.). ♦ (Pop.) A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. și: (pop.) viu] – Lat. venire.

corpore sns [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 376 / E: lat in corpore] 1 (Îlav) În ~ În grup. 2 (Îal) Cu toții.

in corpore av [At: SAHIA, N. 40 / E: lat in corpore] Împreună.

in extenso lav [At: CADE / E: lat in extenso] 1 Pe larg. 2 În detaliu. 3 În întregime.

in extremis lav [At: DA ms / E: lat in extremis] 1 În ultimă instanță. 2 Pe patul de moarte.

in memoriam lav [At: DEX / E: lat in memoriam] În amintirea cuiva sau ceva.

in nuce lav [At: DN4 / E: lat in nuce] (Liv) În formă condensată.

in octavo si, ain [At: DA / V: (înv) ~tav / E: fr in-octavo, lat in-octavo] 1-2 (Tip) (Format de carte) în care coala de hârtie e îndoită în opt, formând 16 pagini. 3-4 (Carte) de format in octavo (2). corectat(ă)

in petto lav [At: DN4 / E: lat in petto „în piept”] (Liv) În secret.

in quarto sni, ain [At: DA / E: fr in-quarto, lat in-quarto] 1-2 ain (Format al unei cărți) în care coala de hârtie e îndoită în patru, formând 8 pagini. 3-4 (Carte) de format in quarto (2).

in situ lav [At: LTR2 / E: lat in situ] (Liv) La fața locului.

in vitro av [At: DN3 / E: lat in vitro) (În legătură cu desfășurarea unui proces biologic) 1 În afara organismului viu. 2 În laborator.

in vivo av [At: DN3 / E: lat in vivo] (În legătură cu desfășurarea unui proces biologic) În interiorul organismului viu.

in-folio [At: NEGRUZZI, S. I, 4 / P: ~li-o / E: lat in folio] 1-2 sni, ain (Format al unui volum) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două, formând patru pagini. 3 sni Carte in folio (2).

in-plano sni, ain [At: DEX / At: lat in plano] 1-2 (Format al unei cărți sau al unui ziar) în care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 3-4 (Carte sau ziar) de format in-plano (2).

indiu sn [At: MACAROVICI, CH. 173 / V: ~m / E: fr indium, ger Indium] Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje.

în pp [At: COD. VOR. 33/6 / V: -n, (înv) (î)r, îm / E: ml in] 1 Indică interiorul unui spațiu în borcan. 2 Indică un spațiu în interiorul căruia se derulează o acțiune Cântă în pădure Cf prin. 3 (Fig) Indică starea unui lucru, a unui fapt etc. Este în extaz Cf întru. 4 Indică intrarea într-un anumit spațiu Merg în Asia. 5 Indică mișcarea într-un anumit spațiu Aleargă în hol. 6 Indică o acțiune incipientă Se pune în mișcare. 7 Indică trecerea dintr-o stare în alta Se preface în cerb. 8 Indică o transformare Se schimbă în bine. 9 Indică suprafața unui spațiu S-au așezat în scaune Si: pe. 10 Indică direcția spre locul sau spre ținta acțiunii, speranței etc. Se arată în prag Si: asupra, la, pe. 11 Indică ideea de așezare Stă în loc. 12 Indică ideea de legare Pune boii în jug. 13 Indică ideea de fixare înfipt în pământ. 14 (Îcr din, dintru, de la) Indică repetabilitatea mișcării Din loc în loc. 15 (Spc) Din. 16 (Spc) Între. 17 (Spc) La. 18 Peste. 19 Spre. 20 Indică ideea de limitare În margine Si: asupra, în dreptul, la. 21 înainte. 22 Indică ideea de instrument Prind în clește Si: cu, de, din, pe, prin. 23 Indică ideea de preț sau echivalență Socotesc în lei Si: cu, în loc de, pentru. 24 (Îlav) ~ cinste (sau dar) Gratuit. 25 (Îlpp) ~ urma Indică ideea de consecință Si: ca, drept. 26 Indică ideea de măsură, cantitate Volum în litri Si: cu, de, pe. 27 (Îcr din, de) Indică ideea de progresie Din ce în ce. 28 Indică ideea de distribuție În sferturi. 29 (Îs) ~ două rânduri, ~ trei rânduri etc. Indică ideea de multiplicitate Si: de două ori, de trei ori etc. 30 Indică modul în care se face sau se derulează o acțiune În salturi. 31 (Spc) Indică forma unui obiect În trei muchii Si: cu. 32 Prin. 33 După. 34 (Îs) ~ numele (sau baza, temeiul) Indică autoritatea, baza, temeiul din care pornește o acțiune. 35 (înv) Indică ideea de comparație Îmbrăcat în marinar Si: ca. 36 Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment Vin în trei ore Si: după, peste. 37 Indică obiceiul de care se atârnă ceva Pus în cui. 38 Indică o parte a corpului care (nu) este acoperită, îmbrăcată, etc. în picioarele goale. 39 Indică timpul în care se petrece o acțiune Termin în trei ore 40 Indică o cauză În frig. Cf din pricina, în urma. 41 (Îlpp) ~ vederea Indică scopul În vederea victoriei. 42 (Lin; pop) Indică limba în care se comunică În grecește Si: pe.

în(i) i [At: CUV. D. BĂTR. II, 235 / E: fo] (Înv) Iată, deci.

țol1 sm [At: MOLNAR, D. 45/23 / Pl: ~i, (înv) ~uri sn / E: ger Zoll] Unitate de măsură pentru lungimi, utilizată în special pentru fileturi și diametre, având valoare de 25,4 mm, după modelul celei folosite în Anglia și S. U. A., și de 26,15 mm, după modelul celei folosite în Germania.

veni [At: PSALT. HUR. 64r/13 / Pzi: 1 vin, (îvp ) viu, 2 vii, (îrg) vini, 3 vine, 6 vin, (reg) vine / Pfs și: 6 (înv) vineră / Cj și: 1 (îvp) să viu, 2 (reg) să vini, 3, 6 (îvp) să vie, (pop) să viă / Grz: venind, (îvp) viind / Par: venit, (reg) vint, vind / Imt: 2 vino, (pop) vi / E: ml venire] 1 vi (D. ființe) A se deplasa spre locul unde se află cineva sau ceva. 2 vi (D. ființe) A se apropia de un anumit loc, de o așezare etc. 3 vi (Îe) A se întoarce (sau a se duce, a pleca etc.) cum a ~t A se întoarce fără a-și fi realizat țelul pentru care a făcut deplasarea. 4 vi (D. bani obținuți fără efort; îe) A se duce cum (sau precum) a (sau au) ~t A fi cheltuiți cu ușurință, fără a realiza ceva. 5 vi (Pfm; adesea în legătură cu „a avea pe”, „a fi plin de” etc.; îc) Vino-ncoace (sau vino-ncoa) Farmec senzual pe care îl emană o persoană (mai ales o femeie) Si: sex-appeal. 6 vi (Rar; îac) Ispită. 7 vi (Pex; d. ambarcațiuni) A se deplasa pe apă apropiindu-se (de ceva sau de cineva). 8 vi (Pan; d. păsări) A zbura (dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat). 9 vt (Pan; d. obiecte) A se deplasa prin aer cu viteză dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat (fiind lansat, azvârlit). 10 vi (Cu determinări introduse prin pp „pe la”, „prin”, „peste”) A merge străbătând un loc, o întindere de pământ Si: a trece (prin...). 11 vi (Cu determinări locale în care, de obicei, alternează „de la” sau „din” cu „la” sau „în”) A merge dintr-un loc în altul, dintr-o parte în alta. 12 vi (Cu determinări locale introduse de obicei prin pp „din”, „de la” sau construit cu „de unde”, care indică punctul de plecare) A se pune în mișcare pentru a ajunge undeva sau la cineva. 13 vt (Cu determinări locale introduse de obicei prin pp „din”, „de la” sau construit cu „de unde”) A proveni1 din ... 14 vi (Pfm; îe) Așa (sau acum) mai vii de-acasă Se spune, aprobativ, cuiva care revine asupra unei hotărâri sau care adoptă o atitudine mai înțeleaptă, mai conciliantă. 15 vi (Îae) Se spune, aprobativ, cuiva care reușește să-și precizeze punctul de vedere. 16 vi (Pop) A(-și) ~ de-acasă A se lămuri asupra unui lucru. 17 vi (Îe) Mergi (sau mergeți, să mergi etc.) ori du-te (sau duceți-vă, să te duci etc.), pleacă (sau plecați etc.) de unde ai (sau ați etc.) ~t Pleacă (sau plecați etc.) de aici! 18 vi (Îae) Lasă-mă (sau lăsați-mă etc.) în pace! 19 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) în (ori întru) întâmpinare sau a-i ~ (cuiva) înainte (ori, înv, în față, reg, în cale), a ~ în (sau întru) întâmpinarea (cuiva), a ~ înaintea (cuiva) A întâmpina (pe cineva). 20 vi (Îe) A ~ în întâmpinarea a ceva A anticipa o idee, o teorie etc. 21 vi A apărea ca o consecință, un efect a ceva Si: a decurge (4), a deriva (3), a rezulta, a se trage din... 22 vi (Îe) De aici vine (apoi) (aceea) că... sau de unde vine că... Datorită acestui fapt. 23 vi (Îe) Din această cauză. 24 vi A-și avea originea din ceva sau de undeva Si: a proveni. 25 vi (D. limbi sau d. elemente ale unei limbi) A-și avea originea și a evolua istoric din... Si: a deriva (4). 26 vi (Înv; d. dispoziții, hotărâri etc. oficiale) A emite. 27 vi A avea ca sursă, ca punct de plecare. 28 vi (De obicei cu determinări locale introduse prin pp „la”, „până la”, „în”, „până în” etc., care indică punctul de sosire) A ajunge într-un anumit loc (care reprezintă punctul final al deplasării) Si: a descinde (5). 29 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) iapa la hăț A se schimba împrejurările în favoarea cuiva. 30 (D. ființe; îe) A ~ pe (sau în) lume, (îvr) a ~ la viață A se naște. 31 vt (Bis; d. Fiul lui Dumnezeu; îe) A ~ pe (sau în, înv, pre) lume sau a ~ cu trup A se întrupa. 32 vi (Pop) A ~ alba în sat A se lumina de ziuă. 33 vi (Îe) A(-i) ~ la țanc (sau, rar, la pont) A sosi la momentul oportun. 34 vi (Înv; îe) A ~ la mijloc A interveni. 35 vi (Înv; îe) A ~ fără vistavoi A sosi (undeva) pe neașteptate. 36 vi (Pop; îe) A(-i) ~ (cuiva) drăguș la căuș (sau, reg, roaga, murga la traistă, ăl nan la găvan, sura la măsură) Exprimă o amenințare. 37 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) (Moș) Ene pe la gene A i se face somn. 38 vi A-i ~ (cuiva) mucul la deget (sau cuțitul la gât) A ajunge într-o situație grea. 39 vi (Îae) A fi în primejdie. 40 vi (Îae) A ajunge la limita răbdării. 41-42 vi, vrim A(-i) ~ (cuiva) în (sau, înv, întru, spre) ajutor (ori sprijin, reg, ajutorare) sau a ~ în (înv, întru) ajutorul (sau sprijinul) (cuiva), a se ~ în ajutorul (cuiva), (înv) a(-i) ~ (cuiva) ajutor, (îvr) a ~ (cuiva) cu mână de ajutor A interveni (prompt) pentru a ajuta pe cineva. 43 vi (Îae) A fi de folos cuiva. 44 vi (Îe) A ~ în sprijinul sau ajutorul (a ceva ori a cuiva) A aduce argumente în favoarea (susținătorului) unui anumit punct de vedere. 45 vi (Îe) A(-i) ~ de hac (sau, înv, a ~ la hac) A pedepsi pe cineva. 46 vi (Îae) A găsi modalitatea de a face inofensiv pe cineva care provoacă nemulțumiri, supărări, necazuri. 47 vi (Îe) A(-i) ~ de hac A depăși o dificultate, un ostacol etc. 48 vi (Îvr) A ~ deasupra A deveni învingător. 49 vi (Îvp; îe ) A(-i) ~ (cuiva) la (ori în) mână sau a ~ pe (ori în, la) mâna (ori mâinile) cuiva A ajunge la dispoziția cuiva. 50 vi (Îvr; îe) A ~ la bani A câștiga bani. 51 vi (Îae) A obține bani. 52 vi (D. obiecte, mai ales d. mărfuri; adesea cu determinări introduse prin pp „din”, „de la”) A ajunge la destinație. 53 vi (D. obiecte, mai ales d. mărfuri; adesea cu determinări introduse prin pp „din”, „de la”) A fi adus undeva. 54vi (Înv; îe) A ~ la (sau în) mâna (sau mâinile) (cuiva) ori a-i ~ (cuiva) la (sau în, sub, a) mână A ajunge în posesiunea cuiva. 55 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) cărțile A trage sau a-i cădea cărți bune (potrivite pentru a câștiga la jocul de cărți). 56 vi (D. înștiințări, mesaje, scrisori etc.; adesea cu determinări introduse prin pp „din”, „de la”; de obicei construit cu dativul pronumelui personal) A ajunge la destinatar. 57 vi (D. înștiințări, ordine etc.; adesea cu determinări introduse prin pp „din”, „de la”; de obicei construit cu dativul pronumelui personal) A deveni cunoscut celui căruia îi este adresat, destinat. 58 vi (Înv; îe) A-i ~ mazilie (sau mazilia) A fi înlăturat de la domnie. 59 vi (D. publicații periodice) A fi difuzat (3). 60 vi (D. lumină, sunete, mirosuri etc.; adesea construit cu dativul) A se propaga prin spațiu până într-un anumit loc. 61 vi (D. lumină, sunete, mirosuri etc.; adesea construit cu dativul) A deveni perceptibil. 62 vi (D. știri, zvonuri etc. sau, pex, d. fapte, întâmplări etc.; îe) A ~ la (sau în, înv, prin) urechile (sau cunoștința, înv, auz, auzul) (cuiva) ori a-i ~ (cuiva) la urechi A ajunge la cunoștința cuiva. 63 vi (Cu determinări nume de persoane sau echivalente ale acestora, introduse de obicei prin pp „cu”) A însoți (pe cineva) sau a fi însoțit (de cineva). 64 vi A aduce cu sine. 65 vi (La unele jocuri de cărți; îe) A juca pe ~ (sau pe venite) A juca în contul banilor care vor fi aduși ulterior. 66 vi (Pan; cu determinări nume de abstracte, de acțiuni etc.) A fi mesagerul a ceva. 67 vi (Cu determinări care indică idei, proiecte, propuneri etc.) A propune1. 68 vi (Îvp ; d. ființe, de obicei cu determinări introduse prin pp „asupra”, „peste”, „împotriva” etc.) A se repezi asupra cuiva sau peste ceva cu intenții dușmănoase, agresive. 69 vi (Pop; pex; d. vehicule sau d. conducători de vehicule) A izbi (intrând în coliziune cu ...). 70 vi A se năpusti, printr-o acțiune militară, asupra dușmanului, asupra unui loc deținut de acesta etc. 71 vi A pătrunde în număr mare (și pe neașteptate) pe un teritoriu străin cu scopul de a-l jefui, de a-l cotropi. 72 vi (Îe) Doar nu vin turcii (sau tătarii) ori doar nu vin turcii, nici tătarii Se spune pentru a calma pe cineva prea grăbit sau înfricoșat fără motiv. 73 vi (Mai ales d. animale sau păsări de pradă) A se năpusti pentru a răpi, a ucide (pe cineva) sau a devora (ceva). 74 vi (Determinat prin „înăuntru” sau prin alte determinări locale care indică un spațiu delimitat sau considerat ca atare și introduse de obicei prin pp „în”)A intra în ... 75 vi (Pex; udp „prin”, „în”) A pătrunde printr-o deschizătură, printr-un spațiu îngust, delimitat etc. 76 vi (Determinat prin „afară” sau prin alte determinări locale introduse de obicei prin pp „din”) A ieși. 77 vi (De obicei cu determinări introduse prin pp „la” sau în dativ) A vizita (1). 78 vi (De obicei cu determinări introduse prin pp „la”, care indică întruniri, manifestări publice) A lua parte (la ...). 79 vi (Pop) A frecventa cursurile unei instituții de învățământ. 80 vi (De obicei însoțit de propoziții circumstanțiale finale) A se prezenta la cineva sau undeva (cu un anumit scop, cu o anumită intenție). 81 vi (Îe) A ~ pe capul cuiva A cauza cuiva suferințe, necazuri etc. 82 vi (Îe) Bine ai (sau ați) ~t (sănătos, sănătoși) Formulă de salut cu care este întâmpinat un oaspete. 83 vi (Îe) Bine că ai (sau ați etc.) ~t Formulă prin care se evidențiază satisfacția față de oportunitatea sosirii cuiva. 84 vi (Trs; Mol) A ~ la ușa (sau la pragul) (cuiva) sau a-i ~ (cuiva) la ușă A se prezenta la cineva pentru a-i cere ospitalitate, ajutor, bunăvoință. 85 vi (Mol; îe) A ~ ca la borș A se prezenta undeva și a pleca de acolo în grabă. 86 vi (Pop; îe) A ~ (undeva) după (cineva sau ceva) A căuta (pe cineva sau ceva) în locul unde se află, se ascunde etc. 87 vi (Îe) A ~ în numele (sau din partea) cuiva A se prezenta (undeva) ca mesager, ca reprezentant al cuiva. 88 vi (Înv; îe) A ~ în numele cuiva A se prezenta (undeva) dându-se drept altcineva și uzând, prin înșelăciune, de autoritatea acestuia. 89 vi (Înv; îe) A ~ înainte A se întâlni (pe parcursul unei relatări, al unei expuneri). 90 vi (Înv; d. fapte, întâmplări; îae) A se petrece. 91 vi A se adresa cuiva. 92 vi A solicita cuiva ceva. 93 vi (D. bolnavi) A consulta un medic. 94 vi (Pop) A se prezenta la o persoană de sex feminin pentru a o cere în căsătorie. 95 vi (Jur; de obicei cu determinări ca „înaintea”, „spre înfățișare”, „de față”, „la judecată” etc.) A se înfățișa (ca parte) în fața unei autorități judiciare sau a unui organ de justiție Si: a compărea. 96 vi A trece de partea cuiva. 97 vi A se alătura cuiva într-o acțiune Si: a se alia (2). 98 vi A deveni adeptul cuiva. 99 vi (De obicei determinat prin „jos”) A se deplasa de sus în jos (pe o suprafață) Si: a coborî (3), a scoborî. 100 vi A cădea (cu viteză) de la o înălțime oarecare. 101 vi (Reg; d. porțiuni de teren; îe) A ~ în vale A se prăbuși. 102 vi (Tlg; d. divinități) A coborî (din cer) în lumea pământească. 103 vi (D. necazuri, suferințe etc.) A se abate asupra cuiva sau a ceva. 104 vi (Îe) A ~ de sus A proveni de la o autoritate superioară. 105 vi (Pop; d. ființe; urmat de determinări indicând partea corpului care intră în contact cu locul căderii) A cădea la pământ. 106 vi (Trs; d. piele; îe) A-i ~ jos A i se desprinde de pe corp. 107 vi (Pop; d. ființe; cu determinări ca „sus”, „în sus” etc.) A se îndrepta în sus (spre un loc mai ridicat) Si: a (se) urca, a (se) sui. 108 vi (D. corpuri) A se ridica deasupra (apei). 109 vi (Îvp; îe ) A ~ la iveală (sau la aieve, la arătare) A fi dezvăluit. 110 vi (D. ființe; de obicei cu determinări modale ca „mai”, „iar”, „înapoi” etc.) A se întoarce în locul de unde a plecat Si: a reveni1. 111 vi (Reg; irn; îe) A ~ de la biserică A se întoarce beat acasă. 112 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) numai numele A muri undeva, departe de locul de unde a plecat. 113 vi (D. obiecte) A fi returnat cuiva. 114 vi (D. obiecte, părți ale lor etc.; îe) A ~ la loc A recăpăta poziția inițială. 115 vi (D. animale, mai ales d. păsări) A se întoarce din migrație. 116 vi A redobândi stare, o situație anterioară. 117 vi (Îe) A-și ~ în chef A-și recăpăta buna dispoziție. 118 vi (Îe) A-și ~ în fire (sau în sineși, reg, în ori, în puteri, înv, la firea sa) A-și recăpăta forțele, vigoarea (după o stare de slăbiciune, de depresiune etc.) Si: a se restabili. 119-121 vir, vim A-și ~ în fire (sau în simțire, în simțiri, în sine, îrg, la fire, reg, în ori, în oară, în minte, în firi, în horatic, la ori, la oară, la minte, la rând), sau, reg, a ~ în fire (sau în ori, în minte, la cale), a se ~ în fire (sau în oară, în minte, la fire), a-i ~ în fire (sau în ori, în oară, în formă, în putere, la fire) A-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize etc. 122-124 vir, vim (Îae) A se desmetici dintr-o stare de toropeală, de amețeală, de leșin etc. 125 vi (Îe) A-și ~ în fire (sau în sine, reg, în ori, înv, la fire) sau, reg, a ~ în ori A-și recăpăta calmul, stăpânirea de sine (după un moment de spaimă, furie, descumpănire etc.). 126-127 viim (Îe) A-și ~ în fire (sau în cunoștință, înv, în minte, în cunoștinți, în socoteală, întru sine-și, la socoteală, reg, în ori, la minte, fam, în minți) sau, înv, a ~ întru sine (sau în sine-și, în mintea sa), înv, a-i ~ în socotință A-și redobândi capacitatea de judecată, de discernământ (renunțând la idei, la intenții sau la fapte nepotrivite, condamnabile). 128-129 viim (Îae) A se lămuri (în legătură cu o situație). 130 vi (D. simțuri, forță, putere etc., ale oamenilor) A se reface. 131 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) inima (sau sufletul) la loc A-și recăpăta calmul, buna dispoziție, curajul după un moment de emoție, de spaimă, de descurajare etc. 132 vi (Rar; îe) A-i ~ (cuiva) fața (la loc) A-și recăpăta expresia, înfățișarea firească, revenindu-și după o emoție puternică, o boală etc. 133 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) inimă (sau suflet) A căpăta curaj. 134 vi (Mar; Trs; îe) A-i ~ (cuiva) fire (sau oară, putere, răsuflu) A-și reveni dintr-o stare de leșin, de amețeală etc. 135 vi (Îvr; îe) A ~ în viață A învia. 136 vi (Îvp ; d. ape; de obicei urmat de determinări locale sau modale) A curge (la vale) (în cantitate mare). 137 vi (Îvp; pex; d. ape; de obicei urmat de determinări locale sau modale) A (se) revărsa. 138 vi (Îvp; d. ape; îe) A ~ mare A-și spori debitul (revărsându-se). 139 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) apa (sau apă) la moară sau a ~ apă (sau apa) (și) la (sau pe) moara cuiva A se schimba împrejurările în favoarea cuiva. 140 vi (Îvp; d. ape curgătoare; cu determinări introduse mai ales prin pp „din”) A izvorî. 141-142 vi (Îvp; de obicei cu determinări introduse prin pp „în”) A se vărsa (25-26). 143 vi (Pop; îe) A ~ la matcă (sau la vad1) A reintra în albie după revărsare. 144 vi (Îvp; d. ape curgătoare; udp „alăturea cu”, „prin”, „pe lângă” etc.) A curge pe lângă sau prin ... 145 vi (Pop; adesea cu valoare incoativă) A curge (la un robinet, pe o țeavă, într-o instalație etc.). 146 vi (Pop; d. lichide organice) A se scurge. 147 vi (Udp „până la”, „la”) A ajunge până la nivelul ... 148 vi (Îe) A nu-i ~ (cuiva) nici la degetul cel mic A nu se putea compara cu cineva (din cauza inferiorității în care se află). 149 vi (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) apa la gură (sau la gât) sau (îvr) a ~ apa la gură A se afla într-o situație foarte dificilă. 150 vi (Îae) A fi în mare pericol. 151 vi (Îae) A ajunge la limita suportabilului. 152 vi (Îe) A ~ la măsură A ajunge la mărimea prestabilită sau normală. 153 vi (Îe) A ~ cotul la măsură sau a veni tafta la cot A se potrivi. 154 vi (Îvp ; d. obiecte, bunuri etc.) A fi evaluat, ca mărime, ca greutate, ca volum (în unități corespunzătoare). 155 vi (Îvp; d. mărfuri) A fi evaluat ca preț. 156 vi (Îvp; d. mărfuri) A costa (1). 157 vi (Înv; d. oameni) A ajunge (cu numărătoarea) la numărul de ... 158 vi (Îvp) A rezulta în urma unui calcul. 159 vi (Înv; îe) A ~ la (sau pe) sută A fi în procent de ... 160 vi (Înv) A se cuprinde în alt număr Si: (înv) a merge. 161 vi (D. forme de relief, repere geografice etc.) A fi situat undeva (prin raportare la ...). 162 vi (D. drumuri, hotare etc.) A avea traseul (din direcția ..., cu începere din ..., până la ...). 163 vi (D. construcții sau d. părți ale unei construcții) A fi amplasat pe un anumit loc. 164 vi (D. obiecte sau d. componente ale unui ansamblu, ale unei instalații etc.) A avea un loc determinat în cadrul unei structuri, al unei organizări, al unui întreg etc. 165 vi (Îe) A(-i) ~ cuiva (ceva) la (sau, pop, de, înv, pre,îvr, cu) îndemână sau (îvp) a(-i) ~ cuiva (ceva) îndemână (sau, pop, dindămână, dândămână) A fi suficient de aproape (de cineva) pentru a fi ușor de atins, de luat, de mânuit. 166 vi (Pex; îae) A-i fi cuiva ușor, comod (de făcut). 167 vi (Îe) A-i ~ cuiva peste mână (ceva) A fi prea departe pentru a fi ușor de atins, de luat, de mânuit de cineva. 168 vi (Pex; îae) A-i fi cuiva greu, incomod (să facă) ceva. 169 vi (De obicei construit cu dativul; adesea cu determinări modale ca „bine”, „frumos”, „de minune” etc.) A i se potrivi. 170 vi (De obicei însoțit de determinări introduse prin prepoziții sau de elemente predicative suplimentare care indică rangul, instituția, domeniul etc.) A prelua funcția, împuternicirea de ... 171 vi (Îe) A ~ în (sau la) scaun (sau pe tron) A fi întronat. 172 vi (D. formațiuni politice, guverne etc.; îe) A ~ la putere (sau la guvern) A prelua puterea (politică) într-o țară. 173 vi (D. oameni; udp „la” sau „în”) A lua în primire o slujbă, un post (de conducere). 174 vi (Îe) A ~ în serviciul cuiva A se pune în serviciul cuiva. 175 vi (Reg; la unele jocuri cu mingea; îe) A ~ la păscare A prelua însărcinarea de a prinde mingea. 176-177 vr, (rar) vi (Îvp; construit cu dativul și, adesea, precizat prin „parte”) A i se atribui (prin partaj) ca moștenire, ca zestre, ca recompensă etc. 178 vi A dobândi (1). 179 vi (D. ființe; adesea cu determinări introduse prin pp „după”, înv, „dinpoia” sau lpp „în urma”, „pe urmele”, care indică elementul precedent față de care se face raportarea) A merge după cineva sau ceva. 180 vi (Pan) A urma (imediat) după altcineva sau după altceva (în spațiu sau în timp) Si: a succeda. 181 vi A urma în grad sau în rang după ... 182 vi A fi situat pe o anumită treaptă, într-o ierarhie, după ... 183 vi (Pop; îe) A ~ după cineva A se însoți cu cineva (căsătorindu-se). 184 vi (Pop; îae) A urma pe cineva în vederea căsătoriei. 185 vi A urmări (pe cineva) (pentru a-l supraveghea, pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde etc.). 186 vi A se călăuzi după un indiciu, după o urmă. 187 vi A urma învățăturile cuiva. 188 vi A proceda conform cu ... 189 vi (Pex) A fi alături de cineva (într-o acțiune). 190 vi (D. evenimente, fenomene, întâmplări etc.) A avea loc. 191 vi (D. evenimente, fenomene, întâmplări etc.) A surveni. 192 vi (Îe) Nu ști cum vine păcatul Se spune pentru a exprima resemnarea în legătură cu viitorul. 193 vi (Îae) Se spune pentru a exprima îndemnul la prudență. 194 vi (Îe) A ~ vorba (sau vorbă, înv, cuvântul) de ... (sau despre ..., că..., îvr, pentru ...) A fi adus în discuție. 195 vi (Îae) A se vorbi (printre altele și) despre ... 196 vi (Îe) Așa (sau cum) vine vorba (sau, rar, vorbirea) ori, reg, vine vorba ceea Așa se spune. 197 vi (Îe) A înțelege (sau a pricepe, a vedea) cum vine vorba cuiva (sau vorba asta) A sesiza nuanța, aluzia din spusele cuiva. 198 vi (D. personalități; îe) A apărea (în timp). 199 vi (Înv) A fi conform cu dorințele cuiva. 200 vi (Înv) A se cuveni. 201 vi (D. unități de timp) A sosi (în succesiune normală). 202 vi (Îe) A(-i) ~ (cuiva sau la ceva) vremea (sau vremurile, timpul) A sosi pentru cineva sau pentru ceva momentul favorabil așteptat. 203 vi (Îe) Vine (sau, pop, a ~) (ea) și vremea aceea Se spune pentru a exprima convingerea că, în timp, se vor satisface anumite așteptări. 204 vi (Înv; îe) A ~ împlinirea vremii A se împlini timpul stabilit. 205 vi (Îe) Nu știi (sau mai știi) cum vine (sau ~) vremea ori așa vine vremea Se spune pentru a evidenția caracterul imprevizibil sau accidental al unor situații sau întâmplări. 206 vi (Îe) A ~ (și) vremea (sau ceasul, ziua) cuiva A sosi momentul aprecierii, recompensării cuiva. 207 vi (Îae) A sosi momentul pedepsirii cuiva. 208 vi (Îe) A(-i) ~ (cuiva) ceasul (sau vremea) A ajunge la capătul zilelor. 209 vi (Îae) A-i sosi timpul să se căsătorească. 210 vi (Rar; îae) A-i sosi timpul să nască. 211 vi (Pop; d. o femeie însărcinată ajunsă la termenul nașterii; îe) A(-i) ~ vremea, dar nu a nu(-i) ~ ceasul A aștepta declanșarea nașterii. 212 vi (Pop; d. o față de măritat; îae) A nu-și fi găsit încă pretendent. 213 vi (D. unități de timp, date, termene calendaristice, sărbători) A urma la rând (în conformitate cu periodicitatea specifică). 214 vi A ajunge până la data (de...). 215 vi (Îvp; d. zile, evenimente, sărbători etc.; cu determinări introduse prin pp „în”, „la”) A cădea la o anumită dată Si: a pica1. 216 vi (Îvp ; d. unități de timp) A se încheia. 217 vi (Cu determinări introduse prin pp „până la”, „la”) A se perpetua (până la ...). 218 vu (D. sentimente, senzații etc.) A pune stăpânire pe cineva Si: a apuca (14), a cuprinde (20). 219-220 vu (Îe) A-i ~ (cuiva) lacrimile (sau lacrimi) (în ochi) (A fi pe punctul de) a plânge. 221 vu (Îe) A(-i) ~ (cuiva) pe buze (sau pe limbă) (ceva) A avea pornirea de a spune ceva. 222 vu (Îe) A spune (sau a zice, îvp, a grăi) (tot) ce îi vine (sau câte îi vin) la (sau în) gură A vorbi cu cineva fără a alege cuvintele (fiind sub impulsul unei stări emoționale de moment). 223 vu (Îe) A ocărî (sau a batjocori, a blestema etc.) cum (sau oricum) îi vine la gură A-și exprima în termeni duri, ireverențioși, furia, disprețul față de cineva. 224 vu (Îe) A-i ~ (cuiva) acru A nu mai suporta ceva. 225 vu (Îe) A-i ~ (cuiva) o nebuneală (sau toanele, pandaliile) să ... A i se năzări să ... 226 vu (Îe) A-i ~ (cuiva) nebunie (sau pandaliile) A se înfuria. 227 vu (Îe) Era (sau mai) să-i vină dambla (sau damblaua, nebunie) A fi pe punctul de a-și pierde rațiunea (din cauza durerii, a furiei, a suprinderii extreme). 228 vu (Îe) A-i ~ (cuiva) (toți) dracii A deveni îndărătnic, nereceptiv. 229 vu (Îae) A se înfuria. 230 vu (Îe) A-i ~ cuiva pe cineva A se mânia pe cineva. 231 vu (Precedat de „cum”, „când”, „unde” etc.; construit cu dativul pronumelui personal) A găsi de cuviință. 232 vu (Îe) A-i ~ (cuiva) bine (sau la socoteală) (să ..., ca să ..., de ..., de a ..., a ...) A-i fi bine (să ...). 233 vu (Îae) A-i fi convenabil (să ...). 234 vu (Îae) A găsi momentul favorabil (să ...). 235 vu (Îe) A-i ~ (cuiva) bine cu ... (sau că ...) A-i produce mulțumire (că ...). 236 vu (Îe) A-i ~ (cuiva) ușor (sau lesne, pop, neted, înv, cu ușurare, cu înlesnire, cu lesnire) (să ..., a ..., de a ...) A-i fi ușor (să ...). 237 vu (Îe) A(-i) ~ (cuiva) (cu) greu (să ..., a ..., de ...) sau a nu-i ~ (cuiva) să ... A-i fi greu (să ...). 238 vu (Îae) A i se părea dezagreabil (să ...). 239 vu (Îae) A-i fi imposibil (să...). 240 vu (Îae) A nu-i conveni. 241 vu (Cu subiectul gramatical „gândul”, „ideea” etc.) A-i trece cuiva prin minte. 242 vu (Cu subiectul gramatical „gândul”, „ideea” etc.) A găsi de cuviință (să ...). 243 vim (Îe) A-i ~ (cuiva) în (sau prin) minte (sau în cap, în gând) A se gândi dintr-o dată la ceva. 244 vim (Îe) A(-i) ~ (cuiva) în minte (sau în cap, în amintire, în memorie, pop, în gând, reg, în ori, înv, aminte) A-și aminti (de ceva). 245 vim (Îe) A(-i) ~ (cuiva) în minte (sau în cap, înv, aminte) sau, pop, a-i ~ minte A-și da seama de ... 246 vim (Îe) Cum îi vine în (sau la) minte (ori{{În original, fără accent/212} în gând) După bunul plac. 247 vim (Îe) A nu-i ~ (cuiva) nici (măcar) în (sau prin) minte (ceva) sau, înv, a nu-i ~ (cuiva) aminte A considera ceva de neconceput, irealizabil. 248 vim (Adesea cu valoare exclamativă; îe) (Nu știu) ce-mi (sau ce-i, ce ne etc.) vine (sau ~, a ~t) (mie sau lui, nouă etc.) (în minte, în gând, reg, ispita) (de ...) Se spune pentru a atrage atenția asupra caracterului surprinzător, neobișnuit al faptelor sau al situațiilor relatate. 249 vim (Îe) Ce-ți (sau ce-i etc.) ~? ori ce ți-a (sau i-a etc.) ~t? Se spune, cu o nuanță de reproș, pentru a exprima nedumerirea, surprinderea în legătură cu afirmațiile, cu atitudinea sau cu faptele neobișnuite, nepotrivite ale cuiva. 250 vi (Cu determinări introduse prin pp „la”, „în”, înv, „întru”, „spre”) A ajunge într-o anumită stare, situație. 251 vi (Îe) A ~ în contact (sau în atingere, rar, în raport) (cu...) A se atinge (cu...). 252 vi (Îae) A ajunge în imediată vecinătate (cu...). 253 vi (Îae) A ajunge să aibă relații datorită vecinătății cu... 254 vi (Îae) A stabili o legătură (cu...). 255 vi (Îae) A ajunge să cunoască. 256 vi (Îe) A ~ în contradicție (sau în contrazicere, în conflict, în opoziție, în luptă etc.) cu ... A fi în dezacord cu ... 257 vi (Îae) A fi contar cu ... 258 vi (Pop; d. plante) A rodi1 (1). 259 vi (Pop; d. plante) A se coace. 260 vi (Reg; d. vie; îe) A ~ pe rod A începe să rodească. 261 vi (Îvp; cu precizări ca „în vârstă”, „la anii” etc., urmate de determinări genitivale sau introduse prin pp „de”) A împlini o anumită vârstă. 262 vi (Îvp; îe ) A(-și) ~ la (sau în) vârstă (sau deplină vârstă, vârsta legiuită, măsura vârstei, vârsta anilor) A deveni major. 263 vi (Îvp ; îe) A ~ în vârstă (sau la vreme) de (adânci) bătrânețe sau (îvr) a ~ mai la vârstă A îmbătrâni (foarte tare). 264 vi (Înv; îe) A ~ la sfârșitul vieții (sau anilor) A muri1. 265 vi (Olt; urmat de determinări numerice; îe) A ~ pe ... A fi pe punctul de a împlini vârsta de ... 266 vi (Îvr) A se transforma. 267 vi (Înv) A cădea de acord. 268 vi (Înv; d. decizii, măsuri) A adopta (4). 269vi (Îrg; îe) A ~ în pofta cuiva (sau la voie) A face cuiva pe plac. 270 vi (Înv; îe) A ~ la tocmeală (sau la împăcăciune, la consens etc.) (cu ...) A cădea de acord (cu ...). 271 vi (Îvp; construit cu dativul pronumelui personal) A-i părea1. 272 vi (Cu valoare de semiauxiliar de aspect, exprimă caracterul potențial al unei acțiuni; construit cu dativul pronumelui personal; urmat sau, rar, precedat de un alt verb la conjunctiv ori, rar, la infinitiv) A avea pornirea de a ... Îmi venea să-i spun totul. 273 vi (Cu valoare de semiauxiliar de aspect, exprimă caracterul potențial al unei acțiuni; construit cu dativul pronumelui personal; urmat sau, rar, precedat de un alt verb la conjunctiv ori, rar, la infinitiv) A se simți în măsură să ... Nu-mi vine să cred că a plecat. 274 vi (Îvp; cu valoare de semiauxiliar de modalitate, exprimă caracterul iminent al unei acțiuni; urmat de un alt verb la indicativ, introdus prin c „de” sau „și”, ori la conjunctiv sau la infinitiv) A fi pe punctul, în situația de a ... În acest ansamblu vin a se reuni toate elementele. 275 vi (Îvp; cu valoare de semiauxiliar de modalitate, exprimă caracterul iminent al unei acțiuni; urmat de un alt verb la indicativ, introdus prin c „de” sau „și”, ori la conjunctiv sau la infinitiv) A ajunge până la punctul (de) unde ... Aici râul vine de se varsă în Dunăre. 276 vc (Îvp ) A fi (25). 277 vc (Îlv) A ~ rudă (cu ...) sau a-i ~ (cuiva) rudă A se înrudi (cu ...). 278 vc (Îe) Cum ~ (și) (vorba sau treaba) asta? Se spune pentru a arăta nedumerirea, mirarea sau iritarea cuiva care pretinde o explicație pentru o întâmplare, pentru o faptă sau pentru o afirmația cuiva. 279 vc (Pop) A deveni (2). 280 va (Îvp) Realizează o formă a diatezei pasive Unele haine veneau încheiate cu nasturi, altele cu ceaprazuri.

vin sn [At: PSALT. HUR. 58r/10 / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: ml vinum] 1 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de struguri Si: (îrg) viniță1 (1), (arg) mol6, molan2, molete3, motorină. 2 Cantitate determinată de vin (1) Si: (îrg) viniță1 (2), (arg) mol6, molan2, molete3, motorină. 3 (Trs; îs) ~ acru Oțet preparat din vin. 4 (Ban; îs) ~ prăfript Țuică făcută din vin. 5 (Olt; mai ales d. copiii mici; îe) A vărsa ~ul mărtanului A plânge. 6 (Reg; îe) A-i ieși (cuiva) ~ul în nas A fi bețiv. 7 (Pfm; îe) A (i) se sui (sau a i se urca cuiva) ~ul la (sau în) cap A se ameți de băutură. 8 (Trs; îe) A lua drumul ~ului A cădea în patima beției. 9 (Rar; îe) A pune (sau a-și turna) apă în ~ A-și tempera pornirile. 10 (Reg; îe) A bea ~ de unde cântă broasca A bea apă. 11 (Mol; îls) ~ călcat de broaște Apă (1). 12 (Îvr; fig) Beție (1). 13 (Lpl) Varietăți de vin (1). 14 (Bis; spc) Element esențial, împreună cu pâinea, pentru săvârșirea tainei sfintei euharistii. 15 (Pex; udp „de”, care indică felul) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului (îndulcit) de mere, de pere, de prune etc. sau a sucului2 (îndulcit) extras din trestia-de-zahăr, din cocotier etc. 16 (Med; pex; urmat de determinări care indică felul) Preparat medicinal lichid rezultat prin dizolvarea în vin (1) a unor substanțe medicamentoase sau prin macerarea în vin a unor plante medicinale. 17 (Bot; înv) Viță2 de vie1 (Vitis vinifera). 18 (Înv) Plantație de vie1 (1). 19 (Trs) ~ sălbatic Viță de Canada (Parthenocissus quinquefolia).

vi sf [At: COD. VOR2. 22r/14 / Pl: ~ni, (îvp) ~ne / E: vsl вина] 1 (Asr) Motiv. 2 Faptă ale cărei consecințe pot fi imputate cuiva. 3 Abatere de la normele morale, juridice etc. care este susceptibilă de a fi sancționată Si: delict (1), infracțiune. 4 Răspundere morală implicată de săvârșirea unei infracțiuni. 5 (Îla) Fără (de) (nici o) ~ Care nu poate fi făcut răspunzător pentru vreo faptă reprobabilă. 6 (Îal) Căruia nu i se poate imputa ceva (într-o împrejurare oarecare). 7 (Îal) Care are o conduită ireproșabilă. 8 (Îal) Impecabil. 9 (Înv; îal) Fără prihană. 10 (Îlav) Fără (de) (nici o) ~ sau (înv) pentru nici o ~ Fără vreun temei care să justifice o acuzație. 11 (Înv; îla) Cu ~ Culpabil (2). 12 (Înv; îlav) Cu ~ Cu fățărnicie. 13 (Îe; adesea îcn) A avea o (sau vreo) ~ sau (înv) a avea ~ A purta o (anumită) răspundere pentru crearea unei situații nedorite, pentru un act condamnabil etc. 14 (Îe) A fi ~na (cuiva) sau a purta ~na A-i reveni (cuiva) (în mod exclusiv) responsabilitatea unei situații sau a unui fapt (care constituie obiect de imputare). 15 (Îe) Din (sau, îrg, de, pentru, reg, pe) ~na (cuiva sau a ceva) Din cauza atitudinii, a comportării etc. (cuiva). 16 (Îe) A găsi (sau a afla cuiva) ~ A stabili culpabilitatea (cuiva). 17 (Îae) A atribui (cuiva) o faptă reprobabilă. 18 (Îe) A cădea (sau a pica) în ~ A comite o faptă reprobabilă. 19 (Înv; îlav) Pe ~na (cuiva) sau pe ~ În conformitate cu culpabilitatea (cuiva). 20 (Îe) A face (cuiva) o ~ din ... (sau pentru ...) A considera o manifestare a cuiva drept reprobabilă. 21 (Îae) A face (pe cineva) răspunzător (pentru ...). 22 (Pfm; îe) Bată-l (sau bat-o, bată-i etc.) ~na Exprimă o dojană îngăduitoare, cu o nuanță de simpatie. 23 (Asr) Acuzare (1). 24 (Asr) Imputare. 25 (Înv; îe) A da (sau a pune, a aduce, îrg, a băga, a-i băga cuiva) ~ (sau ~na) sau (înv) a băga (pe cineva) în ~, (reg) a(-i) băga (cuiva) de ~ A formula o acuzație (împotriva cuiva). 26 (Înv; îe) Băgare de ~ Învinovățire. 27 (Îe) A da (sau a arunca, îrg, a pune) (toată) ~na pe ... (sau asupra, reg, la ...) A indica (pe cineva sau ceva) drept (singurul) răspunzător, drept (singurul) făptaș (cu scopul de a se sustrage unei acuzații). 28 (Îe) A cădea (toată) ~na pe ... (sau asupra..., în capul cuiva) A deveni victima unei acuzații. 29 (Îae) A fi făcut răspunzător pentru ceva. 30 (Îe) A fi de ~ A fi susceptibil de acuzație. 31 (Îae) A constitui factorul determinat, cauza (unui rău).

vini1 vt [At: CANTACUZINO, A. 86r/12 / Pzi: ~nesc / E: vină] (Îvr; c. i. oameni) A învinui.

veni vb. IV. A intr. I (despre ființe; mai ales cu determ. locale care indică punctul de plecare, punctul de destinație, traseul sau reperul în funcție de care este orientată deplasarea) 1 A se deplasa spre locul unde se află cineva sau ceva; a merge tot mai aproape de un anumit loc, de o așezare etc.; a se apropia. Vine spre casă.(repetat, cu val. intensivă sau durativă) Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare (EMIN.). ◊ (în corelație cu vb. ca „a se duce”, „a pleca”, „a merge”, exprimă, în mod explicit, o deplasare în sens opus) Badea vine și se duce, dor îmi lasă (POP.). ◊ (constr. cu „de unde”, „dincotro” etc., arată că cineva se întoarce la locul de unde a plecat) Turcii... în vremea războiului, l-au părăsit și s-au dus de unde vinisă (CANT.). Δ Expr. A se întoarce (sau a se duce, a pleca etc.) cum a venit, se spune pentru a arăta că cineva nu și-a realizat scopul pentru care a făcut deplasarea. A se duce cum (sau precum) a (sau au) venit, se spune pentru a arăta că banii obținuți fără efort sînt cheltuiți cu multă ușurință. ◊ (la imper., de obicei întărit prin „încoace”, „aici” etc., predomină ideea de amenințare, de provocare, de sfidare) Vie să-și cerce norocul, dacă li s-au urît zilele (ALECS.). Δ Compus (fam.): vino-ncoace (sau vino-ncoa) subst. invar. = (adesea în legătură cu „a avea pe”, „a fi plin de” etc.) atracție, farmec, drăgălășenie. ◊ (cu determ. modale care arată sau sugerează ritmul de deplasare) S-a oprit un moment în loc indignat, derutat, pe urmă vine brusc către ei (CA. PETR.). Δ (constr. cu dat. etic) Tare-mi venea și-mi sosea, Tot din guriță strigînd (POP.). ◊ (cu determ. care arată distanța parcursă) Șapte țări de ai venit (POP.). ◊ (cu determ. care indică sau sugerează mijlocul de deplasare) Vine călare spre cetate un hatman leșesc cu steag alb (ALECS.). ◊ Fig. Iarna vine, vine pe crivăț călare (ALECS.). ◊ (cu determ. elem. pred. supl.) Din droaia de copii... vine curajos, mi se așază pe genunchi (STANCU). ◊ Analog. (despre fenomene atmosferice, meteorologice) A venit o furtună cu grindină. ◊ Ext. (despre corpuri cerești) Ca stelele acelea călătoare ce se zăresc..., fără a ști de unde vin și unde se duc (RUSSO). ◊ (despre vreme; cu determ. ca „bună”, „rea” etc.) După furtună vine și vreme bună (C. NEGR.). ♦ Ext. (despre ambarcațiuni) A se deplasa pe apă apropiindu-se (de cineva sau ceva). După cîteva minute, barca veni la vapor cu trei oameni (BOL.). ♦ Analog. (despre păsări) A zbura (dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat). ◊ (despre ființe imaginare sau mitologice) Iuții aprigi zburători Vin curgînd de pretutindeni (C. NEGR.). ♦ Analog. (despre obiecte) A se deplasa prin aer cu viteză dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat (fiind lansat, azvîrlit). Capriciul obuzului care vine unde nu te aștepți (CA. PETR.). ♦ (cu determ. introduse prin prep. „pe la”, „prin”, „peste”) A merge traversînd, străbătînd un loc, o întindere, o suprafață; a trece (prin...). Iuda veni... prin valea lui losafat (BOL.).** (cu determ. locale în care de obicei alternează „de la” sau „din” cu „la” sau „în”) A merge dintr-un loc în altul, dintr-o parte în alta. Oile... veneau dintr-un mal în cellalt al Milcovului (GHICA). ◊ Fig. De la gîndul restauratorilor de a întemeia gramatica română am venit la gramatica latină (RUSSO). 2 (cu determ. locale introduse de obicei prin prep. „din”, „de la” sau constr. cu „de unde”, care indică punctul de plecare; cumulează adesea ideea originii sau provenienței) A se pune în mișcare pentru a ajunge undeva sau la cineva; a proveni din... Vin din cetatea împărătească sau din Asia mică... negustori (IORGA). ◊ Ext. Plante venite de la Ecuator.(în corelație cu „a merge”, „a se duce”) Acest popor... nu v-a întrebat niciodată de unde ați venit și unde vă duceți (EMIN.). ◊ Expr. Așa (sau acum) mai vii de-acasă, se spune, aprobativ, cuiva care revine asupra unei hotărîri (considerate greșite) sau care adoptă o atitudine mai conciliantă, mai înțeleaptă etc. A(-și) veni de-acasă = a se dumiri, a se lămuri (asupra unui lucru). Mergi (sau mergeți, să mergi etc.) ori du-te (sau duceți-vă, să te duci etc.), pleacă (sau plecați etc.) de unde ai (sau ați etc.) venit = pleacă (sau plecați etc.) de aici! lasă-mă (sau lăsați-mă etc.) în pace! A-i veni (cuiva) în (ori întru) întîmpinare sau a veni în (ori întru) întîmpinarea (cuiva), a veni înaintea (cuiva) = a) a merge, a ieși înaintea cuiva (pentru a-l primi, pentru a-l întîlni etc.); a întîmpina (pe cineva); b) (și a veni în întîmpinarea a ceva) a precede, a anticipa o idee, o teorie; a răspunde unei întrebări, unei necesități, înainte ca aceasta să fie formulată. ♦ (mai ales despre abstracte) A lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva; a se trage din... Acest sentiment vine pesemne din înălțimea și sublimitatea naturii noastre intelectuale (CAR.). ◊ Expr. De aici vine (apoi) (aceea) că... sau de unde vine că... = datorită acestui fapt, pentru acest motiv, din această cauză. ♦ A-și avea originea, obîrșia, proveniența din ceva sau de undeva; a rezulta, a decurge. A denunța abuzurile, a biciui, a strivi răul, ori din care parte ar veni (I. NEGR.). ◊ (despre limbi sau despre elemente ale unei limbi) Numele localității vine de la un nume de persoană.(înv.; despre dispoziții, hotărîri etc. oficiale) A emana. Legea vine de la parlament. 3 (de obicei cu determ. locale introduse prin prep. „la”, „pînă în”, „în” etc. care indică punctul de sosire) A ajunge, a sosi într-un anumit loc; a descinde, a se opri într-un anumit loc (care reprezintă punctul final al deplasării). Într-o iarnă... venise la Iași o trupă de actori despre care se dusese vestea (BRĂ.). ◊ Expr. A-i veni (cuiva) iapa la hăț = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva. A veni pe (sau în) lume = a) a se naște; b) (bis.; și a veni cu trup; despre Iisus Hristos) a lua trup de om; a se întrupa. A veni alba în sat = a se lumina de ziuă. A(-i) veni la țanc (sau la pont) = a sosi la timp. A veni la mijloc = a interveni, a intra în acțiune. A veni fără vistavoi = a sosi (undeva) pe neașteptate. A-i veni (cuiva) cuțitul la gît (sau mucul la deget) = a ajunge într-o situație grea, dificilă, a fi în primejdie; a ajunge la limita răbdării. A(-i) veni (cuiva) în (sau întru, spre) ajutor = a interveni (grabnic, prompt) pentru a ajuta pe cineva; a sări în ajutorul cuiva; a fi de folos cuiva. La o vreme de nevoie,... noi ți-om veni într-ajutor (EMIN.). A veni în ajutorul (a ceva sau a cuiva) = a aduce argumente în sprijinul unei idei, al unei teorii, al unui principiu etc. sau al unei persoane care susține anumite teorii, idei etc. A veni deasupra = a deveni învingător. A(-i) veni (cuiva) la (ori în) mînă sau a veni pe (ori în, la) mîna (ori mîinile) (cuiva) = a ajunge la discreția, la dispoziția, în puterea cuiva; a depinde de cineva. A(-i) veni (cuiva) drăguș la căuș, se spune, ca amenințare, celui care te-a nemulțumit și pe care-l vei pedepsi. A-i veni (cuiva) (Moș) Ene pe la gene = a i se face somn; a începe să moțăie. A(-i) veni de hac = a) a pedepsi sau a face inofensiv pe cineva care provoacă necazuri, supărări, nemulțumiri; b) a depăși, a învinge o dificultate, un obstacol etc. ♦ (despre obiecte, mai ales despre mărfuri; adesea cu determ. introduse prin prep. „din”, „de la”) A ajunge la destinație; a fi adus undeva. Ridică halba: golesc băutura cîteșitrei și mai vine un rînd (GÎRL.). ◊ Expr. A veni la (sau în) mîna (sau mîinile) (cuiva) ori a-i veni (cuiva) la (sau în, sub, a) mînă = a ajunge în posesia, în stăpînirea cuiva. A-i veni cuiva cărți = a trage sau a-i cădea cărți bune (potrivite pentru a cîștiga la jocul de cărți). ◊ (despre înștiințări, mesaje, scrisori etc.; adesea cu determ. introduse prin prep, „din”, „de la”; de obicei constr. cu dat. pron. person.) I-a venit răspuns Că dușmanii țării... Năvălesc grămadă (IOSIF). ◊ Expr. (înv.) A-i veni mazilie = a fi mazilit, înlăturat de la domnie. ♦ (despre publicații periodice) A fi difuzat, a ajunge (periodic) undeva. Presa îi venea destul de regulat.(despre lumină, sunete, mirosuri etc.; adesea constr. cu dat.) A se propaga prin spațiu pînă într-un anumit loc; a se face perceput, simțit. Văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor de iarbă (EMIN.). ◊ (cu determ. introduse de obicei prin prep. „de la”, „din”) Lumina vine de la o curte interioară (RALEA). ◊ Expr. A veni la (sau în) urechile (sau cunoștința) ori a-i veni (cuiva) la urechi = (despre știri, zvonuri etc. sau, ext., despre fapte, întîmplări etc.) a ajunge la cunoștința cuiva; a deveni cunoscut. A-i veni (cuiva) muștarul la nas v. muștar. 4 (cu determ. nume de persoane sau echivalente ale acestora, introduse de obicei prin prep. „cu”) A însoți, a întovărăși, a acompania (pe cineva) sau a fi însoțit, întovărășit, acompaniat (de cineva). Nu te teme de nimic și vino cu mine în această pădure (FIL.). ♦ (de obicei cu determ. nume de obiecte) A aduce cu sine. Mai apoi, vine unul cu împletituri, altul cu un car de roate (SLAV.). ◊ Expr. A juca pe vine (sau pe venite) = (la unele jocuri de cărți) a juca pe datorie, în contul banilor care vor fi aduși ulterior. ♦ Analog. (cu determ. nume abstracte, de acțiuni etc.) A fi mesagerul, purtătorul a ceva.. Vine cu știri de la stăpînul său (SADOV.). ♦ (cu determ. care indică idei, proiecte, propuneri etc.) A prezenta, a propune, a susține. A venit cu un plan de dezarmare (TIT.). 5 (pop.; despre ființe; de obicei cu determ. introduse prin prep. „asupra”, „peste”, „împotriva”) A se repezi asupra cuiva sau peste ceva cu intenții dușmănoase agresive. Cine sînt eu, măi, de vii asupră-mi cu bastonul? (BOL.). ♦ Ext. (pop.; despre vehicule sau despre conducători de vehicule) A lovi, a izbi (intrînd în coliziune cu...), a da peste... A văzut cum a venit camionul peste copac. ♦ A se năpusti, printr-o acțiune militară asupra dușmanului, asupra unui loc deținut de acesta etc.; a pătrunde în număr mare (și pe neașteptate) pe un teritoriu străin cu scopul de a-l cotropi, de a-l jefui etc. Turcii au venit cu oaste asupra Ardealului (XEN.). ◊ Expr. (Doar) nu vin turcii (sau tătarii) ori (doar) nu vin turcii, nici tătarii, se spune pentru a potoli pe cineva prea grăbit sau alarmat, înfricoșat fară motiv. ♦ (mai ales despre animale sau păsări de pradă) A se năpusti pentru a fura, a ucide (pe cineva) sau a distruge, a devora (ceva). Lăcustele călătoare... ne vin în mod periodic din sudul Rusiei (ENC. AGR.). 6 (determ. prin „ înăuntru” sau prin alte determ. locale care indică un spațiu delimitat sau considerat ca atare și introduse de obicei prin prep. „în”) A intra în...; a pătrunde undeva. Țăranul veni în curtea palatului și ceru să vorbească cu împăratul (POP.). ♦ Ext. (urmat de determ. introduse de obicei prin prep. „prin”, „în”) A pătrunde printr-o deschizătură, printr-o crăpătură, printr-un spațiu îngust, delimitat etc. Odăile erau mari... întunecoase prin faptul că lumina le venea prin mijlocirea unui geamlîc (CĂL.). 7 (determ. prin „afară” sau prin alte determ. locale introduse de obicei prin prep. „din”) A ieși, a trece din interior spre exterior sau dintr-un mediu în altul. Veni repede afară și se duse să deschidă poarta. 8 (de obicei cu determ. introduse prin prep. „la” sau în dat.) A se deplasa la cineva (acasă) pentru a-l vedea, a-l ajuta etc., a merge (în mod repetat) undeva; a vizita. Fecioară blondă ca spicul cel de grîu, Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă (EMIN.). ◊ (cu precizarea „în vizită”) Foarte mulțămit... prinse încredere către noua sa mumă și veni din nou în vizită (EMIN.). ◊ (urmat de determ. introduse de obicei prin prep. „pe la” sugerează imprecizia momentului sau a duratei vizitei) Ceea ce vreau nu-ți pot spune aici... Trebuie să vii pe la mine (REBR.). 9 (de obicei cu determ. introduse prin prep. „la”, care indică întruniri, manifestări publice etc.) A merge pentru a asista, pentru a participa la ceva; a lua parte (la...), a fi de față (la. ..). Va fi o ședință de inițiere la care poate veni oricine (PHIL.). 10 (de obicei însoțit de prop. finale) A se înfățișă, a se prezenta la cineva, înaintea cuiva sau undeva (cu un anumit scop, cu o anumită intenție). Veniră creștinii din satele vecine să spună că pe hotarul lor se iviră boi străini (AGÂR.). ◊ (cu determ. modale, elem. pred. supl.) Ca sorbită de vîntul turbat, așa veni de cătrănită (DELAVR.). ◊ (cu determ. ca „în vis”, „în somn” etc.) Astă-noapte veniră dumnezeii voștri la mine și mă certară foarte rău (ALEXAN.). ◊ (la prez.ind. pers. 1 și 4, precedînd vb. ca „a spune”, „a zice”, „a întreba, ca formulă protocolară de a se adresa, de a relata ceva etc.) Viu să-ți adresez și felicitările și expresia simpatiilor mele (ALECS.). ◊ Expr. A veni pe capul cuiva = a cauza cuiva suferințe, necazuri etc. Bine ai (sau ați) venit (sănătos sau sănătoși), formulă de salut cu care este întîmpinat un oaspete. Bine că ai (sau ați etc.) venit, formulă prin care se evidențiază mulțumirea față de oportunitatea sosirii cuiva. A veni la ușa (sau la pragul) (cuiva) sau a-i veni (cuiva) la ușă = a se prezenta la cineva pentru a-i cere ospitalitate, ajutor, bunăvoință. A veni ca la borș, se spune despre o persoană care, prezentîndu-se undeva, pleacă în grabă, fară explicații. A veni (undeva) după cineva (sau ceva) = a căuta pe cineva sau ceva în locul unde se află, se adăpostește, se ascunde. A veni în numele cuiva = a) (și a veni din partea cuiva) a se prezenta undeva ca trimis, ca reprezentant al cuiva; b) a se prezenta (undeva) dîndu-se drept altcineva și uzînd, prin înșelăciune, de autoritatea acestuia. ◊ Ext. (cu acc.pe ideea determinării unei acțiuni sau a intervenției într-o acțiune, într-un proces) Realitatea, cea mai aprigă dușmană a închipuirei, vine de se pune necontenit dinaintea ei (ALECS.). ◊ Fig. Pe mii de drumuri umbre se ridică Și parcă vin să fure parfumul florilor (DENS.). ♦ A se adresa cuiva, a solicita ceva cuiva. Să nu mă lași!... Viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi (CAR.). ♦ (despre bolnavi) A consulta un medic. Mai mulți bolnavi au venit la cabinetul medical.(pop.) A se prezenta la o persoană de sex feminin pentru a o cere în căsătorie. ♦ (jur.; de obicei cu determ. ca ”înaintea„, ”spre înfățișare„, ”de față„, ”la judecată„) A se înfățișa (ca parte) în fața unei autorități judiciare sau a unui organ de justiție; a compărea. Veneau pentru vechi procese – cu multă îndoială față de judecățile vremelnice (SADOV.). ◊ Expr. A veni cu jalba în proțap v. jalbă. ◊ Ext. (despre plîngeri, reclamații etc.) Vinind pîrîre nencetată, Vru să știe cu temei de sînt Oare acele toate adevărate (BUD.). ♦ A se alătura cuiva, a trece de partea cuiva; a deveni asociat, partener, adept. Sînt dușmănit de Măria sa... și totuși vii cătră mine (SADOV.). II (mișcarea se realizează pe verticală) 1 (de obicei determ. prin ”jos„, ”la vale„) A se deplasa de sus în jos (pe o suprafață); a se lăsa în jos; a coborî. Vine domol la vale un călăreț tînâr (CAR.). ♦ A cădea (cu viteză) de la oarecare înălțime. O pană veni de sus învîrtejindu-se repede și căzu (SADOV.). ◊ (despre precipitații atmosferice) De-ar veni o răpăială de ploaie... Să vină și să treacă repede (STANCU). ◊ (despre lumină sau despre întuneric) Venea din cer pe cîmp amurgul (GOGA). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. ”pe„, ”peste„ etc., care indică locul căderii; intervine adesea și ideea de lovire sau de izbire cauzată de cădere) Copacul a venit peste mașină. ◊ Expr. A veni în vale = (despre porțiuni de teren) a se surpa, a se prăbuși, a aluneca. ♦ (relig.; despre divinități) A se stabili printre oameni, în lume; a coborî (din cer) peste lumea pămîntească. Veți lua putere venind Duhul Sfînt preste voi (BIBLIA 1688). ♦ (despre necazuri, suferințe etc.) A se abate, a cădea asupra cuiva sau a ceva. Pentru legea noastră și credință vom răbda tot răul ce ne va veni asupră (DOS.). ♦ (și a veni de sus) A proveni de la o autoritate superioară, de la cineva cu prestigiu, de la Dumnezeu etc. ♦ (pop.; despre ființe; urmat de determ. ca ”în mînă„, ”în nas„, ”pe brînci„, care indică partea corpului care intră în contact cu locul căderii) A cădea la pămînt, a-și pierde poziția verticală. Unealta căzu: omul veni... pe spate (SADOV.). 2 (pop.; despre ființe; cu determ. ca ”în sus„, ”sus„, ”în vale„) A se îndrepta în sus (spre un loc mai ridicat), a se deplasa dintr-un loc mai jos (sau din josul apei) către unul situat mai sus (sau în susul apei); a (se) urca, a (se) sui. Rugă... să vină puțin sus spre a-i pune pe hîrtie unele scurte sfaturi (CĂL.). ◊ Ext. Mașina a venit la deal cu greutate. 3 (despre corpuri, materii) A se ridica deasupra (apei); a ieși la suprafață. Lava venită din adîncurile vulcanului. ◊ Expr. A veni la iveală (sau la arătare) = a se da pe față, a fi dezvăluit, a se arăta. III (despre ființe; de obicei cu determ. modale ca ”mai„, ”înapoi„) 1 A se întoarce în locul de unde a plecat; a merge din nou unde a mai fost; a reveni. Dintr-o întîmplare neașteptată, omul venise înapoi devreme (SADOV.). ◊ (în constr. neg.; cu referire la moarte, considerată ca o plecare fără întoarcere) Eu voi pleca... pe-o cale depărtată, De unde nu mai vine acel ce a plecat (BOL.). ◊ (în corelație cu ”a se duce„, ”a pleca„, ”a merge„ etc.) Cînd pleci, să te-nsoțească piaza bună... Cînd vii, pășește slobod (ARGH.). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. ”de la„, ”din„, care indică locul de desfășurare a unor activități, a unor îndeletniciri etc. sau activitățile, îndeletnicirile ca atare) Mirii veniseră de la biserică și se așezaseră între cei doi nuni (VOIC.). Δ Expr. A veni de la biserică, se spune, ironic, despre cineva care se întoarce beat acasă. ◊ (cu determ. modale sau elem. pred. supl.) Educat la Paris, vine în țară plin de iluzii reformatoare (CONST.). ◊ Fig. Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorc (COSTIN). Δ Expr. A-i veni (cuiva) numai numele = a muri undeva, departe de locul de unde a plecat, a locuit. ♦ (despre obiecte) A fi adus înapoi undeva, a fi returnat cuiva. Scrisorile mi-au venit înapoi. ◊ Expr. A veni la loc = (despre obiecte, despre părți ale lor etc.) a se întoarce în locul inițial; a(-și) recăpăta poziția inițială. Din cauza mișcării mașinii, scaunele se deplasau în față și veneau la loc. 2 (mai ales despre păsări) A se întoarce din migrație. Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi! (COȘB.). 3 A se întoarce la o stare anterioară; a redobîndi o stare, o situație anterioară. Această mare vindecare a pocăinții, ca prin mijlocul ei să vie iară la cinstea cea dintîi (ANTIM). ◊ Expr. A-și veni în chef = a-și recăpăta buna dispoziție, voia bună. A-și veni în fire = a) a-și recăpăta forțele, vigoarea, vitalitatea; a se restabili (după o stare de slăbiciune, de depresie, de epuizare etc.); b) a-și reveni dintr-un șoc, a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize etc.; a se trezi, a se dezmetici dintr-o stare de toropeală, de amețeală, de leșin etc.; c) a-și recăpăta cumpătul, stăpînirea de sine, a-și restabili starea psihică normală (după un moment de spaimă, de furie, de uluire, de descumpănire etc.); d) a-și redobîndi capacitatea de judecată, de discernămînt (renunțînd la idei, la intenții sau la fapte nepotrivite, neîngăduite, condamnabile); a-și da seama, a înțelege, a se lămuri (în legătură cu o situație). ♦ (despre forță, putere, simțuri etc. ale oamenilor) A se reface, a se restabili. Unsei și pe orb și îi veni vederile ca mai nainte (ISP.). ◊ Expr. A-i veni (cuiva) puterea (sau firea, răsuflul) = a se trezi, a-și reveni dintr-o stare de leșin, de amețeală etc. A veni în viață = a se întoarce la viață, a învia. A-i veni (cuiva.) fața (la loc) v. față. A-i veni (cuiva) inima la loc v. inimă. A-i veni (cuiva) mintea (sau mințile, minte) (acasă sau la loc, la cap, în cap) v. minte. A-i veni (cuiva) sufletul la loc v. suflet. IV 1 (înv.,pop.; despre ape; de obicei cu determ. locale sau modale) A curge (la vale) (în cantitate mare). Se auzea răsunînd glasul unui pîrăuaș ce venea... din deal în vale prăvălindu-se (CR.). ♦ Ext. A se revărsa. Cînd puhoiul vine... tîrăște nu numai ce-i pe șosea, dar și casele înalte (CA. PETR.). ◊ Expr. A-i veni (cuiva) apa (sau apă) la moară sau a veni apă (sau apa) (și) la (sau pe) moara cuiva v. apă. ♦ (despre ape curgătoare; cu determ. introduse mai ales prin prep. ”din„) A izvorî. Pîrîul vine din munți.(de obicei cu determ. introduse prin prep. ”în„) A se vărsa. Dunărea vine în mare. ♦ (și a veni la matcă sau la vad) A reintra în albie după vărsare. ♦ (pop.; adesea cu val. incoativă) A curge (la un robinet, pe o țeavă, într-o instalație etc.). Din cauza defectării unei instalații, nu a venit apa caldă. 2 (pop.; despre lichide organice) A se scurge. De pe frunte, sîngele îi venea în ochi. V 1 (cu determ. introduse mai ales prin prep. ”pînă la„, ”la„, ”în„) A ajunge pînă la nivelul...; a avea ca limită. Pantalonii îi veneau pînă la glezne. ◊ Expr. A nu-i veni (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara (cu cineva) din cauza inferiorității în care se află. A veni la măsură = a ajunge la măsura, la mărimea prestabilită sau potrivită. A veni cotul la măsură sau a veni tafta la cot = a se nimeri; a se potrivi. A-i veni (cuiva) apa la gură (sau la gît) v. apă. 2 (pop.; despre obiecte, bunuri etc.) A fi evaluat ca mărime, ca greutate, ca volum (în unități corespunzătoare). Pui de cîntărește oala... Venea trei oca și ceva (BRĂT.). ◊ (cu un compl. indirect introdus prin prep. ”de„, ”la„, ”pe„ care indică distribuția) Noi sîntem aici douăzeci... și ne vine pe fiecare doi miei (AGÂR.). 3 (pop.; despre mărfuri) A fi evaluat ca preț, a prețui, a costa, a ajunge. A întrebat cît vine kilogramul de roșii. 4 (înv.; despre oameni) A ajunge (cu numărătoarea) la numărul de... A numărat oștenii și a venit pînă la o sută. 5 (înv., pop.) A ieși, a rezulta în urma unui calcul. Adăugăm doi la șapte și vine nouă. ♦ A se cuprinde, a intra, a merge. Doi în opt vine de patru ori. VI (de obicei cu determ. modale care indică un reper spațial; exprimă ideea de așezare, deplasare în spațiu) 1 (despre forme de relief, repere geografice) A fi situat, a se afla, a se găsi undeva (prin raportare la...). Versantul dinspre sat al muntelui... vine în fața răsăritului (BĂLC.). ♦ (despre drumuri, hotare etc.) A avea traseul (din direcția..., cu începere din..., pînă la...). O improvizare de bîlci pe șoseaua care vine de la Piatra (IBR.). ♦ (despre construcții, despre părți ale unei construcții etc.) A fi amplasat, așezat pe un anumit loc, într-o anumită poziție. Unde vine Banca Națională?(despre obiecte sau despre componente ale unui ansamblu, ale unei instalații etc.) A avea un loc determinat în cadrul unei structuri, al unei organizări, al unui întreg etc. ◊ Expr. A(-i) veni cuiva (ceva) la îndemînă = a fi îndeajuns de aproape (de cineva) pentru a putea fi ușor de atins, de luat, de mînuit; ext. a-i fi cuiva ușor, comod, convenabil etc. (de făcut) ceva. A-i veni cuiva peste mînă (ceva) = a fi prea departe pentru a fi ușor de atins, de luat, de mînuit de către cineva; ext. a-i fi cuiva greu, incomod, neconvenabil, neplăcut (să facă) ceva. 2 (mai ales cu determ. modale ca ”bine„, ”frumos„, ”de minune„) A i se potrivi, a-i ședea; a-l prinde. Hainele noi îi veneau foarte bine. VII 1 (de obicei cu determ. care indică rangul, instituția, domeniul) A prelua, a primi (ca succesor) funcția, împuternicirea de... Venind din nou la domnie,... începu cu un mare măcel al boierilor (IORGA). ◊ Expr. A veni la putere (sau la guvern, la guvernare) = (despre șefi de state, guverne, formațiuni politice) a prelua puterea (politică) într-o țară. Singurul partid care nu are nici un interes imediat de-a veni la guvern... e cel conservator (EMIN.). ♦ (despre oameni; cu determ. introduse prin prep. ”la„ sau ”în„) A luat în primire o slujbă, un post (de conducere); a se angaja într-un serviciu; a avea o îndeletnicire. A venit la institut de trei ani. ◊ Expr. A veni în serviciul cuiva = a se pune în serviciul cuiva, a-și oferi cuiva serviciile. 2 (înv., pop.; mai ales despre bunuri, proprietăți etc.) A i se cădea, a i se cuveni, a i se atribui (prin partaj) ca moștenire, ca zestre, ca recompensă etc. Le-a venit cîte două mii partea fiecăruia. Ce-i drept, au și muncit (GHICA). VIII (despre ființe; adesea cu determ. care indică elem. precedent față de care se face raportarea) A urma (imediat) după altcineva sau după altceva (în spațiu sau în timp); a merge, a păși după cineva sau după ceva; a succeda. Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț (EMIN.). ♦ (despre fapte, întîmplări, sentimente etc. ale oamenilor) Știe marele poet că... apoi vin reflecțiile (RUSSO). ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă, într-o ierarhie după... Logofătul cel mare... are sub sine mulți logofeți. Logofătul al doilea vine după el (PER.) ♦ (pop.; de obicei cu determ. introduse prin prep. ”după„) A se însoți cu cineva (căsătorindu-se); a urma (pe cineva) în vederea căsătoriei. E muiere bună, ne iubește și chiar a zis c-ar veni după d-ta, tată (POP.). ♦ A urmări (pe cineva) (pentru a-l supraveghea, pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde etc.); a se călăuzi după un indiciu, după o urmă etc. Dihania de lup adulmecă și vine după fum (CR.). ♦ A urma învățăturile, îndrumările etc. cuiva, a asculta de..., a proceda conform cu...; ext. a adera la ceea ce întreprinde cineva, a fi alături de cineva (într-o acțiune). Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni (BIBLIA). B intr. I 1 (despre evenimente, situații, întîmplări etc.) A se produce, a avea loc, a se întîmpla; a se petrece, a se realiza; a surveni, a interveni. Circulă zvonul că în curînd va veni răsturnarea rînduielii de acum (DAN). ◊ Expr. Nu știi cum vine păcatul, se spune pentru a exprima resemnarea în legătură cu viitorul imprevizibil sau îndemnul la prudență, la prevedere. A veni vorba de... (sau despre..., că...) = a fi adus, pus, luat în discuție; a se vorbi (printre altele) despre... Așa (sau cum) vine vorba (sau vorbirea) = așa se vorbește, așa se spune, așa umblă vorba. A înțelege (sau a pricepe, a vedea) cum vine vorba cuiva (sau vorba asta) = a sesiza sensul, nuanța, aluziile din spusele cuiva. ♦ (despre oameni) A se ivi, a apărea (în timp). O personalitate... vine într-o vreme în care talentul și predispozițiile artistice nu se au singure în vedere (OPR.). 2 (despre timp sau despre unități, intervale, perioade de timp) A începe să se desfășoare; a deveni actual; a sosi. Veni timpul de plecare în străinătate (ALECS.). ◊ (în legătură cu intervale de timp determinate, părți ale zilei, anotimpuri etc. realizează deseori constr. cu val. de loc.vb.) Cînd a venit toamna, s-a dus și ea cu frunzele (SADOV.). ◊ Expr. A(-i) veni (cuiva sau la ceva) vremea (sau vremurile, timpul) = a sosi pentru cineva sau pentru ceva prilejul așteptat, momentul favorabil. Vine (ea) și vremea aceea, se spune pentru a exprima convingerea că ceea ce este așteptat se va împlini. A veni împlinirea vremii = a împlini timpul stabilit. Nu știi (sau mai știi) cum vine (sau veni) vremea ori așa vine vremea, se spune pentru a evidenția caracterul imprevizibil sau accidental al unor situații sau întîmplări la un moment dat. Vine (sau a venit, va veni etc.) (și) vremea (sau ziua) mea (sau a ta, a lui etc.) ori ceasul meu (sau al tău, al lui etc.), se spune pentru a atrage atenția că este inevitabil momentul favorabil cuiva, al aprecierii, al recompensării sau al pedepsirii (cuiva). A(-i) veni (cuiva) ceasul (sau vremea) = a) a ajunge la capătul vieții, a se afla în pragul morții; b) a-i sosi timpul să se căsătorească; c) a-i sosi timpul să nască. I-a venit vremea, dar nu i-a venit ceasul, se spune a) despre o femeie însărcinată ajunsă la termenul nașterii, dar așteptínd declanșarea acesteia; b) despre o fată de măritat care nu și-a găsit încă pretendent. A veni rîndul (cuiva) sau a veni rîndul (pentru ceva), a veni la rînd v. rînd. ♦ (despre unități de timp, date, termene calendaristice, sărbători) A urma la rînd (în conformitate cu periodicitatea specifică). Nici nu bagi de seamă cum vine Crăciunul (DAN). ◊ (bis.; în prop. atrib. care capătă valori semantice echivalente cu ”veșnic„, ”de apoi„) În viața ce-o să vie, ca-n viața trecătoare... tot vesel am a fi (BOL.). ♦ A avea ca limită finală, a ajunge pînă la data (de...). Documentele bisericii vin pînă la anul 1780.(pop.; despre zile, evenimente, ocazii festive, sărbători etc.; cu determ. introduse prin prep. ”în„, ”la„) A se nimeri, a cădea la o anumită dată, într-o anumită zi sau perioadă; a se afla, a fi într-un anumit moment; a pica. Anul acesta Sfîntul Gheorghe vine după Paște.(pop.; despre unități ale timpului) A se încheia, a se împlini. Mă muncesc de vine-un an Să fac din pelin sahar (POP.). II unipers. (de obicei cu un compl. în dat.) 1 (despre stări fiziologice sau psihiatrice, simptome de boală etc.) A cuprinde, a apuca, a pune stăpînire pe cineva. Îmi veni atunci o grozavă strîngere de inimă (GAN.). ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile (sau lacrimi) (în ochi) = a i se umezi ochii, a începe să plîngă. A(-i) veni (cuiva) pe buze (sau pe limbă) (ceva) = a avea impulsul, pornirea de a rosti ceva, de a spune, de a da glas. (Tot) ce îmi (sau îți, îi etc.) vine la (sau în) gură sau cîte îmi (ori îți etc.) vin la (sau în) gură = (în legătură cu vb. ca ”a zice„, ”a spune„ etc.) fără a alege, a selecta cuvintele (fiind sub impulsul unei stări emoționale de moment). Cum (sau oricum) îi (sau îți etc.) vine la gură = (în legătură cu vb. ca ”a ocărî„, ”a batjocori„, ”a blestema„) în termeni duri, brutali, violenți. A-i veni (cuiva) acru = a-i displace, a se sătura de ceva; a i se acri. A-i veni (cuiva) o nebuneală (sau pandaliile) să... = a i se năzări să... Îmi (sau îți, îi etc.) vine nebunie (sau vin pandaliile), se spune pentru a exprima enervarea, agasarea în legătură cu ceva. Să-i vină dambla (sau damblaua, nebunie), se spune pentru a exprima surprinderea, uluirea, mirarea (în legătură cu o situație, o întîmplare neplăcută). A-i veni (cuiva) dracii = a deveni îndărătnic, nereceptiv, furios. A-i veni cuiva pe cineva = a se supăra, a se mînia, a avea necaz pe cineva. A-i veni cuiva ceva = a i se face de ceva. A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) v. toană. ♦ (precedat de ”cum„, ”cînd„, ”unde„ etc.; constr. cu dat. pron.pers.) A găsi de cuviință, a crede potrivit, necesar (la un moment dat); a vrea. Poate să se plimbe cînd îi vine cheful. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la socoteală (să..., ca să..., de..., de a..., a...) = a-i fi bine (să...); a-i fi pe plac, comod, convenabil (să...); a-i fi (cuiva) la îndemînă (să...), a găsi momentul prielnic (să...). A-i veni (cuiva) bine cu... (sau că...) = a-i produce mulțumire, satisfacție (că...), a-i face plăcere (că...). A-i veni (cuiva) ușor (sau lesne, cu înlesnire) (să..., a...,dea...) = a-i fi, a i se părea ușor, simplu (să...). A nu-i veni (cuiva) să... = a-i fi, a i se părea greu, anevoios (să...); a-i fi, a i se părea dezagreabil, plăcut (să...); a-i fi imposibil (să...); a nu-i conveni. A-i veni (cuiva) bine (să..., ca să..., de..., de a..., a...) v. bine. A(-i) veni (cuiva) (cu) greu (să..., a..., de...) v. greu. 2 (cu sub. gram. ”gîndul, ideea„ etc. sau, impers., determ. prin ”în gînd„, ”în minte„, ”în cap„ etc., cu care formează loc.vb.) A-i trece cuiva prin minte, a găsi de cuviință, a socoti potrivit să...; a gîndi. I-a venit ideea să-și facă testamentul. ◊ Expr. A(-i) veni (cuiva) în cap = a) (și a-i veni cuiva în amintire, în memorie, în gînd) a-și aduce aminte, a-și aminti (de ceva); b) a-și da seama de..., a realiza că..., a înțelege necesitatea de a... Cum îi vine în (sau la) minte (ori în gînd) = după bunul plac. A nu-i veni (cuiva) nici (măcar) în (sau prin) minte = a nu considera ceva ca acceptabil, plauzibil, realizabil etc.; a socoti, a considera ceva de neconceput, inacceptabil, irealizabil. (Nu știu) ce-mi (sau ce-i, ce ne etc.) vine (sau veni, a venit) (mie sau lui, nouă etc.) (în minte sau în gînd) (de...), se spune (adesea cu val. exclam.) pentru a atrage atenția asupra caracterului neașteptat, neobișnuit, surprinzător al faptelor sau al situațiilor relatate. Ce-ți (sau ce-i) veni? ori ce ți-a (sau i-a etc.) venit?, se spune, cu nuanță de reproș, pentru a exprima nedumerirea, surprinderea, nemulțumirea în legătură cu afirmațiile, cu atitudinea sau cu faptele neobișnuite, nepotrivite, nesăbuite ale cuiva. C intr. I 1 (cu determ. introduse prin prep. ”la„, ”în„ etc.) A ajunge, a se vedea, a se pomeni într-o anumită situație, într-o anumită stare. La atîta fățărnicie... au venit pornirile unor oameni (BOJ.). ◊ Expr. A veni în contact (sau în atingere) (cu...) = a) a ajunge în nemijlocită apropiere, în vecinătate cu...; a se atinge de...; b) a ajunge să aibă relații, raporturi, datorită vecinătății, cu...; c) a ajunge să cunoască, a fi influențat, informat de... A veni în contradicție (sau în contrazicere, în conflict, în opoziție, în luptă etc.) cu... = a fi în dezacord, în discordanță cu...; a fi opus, contrar cu... ♦ (pop.; despre plante) A face, a produce rod; a rodi. Verdețuri care vin primăvara. ◊ Expr. A veni pe rod = (despre vie, pomi fructiferi) a începe să rodească. ♦ (înv.; pop.; cu precizări ca ”în vîrstă„, ”la anii„ etc., urmate de determ. gen. sau introduse prin prep. ”de„) A împlini o anumită vîrstă. Veni în vîrstă de măritat. ♦ Expr. A(-și) veni la (sau în) vîrstă (sau deplină vîrstă, vîrstă legiuită, măsura vîrstei, vîrstă anilor) = a deveni major, a ajunge la majorat. A veni în vîrstă (sau la vreme) de (adînci) bătrînețe sau a veni mai la vîrstă = a îmbătrâni (foarte tare), a deveni (foarte) bătrân. A veni la sfîrșitul vieții (sau anilor) = a muri. A veni pe... = (urmat de determ. numerice) a fi pe punctul de a împlini vîrsta de...; a merge pe... Fata venea pe șapte ani. 2 (înv.; cu determ. care indică opinii, păreri, decizii, hotărîri) A cădea de acord, a conveni; a adopta. ◊ Expr. A veni în pofta cuiva = a face cuiva pe plac. A veni la tocmeală (sau la împăcăciune, la consens etc.) (cu...) = a se înțelege, a cădea de acord (cu...). 3 (înv.,pop.; constr. cu dat. pron.pers.) A-i părea, a-i face impresia de... Aceste vorbe i-au venit omului cam ciudate. II (cu val. de semiauxil. de aspect, exprimă caracterul potențial al unei acțiuni; constr. cu dat. pron.pers.; mai ales urmat de un alt vb. la conjunct.) A avea pornirea, dorința de a... (sau să...), a se simți în măsură să... Era atîta ușurare în ce-i spunea bătrína, încît nu-i venea să creadă (AGÂR.). III (cu val. de semiauxil. de modalitate, exprimă caracterul iminent al unei acțiuni; urmat de un alt vb. la indic, introdus prin conj. ”de„, ”și" sau la conjunct, sau la inf.) A fi pe punctul, în situația de...; a ajunge pînă la punctul (de) unde... Fumul vine de se depune pe horn. D intr. (cu funcție de vb. cop.; cu nm.pred. care indică modalitatea sau relația) 1 (înv., pop.) A fi. Ia să vedem, cam cum ar veni trebușoara asta? (CR.). ◊ Loc.vb. A veni rudă (cu...) sau a-i veni (cuiva) rudă = a se înrudi (cu...). Ne vine cam rudă. I-a fost Costache tutor (CĂL.). ◊ Expr. Cum vine (și) (vorba sau treaba) asta, se spune pentru a arăta nedumerirea, mirarea sau iritarea cuiva care pretinde o explicație pentru o întîmplare, pentru o afirmație sau o faptă a cuiva. 2 (pop.) A deveni, a se face. A venit copilul flăcău mare. E (înv., pop.; cu funcție de vb. auxil., realizează o formă a diatezei pas.) Ciocul... este aci relativ mare și vine așezat ca la pripoane, imediat sub vârf (ANTIP.). • prez. ind. vin, (înv.,pop.) viu; conjunct. pers. 1 să vin, (înv., pop.) să viu, pers. 3,6 să vină, (înv., pop.) să vie; imper. pers. 2 vino, (pop.) vină; ger. venind, (înv.,pop.) viind; part. venit. /lat. venīre.

IN MEMORIAM adv. În memoria (cuiva), în amintirea (cuiva sau a ceva). – Expr. lat.

IN VITRO adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. – Loc. lat.

IN VIVO adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În interiorul organismului viu. – Loc. lat.

IN-CUARTO adj. invar. v. in-cvarto.

IN-CVARTO adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. [Var.: in-cuarto adj. invar.] – Din fr. in-quarto.

IN-FOLIO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

IN-OCTAVO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în opt, formând 16 pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.

IN-PLANO adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind deci o filă sau două pagini; (despre cărți și ziare, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.

ÎN prep. 1. (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) Se suie în pom. ♦ (Indică obiectul de care atârnă ceva) Pune-ți haina în cuier. ♦ (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap. ♦ La, în dreptul. Haină roasă în coate. 2. (Indică timpul în care se petrece o acțiune) În iunie se culeg cireșele. ♦ (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. Pleci de mâine în două zile. 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri. 4. (Indică scopul) Se duce în pețit. 5. (Indică instrumentul, relația) S-au înțeles în scris. 6. (Indică o comparație) În formă de..., ca... Fumul se ridică în spirală. 7. Conform cu, potrivit cu... Fiecare în legea lui. 8. (Introduce un complement indirect) Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.Lat. in.

ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în Anglia și în Statele Unite ale Americii, egală cu 25,4 mm. – Din germ. Zoll.

VENI, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te-vino subst. = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul). ◊ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-și aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ◊ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecință). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. ◊ Expr. (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți. A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații) Veni-ți-ar numele! 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare. ◊ Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității. Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). ◊ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ți-a venit (să... sau de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcții negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.). ♦ (Pop.) A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. și: (pop.) viu] – Lat. venire.

IM2- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in1-] – Din fr., lat. in-.

IN-CVARTO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie e îndoită în patru, formînd 8 pagini; (despre cărți) care are acest format. Un volum in-cvarto. Scris și: in quarto.

IN-FOLIO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie este îndoită în două, formînd patru pagini; (despre cărți) care are acest format. Găsim vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule, de formatele in-folio. ODOBESCU, S. I 343.

IN-OCTAVO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie tipografică e îndoită în opt, formînd 16 pagini; (despre cărți) care are acest format. Un volum in-octavo. ◊ (Substantivat, rar) Un in-octavo.

INDIU s. n. (Și în formă indium) Metal maleabil care se găsește în cantități mici în blendă. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 168. – Pronunțat: -diu. – Variantă: indium s. n.

ÎN prep. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată spațiul în interiorul căruia are loc o acțiune sau se află ceva) În cameră se făcuse o tăcere solemnă. BART, E. 388. Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi în ochi. CREANGĂ, P. 20. În cotlon torcea motanul, pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84. ♦ Printre. Nu departe stă Pepelea tupilat în flori de mai. ALECSANDRI, P. A. 116. 2. (În legătură cu verbe de mișcare; complementul arată spațiul în care intră cineva sau înspre care are loc o mișcare) S-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. Se suie iute în pod. CREANGĂ, P. 5. Îl duseră în templul cel mic. BĂLCESCU O. II 260. ◊ (Complementul este un abstract) Acești ochi pătrundeau în sufletul lui ca două săgeți aprinse. HOGAȘ, DR. II 142. Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. ♦ Printre, între. Visă că picase în niște turme de țapi furioși. BĂLCESCU, O. II 258. 3. (Complementul arată că starea sau mișcarea are loc la suprafața sau deasupra unui obiect sau între obiecte) Pe. Căluții muntenești nici nu erau asudați, cînd au poposit în culme. SADOVEANU, F. J. 545. Ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă? ALECSANDRI, T. I 110. ♦ Între. Și-atunci... scobește-te fata babei în dinți! CREANGĂ, P. 294. 4. (Complementul arată direcția sau ținta mișcării) La. Apucînd spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale. EMINESCU, O. I 55. ◊ (După verbele «a lovi», «a trînti»,«a bate» etc.; complementul arată obiectul asupra căruia se răsfrînge acțiunea) Slujitorii deteră în timpine și în surle. ISPIRESCU, L. 2. Începe a bate în poartă, cît putea. CREANGĂ, P. 308. ◊ (Împreună cu verbele «a lega», «a fixa», «a anina» etc.; complementul arată obiectul de care se atîrnă sau se leagă ceva) În belciugul de la carîmbul dedesubt, din stînga, era aninată o bărdiță. CREANGĂ, P. 106. (După verbe care cuprind ideea de încunoștințare, răspîndire, difuzare) Împăratul a dat de știre, prin crainicii săi, în toată lumea. CREANGĂ, P. 77. ◊ (În corelație cu «din», fiind precedat și urmat de același substantiv, formează o construcție care arată o succesiune în spațiu) Trecu muntele, cățărindu-se din colț în colț. ISPIRESCU, L. 25. 5. La, în dreptul. Pîndind tocmai cînd era soarele în cruce... se răpede ca prin foc și ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273. Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. 6. (Împreună cu adverbe, prepoziții locale sau cu substantive, formează adverbe sau locuțiuni adverbiale, prepoziții compuse și locuțiuni prepoziționale) Înainte, înapoi, încoace, încolo, în cap, în cruciș, în curmeziș, în dos, înspre, în sus, în urmă, în față v. c. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Complementul arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Pleacă în mîndre nopți cu lună. EMINESCU, O. I 96. În vară dulci păsărele Sosesc voios. ALECSANDRI, O. 157. O cometă... nu vine în fiecare an. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ (În legătură cu «pînă», arată momentul pînă la care ajunge acțiunea) Se adunase ca să privească alergarea de cai ce se prelungise pînă în luna lui septembrie. NEGRUZZI, S. I 35. ♦ (În corelație cu «din», fiind precedat și urmat de același substantiv, formează o construcție care arată o succesiune în timp) Amîna din zi în zi și de joi pînă mai de-apoi. CREANGĂ, P. 141. 2. (Complementul, format dintr-un substantiv determinat de un numeral, marchează intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. De azi în trei zile plecăm. ISPIRESCU, L. 4. 3. (Complementul este un abstract care arată durata și alcătuiește împreună cu prepoziția un grup de cuvinte care poate fi înlocuit cu o propoziție subordonată de timp sau cu un participiu) N-am pățit eu asta numai o dată în viața mea. CREANGĂ, P. 124. Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. EMINESCU, O. I 95. Nu apucase s-o afle în viață. NEGRUZZI, S. I 32. 4. (Cu nuanță cauzală) De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură. NEGRUZZI, S. I 251. III. (Introduce un complement circumstanțial de cauză, mai ales în legătură cu substantive abstracte) Din pricina..., în urma... Începe a face un tărăboi, de s-a sculat toată ograda în gura lui. CREANGĂ, P. 304. Dar ochii-i ard în friguri. EMINESCU, O. I 96. IV. (Introduce un complement circumstanțial de scop) A doua zi iarăși așa făcu... fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. ISPIRESCU, L. 34. O vulpe rău stricătoare Ducîndu-se în vînătoare... PANN, P. V. I 69. V. (Introduce un complement circumstanțial de mod). 1. (Complementul indică modul propriu-zis) Rămase cîtva timp în picioare, rezemată cu spatele de tulpina unui nuc. VLAHUȚĂ, O. A. 125. Să se înțeleagă în scris. SLAVICI, O. I 74. Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89. ♦ (În_legătură cu substantive, formează locuțiuni adverbiale) În adevăr, în ascuns, în deșert, în grabă, în toată mintea, în taină, în zadar v. c. 2. (Construcția prepozițională are valoare comparativă) În formă de, ca. Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Fumul țigaretei... zboară în spirale. ALECSANDRI, P. A. 110. ♦ (Împreună cu substantivul care urmează alcătuiește un grup de cuvinte care poate fi înlocuit printr-un gerunziu) Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. Eu cu mîndra rîd în șagă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80. ♦ Conform cu..., potrivit cu... Și-și tocmi oștile... cum știa el în legea lui. ISPIRESCU, L. 103. VI. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) 1. (Complementul arată instrumentul propriu-zis) Se băteau urșii în coadă. ISPIRESCU, L. 1. Fiul craiului, văzîndu-se prins în clește... îi jură credință. CREANGĂ, P. 207. 2. (Complementul este un nume de materie) Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș. TOPÎRCEANU, B. 54. Să-mi dea orzul fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 16. VII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) În ce privește, (cu privire) la. Un bondar rotund în pîntec... EMINESCU, O. I 87. Grîul... Erea-n spic cît vrabia, Erea-n pai ca trestia! TEODORESCU, P. P. 145. Mi-e murgul sprintinel, În picioare subțirel. ALECSANDRI, P. P. 17. VIII. (Introduce un complement indirect) Petrecea zile întregi cufundat în studiul documentelor adunate. GHICA, S. A. 142. ◊ (În legătură cu verbe care înseamnă «a se preface», «a se schimba», introduce complementul indirect, care arată obiectul prefacerii) Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ISPIRESCU, L. 9. Luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară. EMINESCU, O. I 142. Amorul meu se prefăcu în compătimire. NEGRUZZI, S. I 47. ♦ (După verbe care înseamnă «a lovi», construcția prepozițională are valoare de complement direct) Să nu lovești în el! COȘBUC, P. I 53.

ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungime, valorînd aproximativ 25,4 mm. O scîndură lungă de trei stînjeni și groasă de patru țoli. SADOVEANU, N. F. 61.

VENI, vin și (regional) viu, vb. IV. Intranz. 1. A merge înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare considerată aproape de vorbitor. Venea Mitrea argatul cu cîrdișorul de oi și cu cele două vaci. SADOVEANU, B. 20. Prin fața Ministerului de Domenii... venea agale o trăsură. CAMIL PETRESCU, U. N. 136. Care dintre cai a veni la jăratic să mănînce, acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192. Oastea leșească vine spre cetate. ALECSANDRI, T. II 27. ◊ (Prin analogie) Bălțătești! O improvizare de bilei pe șoseaua care vine de la Piatra. IBRĂILEANU, A. 7. ◊ (În personificări) Venea din cer pe cîmp amurgul. GOGA, C. P. 10. Din codri noaptea vine Pe furiș. COȘBUC, P. I 47. Zăresc în depărtare se înteietoare un sul de raze care venea înspre dinșii. CREANGĂ, P. 228. Sara vine din ariniști. EMINESCU, O. I 103. Vine vîntu dinspre munți Și-i cu dor de la părinți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 350. ◊ (Întărit prin repetare) Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Construit cu dativul) Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum Și lanurile sînt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. ◊ Expr. (Cu verbul la imperativ, mai ales în forma vino, întreaga expresie avînd valoare de substantiv) Du-te, vino = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă. Acel du-te, vino al oamenilor de legătură nu bătea prea mult la ochi. CAMIL PETRESCU, O. II 247. (De obicei construit cu verbul «a avea») Vino-ncoace = a) farmec, drăgălășenie, atracție. Mulți se dau pe lîngă ea, c-ar avea bune părăluțe; da ce face, ce drege, că n-are altoi de vino-ncoace. DELAVRANCEA, S. 44. Lui Harap- Alb i se tulburau mințile, uitîndu-se la fată și văzînd-o cît era de tînără, de frumoasă și plină de vină-ncoace. CREANGĂ, P. 275. O fată frumoasă, bine făcută, veselă și cu vină-încoace. CONTEMPORANUL, II 216; b) (rar) ademenire, ispită. Vei vedea-o pe la hori, Să n-o lași la vino-ncoace. Stai cu ea, ce știi tu-i spune, Dar cu capul mi te pune Să n-o joace Alți feciori. COȘBUC, P. I 135. ♦ A merge împreună cu cineva (v. însoți) sau în urma cuiva (v. urma). Face semn dracului cu mîna să vie după el. CREANGĂ, P. 52. Vin’ cu mine, rătăcește Pe cărări cu cotituri. EMINESCU, O. I 209. ◊ Fig. Eu mă duc, urîtul vine, Tot alăturea cu mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211. ◊ Expr. (Popular) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. Acele pe care le-ar fi luat nu veneau după el și așa a rămas neînsurat. RETEGANUL, P. II 22. De-a veni el după mine, Să-l iubesc eu, numai eu. ALECSANDRI, P. I 7. Vino, mîndră, după mine Că mi-i prinde tare bine. HODOȘ, P. P. 82. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul). Să vie străinul ce cîntă afară Să cînte aci. BOLINTINEANU, O. 77. ◊ Expr. A veni în slujbă = a se angaja în slujba cuiva. Domnia-ta mi-ai poruncit să vin în slujba d-tale, în locul tatei. RETEGANUL, P. V 48. Ipate se îmbogățise... de cînd a venit Chirică în slujbă la dînsul. CREANGĂ, P. 153. ♦ (Despre ape, urmat de determinări modale sau locale) A curge. Din acest munte... Oltul vine la vale, asupra cîmpiilor și a oamenilor. BOGZA, O. 14. Subt zarea cea din urmă a înserării, apele veneau posomorite, clătinîndu-se ca lespezi fumurii și clipotind ușor la țărm. SADOVEANU, N. P. 182. A dat peste un pîrău a cărui apă venea grozav de tulbure. CREANGĂ, O. A. 271. ◊ Expr. A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a crește, a se umfla, a se revărsa. De venea apa mare, arăturile lui le îneca. ISPIRESCU, L. 206. Prahova, din cauza ploilor la munte, venise mare. BOLINTINEANU, O. 427. Nu plînge așa de tare, Că vine Dunărea mare! JARNÍK-BÎRSEANU, 209. A-i veni (cuiva) apa la moară v. apă (I 2). ♦ A se deplasa purtat de valuri; a pluti. Venea o moară pe Siret [titlu]. SADOVEANU, Văzu un sicrinel... că vine pe apă. ISPIRESCU, L. 189. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A năvăli asupra sau împotriva cuiva. Trifon, văzîndu-i că vin asupra casei lui, porunci bîtei să le iasă înainte. RETEGANUL, P. I 8. [Leul] Începu a veni asupra voinicului. ISPIRESCU, U. 31. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). El a venit Dintr-un afund de răsărit. COȘBUC, P. I 54. Ai avut mare noroc c-am venit tocmai la pont. CARAGIALE, O. II 288. Bine că ați apucat a veni și d-voastră. CREANGĂ, P. 159. Venit-am și am învins! ALECSANDRI, P. II 12. ◊ (Rar, despre obiecte) Tronul ăsta... a venit aci, iaca așa, urdubelea. ISPIRESCU, U.94. ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. Gheorghe Eminovici căpătase într-acestea copii, patru băieți și două fete, veniți pe lume cam la un an unul. CĂLINESCU, E. 18. Vițelul ista, o dată ce-o venit pe lume, înapoi să cheamă că nu-l mai putem întoarce. BART, S. M. 85. (Eliptic) Cînd se născu copilul ce s-aștepta să vie. ALEXANDRESCU, M. 4. Bine-ai venit v. bine1 (I 1). A veni (cuiva) în ajutor v. ajutor. A veni într-un suflet (sau cu sufletul la gură) = a veni foarte repede, abia mai puțind respira, gîfîind. Iar ea-ntr-un suflet vine Cu părul desfăcut La mine Să-mi spuie ce-a făcut. TOPÎRCEANU, B. 34. A treia zi dis-de-dimineață, se gîndi la tăune. Acesta veni într-un suflet. ISPIRESCU, L. 46. A veni glonț v. glonț. A veni la fața locului v. loc (I 1). A veni la spartul tîrgului = a sosi prea tîrziu. (Despre suferințe, necazuri, boli) A veni pe (sau peste) capul cuiva = a se abate asupra cuiva. Pacostea aceasta chiar din senin veni preste capul meu. RETEGANUL, P. II 50. Biata mamă nu știe de astă mare urgie ce i-a venit pe cap! CREANGĂ, P. 25. A veni cu jalba-n proțap v. jalbă. A-i veni cuiva de-a gata (sau mură-n gură) = a căpăta fără nici o osteneală. A veni la cunoștința cuiva = a ajunge la cunoștința cuiva. Plîngerile boierilor veniseră la cunoștința sultanului. ISPIRESCU, M. V. 9. ♦ (Despre obiecte) A sosi (fiind adus, trimis, expediat de cineva). Îi veneau scrisori și cereri de departe, din niște tîrguri cu nume ciudate. SADOVEANU, B. 10. Pînă acu n-am primii banii. Firește că în două-trei zile îmi vin. CARAGIALE, O. VII 7. Vin săgeți de pretutindeni. EMINESCU, O. I 148. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic, a fi difuzat. «Familia», revistă populară, venea negreșit la Blaji. CĂLINESCU, E. 114. ♦ (Despre zgomote și despre adieri, mirosuri etc.) A ajunge pînă la persoana care vorbește sau despre care se vorbește sau pînă într-un loc determinat. Vorbele veneau greu, vîntul le împingea îndărăt, le ștergea, le schimba. DUMITRIU, P. F. 21. Venea pînă la foc sunet de ape de la un vad al Moldovei. SADOVEANU, N. P. 25. Mi-a venit la nas bunul miros de la friptura ta. RETEGANUL, P. III 62. Îi venise și ei miros de pîrleala pieilor. ISPIRESCU, L. 214. 3. A se duce să viziteze pe cineva, a merge în treacăt la cineva sau undeva, a trece pe la cineva, a apărea, a se ivi, a se prezenta undeva sau la cineva. Venea la tîrg din cînd în cînd, ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. F. 6. Simțind că are să vie tată-său la judecată... se chibzuiră ca să facă o primire frumoasă. ISPIRESCU, L. 277. Venea în toate zilele să cerceteze cum îi mai merge. CARAGIALE, O. III 76. Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă. EMINESCU, O. I 92. Vulpea nu venea pe-acolo cît știa că sturzul n-are ce-i da. ȘEZ. III 185. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plînge sau a fi gata să plîngă. O duceam în brațe și-mi veneau lacrimile, cînd o vedeam atît de ofilită! SADOVEANU, O. I 315. (Despre gînduri, idei) A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a-i da (cuiva ceva) prin minte deodată, pe neașteptate. Te-am auzit pomenind ceva despre mama ta... și nu știu cum mi-au venit în cap copiii tăi. SAHIA, N. 32. Îmi veni în minte o idee genială. HOGAȘ, M. N. 94. Lui Urmă-Galbină îndată-i veni prin minte că așa este. RETEGANUL, P. V 76. Se frămîntă ei cu mintea fel și chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. CREANGĂ, P. 310. Ce (cîte sau cum) îi vine cuiva pe limbă (sau la gură) = ce (cîte sau cum) exprimă cineva spontan și fără discernămînt, într-un moment de surescitare. Tocmai pentru că acum colonelul era în toane bune și-l lua peste picior, Mitică putea să-i vorbească despre tot ce avea în suflet și-i venea pe limbă. PAS, Z. III 170. Căzuse... blestămîndu-ne cum îi venea la gură. CREANGĂ, A. 111. (Cu pronunțare regională) Muierea... nu-l mai slăbea din.... cîte-i vineau la gură. RETEGANUL, P. I 7. A-i veni (cuiva) (moș) Ene pe la gene v. moș (I 1). 4. A urma după altcineva sau altceva; a succeda. Pe urmă vine casa lui Macedon Cercetașu, pe urmă casa primarului. REBREANU, I. 10. ◊ Expr. Anul (sau luna, săptămîna etc.) Ce vine = anul (sau luna, săptămîna etc.) următor celui de față. Cei ce vin (sau vor veni) (după noi) = urmașii noștri. Banii ne trebuie să... clădim locașe pentru iertarea păcatelor noastre și pentru cei ce vor veni după noi. DELAVRANCEA, O. II 196. Noi știm că-i multă viața Și în noi și-n cei ce vin. COȘBUC, P. II 107. A-i veni cuiva rîndul = a sosi (după o așteptare) rîndul cuiva la o acțiune. A! boieri, a venit și rîndul domnului. DELAVRANCEA, O. II 159. Veni rîndul să-i dea o desagă de galbini. RETEGANUL, P. IV 19. Așa-i c-a venit și rîndul mieu? CREANGĂ, P. 54. ♦ A urma după cineva în grad sau în rang; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie. După boierime, veneau breslele negustorilor și a meseriașilor, lipsite de orice drept municipal. ALECSANDRI, la NEGRUZZI, S. I X. 5. A-și avea originea, a deriva, a proveni, a purcede, a izvorî, a se trage din.... Afin, știind din ce venea boala intră... la împărăteasă. ISPIRESCU, L. 118. ♦ A decurge (ca o consecință). Te pun... la adăpost despre orice neajunsuri ar putea să-ți vină dupe urma cuvintelor mele, iubite autorule. ODOBESCU, S. III 11. Hanii n-au vînat decît folosul lor și d-acilea vine că ei erau gata a încheia un tractat. BĂLCESCU, O. II 151. 6. A sosi sau a se întoarce în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. Venea tîrziu acasă pentru că se ducea probabil la teatru. CĂLINESCU, E. 178. Dintr-alte țări de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi. COȘBUC, P. I 90. Șezi aici pînă despre ziuă, că am să vin tot eu să te iau. CREANGĂ, P. 97. Fie, mă duc; dar vin îndată îndărăt. ALECSANDRI, T. I 252. Dar lui, măre, nu-i venea Nici lăptuțul la măsură, Nici cașul la-nchegătură. TEODORESCU, P. P. 514. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) mintea la loc (sau în cap, la cap) sau a-i veni (cuiva) mintea acasă = a deveni mai înțelept, a se cuminți, a se potoli, a se îndrepta. Mă bucuram că i-a venit și lui... mintea la loc. C. PETRESCU, Î. II 238. Îmblătea pe bietul țigan ca să-i vină mintea la loc. RETEGANUL, P. I 74. A-i veni (cuiva) inima (sufletul, graiul) la loc = a se liniști (după o spaimă, o emoție); a-și recăpăta încrederea, curajul. Tîrgovețului nu-i venise încă nici inima, nici graiul la loc. GALAN, Z. R. 49. Venindu-i inima la loc și plin de încredere în sine că va izbuti la ceea ce gîndea, se înfățișează înaintea tată-său. CREANGĂ, P. 192. Iată-l!... O! parcă-mi mai vine inima la loc. ALECSANDRI, T. II 30. A-și veni în fire (în simțire, în cunoștinți sau, regional, în ori) = a se reculege, a se dezmetici. Cei de față stăteau încremeniți: încă nu-și veniseră în fire. SADOVEANU, N. P. 386. Fata... era mai mult moartă decît vie; abia și-au putut veni în ori. SBIERA, P. 309. După ce-și veni în simțiri din amețeală, își ținu firea. ISPIRESCU, L. 136. (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să-ți dai seama, să înțelegi; devii mai îngăduitor. Ei bravo! Așa mai vii de-acasă, puiule! C. PETRESCU, C. V. 343. Ia, acum mai vii de-acasă, fătul mieu. CREANGĂ, P. 223. (Cu modificarea expresiei) Tocmai acum îmi veni și dumnealui de-acasă și pricepu că nesocotită fu a lui cerere. ISPIRESCU, U. 106. (Învechit și popular) A-și veni în cunoștință (sau în socotință) = a-și da seama, a pricepe; a se lămuri. Începură a-și da coate, a-și veni în cunoștință. ISPIRESCU, L. 38. Boierii și-au venit în cunoștință; au văzut că turma nu poate fi fără păstor. NEGRUZZI S. I 149. Viindu-i în socotință că el... nu cunoștea nici cea mai mică parte a [ostrovului]. DRĂGHICI, R. 154. (În imprecații) Veni-ți-ar (veni-i-ar etc.) numele, exprimă dorința ca cel căruia ne adresăm (sau despre care vorbim) să nu se mai întoarcă din locurile unde se duce. 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. Curtea venea ceva mai depărtișor de sat, încolo, pe-un deal. MIRONESCU, S. A. 104. Pe sub teii de pe vale, Cam pe unde vine moara. PĂUN-PINCIO, P. 76. Din sus de Humulești vin Vînătorii Neamțului. CREANGĂ, A. 71. ♦ A ajunge pînă la...; a atinge. Genele... așa-i erau de lungi și de dese de-i veneau pînă la gură. RETEGANUL, P. V 36. Iarbă verde subțirică și naltă de-mi venea pînă mai sus de genunchi. ISPIRESCU, L. 244. ◊ Expr. (Rar) A-i veni (cuiva) apa la gură, se spune cînd cineva se găsește într-o situație foarte grea. Alegea totdauna vremurile cele mai grele, cînd adică se sculau turcii cu război asupra lui Mihai Viteazul, cu gînd ca, văzînd Mihai că-i vine apa la gură, să făgăduiască tot ce va cere... Batori. ISPIRESCU, M. V. 34. 8. A ajunge într-o anumită situație, stare, poziție. Turcii... mijlociră să vie domn [Mihai]. ISPIRESCU, M. V. 4. Iarăși au venit în ce dintăi ticăloasă stare. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). Ei! se-ngroașă gluma!... Pînă ce am venit în nas. DELAVRANCEA, O. II 113. A-i veni (cuiva) rău = a fi cuprins de amețeală, a se simți rău, a-și pierde (sau a fi pe punctul de a-și pierde) cunoștința. Abia mai putu îngăima cîteva cuvinte fără șir, pătrunsă de un fior la gîndul... că lui Nicu i s-a întîmplat ceva. Îi veni rău. CAMIL PETRESCU, O. II 486. Un sentiment de neliniște, de osteneală. îl grăbea spre casă, ca pe un om care simte că-i vine rău. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune cînd cineva se află într-o situație neplăcută, penibilă. Din copilăria mea sînt deprins a asculta de tată și, tocmindu-te pe line, parcă-mi vine nu știu cum. CREANGĂ, P. 203. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba că sau a veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva sau (franțuzism neobișnuit) a veni la... = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. La urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cîntat. REBREANU, R. I 173. Din una, din alta, veni vorba că se duce în călătorie. ISPIRESCU, L. 127. Fiindcă a venit vorba de-așa, îți spun ca la un frate. CREANGĂ, P. 200. Nimic mai frumos decît situația acestui tîrg pe un vesel podiș îmbrățoșat de Șiret și Moldova... Dar iacă am venit la Moldova. Vornicul Ureche zice că numele țării vine de la ea. NEGRUZZI, S. I 194. A veni la vorba (la vorbele sau la cuvîntul) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat au fost bune. Ei, Harap-Alb, așa-i că ai venit la vorbele mele? CREANGĂ, P. 213. Mă tem să nu viu la cuvintele căpitanului. DRĂGHICI, R. 15. Și din gură mi-i zicea: Ai venit la vorba mea. TEODORESCU, P. P. 628. Vine cam ciudat = este sau pare ciudat. Un bou în post mare? Drept, cam ciudat vine, Dar asta se-ntîmplă în oricare loc. ALEXANDRESCU, P. 64. Cum vine asta? = a) ce înseamnă, cum trebuie interpretat acest fapt? b) cum se tălmăcește? Cum vine asta pe limba noastră, întrebă șeful de echipaj. BART, S. M. 101. Așa vine vorba = așa se spune, așa e obiceiul. Să nu luați în nume de rău cînd mă veți auzi zicîndu-vă: dragii moșului căci de! așa vine vorba. ISPIRESCU, U. 2. Vorba vine = e numai un fel de a vorbi (care nu corespunde realității); aș! de unde! Ceasul primejdiei se apropie... Așa mă tem. – Te temi?..Vorba vine. ALECSANDRI, T. 1124. A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac v. hac1.9. (Despre întîmplări, evenimente) A se produce, a avea loc, a se întîmplă. De-ar veni o întîmplare nouă, pe care am ajuta-o să se prefacă în minune. SADOVEANU, P. 110. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). Cum vine duminecă, Ipate și cu Chirică se ieu și se duc la horă în sat. CREANGĂ, P. 163. Să nu vie vremea să dai cinstea pe rușine. NEGRUZZI, S. I 249. Expr. (Popular) Vine un an (de cînd... ) = se împlinește un an (de cînd... ). Mă muncesc de vine-un an Să fac din pelin zahar. TEODORESCU, P. P. 285. A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva, momentul decisiv (în special momentul morții). Mă gîndesc că omul nu știe cînd îi vine ceasul. DELAVRANCEA, O. II 219. În ziua a treia, îi veni ceasul nașterii. ISPIRESCU, L. 121. (Fig.) Forțele vii ale unui neam pot fi stînjenite o vreme; cînd le vine însă ceasul, înmuguresc și înfloresc cu putere irezistibilă. SADOVEANU, E. 67. 10. (Cu valoare de semiauxiliar și cu subiectul logic în dativ) A fi cuprins sau stăpînit de un gînd, de o senzație, de o dorință; a fi înclinat sau dispus la ceva, a simți nevoia să. Nu care cumva să-i vie poftă să și domnească. ISPIRESCU, L. 327. Mi-au venit și mie toane. EMINESCU, N. 20. Să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă. ODOBESCU, S. III 11. I-am trimis dorul acasă Pe frunză din via noastă! Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn, Trebuie să i-l adorm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. ◊ (Urmat de propoziții cu verbul la conjunctiv sau la infinitiv) Nici în casă nu-i venea să rămînă peste noapte. BART, E. 255. S-a trezit deodată cu Șofron, dar nu-i venea să se scoale. SLAVICI, O. I 220. Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jălit, sărmanul. Pe de-o parte îți vine a rîde și pe de alta îți vine a-l plînge. CREANGĂ, P. 243. (Eliptic) Aș juca și nu știu bine; M-aș lăsa și iar nu-mi vine.= JARNÍK-BÎRSEANU, D. 419. ◊ Expr. A nu-i veni (cuiva) să creadă v. crede (2). A-i veni (cuiva) bîzdîcul v. bîzdîc. A-i veni cuiva hachițele v. hachițe. A-i veni cuiva (toți) dracii = a se înfuria, a se mînia. Ce-ți (-i etc.) vine (să... )? se spune cînd cineva face un lucru ciudat, nesăbuit. Ei, acum, ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele? BARANGA, I. 162. Ce-i veni lui, ia o piatră și aruncînd-o către fîntînă, nemerește drept în tigvă. ISPIRESCU, L. 357. Într-una din zile, ce-i vine părintelui, ne caută ceasloavele. CREANGĂ, A. 4. Cum îi vine cuiva = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. Fata minte cum îi vine. COȘBUC, P. I 203. N-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum îți place pe copilă s-o dezmierzi. EMINESCU, O. I 155. A-i veni cuiva la îndemînă (sau la socoteală) = a-i conveni cuiva, a-i fi pe plac. Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aevea. ISPIRESCU, L. 184. Se prinde în joc lîngă o fată care chitește că i-ar cam veni la socoteală. CREANGĂ, P. 163. A-i veni bine (să...) v. bine1 (II). A-i veni la merchez v. merchez. A-i veni greu (să...) v. greu1 (2). A-i veni peste mînă v. mînă (1). A nu-i veni la cherem v. cherem. 11. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau, în construcții negative, rău). Am niște rochii pentru Sabina... Prefăcute, cred că au să-i vină foarte bine. C. PETRESCU, C. V. 227. Cearcă să vadă dacă papucul vine pe piciorul fetei babei. ȘEZ. V 67. ♦ (Învechit, mai ales în construcții negative) A se potrivi, a cadra. Căci nu vine Pentru mine Să știu seri ca-un diac. NEGRUZZI, S. II 110. 12. (Popular) A-i reveni sau a i se cuveni cuiva (de drept, printr-o împărțeală etc.). (Refl.) Puțintel ți s-a venit Num-un stînjin de pămînt. MARIAN, Î. 516. Ieri am fost la cănțelerit și vătavul a spus că nu mi se vine nimic. CONTEMPORANUL, IV 392. ♦ (Adesea în construcții impersonale, construit cu dativul) A reprezenta rezultatul unei măsurători, unui calcul. Miu că se necăjea, Trăgea măciuca de la sacsana, care venea șaptesprece oca. MAT. FOLK. 214. La măciucă se uita: Cu dreapta C-o apuca, În cîntar Că mi-o punea, Zece oca că-mi venea. TEODORESCU, P. P. 599. 13. (Însoțit de un nume predicativ formează predicate nominale) A se afla într-o anumită legătură de dependență (cu cineva). [Prietenii] ofițerului veneau, cum s-ar zice, cumetri cu alde Ciupitu cîrciumarul. CAMIL PETRESCU, O. II 519. Într-o fereastră din multele ferestre ale acelui castel zărește o femeie cosind, care îi venea oarecum cunoscută.BOTA, P. 78. – Prez. ind. pers. 2 și: (regional) vini (HODOȘ, P. P. 164), imper. pers. 2 sg. și: vină (SADOVEANU, D. P. 78), vino, part. și: (regional) vint (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398), vent.

IN EXTENSO loc. adv. Pe larg; în întregime. [< lat. in extenso].

IN EXTREMIS loc. adv. În ultimă instanță. ♦ Pe patul de moarte, cînd omul trage să moară. [< lat. in extremis].

IN MEMORIAM loc. adv. În memoria, în amintirea (unei personalități, a unui eveniment important). [< lat. in memoriam].

IN VITRO loc. adv. (Despre felul experimentării unui proces biologic) În afara organismului. [< lat. in vitro].

IN VIVO loc. adv. (Despre felul experimentării unui proces biologic) În organismul viu. [< lat. in vivo].

IN-CUARTO adj., s.n. invar. v. in-cvarto.

IN-CVARTO adj., s.n. invar. (Format) în care coala de hîrtie imprimată a fost îndoită în patru, alcătuind opt pagini; (carte) care are acest format. [Scris și in-quarto, var. in-cuarto adj., s.n. invar. / cf. fr. in-quarto, lat. in quarto].

IN-FOLIO adj., s.n.invar. (Format) în care coala de hîrtie imprimată este împăturită în două, formînd patru pagini; (carte) care are acest format. [Pron. -li-o. / < fr., lat. in-folio].

IN-OCTAVO adj., s.n. invar. (Format) în care coala de hîrtie imprimată este împăturită în opt, formînd șaisprezece pagini; (carte) care are acest format. [< fr., lat. in-octavo].

IN-PLANO adj., s.n. invar. (Format de) foaie imprimată și împăturită în două; (carte) care are acest format. [< fr., lat. in-plano].

IN-QUARTO adj., s.n. invar. v. in-cvarto.

INDIU s.n. Metal alb-argintiu, maleabil, care se găsește în blendă. [Pron. -diu, var. indium s.n. / < fr. indium].

IN ABSTRACTO loc. adv. în afară de realitate, de fapte. (< lat. in abstracto, în abstract)

IN AETERNUM loc. adv. pentru eternitate, pentru totdeauna. (< lat. in aeternum)

IN CORPORE loc. adv. împreună, cu toții, în totalitate. (< lat. in corpore)

IN EXTENSO loc. adv. pe larg; în detaliu, în întregime. (< lat. in extenso)

IN EXTREMIS loc. adv. 1. în ultimul moment, în ultimă instanță. 2. pe patul de moarte. (< lat. in extremis)

IN MEMORIAM loc. adv. în memoria, în amintirea (unei personalități, a unui eveniment important). (< lat. in memoriam)

IN NUCE loc. adv. scurt și cuprinzător, în forma cea mai restrânsă. (< lat. in nuce)

IN PETTO loc. adv. în sinea sa, în secret. (< lat. in petto, în piept)

IN SITU loc. adv. în mediul natural, la fața locului. (< lat. in situ)

IN SPE loc. adv. pe, în viitor. (< lat. in spe)

IN VITRO loc. adv. (despre un proces biologic) reprodus experimental în afara organismului. (< lat. in vitro, în sticlă)

IN VIVO loc. adv. (despre un proces biologic) reprodus experimental în organismul viu. (< lat. in vivo, în viață)

IN-CVARTO adj. inv., s. n. (format) în care coala de hârtie imprimată a fost îndoită în patru (opt pagini). (< fr. in-quarto)

IN-FOLIO adj. inv., s. n. (format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două (patru pagini). (< fr., lat. in folio)

IN-OCTAVO adj. inv., s. n. (format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în opt (16 pagini). (< fr., lat. in octavo)

IN-PLANO adj. inv., s. n. (format de foaie) imprimată și împăturită în două. (< fr., lat. in plano)

INDIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemănător cu aluminiul, care se găsește în blendă. (< fr. indium)

MADE IN [Pron.: meid in] loc. adj. fabricat în... (< engl. made in)

vitro în loc. adv. lat. in vitro (biol.) Într-un mediu artificial, în laborator ◊ „Numărul copiilor născuți în lumea întreagă prin procedeul «in vitro» se ridică la opt, cei de acum fiind primii gemeni: un băiat și o fetiță [...] Cei doi «gemeni-eprubetă» și mama sunt în prezent într-o stare excelentă.” Sc. 9 VI 81 p. 3. ◊ „Vedeta congresului de la Monte Carlo [...] privind sterilitatea s-a dovedit a fi, fără dubii, fecundația «in vitro», tehnică modernă ce cunoaște o răspândire vertiginoasă și care promite să detroneze majoritatea celorlalte mijloace de luptă împotriva nefertilității. După mai mulți ani de la nașterea primului «bebe-eprubetă» [...] sunt astăzi în lume peste 1000 de copii care au văzut în același mod lumina zilei.” R.l. 3 X 84 p. 6; v. și implanta

IN EXTENSO loc. adv. În întregime; pe larg; integral. /Cuv. lat.

IN EXTREMIS loc. adv. 1) În cele din urmă, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2) În ultimul moment. [Sil. ex-tre-] /Cuv. lat.

IN-CVARTO adj. invar. 1) (despre formatul unei cărți) Care are coala de hârtie îndoită în patru, formând opt pagini. 2) (despre cărți) Care are formatul unei astfel de coli. /<lat. in-quarto

IN-FOLIO adj. invar. 1) (despre formatul unei cărți) Care are coala de hârtie îndoită în două, formând patru pagini. 2) (despre cărți) Care are formatul unei astfel de coli. [Sil. -li-o] /Cuv. lat.

IN-OCTAVO adj. invar. 1) (despre formatul unei cărți) Care are coala de hârtie îndoită în opt, formând șaisprezece pagini. 2) (despre cărți) Care are formatul unei astfel de coli. /Cuv. lat.

INDIU n. Metal alb-cenușiu, maleabil, ductil, având diverse întrebuințări în industrie. /<fr. indium[1]

  1. Var. indium (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

ÎN prep. 1) (exprimă un raport spațial, indicând interiorul unui spațiu, al unui obiect, al unei persoane, locul, suprafața, direcția) Stă în casă. A zbura în cosmos. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând o perioadă, un interval de timp) Vine în fiecare seară. 3) (exprimă un raport modal sau comparativ) Vine în fugă. 4) (exprimă un raport final) Pregătire în vederea congresului. 5) (exprimă un raport instrumental, indicând mijlocul, procedeul, materia) Cu. L-au prins în capcană. 6) (exprimă un raport de relație) În ce privește; la. Iute în mișcări. 7) (exprimă un raport de tranziție) Schimbare în bine. 8) (exprimă un raport calificativ, indicând domeniul sau sfera de activitate, o caracteristică, posesia) S-a specializat în chirurgie. 9) rar (exprimă un raport cauzal) Din cauza; din pricina; în urma. Se clatină în vânt. 10) (exprimă un raport cantitativ) Au plecat în trei.În de aproape intim; foarte bine. În de ajuns suficient; îndestulător. În de seară spre (înspre, către) seară. În susul în partea (sau în direcția) de sus. În josul în partea (sau în direcția) de jos. În afară de cu excepția; exceptând. În privința relativ la; cât privește. /<lat. in

ȚOL1 ~i m. (în Marea Britanie, S.U.A. și în alte țări) Unitate de măsură a lungimii (egală cu 25,4 mm). /<germ. Zoll

A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se mișca, apropiindu-se de ținta mișcării. ~ spre casă. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanțe; a sosi; a ajunge. Trenul a venit în gară.~ la spartul târgului a sosi prea târziu. ~ cu sufletul la gură (sau într-un suflet) a veni în fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se întoarce, a reveni la locul de mai înainte. Păsările vin la cuiburile lor. 4) A-și avea originea; a proveni. 5) (despre îmbrăcăminte, încălțăminte) A se potrivi bine; a fi pe măsura cuiva. Pantofii îi vin bine. 6) (despre ape) A ajunge până la o înălțime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

in-extenso adv. pe larg, în întregime: Monitorul oficial reproduce in-extenso desbaterile Corpurilor legiuitoare.

in-extremis adv. când omul trage să moară: testament făcut in extremis.

in-folio n. 1. formatul uneicărți a cării foaie de tipar e îndoită în două și face patru pagini; 2. carte cu acest format.

in-octavo a. carte ale carii coli sunt îndoite în opt și formează 16 pagini.

în prep. exprimă: 1. interiorul: în cameră; fig. în minte; 2. diverse raporturi locale sau temporale, pe: stă în picioare; 3. peste: în trei zile. [Lat. IN].

venì v. 1. a se mișca dela un loc spre cel ce vorbește sau cu care se vorbește: aștept să vie; 2. a sosi, a veni pe neașteptate: a venit aseară, îi vine leșin; 3. a se ridica, a ajunge: apa vine până aici; 4. a deriva: această vorbă vine din grecește; 5. fig. a trece prin minte: ce îi vine lui, îi vine să se ducă; 6. a fi afectat: îi vine fiori, îi vine greu; 7. a se potrivi: pălăria îi vine bine, nu-i vine la socoteală. [Lat. VENIRE].

3) im v. intr. la pers. I pl. (lat. îmus). Vechĭ. (Ps. Șch., presupunînd că nu e greșală de scris îld. venim). Venim, mergem.

4) *im-, pref. lat. întrebuințat în ainte de b și p îld. in și care corespunde cu rom. ne-, ca în im-berb, im-pudic, îld. ne-bărbos, ne-rușinat. În ainte de alt m cade, ca în imaculat îld. immaculat.

*in córpore loc. adv. latină care înseamnă „în corp, toțĭ la un loc”: a pleca in corpore.

*in octávo, cuv. latine care înseamnă „în opt” și care se întrebuințează cînd e vorba de o coală tipărită și îndoită așa în cît să formeze 8 foĭ saŭ 16 paginĭ.

*in quárto, cuv. latine care se pronunță in cŭarto și înseamnă „în patru” și se întrebuințează cînd e vorba de coală tipărită și îndoită așa în cît să formeze 4 foĭ saŭ 8 paginĭ.

*in-fólio n., pl. tot așa saŭ in-foliurĭ (fr. [d. lat.] in-folio. V. folio, foliant). Formatu uneĭ foĭ îndoite numaĭ în 2 (4 paginĭ). Carte de acest format: un in-folio.

*índiŭ n. Chim. Un metal alb trivalent cu o greutate atomică de 113,4 și care se scoate din blendele de la Freiberg (Saxonia).

în, prep. (lat. ĭn, it. eng. in, pv. fr. cat. sp. en, pg. em. V. întru). În ăuntru: mă duc orĭ staŭ în casă, în oraș, în România, mĭ-a intrat un glonț în picĭor, mĭ-a venit o ideĭe în minte, în cap. În timp de: a construi o casă în treĭ lunĭ, într’o vară. Peste, după: într’o oră mă întorn. La: l-a lovit în cap, în picĭor. Pe: îmĭ pun pălăria în cap, haĭna în spinare, cizmele în picĭoare. Cu: a călca în picĭoare (cu picĭoarele). Între, pintre: a rămînea în străinĭ. A sta în picĭoare, a sta pe picĭoare, drept, nu șezînd. A sta în ușă, a sta pe prag, între ușorĭ. Doctor în filologie, student în matematică, doctor care știe filologia, student care învață matematica. A fi în floare, a fi înflorit, (fig.) a fi în timpu celeĭ maĭ marĭ strălucirĭ. A fi în rugăcĭune, a fi în timpu cînd îțĭ facĭ rugăcĭunea. A fi în armată, a fi militar. În cît, pînă cînd, de, că: a strigat așa de mult, în cît a răgușit; țipa în cît îțĭ lua auzu; era așa de furios, în cît nu maĭ vedea nimica. V. întru, cît, că.

2) vin și viŭ, venit, a veni v. intr. (lat. vĕnire, it. venire, pv. fr. cat. sp. venir, pg. vir.Vin și viŭ, viĭ, vine, venim, venițĭ, vin; să vin și să viŭ, să viĭ, să vie și să vină; viind și venind. Întocmaĭ ca pun, puĭ și țin, țiŭ. – V. con-, de-, pre-, pro- și re-vin și inventez). Mă transport, mă duc acolo unde e cel ce vorbește orĭ îĭ vorbesc eŭ saŭ acolo unde e lucru saŭ persoana despre care se vorbește: a venit acasă, îl aștept să vie, va veni și el acolo, va veni la ospăț. Sosesc: poșta, trenu a sosit. Supravin, apuc: ĭ-a venit leșin de rîs. Ajung, mă rîdic: apa-ĭ venea pînă la gît. Mă deriv: Român vine din (saŭ de la) latinu Romanus. Mă aflu, sînt, îs situat, am locu: nu știŭ unde vine acel sat, știŭ cum vin bucățile la mașina asta. A veni după, a urma: eŭ vin după tine. A-țĭ veni bine, 1. a te bucura: nu ĭ-a venit bine cînd l-am mustrat, 2. a ți se potrivi, a te prinde, a-țĭ sta bine: haĭna îĭ vine bine. A-țĭ veni răŭ, 1. a ți se face răŭ, a te îmbolnăvi, 2. a nu ți se potrivi: haĭna îĭ vine răŭ. Bine aĭ venit, fiĭ bun venit, expresiune pin care-ĭ arățĭ cuĭva că te bucurĭ de venirea luĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

in1 (lan; fir; pânză) s. n., pl. inuri

in2 (lan, fir, pânză) s. n., pl. inuri

in (lan, fir, pânză) s. n., pl. inuri

!corpore (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (demisii ~, a demisiona ~)

+extenso (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (un citat ~, a prezenta ~)

+extremis (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (decizie ~, a decide ~)

in-folio2 (lat.) (desp. -li-o) s. n., art. in-folioul; pl. in-foliouri

in-folio1 (lat.) (desp. -li-o) adj. invar. (volume ~)

in-octavo2 (lat.) s. n., art. in-octavoul; pl. in-octavouri; abr. in-8°

in-octavo1 (lat.) adj. invar. (volume ~); abr. in-8°

in-plano1 (lat.) adj. invar. (volume ~)

in-plano2 (lat.) s. n., art. in-planoul; pl. in-planouri

in-quarto2 [qu pron. lat. ] (desp. -quar-) s. n., art. in-quartoul; pl. in-quartouri; abr. in-4° corectat(ă)

in-quarto1 [qu pron. lat. ] (desp. -quar-) adj. invar. (volume ~); abr. in-4° corectat(ă)

indiu [diu pron. dĭu] s. n., art. indiul; simb. In

+în (ceea) ce privește prep. + pr. + vb. (+ s. sg. / pl.: ~ condițiile)

în prep.

memoriam (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (volum ~, publicat ~)

nuce (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (proiect ~, rămas ~)

+rem (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (acțiune ~, a acționa ~) corectat(ă)

restitutio in integrum (lat.) [ti pron. rom. ți] (desp. -ti-o, -te-grum) loc. s. f.

spe (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (specialiști ~, a proiecta ~)

țol1 (unitate de măsură) s. m., pl. țoli; simb. in; (semn grafic) ''

veni1 (a ~) (a se produce) vb., ind. prez. 3 sg. vine, imperf. 3 sg. venea; conj. prez. 3 să vi (Îmi vine să plâng.)

veni2 (a ~) (a sosi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vin, 2 sg. vii, 3 sg. vine, imperf. 1 veneam; conj. prez. 1 sg. să vin, 3 să vi; imper. 2 sg. afirm. vino

+veni de hac (a ~) (a învinge) (fam.) loc. vb. v. veni2

+veni în fire (a-și ~) (a-și reveni) loc. vb. refl. v. veni2; imper. 2 sg. afirm. Vino-ți în fire!; ger. venindu-mi în fire

vitro (in ~) (lat.) (desp. vi-tro) loc. adj., loc. adv. (fertilizare ~, a fertiliza ~)

vivo1 (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (experiență ~, a experimenta ~)

in galben (in îngălbenit) s. m. + adj.

*in memoriam (lat.) loc. adj., loc. adv.

in nuce (lat.) loc. adj., loc. adv

in spe (lat.) loc. adj., loc. adv.

!in vitro (lat.) (vi-tro) loc. adj., loc. adv.

!in vivo (lat.) loc. adj., loc. adv.

in-folio1 (lat.) (-li-o) adj. invar.

in-folio2 (lat.) (-li-o) s. n., art. in-folioul; pl. in-foliouri

*in-octavo2 (lat.) s. n., art. in-octavoul; pl. in-octavouri; abr. in 8°

in-octavo1 (lat.) adj. invar.; abr. in 8°

in-plano2 (lat.) s. n., art. in-planoul; pl. in-planouri

in-quarto2 (lat.) [qua pron. cŭa] (quar-) s. n., art. in-quartoul; pl. in-quartouri

in-quarto1 (lat.) [qua pron. cŭa] (quar-) adj. invar.; abr. in 4°

indiu [diu pron. dĭu] s. n., art. indiul; simb. In

restitutio in integrum (lat.) [ti pron. ți] (-ti-o, -te-grum) loc. s. f.

țol1 (unitate de măsură) s. m., pl. țoli; simb. in; ″

veni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vin, 1 pl. venim, imperf. 3 sg. venea; conj. prez. 3 să vină; imper. 2 sg. vino

in-folio adj. invar., s. n. (sil. -li-o)

indiu s. n. [-diu pron. -diu], art. indiul; simb. In[1]

  1. Var. indium (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

țol (unitate de măsură) s. m., pl. țoli

veni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vin, 1 pl. venim, imperf. 3 sg. venea; conj. prez. 3 sg. și pl. vină; imper. 2 sg. vino; ger. venind

veni (ind. prez. 1 sg. vin, conj. vină, ger. venind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎN prep. 1. (local) pe. (Au poposit ~ vârful dealului.) 2. (local) la. (Merge ~ vale.) 3. (local) de. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (instrumental) (înv.) spre. (~ tine îmi pun nădejdea.)

VENI vb. 1. v. ajunge. 2. v. sosi. 3. v. lua. 4. v. apropia. 5. v. întoarce. 6. v. intra. 7. v. înfățișa. 8. v. pofti. 9. v. năvăli. 10. v. izvorî. 11. v. face. 12. v. situa. 13. a-i ajunge, (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ până la mijloc.) 14. a ajunge, (reg.) a scăpa. (A ~ la putere.) 15. v. cuprinde. 16. v. năzări. 17. v. surveni. 18. v. deriva. 19. a i se potrivi, (Transilv.) a i se vâji. (Pantoful îi ~.) 20. v. potrivi. 21. v. costa.

VENI vb. v. angaja, avea, băga, cadra, cădea, cântări, conveni, corespunde, costa, cuveni, decurge, face, fi, intra, încadra, înțelege, învoi, merge, potrivi, preface, proveni, reieși, reveni, rezulta, schimba, tocmi, transforma, urma, vârî.

VINO interj. hai!, haide!, (înv.) ni! (Vino încoace!)[1]

  1. Este de fapt imperativul verbului a veni. gall

ÎN prep. 1. (local) pe. (Au poposit ~ vîrf.) 2. (local) la. (Merge ~ vale.) 3. (local) de. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (instrumental) (înv.) spre. (~ tine îmi pun nădejdea.)

VENI vb. 1. a ajunge, a sosi, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. a pica, a sosi. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a se lua, a merge, a se ține. (Se dă jos și ~ după car.) 4. a se apropia. (~ să te îmbrățișez.) 5. a se înapoia, a se întoarce, a reveni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd ai ~ acasă?) 6. a intra. (~ te rog în casă!) 7. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se prezenta, (înv.) a se spune, (fam.) a se înființa. (A ~ la proces, la miliție etc.) 8. a năvăli, (pop.) a da. (Stai puțin că doar nu ~ barbarii!) 9. a izvorî, (înv.) a se scure. (De unde ~ acest rîu?) 10. a se face, a se ivi, a se lăsa, a sosi. (Cum ~ seara, pleacă.) 11. a se afla, a fi, a se găsi, a se situa, (înv. și pop.) a cădea. (Satul ~ pe Olt.) 12. a-i ajunge, (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ pînă la mijloc.) 13. a ajunge, (reg.) a scăpa. (A ~ la putere.) 14. a-l apuca, a-l cuprinde. (I-a ~ amețeala.) 15. a-l apuca, a-i cășuna, a i se năzări, (înv. și reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu știu ce i-a ~ așa deodată.) 16. a se întîmpla, a se produce, a surveni. (Seismul a ~ pe neașteptate.) 17. (LINGV.) a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Cuvîntul „muncitor” ~ de la „munci”.) 18. a i se potrivi, (Transilv.) a i se vîji. (Pantoful îi ~.) 19. a-i cădea, a i se potrivi, a-i ședea. (Haina îi ~ bine.)

veni vb. v. ANGAJA. BĂGA. CADRA. CĂDEA. CÎNTĂRI. CONVENI. CORESPUNDE. COSTA. CUVENI. DECURGE. FACE. FI. INTRA. ÎNCADRA. ÎNȚELEGE. ÎNVOI. MERGE. POTRIVI. PREFACE. PROVENI. REIEȘI. REVENI. REZULTA. SCHIMBA. TOCMI. TRANSFORMA. URMA. VÎRÎ.

VINO interj. hai!, haide!, (înv.) ni! (~ încoace!)[1]

  1. Interj. vino este de fapt verbul a veni la imperativ, pers. a 2-a sing. — LauraGellner

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

in s. n. – Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. Lat. lῑnum (Pușcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho.Der. inar, s. m. (persoană care cultivă sau vinde in), cu suf. de agent -ar (după Candrea-Dens., 831 și DAR, direct din lat. linarius); inărie, s. f. (teren cultivat cu in); inărică, s. f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inăriță, s. f. (plantă asemănătoare cu inul; nume de păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inișor, s. m. (plantă, inăriță); iniță, s. f. (tescovină din semințe de in; plantă, Cuscuta europaea); ineață, s. f. (in sălbatic, Linum perenne); inuță, s. f. (plantă, Anagallis arvensis); iniște, s. f. (teren cultivat cu in).

in- Pref. lat. care servește pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absența. Lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil față de accesibil, inconsistență față de consistență, intolerant față de tolerant.

în prep.1. Indică locul sau spațiul în care se desfășoară o acțiune. – 2. Indică scopul sau finalitatea unei acțiuni. – 3. Indică intrumentul, materia sau modul. – 4. Indică o cauză. – 5. Indică timpul. – 6. Indică prețul și, în general, echivalența numerică. – Mr. (î)n, istr. (ă)n. Lat. in (Pușcariu 799; Candrea-Dens., 833; REW 4328; DAR), cf. it. in, prov., fr., cat., sp. en, port. em. Cf. Moser 427. – Comp. din, prep. (de la, indică originea, proveniența, sursa; indică materia, instrumentul, modul sau cauza; de la, indică timpul), de la de și în (înv. deîn, den); prin, prep. (indică spațiul parcurs; indică mijlocul, modul sau cauza), de la pre și în, sau din lat. per in (Candrea-Dens., 835), înv. pre în, pren.

în- Prefix verbal, care adaugă noțiunii de bază o nuanță factitivă. Lat. in, cf. în. A intrat în rom. prin intermediul cuvintelor care aveau încă din lat. pref. in-, cf. împuta, începe, închide, etc.; a fost însă productiv în rom. întrucît servește pînă și la derivarea unor cuvinte care nu fac parte din fondul lat., cf. încîrliga, încorseta, încovriga, îndușmăni, însufleți etc. Este puțin probabil, prin urmare, ca la vb. de origine lat. să fie vorba de in- primitiv; verbigracia, a înăcri, considerat în general ca un der. din lat. *inacrire, poate fi privit, cu mai mari șanse de probabilitate ca der. de la acru, cu pref. rom. în-. Pentru acest comp., cf. Iordan, Compuse romînești cu în-, BF, III, 1936, 57-116. Inde-, de la în și de, de folosește în puține expresii fixe (înde seară, noaptea; înde noi, între noi), cf. DAR, și îndemnînă (după ipoteza greșită a lui Crețu 336, inde- ar fi lat. ante; după Candrea-Dens., 854, din lat. inde).

țol (-li), s. m. – Măsură de un lat de deget. Germ. Zoll (Borcea 216).

veni (vin, -it), vb.1. A merge către, a se apropia de. – 2. A sosi. – 3. A se prezenta, a face o vizită. – 4. A se învoi, a cădea la învoială. – 5. A așeza, a potrivi. – 6. A se afla, a fi situat. – 7. A purcede, a proveni. – 8. A se umfla, a crește apa unui rîu. – 9. A se potrivi. – 10. A izvorî, a emana. – 11. A trece, a se transmite. – 12. A interesa, a privi. – 13. A se produce, a se face. – 14. A se deștepta, a se manifesta. – 15. A avea dispoziție, a avea chef. – 16. A se petrece, a se întîmpina. – 17. A surveni, a ataca. – 18. A ieși. – 19. (Popular, cu după) A accepta o tînără în căsătorie. – Mr. vin, vińu, vinit, vinire, megl. vin(iri), istr. viru. Lat. venῑre (Pușcariu 1887; REW 9200), cf. vegl. vener, it. venire, prov., fr., sp. venir, cat. vindre, port. vir.Der. venire, s. f. (venită; sosită); venit, s. n. (venire; sosire; cîștig, rentă); venitură, s. f. (aluviune; venetic); viitor, adj. (care vine; s. n., timpul care urmează prezentului), var. înv. viitoriu, format pornind de la subj. să viu, să vie, ca puitor < pune; viitorime, s. f. (posteritate); viitorie, s. f. (înv., viitor); viitură, s. f. (venire; umflare, creștere apei). – Din rom. provine rut. wenit „rentă” (Miklosich, Wander., 20). Der. neol. conveni, vb., v. mai sus; contraveni, vb.; contravenți(un)e, s. f.; deveni, vb.; interveni, vb.; intervenți(un)e, s. f.; preveni, vb.; preveniență, s. f. (atenție); prevenit, s. m. (acuzat); prevenitor, adj. (atent); preventiv, adj.; prevențiune, s. f. (închisoare preventivă); proveni, vb.; proveniență, s. f.; supraveni, vb.; reveni, vb.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

in situ, calitatea unei roci, min., fosil etc. de a se găsi în locul său de origine.

ini, in, vb. intranz. – (dial.) A veni; a zini: „Ină, tată, ină! / Oile furatu, / În țară mânatu” (Papahagi, 1925: 124). „Știu că-ar ini și mândru / Ca să-și stâmpere doru” (Papahagi, 1925: 207). „Sunetul v, în unele cuvinte, în dreapta Tisei (pe Vișeu) și în jos de Sighet, nu se pronunță; ex: iță, ițăl, ine, otrăiesc (viță, vițel, vine, otrăvesc); pe când în ținutul Izei și al Marei, v se pronunță z; ex: ziță, zițel, zine, otrăzesc” (Țiplea, 1906: 413). – Var. a lui veni (< lat. venire).

ini, in, vb. intranz. – (pop.) A veni; (dial.) a zini: „Ină, tată, ină! / Oile furatu, / În țară mânatu” (Papahagi 1925: 124). „Știu că-ar ini și mândru / Ca să-și stâmpere doru” (Papahagi 1925: 207). „Sunetul v, în unele cuvinte, în dreapta Tisei (pe Vișeu) și în jos de Sighet, nu se pronunță; ex: iță, ităl, ine, otrăiesc (viță, vițel, vine, otrăvesc); pe când în ținutul Izei și al Marei v se pronunță z; ex: ziță, zițel, zine, otrăzesc” (Țiplea 1906: 413). – Lat. venire.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN (lat. linum) s. m., s. n. 1. S. m. Plantă anuală din familia linaceelor, cu tulpina subțire, fibroasă, frunze mici, înguste și flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); în regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din semințe ulei, folosit în industria lacurilor, linoleumului etc. Semințele conțin o toxină, linamarina, care, după presare (în vederea obținerii uleiului), în prezența apei și sub influența unei enzime, se descompune în acid cianhidric, acetonă și glucoză; simptomele intoxicației sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului (1). ♦ Pânză făcută din aceste fire.

IN subst. 1. Inescu, Stoica, munt. (RI VII 178); -l (mold); Inești s. (Sd XXI). 2. + -oiă, Inoi/ă (Tec I) -escu (Puc); -ești s., ard. și munt.; v. și Fin A 2. 3. Inarul munt. (RI I 22); Inariul, Radu (Bîr II). 4. Inaș, frecv. (Șchei I, II). < subst. ard. inaș „ucenic” (< magh. inas).

i-, prefix cu valoare negativă (ex. ilogic, ilegitim).

IN AETERNUM (lat.) pentru totdeauna – Formulă de angajare în viața călugărească de rit catolic; e folosită și în sens figurat.

IN SITU (lat. „pe loc”) Expresie latină pentru un obiect sau obiectiv, în general arheologic, conservat pe locul descoperirii sale, unde se păstrează (măcar parțial) condițiile în care a fost găsit. ♦ În geologie, specifică o poziție a unei roci, strat, fosilă, corp de minereu situate în locul de formare sau depozitare.

IN VITRO (loc. lat. „în sticlă”) adverbial (în legătură cu felul experimentării unui proces biochimic sau fiziologic) în afara organismului. Asemenea experiențe permit cercetarea unor fenomene care nu pot fi studiate în organism (ex. culturile de celule, efectul mutagen al unei substanțe chimice, fecundația etc.).

ÍNDIU (< fr. {i}; {s} lat. indium) s. n. Element chimic (In; nr. at. 49, m. at. 114,82, p. t. 156,4°C, p. f. 2.109°C), metal alb-cenușiu, moale; se găsește în natură, în cantități mici, în blendă. A fost descoperit de F. Reich și H. Th. Richter (1863). Intră în compoziția unor aliaje ușor fuzibile, de lipit, aliaje dentare, a semiconductoarelor.

MADE IN [meid in] Expresie din limba engleză cu sensul de „produs în”, care, urmată de obicei de numele, în engleză, al unei țări, indică locul de fabricare a produsului.

PEDE POENA CLAUDO (lat.) pedeapsa vine șchiopătând – Horațiu, „Ode”, III, 2, 32. Mai devreme sau mai târziu orice vină se ispășește.

RESTITUTIO IN INTEGRUM (lat.) restituire integrală – Repunerea unei persoane în starea anterioară uni fapt juridic care i-a lezat un drept. În sens generic, în mod obișnuit, repararea totală a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva.

VENI, VIDI, VICI (lat.) am venit, am văzut, am învins – Conținutul lapidar al scrisorii prin care Cezar vestea Senatului biruința sa rapidă de la Zela asupra lui Pharnaces, regele Pontului. Expresia unui succes fulgerător.

VIEN DIETRO A ME, E LASCIA DIR LE GENTI (lat.) vino după mine și lasă lumea să vorbească – Dante, „Purgatoriul”, V, 10.

LINUM L., IN, fam. Linaceae. Gen originar din zonele temperate ale globului, peste 100 specii, erbacee, semilemnoase, vivace, anuale, cu tulpini drepte, lucioase, ramificate. Frunze verzi-deschis, 1-5 sau multinerve, liniar-ascuțite sau liniar-lanceolate. Flori (5 sepale, 5 petale, 10 stamine, din care 5 fertile și 5 sterile, 5 stile, stigmate oblonge sau liniare) albe, galbene, roșii, albastre, terminale sau în axa frunzei. Fruct, capsulă.

A fi (sau a ajunge) la aman – Aman e un cuvînt turcesc, o exclamație care echivalează cu: „Îndurare! Iertare!”, folosită de turci îndeosebi cînd erau siliți să se predea într-o bătălie, sau cînd implorau grația de a li se cruța viața. Din vremea acelor lupte a rămas în limba noastră expresia „a ajunge la aman”, sau „a fi la aman”, spre a desemna o situație în care te afli la mare strimtoare, la mare nevoie. Exemple: „Hodja, fără milă la strigăt de aman / Rostea cu glas fanatic versete din coran” (Alecsandri). – „Filosof de-aș fi – simțirea-mi ar fi veșnic la aman” (Eminescu). IST.

In extenso (lat. „În întregime”, „Pe larg”) – Cînd un articol citat, un document, un discurs etc. sînt redate în întregime, se spune că sînt reproduse in extenso.

In extremis (lat.) Înseamnă „în ultima clipă” și, cu acest înțeles, se întrebuințează în mod obișnuit. De pildă: a trecut examenul in extremis; a marcat la meci un gol in extremis. Dar se mai aplică și în sensul de „la caz de nevoie”.

Jean s’en alla comme il était venu (fr. „Jean s-a dus așa cum a venit”) – Despre care Jean este vorba? Despre celebrul fabulist francez Jean de La Fontaine. După ce o viață întreagă, în încheierea fabulelor sale, a tras concluzii proverbiale la adresa altora, s-a gîndit, spre sfîrșitul vieții sale, să-și adreseze o morală lui însuși. Și la Paris, înainte de a-și părăsi pana pentru totdeauna (1695), La Fontaine și-a scris epitaful de mai sus. Fraza, deși destinată unui mormînt, trăiește și astăzi alături de atîtea alte învățăminte ale marelui fabulist. Ea definește o existență, care începe și se termină la fel, lăsînd în urmă un amestec amar de regret și ironie. Se mai citează și în sensul că, la sfîrșit, omul nu-și ia nimic din viață. LIT.

L’appétit vient en mangeant, mais la soif s’en va en buvant (fr. „Pofta vine mîncînd, dar setea trece bînd”) – Din Gargantua (cap. V) de Rabelais. De obicei, se citează numai prima parte, care de altfel a devenit o zicală foarte populară. De la mîncarea propriu-zisă, proverbul a trecut la sensul figurat, spre a caracteriza în general lăcomia nepotolită a acelora care, cu cît au mai mult cu atît vor și mai mult. LIT.

Lucri bonus est odor ex re qualibet (lat. „E plăcut mirosul cîștigului, de oriunde ar veni”) – citat din Iuvenal. Vezi expresia: Banul n-are miros. LIT.

O nenorocire nu vine niciodată singură – e traducerea cunoscutei zicale franceze: un malheur ne vient jamais seul. Dar francezii au tradus-o liber după versiunea latină: abyssus abyssum invocat („abisul cheamă alt abis”), cu alte cuvinte: o dată pornit pe o prăpastie, mergi dintr-o prăpastie în alta. Acesta e versetul 8 din psalmul XLI al regelui David, verset care, în traducerea lui Gala Galaction, sună astfel: „O vîltoare cheamă pe cealaltă în vijelia cataractelor sale…” Din traducere în traducere, ca din prăpastie în prăpastie, sensul inițial s-a dus de-a rostogolul, și cu vremea, vorbele acestea au ajuns să fie rostite, de obicei cu resemnare dar nu fără amărăciune, spre a marca un lanț de neplăceri, de eșecuri. BIB.

Pede poena claudo (lat. „Pedeapsa vine șchiopătînd”) – Horațiu, Ode (III, 2, 32). Poetul spune: cel vinovat nu trebuie să se bizuie pe încetineala cu care vine pedeapsa. Rar s-a întîmplat ca vinovatul să scape nepedepsit. Cuvintele acestea au fost traduse, citate în original ori parafrazate. Victor Hugo în tragedia Hernani, spune: „Răzbunarea-i șchioapă; pășește încet, dar vine!” Și tot el, scria: „La 8 iunie 1832, șapte luni și patru zile după săvîrșirea faptului, a venit și ispășirea, pede claudo, precum vedeți. În acea zi, la șapte dimineața, grefierul intră în celula lui Claude Gueux și-l vesti că mai are încă numai un ceas de trăit”. LIT.

Spectatum veniunt, veniunt spectentur ut ipsae (lat. „Vin ca să vadă, vin de asemenea ca să fie văzute”) – Ovidiu, Ars amandi (Arta de a iubi, I, 90). Se referă la femeile care se duc la teatru, mai puțin pentru spectacol, și mai mult pentru a-și etala rochiile și giuvaerele. În fresca murală „Parnasul” din „Sala semnăturii” a Vaticanului, Rafael i-a pictat pe marii poeți greci și latini împodobind înălțimile cu flori care nu se ofilesc niciodată. Versul de mai sus al lui Ovidiu n-ar fi oare o dovadă în plus? Observația ce-o cuprinde nu s-a veștejit nici după două mii de ani! LIT.

Veni, vidi, vici! (lat. „Am venit, am văzut, am învins!”) – După victoria de la Zala (anul 47 î.e.n.) asupra lui Farnace, regele Pontului, Cezar a trimis la Roma lui Matius o scrisoare cu numai trei cuvinte: „Veni, vidi, vici!” Istoricul Plutarh, care relatează faptul în Viețile paralele („Paralela Alexandru Macedon – Iuliu Cezar”), precizează că Matius, cavaler roman, era unul dintre cei mai devotați prieteni ai lui Cezar. El a adus de îndată vestea la cunoștința senatului. Plutarh mai arată că Cezar n-a alcătuit textul în grabă sau la întîmplare, ci intenționat a scris cele trei cuvinte, spre a sublinia astfel scurtimea și iuțeala luptei. Acest mesaj, într-adevăr celebru prin conciziunea lui, a devenit o expresie universală, care servește spre a caracteriza un succes rapid. Tudor Arghezi scria despre primul cosmonaut: „Omul a venit, a văzut și a biruit!” IST.

Vreme trece, vreme vine – Primul vers din celebra Glossă a lui Eminescu. Ilustrează curgerea nesfîrșită a timpului. Vezi: Eheu! fugaces...Fugit irreparabile tempusDie Jahre fliehenO, temps… LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

in s. invar. (tox.) instrumentarul necesar inhalării cocainei, compus dintr-un pai de plastic și de o oglinjoară.

a fi / a veni de la coada vacii expr. a fi / a veni de la țară.

a veni cu lugu-lugu expr. (intl.) a face promisiuni false, a minți.

a veni cu ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm.

a veni cu pluta pe Bistrița expr. 1. a proveni din mediul rural. 2. a avea naivitatea omului simplu de la țară; a fi credul.

a veni cu pluta pe conductă expr. a fi prost / nerod / nătâng.

a veni de hac (cuiva) expr. 1. a învinge (pe cineva), a face inofensiv (pe cineva). 2. a omorî (pe cineva).

a veni la spartul târgului expr. a sosi undeva după încheierea unui eveniment; a sosi prea tîrziu.

a veni lăstărel expr. (prst.d. un tânăr neinițiat) a reuși primul act sexual.

a veni mare expr. a impresiona.

a veni pe schiuri expr. (stud.) a mitui; a încerca să mituiască.

a-i veni expr. 1. (eufem.d. femei) a se afla la începutul perioadei de menstruație. 2. (d. bărbați) a ejacula.

a-i veni (cuiva) amocul expr. a avea o ieșire nervoasă.

a-i veni (cuiva) apa la moară expr. a se supăra, a se enerva.

a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greață, a se scârbi (de ceva / de cineva).

a-i veni acru (de ceva) expr. a-i fi silă / greață / scârbă (de ceva); a i se face greață (de ceva).

a-i veni ca turnat expr. (d. îmbrăcăminte) a-i sta foarte bine; a se potrivi foarte bine.

a-i veni cu taxă inversă expr. a avea senzație de vomă; a vomita.

a-i veni dracii expr. a se înfuria.

a-i veni mintea la cap expr. 1. a-și schimba în bine comportamentul, a se cuminți. 2. a începe să judece în mod direct / just lucrurile; a deveni înțelept.

a-i veni pe chelie expr. a-și exprima brusc o dorință ciudată.

așa mai vii de acasă expr. acum ești rezonabil / credibil

beli-mi-ai venit! expr. (vulg., glum.) bine ai venit!

cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine și mai bea prov. (deț.) cine a fost o dată la pușcărie va reveni acolo.

e pe vine expr. (glum.) vine imediat!; trebuia să apară din clipă-n clipă!

vine lumina expr. (pop.) este ziua de plată a facturii la energia electrică.

vine trenul! expr. (intl.) vine razia!

Intrare: In
In simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • In
Intrare: in (fir)
in1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in
  • inul
  • inu‑
plural
  • inuri
  • inurile
genitiv-dativ singular
  • in
  • inului
plural
  • inuri
  • inurilor
vocativ singular
plural
Intrare: in (interjecție)
in (interjecție)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: in (plantă)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in
  • inul
  • inu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • in
  • inului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: in (pref.)
prefix (I7-P)
  • in
prefix (I7-P)
  • im
prefix (I7-P)
  • i
prefix (I7-P)
  • ir
Intrare: in (suf.)
sufix (I7-S)
  • in
Intrare: in abstracto
in abstracto locuțiune adverbială
compus
  • in abstracto
Intrare: in aeternum
compus
  • in aeternum
Intrare: in corpore
compus
  • in corpore
Intrare: in extenso
compus
Surse flexiune: DOOM 3
  • in extenso
Intrare: in extremis
compus
  • in extremis
Intrare: in memoriam
compus
  • in memoriam
Intrare: in nuce
Intrare: in petto
compus
  • in petto
Intrare: in rem
compus
Surse flexiune: DOOM 3
  • in rem
Intrare: in situ
compus
  • in situ
Intrare: in spe
Intrare: in vitro
Intrare: in vivo
Intrare: in-folio (adj.)
in-folio2 (adj.) adjectiv invariabil
  • silabație: -li-o info
compus
  • in-folio
Intrare: in-folio (s.n.)
in-folio1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -li-o info
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-folio
  • in-folioul
plural
  • in-foliouri
  • in-foliourile
genitiv-dativ singular
  • in-folio
  • in-folioului
plural
  • in-foliouri
  • in-foliourilor
vocativ singular
plural
Intrare: in-galben
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-galben
  • inul-galben
plural
genitiv-dativ singular
  • in-galben
  • inului-galben
plural
vocativ singular
plural
Intrare: in-octavo (adj.)
in-octavo2 (adj.inv.) adjectiv invariabil
compus
  • in-octavo
Intrare: in-octavo (s.n.)
in-octavo1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-octavo
  • in-octavoul
plural
  • in-octavouri
  • in-octavourile
genitiv-dativ singular
  • in-octavo
  • in-octavoului
plural
  • in-octavouri
  • in-octavourilor
vocativ singular
plural
Intrare: in-plano (adj.)
in-plano1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
plural
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
genitiv-dativ singular
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
plural
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
vocativ singular
plural
Intrare: in-plano (s.n.)
in-plano2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-plano
  • in-planoul
plural
  • in-planouri
  • in-planourile
genitiv-dativ singular
  • in-plano
  • in-planoului
plural
  • in-planouri
  • in-planourilor
vocativ singular
plural
Intrare: in-quarto (adj.)
in-quarto1 (adj.) adjectiv invariabil
  • silabație: in-quar-to info
  • pronunție: in-cŭarto
compus
  • in-quarto
in-cuarto1 (adj.) adjectiv invariabil
compus
  • in-cuarto
in-cvarto1 (adj.) adjectiv invariabil
compus
  • in-cvarto
Intrare: in-quarto (s.n.)
in-quarto2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: in-quar-to info
  • pronunție: in-cŭarto
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-quarto
  • in-quartoul
plural
  • in-quartouri
  • in-quartourile
genitiv-dativ singular
  • in-quarto
  • in-quartoului
plural
  • in-quartouri
  • in-quartourilor
vocativ singular
plural
in-cuarto2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-cuarto
  • in-cuartoul
plural
  • in-cuartouri
  • in-cuartourile
genitiv-dativ singular
  • in-cuarto
  • in-cuartoului
plural
  • in-cuartouri
  • in-cuartourilor
vocativ singular
plural
in-cvarto2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
Cf. in-quarto (DOOM2).
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-cvarto
  • in-cvartoul
plural
  • in-cvartouri
  • in-cvartourile
genitiv-dativ singular
  • in-cvarto
  • in-cvartoului
plural
  • in-cvartouri
  • in-cvartourilor
vocativ singular
plural
Intrare: indiu
  • pronunție: indĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiu
  • indiul
  • indiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • indiu
  • indiului
plural
vocativ singular
plural
In simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • In
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indium
  • indiumul
  • indiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • indium
  • indiumului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: în
în
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: în (pref.)
prefix (I7-P)
  • în
  • ‑n
Intrare: în (prep.)
în1 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • în
  • ‑n
Intrare: made in
compus
  • made in
Intrare: restitutio in integrum
restitutio in integrum locuțiune substantivală feminin
  • silabație: -ti-o in in-te-grum info
  • pronunție: restituțio in integrum
compus
  • restitutio in integrum
Intrare: țol (u.m.)
țol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țol
  • țolul
  • țolu‑
plural
  • țoli
  • țolii
genitiv-dativ singular
  • țol
  • țolului
plural
  • țoli
  • țolilor
vocativ singular
plural
in2 (abrev.) abreviere
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • in
Intrare: veni
verb (V323)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veni
  • venire
  • venit
  • venitu‑
  • venind
  • venindu‑
singular plural
  • vino
  • vi
  • vin
  • veniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vin
  • viu
(să)
  • vin
  • viu
  • veneam
  • venii
  • venisem
a II-a (tu)
  • vii
(să)
  • vii
  • veneai
  • veniși
  • veniseși
a III-a (el, ea)
  • vine
(să)
  • vi
  • vie
  • venea
  • veni
  • venise
plural I (noi)
  • venim
(să)
  • venim
  • veneam
  • venirăm
  • veniserăm
  • venisem
a II-a (voi)
  • veniți
(să)
  • veniți
  • veneați
  • venirăți
  • veniserăți
  • veniseți
a III-a (ei, ele)
  • vin
(să)
  • vi
  • vie
  • veneau
  • veni
  • veniseră
verb (V329)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zini
  • zinire
  • zinit
  • zinitu‑
  • zinind
  • zinindu‑
singular plural
  • zi
  • ziniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zin
(să)
  • zin
  • zineam
  • zinii
  • zinisem
a II-a (tu)
  • zini
(să)
  • zini
  • zineai
  • ziniși
  • ziniseși
a III-a (el, ea)
  • zi
(să)
  • zine
  • zinea
  • zini
  • zinise
plural I (noi)
  • zinim
(să)
  • zinim
  • zineam
  • zinirăm
  • ziniserăm
  • zinisem
a II-a (voi)
  • ziniți
(să)
  • ziniți
  • zineați
  • zinirăți
  • ziniserăți
  • ziniseți
a III-a (ei, ele)
  • zi
(să)
  • zine
  • zineau
  • zini
  • ziniseră
verb (V329)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ini
  • inire
  • init
  • initu‑
  • inind
  • inindu‑
singular plural
  • i
  • iniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • in
(să)
  • in
  • ineam
  • inii
  • inisem
a II-a (tu)
  • ini
(să)
  • ini
  • ineai
  • iniși
  • iniseși
a III-a (el, ea)
  • i
(să)
  • ine
  • inea
  • ini
  • inise
plural I (noi)
  • inim
(să)
  • inim
  • ineam
  • inirăm
  • iniserăm
  • inisem
a II-a (voi)
  • iniți
(să)
  • iniți
  • ineați
  • inirăți
  • iniserăți
  • iniseți
a III-a (ei, ele)
  • i
(să)
  • ine
  • ineau
  • ini
  • iniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

in, inurisubstantiv neutru

  • 1. Fir obținut prin prelucrarea inului (1.). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote O masă simplă, acoperită cu o pînză albă de in bătînd ușor în galben. STANCU, U.R.S.S. 40. DLRLC
    • format_quote Nu sîntem bune decît a toarce la in. NEGRUZZI, S. III 95. DLRLC
    • format_quote Nevastă cu brîu de in. HODOȘ, P. P. 62. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pânză făcută din aceste fire. DEX '09 DLRLC NODEX
etimologie:

insubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum). DEX '09 DLRLC NODEX
    diminutive: inișor
    • format_quote Inul se seamănă mai ales... pentru sămînța lui, din care se scoate uleiul. PAMFILE, A. R. 165. DLRLC
    • format_quote Tortul... se face... din in sau cînepă. DRĂGHICI, R. 77. DLRLC
    • format_quote Părul ei: mătasă moale, Ca și inul cînd înfloare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Sămânța acestei plante. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ulei de in. DLRLC
    • 1.2. In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). DEX '09
etimologie:

inelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

inelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere având sensul de „diminutival și peiorativ”. MDN '00
etimologie:

in abstractolocuțiune adverbială

  • 1. În afară de realitate, de fapte. MDN '00
etimologie:

in aeternumlocuțiune adverbială

  • 1. Pentru eternitate, pentru totdeauna. MDN '00
etimologie:

in corporelocuțiune adverbială

  • 1. Cu toții, în totalitate. MDN '00
    sinonime: împreună
etimologie:

indiusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic, metal maleabil, ductil, alb-argintiu, asemănător cu aluminiul, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 168. DLRLC
  • comentariu simbol In DOOM 2
etimologie:

in extensolocuțiune adverbială

  • 1. Pe larg, în detaliu; în întregime. DEX '09 DEX '98 DN NODEX
    sinonime: integral
etimologie:

in extremislocuțiune adverbială

  • 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieții. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

in-folioadjectiv invariabil

  • 1. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban
    • format_quote Găsim vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule, de formatele in-folio. ODOBESCU, S. I 343. DLRLC
etimologie:

in-folio, in-foliourisubstantiv neutru

  • 1. Carte care are un format in-folio. DEX '09 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban
etimologie:

in memoriamlocuțiune adjectivală, locuțiune adverbială

  • 1. În memoria, în amintirea (cuiva sau a ceva). DEX '09 DN
etimologie:

in nucelocuțiune adjectivală, locuțiune adverbială

  • 1. Scurt și cuprinzător; în forma cea mai restrânsă. DEX '09 MDN '00
etimologie:

in-octavoadjectiv invariabil

  • 1. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în opt, formând 16 pagini. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Scriban
    • format_quote Un volum in-octavo. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Scriban
  • comentariu abreviere in 8º DOOM 2
etimologie:

in-octavo, in-octavourisubstantiv neutru

  • 1. Carte care are acest (1.) format. DEX '09 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
    • format_quote Un in-octavo. DEX '09 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
  • comentariu abreviere in 8º DOOM 2
etimologie:

in pettolocuțiune adverbială

  • 1. În sinea sa, în secret. MDN '00
etimologie:

in-plano, in-planoadjectiv invariabil

  • 1. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. DEX '09 DEX '98
  • diferențiere (Format de) foaie imprimată și împăturită în două. DN MDN '00
etimologie:

in-plano, in-planourisubstantiv neutru

  • 1. Carte sau ziar care are format in-plano. DEX '09 DN
etimologie:

in-quartoadjectiv invariabil

  • 1. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un volum in-quarto. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu abreviere in 4º DOOM 2
etimologie:

in-quarto, in-quartourisubstantiv neutru

etimologie:

in situlocuțiune adverbială

  • 1. În mediul natural, la fața locului. MDN '00
etimologie:

in spelocuțiune adjectivală, locuțiune adverbială

  • 1. În viitor. DEX '09 MDN '00
etimologie:

in vitrolocuțiune adjectivală, locuțiune adverbială

  • 1. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. DEX '09 DN
etimologie:

in vivolocuțiune adjectivală, locuțiune adverbială

  • 1. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În interiorul organismului viu. DEX '09 DN MDN '00
etimologie:

înprepoziție

  • 1. Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Intră în casă. DEX '09
    • format_quote În cameră se făcuse o tăcere solemnă. BART, E. 388. DLRLC
    • format_quote Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi în ochi. CREANGĂ, P. 20. DLRLC
    • format_quote În cotlon torcea motanul, pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • diferențiere Introduce un complement circumstanțial de loc. DLRLC
    • 1.1. Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se suie în pom. DEX '09
      • format_quote S-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. DLRLC
      • format_quote Se suie iute în pod. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
      • format_quote Îl duseră în templul cel mic. BĂLCESCU O. II 260. DLRLC
      • format_quote Acești ochi pătrundeau în sufletul lui ca două săgeți aprinse. HOGAȘ, DR. II 142. DLRLC
      • format_quote Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. DLRLC
      • 1.1.1. Printre, între. DLRLC
        • format_quote Nu departe stă Pepelea tupilat în flori de mai. ALECSANDRI, P. A. 116. DLRLC
        • format_quote Visă că picase în niște turme de țapi furioși. BĂLCESCU, O. II 258. DLRLC
    • 1.2. Arată că starea sau mișcarea are loc la suprafața sau deasupra unui obiect sau între obiecte. DLRLC
      sinonime: pe
      • format_quote Căluții muntenești nici nu erau asudați, cînd au poposit în culme. SADOVEANU, F. J. 545. DLRLC
      • format_quote Ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă? ALECSANDRI, T. I 110. DLRLC
      • 1.2.1. Între. DLRLC
        sinonime: între
        • format_quote Și-atunci... scobește-te fata babei în dinți! CREANGĂ, P. 294. DLRLC
    • 1.3. Arată direcția sau ținta mișcării. DLRLC
      sinonime: la
      • format_quote Apucînd spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale. EMINESCU, O. I 55. DLRLC
      • format_quote Împăratul a dat de știre, prin crainicii săi, în toată lumea. CREANGĂ, P. 77. DLRLC
      • 1.3.1. Arată obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea. DLRLC
        • format_quote Slujitorii deteră în timpine și în surle. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
        • format_quote Începe a bate în poartă, cît putea. CREANGĂ, P. 308. DLRLC
    • 1.4. Indică obiectul de care atârnă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pune-ți haina în cuier. DEX '09
      • format_quote În belciugul de la carîmbul dedesubt, din stînga, era aninată o bărdiță. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
      • 1.4.1. Arată o succesiune în spațiu. DLRLC
        • format_quote Trecu muntele, cățărîndu-se din colț în colț. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
    • 1.5. Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap. DEX '09
    • 1.6. În dreptul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: la
      • format_quote Pîndind tocmai cînd era soarele în cruce... se răpede ca prin foc și ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273. DLRLC
      • format_quote Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
    • 1.7. Formează adverbe sau locuțiuni adverbiale, prepoziții compuse și locuțiuni prepoziționale: înainte (1.1.), înapoi (1.), încoace (1.), încolo (1.), în cap (?), în cruciș (?), în curmeziș (1.1.), în dos (?), înspre (1.), în sus (?), în urmă (?), în față (?). DLRLC
  • 2. Indică timpul în care se petrece o acțiune. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În iunie se coc cireșele. DEX '09
    • format_quote Pleacă în mîndre nopți cu lună. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
    • format_quote În vară dulci păsărele Sosesc voios. ALECSANDRI, O. 157. DLRLC
    • format_quote O cometă... nu vine în fiecare an. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
    • diferențiere Introduce un complement circumstanțial de timp. DLRLC
    • 2.1. Arată momentul până la care ajunge acțiunea. DLRLC
      • format_quote Se adunase ca să privească alergarea de cai ce se prelungise pînă în luna lui septembrie. NEGRUZZI, S. I 35. DLRLC
    • 2.2. Formează o construcție care arată o succesiune în timp. DLRLC
      • format_quote Amîna din zi în zi și de joi pînă mai de-apoi. CREANGĂ, P. 141. DLRLC
    • 2.3. Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment: după, peste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De azi în trei zile plecăm. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
    • 2.4. Alcătuiește împreună cu complementul un grup de cuvinte care poate fi înlocuit cu o propoziție subordonată de timp sau cu un participiu. DLRLC
      • format_quote N-am pățit eu asta numai o dată în viața mea. CREANGĂ, P. 124. DLRLC
      • format_quote Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. EMINESCU, O. I 95. DLRLC
      • format_quote Nu apucase s-o afle în viață. NEGRUZZI, S. I 32. DLRLC
    • 2.5. Are nuanță cauzală. DLRLC
      • format_quote De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură. NEGRUZZI, S. I 251. DLRLC
  • 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... DEX '09
    • format_quote Începe a face un tărăboi, de s-a sculat toată ograda în gura lui. CREANGĂ, P. 304. DLRLC
    • format_quote Dar ochii-i ard în friguri. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
    • diferențiere Introduce un complement circumstanțial de cauză, mai ales în legătură cu substantive abstracte. DLRLC
  • 4. Indică scopul. DEX '09 DEX '98
    • format_quote A doua zi iarăși așa făcu... fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
    • format_quote O vulpe rău stricătoare Ducîndu-se în vînătoare... PANN, P. V. I 69. DLRLC
    • diferențiere Introduce un complement circumstanțial de scop. DLRLC
  • 5. Introduce un complement circumstanțial de mod. DLRLC
    • 5.1. Complementul indică modul propriu-zis. DLRLC
      • format_quote Rămase cîtva timp în picioare, rezemată cu spatele de tulpina unui nuc. VLAHUȚĂ, O. A. 125. DLRLC
      • format_quote Să se înțeleagă în scris. SLAVICI, O. I 74. DLRLC
      • format_quote Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
      • 5.1.1. În legătură cu substantive, formează locuțiuni adverbiale: în adevăr (?), în ascuns (?), în deșert (?), în grabă (?), în toată mintea (?), în taină (?), în zadar (?). DLRLC
  • 6. Indică instrumentul, relația. DEX '09 DEX '98
    • 6.1. Introduce un complement circumstanțial instrumental. DLRLC
      • format_quote S-au înțeles în scris. DEX '09
      • format_quote Se băteau urșii în coadă. ISPIRESCU, L. 1. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fiul craiului, văzîndu-se prins în clește... îi jură credință. CREANGĂ, P. 207. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș. TOPÎRCEANU, B. 54. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Să-mi dea orzul fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 16. DEX '09 DLRLC
    • 6.2. Introduce un complement circumstanțial de relație: în ce privește, (cu privire) la. DLRLC
      • format_quote Un bondar rotund în pîntec... EMINESCU, O. I 87. DLRLC
      • format_quote Grîul... Erea-n spic cît vrabia, Erea-n pai ca trestia! TEODORESCU, P. P. 145. DLRLC
      • format_quote Mi-e murgul sprintinel, În picioare subțirel. ALECSANDRI, P. P. 17. DLRLC
  • 7. (Indică o comparație) În formă de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ca
    • format_quote Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Fumul țigaretei... zboară în spirale. ALECSANDRI, P. A. 110. DLRLC
    • 7.1. Împreună cu substantivul care urmează alcătuiește un grup de cuvinte care poate fi înlocuit printr-un gerunziu. DLRLC
      • format_quote Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
      • format_quote Eu cu mîndra rîd în șagă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80. DLRLC
  • 8. Conform cu..., potrivit cu... DEX '09 DLRLC
    • format_quote Și-și tocmi oștile... cum știa el în legea lui. ISPIRESCU, L. 103. DLRLC
  • 9. Introduce un complement indirect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu. DEX '09
    • format_quote Petrecea zile întregi cufundat în studiul documentelor adunate. GHICA, S. A. 142. DLRLC
    • format_quote Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ISPIRESCU, L. 9. DLRLC
    • format_quote Luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
    • format_quote Amorul meu se prefăcu în compătimire. NEGRUZZI, S. I 47. DLRLC
    • format_quote Să nu lovești în el! COȘBUC, P. I 53. DLRLC
etimologie:

made inlocuțiune adjectivală

  • 1. Fabricat în... MDN '00
etimologie:

restitutio in integrumlocuțiune substantivală

  • 1. științe juridice Formulă juridică prin care o persoană e repusă în totalitatea drepturilor. DEX '09
  • 2. Reparare totală a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. DEX '09
etimologie:

țol, țolisubstantiv masculin

  • 1. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm. DEX '09 DLRLC
    sinonime: inch
    • format_quote O scîndură lungă de trei stînjeni și groasă de patru țoli. SADOVEANU, N. F. 61. DLRLC
  • comentariu simbol in, ″ DOOM 2
etimologie:

veni, vinverb

  • 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Venea Mitrea argatul cu cîrdișorul de oi și cu cele două vaci. SADOVEANU, B. 20. DLRLC
    • format_quote Prin fața Ministerului de Domenii... venea agale o trăsură. CAMIL PETRESCU, U. N. 136. DLRLC
    • format_quote Care dintre cai a veni la jăratic să mănînce, acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
    • format_quote Oastea leșească vine spre cetate. ALECSANDRI, T. II 27. DLRLC
    • format_quote prin analogie Bălțătești! O improvizare de bîlci pe șoseaua care vine de la Piatra. IBRĂILEANU, A. 7. DLRLC
    • format_quote personificat Venea din cer pe cîmp amurgul. GOGA, C. P. 10. DLRLC
    • format_quote personificat Din codri noaptea vine Pe furiș. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote personificat Zăresc în depărtare scînteietoare un sul de raze care venea înspre dinșii. CREANGĂ, P. 228. DLRLC
    • format_quote personificat Sara vine din ariniști. EMINESCU, O. I 103. DLRLC
    • format_quote personificat Vine vîntu dinspre munți Și-i cu dor de la părinți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 350. DLRLC
    • format_quote personificat (Întărit prin repetare) Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote (Construit cu dativul) Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum Și lanurile sînt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Face semn dracului cu mîna să vie după el. CREANGĂ, P. 52. DLRLC
      • format_quote Vin' cu mine, rătăcește Pe cărări cu cotituri. EMINESCU, O. I 209. DLRLC
      • format_quote figurat Eu mă duc, urîtul vine, Tot alăturea cu mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211. DLRLC
      • chat_bubble popular A veni după cineva = a se căsători cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Acele pe care le-ar fi luat nu veneau după el și așa a rămas neînsurat. RETEGANUL, P. II 22. DLRLC
        • format_quote De-a veni el după mine, Să-l iubesc eu, numai eu. ALECSANDRI, P. I 7. DLRLC
        • format_quote Vino, mîndră, după mine Că mi-i prinde tare bine. HODOȘ, P. P. 82. DLRLC
    • 1.3. A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: intra
      • format_quote Să vie străinul ce cîntă afară Să cînte aci. BOLINTINEANU, O. 77. DLRLC
      • chat_bubble popular A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Domnia-ta mi-ai poruncit să vin în slujba d-tale, în locul tatei. RETEGANUL, P. V 48. DLRLC
        • format_quote Ipate se îmbogățise... de cînd a venit Chirică în slujbă la dînsul. CREANGĂ, P. 153. DLRLC
    • 1.4. (Despre ape) A curge (la vale); a se revărsa. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Din acest munte... Oltul vine la vale, asupra cîmpiilor și a oamenilor. BOGZA, O. 14. DLRLC
      • format_quote Subt zarea cea din urmă a înserării, apele veneau posomorîte, clătinîndu-se ca lespezi fumurii și clipotind ușor la țărm. SADOVEANU, N. P. 182. DLRLC
      • format_quote A dat peste un pîrău a cărui apă venea grozav de tulbure. CREANGĂ, O. A. 271. DLRLC
      • chat_bubble popular A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a se revărsa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: crește
        • format_quote De venea apa mare, arăturile lui le îneca. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
        • format_quote Prahova, din cauza ploilor la munte, venise mare. BOLINTINEANU, O. 427. DLRLC
        • format_quote Nu plînge așa de tare, Că vine Dunărea mare! JARNÍK-BÎRSEANU, 209. DLRLC
      • chat_bubble A-i veni (cuiva) apa la moară. DLRLC
    • 1.5. A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pluti
      • format_quote Venea o moară pe Siret [titlu]. SADOVEANU, DLRLC
      • format_quote Văzu un sicrinel... că vine pe apă. ISPIRESCU, L. 189. DLRLC
    • 1.6. A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. DEX '09 DEX '98
    • 1.7. A năvăli asupra sau împotriva cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: năvăli
      • format_quote Trifon, văzîndu-i că vin asupra casei lui, porunci bîtei să le iasă înainte. RETEGANUL, P. I 8. DLRLC
      • format_quote [Leul] Începu a veni asupra voinicului. ISPIRESCU, U. 31. DLRLC
  • 2. A ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote El a venit Dintr-un afund de răsărit. COȘBUC, P. I 54. DLRLC
    • format_quote Ai avut mare noroc c-am venit tocmai la pont. CARAGIALE, O. II 288. DLRLC
    • format_quote Bine că ați apucat a veni și d-voastră. CREANGĂ, P. 159. DLRLC
    • format_quote Venit-am și am învins! ALECSANDRI, P. II 12. DLRLC
    • format_quote rar (Despre obiecte) Tronul ăsta... a venit aci, iaca așa, urdubelea. ISPIRESCU, U.94. DLRLC
    • 2.1. (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îi veneau scrisori și cereri de departe, din niște tîrguri cu nume ciudate. SADOVEANU, B. 10. DLRLC
      • format_quote Pînă acu n-am primii banii. Firește că în două-trei zile îmi vin. CARAGIALE, O. VII 7. DLRLC
      • format_quote Vin săgeți de pretutindeni. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • 2.2. (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote «Familia», revistă populară, venea negreșit la Blaj. CĂLINESCU, E. 114. DLRLC
    • 2.3. (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Vorbele veneau greu, vîntul le împingea îndărăt, le ștergea, le schimba. DUMITRIU, P. F. 21. DLRLC
      • format_quote Venea pînă la foc sunet de ape de la un vad al Moldovei. SADOVEANU, N. P. 25. DLRLC
      • format_quote Mi-a venit la nas bunul miros de la friptura ta. RETEGANUL, P. III 62. DLRLC
      • format_quote Îi venise și ei miros de pîrleala pieilor. ISPIRESCU, L. 214. DLRLC
    • chat_bubble A veni pe lume = a se naște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Gheorghe Eminovici căpătase într-acestea copii, patru băieți și două fete, veniți pe lume cam la un an unul. CĂLINESCU, E. 18. DLRLC
      • format_quote Vițelul ista, o dată ce-o venit pe lume, înapoi să cheamă că nu-l mai putem întoarce. BART, S. M. 85. DLRLC
      • format_quote eliptic Cînd se născu copilul ce s-aștepta să vie. ALEXANDRESCU, M. 4. DLRLC
    • chat_bubble Bine-ai venit! DLRLC
    • chat_bubble A veni (cuiva) în ajutor. DLRLC
    • chat_bubble A veni într-un suflet (sau cu sufletul la gură) = a veni foarte repede, abia mai putînd respira, gâfâind. DLRLC NODEX
      • format_quote Iar ea-ntr-un suflet vine Cu părul desfăcut La mine Să-mi spuie ce-a făcut. TOPÎRCEANU, B. 34. DLRLC
      • format_quote A treia zi dis-de-dimineață, se gîndi la tăune. Acesta veni într-un suflet. ISPIRESCU, L. 46. DLRLC
    • chat_bubble A veni glonț. DLRLC
    • chat_bubble A veni la fața locului. DLRLC
    • chat_bubble A veni la spartul târgului = a sosi prea târziu. DLRLC NODEX
    • chat_bubble (Despre suferințe, necazuri, boli) A veni pe (sau peste) capul cuiva = a se abate asupra cuiva. DLRLC
      • format_quote Pacostea aceasta chiar din senin veni preste capul meu. RETEGANUL, P. II 50. DLRLC
      • format_quote Biata mamă nu știe de astă mare urgie ce i-a venit pe cap! CREANGĂ, P. 25. DLRLC
    • chat_bubble A veni cu jalba-n proțap. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni cuiva de-a gata (sau mură-n gură) = a căpăta fără nici o osteneală. DLRLC
    • chat_bubble A veni la cunoștința cuiva = a ajunge la cunoștința cuiva. DLRLC
      • format_quote Plîngerile boierilor veniseră la cunoștința sultanului. ISPIRESCU, M. V. 9. DLRLC
  • 3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Venea la tîrg din cînd în cînd, ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
    • format_quote Simțind că are să vie tată-său la judecată... se chibzuiră ca să facă o primire frumoasă. ISPIRESCU, L. 277. DLRLC
    • format_quote Venea în toate zilele să cerceteze cum îi mai merge. CARAGIALE, O. III 76. DLRLC
    • format_quote Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • format_quote Vulpea nu venea pe-acolo cît știa că sturzul n-are ce-i da. ȘEZ. III 185. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) lacrimile = a fi gata să plângă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: plânge
      • format_quote O duceam în brațe și-mi veneau lacrimile, cînd o vedeam atît de ofilită! SADOVEANU, O. I 315. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-odată la ceva, a-și aminti de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Te-am auzit pomenind ceva despre mama ta... și nu știu cum mi-au venit în cap copiii tăi. SAHIA, N. 32. DLRLC
      • format_quote Îmi veni în minte o idee genială. HOGAȘ, M. N. 94. DLRLC
      • format_quote Lui Urmă-Galbină îndată-i veni prin minte că așa este. RETEGANUL, P. V 76. DLRLC
      • format_quote Se frămîntă ei cu mintea fel și chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. CREANGĂ, P. 310. DLRLC
    • chat_bubble Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tocmai pentru că acum colonelul era în toane bune și-l lua peste picior, Mitică putea să-i vorbească despre tot ce avea în suflet și-i venea pe limbă. PAS, Z. III 170. DLRLC
    • chat_bubble Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Căzuse... blestămîndu-ne cum îi venea la gură. CREANGĂ, A. 111. DLRLC
      • format_quote cu pronunțare regională Muierea... nu-l mai slăbea din.... cîte-i vineau la gură. RETEGANUL, P. I 7. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) (moș) Ene pe la gene. DLRLC
  • 4. A urma după altcineva sau după altceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe urmă vine casa lui Macedon Cercetașu, pe urmă casa primarului. REBREANU, I. 10. DLRLC
    • 4.1. A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După boierime, veneau breslele negustorilor și a meseriașilor, lipsite de orice drept municipal. ALECSANDRI, la NEGRUZZI, S. I X. DLRLC
    • chat_bubble Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Cei ce vin (sau vor veni) (după noi) = urmașii noștri. DLRLC
      • format_quote Banii ne trebuie să... clădim locașe pentru iertarea păcatelor noastre și pentru cei ce vor veni după noi. DELAVRANCEA, O. II 196. DLRLC
      • format_quote Noi știm că-i multă viața Și în noi și-n cei ce vin. COȘBUC, P. II 107. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni cuiva rândul = a sosi (după o așteptare) rândul cuiva la o acțiune. DLRLC
      • format_quote A! boieri, a venit și rîndul domnului. DELAVRANCEA, O. II 159. DLRLC
      • format_quote Veni rîndul să-i dea o desagă de galbini. RETEGANUL, P. IV 19. DLRLC
      • format_quote Așa-i c-a venit și rîndul mieu? CREANGĂ, P. 54. DLRLC
  • 5. A-și avea originea; a se trage (din...). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Afin, știind din ce venea boala intră... la împărăteasă. ISPIRESCU, L. 118. DLRLC
    • 5.1. A decurge (ca o consecință). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: decurge
      • format_quote Te pun... la adăpost despre orice neajunsuri ar putea să-ți vină dupe urma cuvintelor mele, iubite autorule. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
      • format_quote Hanii n-au vînat decît folosul lor și d-acilea vine că ei erau gata a încheia un tractat. BĂLCESCU, O. II 151. DLRLC
  • 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Venea tîrziu acasă pentru că se ducea probabil la teatru. CĂLINESCU, E. 178. DLRLC
    • format_quote Dintr-alte țări de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi. COȘBUC, P. I 90. DLRLC
    • format_quote Șezi aici pînă despre ziuă, că am să vin tot eu să te iau. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
    • format_quote Fie, mă duc; dar vin îndată îndărăt. ALECSANDRI, T. I 252. DLRLC
    • format_quote Dar lui, măre, nu-i venea Nici lăptuțul la măsură, Nici cașul la-nchegătură. TEODORESCU, P. P. 514. DLRLC
    • 6.1. A se întoarce, a reveni la locul de mai înainte. NODEX
      sinonime: reveni
      • format_quote Păsările vin la cuiburile lor. NODEX
    • chat_bubble (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ei bravo! Așa mai vii de-acasă, puiule! C. PETRESCU, C. V. 343. DLRLC
      • format_quote Ia, acum mai vii de-acasă, fătul mieu. CREANGĂ, P. 223. DLRLC
      • format_quote (Cu modificarea expresiei) Tocmai acum îmi veni și dumnealui de-acasă și pricepu că nesocotită fu a lui cerere. ISPIRESCU, U. 106. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mă bucuram că i-a venit și lui... mintea la loc. C. PETRESCU, Î. II 238. DLRLC
      • format_quote Îmblătea pe bietul țigan ca să-i vină mintea la loc. RETEGANUL, P. I 74. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire (în simțire, în cunoștinți sau, regional, în ori) = a se reculege, a se dezmetici, a se calma, a se liniști. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Tîrgovețului nu-i venise încă nici inima, nici graiul la loc. GALAN, Z. R. 49. DLRLC
      • format_quote Venindu-i inima la loc și plin de încredere în sine că va izbuti la ceea ce gîndea, se înfățișează înaintea tată-său. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
      • format_quote Iată-l!... O! parcă-mi mai vine inima la loc. ALECSANDRI, T. II 30. DLRLC
      • format_quote Cei de față stăteau încremeniți: încă nu-și veniseră în fire. SADOVEANU, N. P. 386. DLRLC
      • format_quote Fata... era mai mult moartă decît vie; abia și-au putut veni în ori. SBIERA, P. 309. DLRLC
      • format_quote După ce-și veni în simțiri din amețeală, își ținu firea. ISPIRESCU, L. 136. DLRLC
    • chat_bubble învechit popular A-și veni în cunoștință (sau în socotință) = a-și da seama; a se lămuri. DLRLC
      sinonime: pricepe
      • format_quote Începură a-și da coate, a-și veni în cunoștință. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
      • format_quote Boierii și-au venit în cunoștință; au văzut că turma nu poate fi fără păstor. NEGRUZZI S. I 149. DLRLC
      • format_quote Viindu-i în socotință că el... nu cunoștea nici cea mai mică parte a [ostrovului]. DRĂGHICI, R. 154. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). DEX '09
      sinonime: muri
      • chat_bubble (În imprecații) Veni-ți-ar numele! exprimă dorința ca cel căruia ne adresăm (sau despre care vorbim) să nu se mai întoarcă din locurile unde se duce. DEX '09 DLRLC
  • 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Curtea venea ceva mai depărtișor de sat, încolo, pe-un deal. MIRONESCU, S. A. 104. DLRLC
    • format_quote Pe sub teii de pe vale, Cam pe unde vine moara. PĂUN-PINCIO, P. 76. DLRLC
    • format_quote Din sus de Humulești vin Vînătorii Neamțului. CREANGĂ, A. 71. DLRLC
    • 7.1. A ajunge până la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: atinge
      • format_quote Genele... așa-i erau de lungi și de dese de-i veneau pînă la gură. RETEGANUL, P. V 36. DLRLC
      • format_quote Iarbă verde subțirică și naltă de-mi venea pînă mai sus de genunchi. ISPIRESCU, L. 244. DLRLC
      • chat_bubble rar A-i veni (cuiva) apa la gură, se spune când cineva se găsește într-o situație foarte grea. DLRLC
        • format_quote Alegea totdauna vremurile cele mai grele, cînd adică se sculau turcii cu război asupra lui Mihai Viteazul, cu gînd ca, văzînd Mihai că-i vine apa la gură, să făgăduiască tot ce va cere... Batóri. ISPIRESCU, M. V. 34. DLRLC
  • 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Turcii... mijlociră să vie domn [Mihai]. ISPIRESCU, M. V. 4. DLRLC
    • format_quote Iarăși au venit în ce dintăi ticăloasă stare. DRĂGHICI, R. 140. DLRLC
    • chat_bubble A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cădea
      • format_quote Ei! se-ngroașă gluma!... Pînă ce am venit în nas. DELAVRANCEA, O. II 113. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) rău = a fi cuprins de amețeală, a se simți rău, a-și pierde (sau a fi pe punctul de a-și pierde) cunoștința. DLRLC
      • format_quote Abia mai putu îngăima cîteva cuvinte fără șir, pătrunsă de un fior la gîndul... că lui Nicu i s-a întîmplat ceva. Îi veni rău. CAMIL PETRESCU, O. II 486. DLRLC
      • format_quote Un sentiment de neliniște, de osteneală. îl grăbea spre casă, ca pe un om care simte că-i vine rău. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Din copilăria mea sînt deprins a asculta de tată și, tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine nu știu cum. CREANGĂ, P. 203. DLRLC
    • chat_bubble A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. DEX '09 DLRLC
      • format_quote La urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cîntat. REBREANU, R. I 173. DLRLC
      • format_quote Din una, din alta, veni vorba că se duce în călătorie. ISPIRESCU, L. 127. DLRLC
      • format_quote Fiindcă a venit vorba de-așa, îți spun ca la un frate. CREANGĂ, P. 200. DLRLC
      • format_quote Nimic mai frumos decît situația acestui tîrg pe un vesel podiș îmbrățoșat de Siret și Moldova... Dar iacă am venit la Moldova. Vornicul Ureche zice că numele țării vine de la ea. NEGRUZZI, S. I 194. DLRLC
    • chat_bubble A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ei, Harap-Alb, așa-i că ai venit la vorbele mele? CREANGĂ, P. 213. DLRLC
      • format_quote Mă tem să nu viu la cuvintele căpitanului. DRĂGHICI, R. 15. DLRLC
      • format_quote Și din gură mi-i zicea: Ai venit la vorba mea. TEODORESCU, P. P. 628. DLRLC
    • chat_bubble Vine cam ciudat = este sau pare ciudat. DLRLC
      • format_quote Un bou în post mare? Drept, cam ciudat vine, Dar asta se-ntîmplă în oricare loc. ALEXANDRESCU, P. 64. DLRLC
    • chat_bubble Așa vine vorba = așa se spune, așa e obiceiul. DLRLC
      • format_quote Să nu luați în nume de rău cînd mă veți auzi zicîndu-vă: dragii moșului căci de! așa vine vorba. ISPIRESCU, U. 2. DLRLC
    • chat_bubble Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității. DEX '09 DLRLC
      sinonime:
      • format_quote Ceasul primejdiei se apropie... Așa mă tem. – Te temi?... – Vorba vine. ALECSANDRI, T. 1124. DLRLC
    • chat_bubble Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cum vine asta pe limba noastră, întrebă șeful de echipaj. BART, S. M. 101. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac. DLRLC
  • 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De-ar veni o întîmplare nouă, pe care am ajuta-o să se prefacă în minune. SADOVEANU, P. 110. DLRLC
    • 9.1. (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sosi
      • format_quote Cum vine duminecă, Ipate și cu Chirică se ieu și se duc la horă în sat. CREANGĂ, P. 163. DLRLC
      • format_quote Să nu vie vremea să dai cinstea pe rușine. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
      • chat_bubble popular Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Mă muncesc de vine-un an Să fac din pelin zahar. TEODORESCU, P. P. 285. DLRLC
      • chat_bubble popular A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. DEX '09 DLRLC NODEX
        • format_quote Mă gîndesc că omul nu știe cînd îi vine ceasul. DELAVRANCEA, O. II 219. DLRLC
        • format_quote În ziua a treia, îi veni ceasul nașterii. ISPIRESCU, L. 121. DLRLC
        • format_quote figurat Forțele vii ale unui neam pot fi stînjenite o vreme; cînd le vine însă ceasul, înmuguresc și înfloresc cu putere irezistibilă. SADOVEANU, E. 67. DLRLC
  • 10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A pune stăpânire, a preocupa pe cineva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu care cumva să-i vie poftă să și domnească. ISPIRESCU, L. 327. DLRLC
    • format_quote Mi-au venit și mie toane. EMINESCU, N. 20. DLRLC
    • format_quote Să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
    • format_quote I-am trimis dorul acasă Pe frunză din via noastă! Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn, Trebuie să i-l adorm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. DLRLC
    • format_quote Nici în casă nu-i venea să rămînă peste noapte. BART, E. 255. DLRLC
    • format_quote S-a trezit deodată cu Șofron, dar nu-i venea să se scoale. SLAVICI, O. I 220. DLRLC
    • format_quote Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jălit, sărmanul. Pe de-o parte îți vine a rîde și pe de alta îți vine a-l plînge. CREANGĂ, P. 243. DLRLC
    • format_quote eliptic Aș juca și nu știu bine; M-aș lăsa și iar nu-mi vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 419. DLRLC
    • chat_bubble A nu-i veni (cuiva) creadă. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) bâzdâcul. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni cuiva hachițele. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Ce ți-a venit (să... sau de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ei, acum, ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele? BARANGA, I. 162. DLRLC
      • format_quote Ce-i veni lui, ia o piatră și aruncînd-o către fîntînă, nemerește drept în tigvă. ISPIRESCU, L. 357. DLRLC
      • format_quote Într-una din zile, ce-i vine părintelui, ne caută ceasloavele. CREANGĂ, A. 4. DLRLC
    • chat_bubble Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fata minte cum îi vine. COȘBUC, P. I 203. DLRLC
      • format_quote N-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum îți place pe copilă s-o dezmierzi. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aevea. ISPIRESCU, L. 184. DLRLC
      • format_quote Se prinde în joc lîngă o fată care chitește că i-ar cam veni la socoteală. CREANGĂ, P. 163. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni bine (să...). DLRLC
    • chat_bubble A-i veni la merchez. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni greu (să...). DLRLC
    • chat_bubble A-i veni peste mână. DLRLC
    • chat_bubble A nu-i veni la cherem. DLRLC
  • 11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Am niște rochii pentru Sabina... Prefăcute, cred că au să-i vină foarte bine. C. PETRESCU, C. V. 227. DLRLC
    • format_quote Cearcă să vadă dacă papucul vine pe piciorul fetei babei. ȘEZ. V 67. DLRLC
    • 11.1. prin extensiune A-i ședea cuiva bine (sau rău). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 11.2. învechit (În construcții negative) A se potrivi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cadra
      • format_quote Căci nu vine Pentru mine Să știu scri ca-un diac. NEGRUZZI, S. II 110. DLRLC
  • 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote reflexiv Puțintel ți s-a venit Num-un stînjin de pămînt. MARIAN, Î. 516. DLRLC
    • format_quote reflexiv Ieri am fost la cănțelerie și vătavul a spus că nu mi se vine nimic. CONTEMPORANUL, IV 392. DLRLC
    • 12.1. popular A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Miu că se necăjea, Trăgea măciuca de la sacsana, care venea șaptesprece oca. MAT. FOLK. 214. DLRLC
      • format_quote La măciucă se uita: Cu dreapta C-o apuca, În cîntar Că mi-o punea, Zece oca că-mi venea. TEODORESCU, P. P. 599. DLRLC
  • 13. popular A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Prietenii] ofițerului veneau, cum s-ar zice, cumetri cu alde Ciupitu cîrciumarul. CAMIL PETRESCU, O. II 519. DLRLC
    • format_quote Într-o fereastră din multele ferestre ale acelui castel zărește o femeie cosînd, care îi venea oarecum cunoscută. BOTA, P. 78. DLRLC
  • comentariu regional Forme flexionare atipice: prezent indicativ persoana a 2-a și vini; participiu și vint, vent. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic