12 definiții pentru in (pref.) i im ir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2] – Din fr., lat. in-.

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2-] – Din fr., lat. in-.

IN1/I-/IM- pref. „privativ, negativ”. (< fr. in-, im-, cf. lat. in)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

in- Pref. lat. care servește pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absența. Lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil față de accesibil, inconsistență față de consistență, intolerant față de tolerant.

2) *in-, pref. lat. care corespunde cu rom. ne 2, ca lat. in-tactus, rom. ne-atins. Înainte de r și l, se preface în ir, il și apoĭ, după pronunțarea rom., se reduce la un simplu i, ca ireal, ilegal.

IM2- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in1-] – Din fr., lat. in-.

4) *im-, pref. lat. întrebuințat în ainte de b și p îld. in și care corespunde cu rom. ne-, ca în im-berb, im-pudic, îld. ne-bărbos, ne-rușinat. În ainte de alt m cade, ca în imaculat îld. immaculat.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

i-, prefix cu valoare negativă (ex. ilogic, ilegitim).

Intrare: in (pref.)
prefix (I7-P)
  • in
prefix (I7-P)
  • im
prefix (I7-P)
  • ir

in (pref.) i im ir

  • 1. Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: