14 definiții pentru indiu In indium


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indiu sn [At: MACAROVICI, CH. 173 / V: ~m / E: fr indium, ger Indium] Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje.

ÍNDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] – Din fr. indium.

ÍNDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] – Din fr. indium.

ÍNDIU s. n. (Și în formă indium) Metal maleabil care se găsește în cantități mici în blendă. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 168. – Pronunțat: -diu. – Variantă: índium s. n.

ÍNDIU s.n. Metal alb-argintiu, maleabil, care se găsește în blendă. [Pron. -diu, var. indium s.n. / < fr. indium].

ÍNDIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemănător cu aluminiul, care se găsește în blendă. (< fr. indium)

ÍNDIU n. Metal alb-cenușiu, maleabil, ductil, având diverse întrebuințări în industrie. /<fr. indium[1]

  1. Var. indium (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

*índiŭ n. Chim. Un metal alb trivalent cu o greutate atomică de 113,4 și care se scoate din blendele de la Freiberg (Saxonia).

ÍNDIUM s. n. v. indiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

índiu [diu pron. diu] s. n., art. índiul; simb. In

índiu s. n. [-diu pron. -diu], art. índiul; simb. In[1]

  1. Var. indium (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÍNDIU (< fr. {i}; {s} lat. indium) s. n. Element chimic (In; nr. at. 49, m. at. 114,82, p. t. 156,4°C, p. f. 2.109°C), metal alb-cenușiu, moale; se găsește în natură, în cantități mici, în blendă. A fost descoperit de F. Reich și H. Th. Richter (1863). Intră în compoziția unor aliaje ușor fuzibile, de lipit, aliaje dentare, a semiconductoarelor.

In, simbol chimic pentru indiu.

Intrare: indiu
  • pronunție: indĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiu
  • indiul
  • indiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • indiu
  • indiului
plural
vocativ singular
plural
In simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • In
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indium
  • indiumul
  • indiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • indium
  • indiumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indiu In indium

  • 1. Element chimic, metal maleabil, ductil, alb-argintiu, asemănător cu aluminiul, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX un exemplu
    exemple
    • Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 168.
      surse: DLRLC
  • comentariu simbol In
    surse: DOOM 2

etimologie: