18 definiții pentru urma

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URMA, urmez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A merge în urma cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoți. ♦ Tranz. A fi alături de cineva (într-o acțiune). 2. Tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe un anumit drum. ♦ Tranz. și intranz. A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după o idee, un principiu etc.; a urmări; a se conforma. 3. Tranz. și intranz. A frecventa o formă de învățământ. 4. Tranz. și intranz. A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda. ♦ Intranz. A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. ♦ Intranz. A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie. 5. Tranz. și intranz. A duce mai departe un lucru început; a continua. ♦ Spec. A continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe. 6. Intranz. A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...). ♦ A rezulta, a însemna. 7. Tranz. (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. – Din urmă.

URMA, urmez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A merge în urma cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoți. ♦ Tranz. A fi alături de cineva (într-o acțiune). 2. Tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ Tranz. și intranz. A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după..., a proceda conform cu...; a se conforma. 3. Tranz. și intranz. A frecventa o formă de învățământ. 4. Tranz. și intranz. A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda. ♦ Intranz. A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. ♦ Intranz. A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie. 5. Tranz. și intranz. A duce mai departe un lucru început; a continua. ♦ Spec. A continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe. 6. Intranz. A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...). ♦ A rezulta, a însemna. 7. Tranz. (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. – Din urmă.

URMA, urmez, vb. I. 1. Tranz. A merge în urma cuiva, a pleca sau a se lua după cineva, a păși pe urmele cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, însoțindu-l, stîndu-i alături. Îl urmă afară din cameră. DUMITRIU, N. 50. Copila e gata să urmeze oriunde în lume pe cel pe care îl adoră. SADOVEANU, E. 237. Ne urmați și dumneavoastră, rosti maiorul îndreptîndu-se cătră ceilalți ofițeri. MIRONESCU, S. A. 25. Călărețul apucă înainte, peste cîmp, și trăsura se puse a-l urma, suind și coborînd. ALECSANDRI, O. P. 93. ◊ Fig. Iar roșul soare îi urmează-ncet pe ei. EMINESCU, O. IV 137. Privesc trecînd mulțime de vase călătoare... Și gîndu-mi le urmează sub cerul fără nori. ALECSANDRI, P. A. 79. Ochii mei au urmat careta pînă ce au pierdut-o din vedere. NEGRUZZI, S. I 43. ◊ Intranz. Armăsarul lui, frumos împodobit cu toate armele sale, urma după coșciug. BĂLCESCU, O. II 260. (Rar, construit cu dativul) Urmînd cucernicului sihastru... se duseră pînă în poiana arătată. MARIAN, T. 42. Această lamă fiind de parte femeiască și întîmplîndu-se a avea doi miei, îi urma maicei lor. DRĂGHICI, R. 99. ♦ Fig. A seconda pe cineva, a fi alături de cineva. Și-a urmat prietenii și la bucurii și la năcazuri. SADOVEANU, E. 117. Trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă. ODOBESCU, S. III 24. 2. Refl. A merge unul după altul, formînd un șir. Carele se urmau scîrțîind rar, dar fără oprire. DUMITRIU, N. 87. 3. Tranz. A-și îndrepta pașii după un fir conducător. Porniră la asfințit, urmînd linia Nistrului. SADOVEANU, O. VII 77. ♦ A respecta o indicație, a se conduce după..., a proceda conform cu... Mihai urmă sfaturile acestui bărbat. ISPIRESCU, M. V. 54. Ai știut chiar și în materie de vînătorie să urmezi părinteștile lui povețe. ODOBESCU, S. III 11. Urmează dieta care o urmez eu. NEGRUZZI, S. I 207. Ciobănașul urmă întocmai cele ce-l învățase acei necunoscuți. ȘEZ. I 208. ◊ Intranz. După sfatul acesta a și urmat șerpoaica de maică. SBIERA, P. 31. Mult se gîndi bietul om ce-ar face și cum ar urma ca să nimerească mai bine. RETEGANUL, P. I 44. Așa a trebui să urmez, om bun, zise fiul craiului. CREANGĂ, P. 202. ◊ Refl. pas. (Învechit) Ce să urmează după obiceiul pămîntului n-are nevoie de scris. DELAVRANCEA, O. II 137. (Impers.) Să propuie în cameră votarea pensiei întregi a frate-meu pentru văduva lui, precum s-a urmat pentru văduva lui beizade Iancu Ghica. ALECSANDRI, S. 171. ♦ (Rar) A urmări o problemă științifică, un studiu. [Filimon] a studiat și a urmat dezvoltarea ciocoiului. GHICA, S. A. 81. 4. Tranz. A frecventa un curs școlar. Dacă tot ai urmat chimia, cin’ te-a pus să te bagi în alimentare... în bucătărie? BARANGA, I. 153. ◊ Intranz. Familia s-a învoit să urmeze la liceul săsesc. REBREANU, I. 61. 5. Intranz. A veni în timp după cineva sau ceva, a succeda (luînd locul). Urmau alți bulgări, care rămîneau curați. DUMITRIU, N. 151. ◊ Tranz. Cînd unul trece, altul vine În astă lume a-l urma. EMINESCU, O. I 204. ◊ Refl. Ca azi va fi ziua de mîne, Ca mîni toți anii s-or urma. EMINESCU, O. I 212. ♦ A succeda la tron sau în altă funcție. Urmași în scaun viteazului Bogdan. DELAVRANCEA, O. II 90. Iliaș, urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 143. 6. Intranz. A-și avea locul după cineva într-o ierarhie. După gradul de caporal urmează cel de sergent. 7. Tranz. A duce mai departe un lucru început (și întrerupt); a continua. Urmîndu-și călătoria, ajunseră în cele din urmă în vîrful Hulei, de unde se vede Blajul. CĂLINESCU, E. 107. Se oprea la fiecare vapor, se uita lung, cercetător și pleca înainte, urmîndu-și inspecția. BART, S. M. 60. Închizînd ochii își așeză iar capul să-și urmeze somnul. CARAGIALE, O. III 68. ◊ (Cu complementul «drum» sau un echivalent al acestuia) Trenul își urmează drumul de la Periș către Buftea cu mare viteză. CARAGIALE, O. II 163. Au lăsat-o să-și urmeze drumul în pace și n-au mai cerut de la dînsa nici un ajutor. CREANGĂ, O. A. 182. Ea-și urma cărarea-n codru. EMINESCU, O. IV 235. (Întărit prin «înainte») Harap-Alb ca de foc se ferea și urmîndu-și calea înainte la stăpînu-său le ducea. CREANGĂ, P. 228. Să lăsăm cetatea asta și să ne urmăm drumul înainte. ALECSANDRI, T. II 17. ◊ (Urmat de propoziții completive sau de construcții infinitivale) Urmă să lucreze, ca să se încălzească. DUMITRIU, P. F. 17. Putem să urmăm a spune «umbrelă» cînd obiectul îl folosim pentru ploaie? SADOVEANU, E. 38. Urmă să privească cu jind la ceata flăcăilor. REBREANU, I. 18. ◊ Intranz. Jocul urmează tăcut, din ce în ce parcă mai sălbatic. REBREANU, I. 12. Dăscălimea o să urmeze înainte cu gazeta și în lipsa lui. CARAGIALE, O. I 128. ◊ Expr. Va urma = indicație pusă la sfîrșitul unui text tipărit într-o publicație periodică, pentru a arăta că textul este numai o parte a unei lucrări mai mari, care va apărea în fragmente succesive în numerele următoare ale publicației. ♦ Intranz. (Cu sensul reieșind din context) A continua vorba începută, a spune mai departe, a vorbi. Eu îl cunosc pe Ion Creangă, urmă el cu oarecare mîndrie. SADOVEANU, E. 111. Avocatul, urmează, privind vesel împrejur. DELAVRANCEA, H. T. 213. O, bunul meu domn, viteazul meu soț, urmă ea, destul! NEGRUZZI, S. I 142. 8. Intranz. A avea loc, a se produce, a se desfășura. Nu cumva să bleștești din gură cătră cineva despre ceea ce a urmat între noi. CREANGĂ, P. 207. Vorba între ei urma latinește. NEGRUZZI, S. I 285. ◊ Refl. (Rar) Voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpînirea lui. ALEXANDRESCU, M. 331. 9. Tranz. (Urmat de o completivă dreaptă, de un infinitiv sau de un conjunctiv) Are valoare de semiauxiliar, dînd acțiunii verbului următor o nuanță de viitor sau de necesitate, care decurge sau rezultă dintr-o acțiune anterioară. Descoperirea voastră urma să dea pe lîngă fontă și un metal rar, care înlocuiește cositorul. BARANGA, I. 198. [Mitropolitul] urma să treacă chiar în acea după-amiază, cu sobor de preoți și mare alai. SADOVEANU, O. VIII 248. Ziua a doua de crăciun urmau să o petreacă toți la Gogu. REBREANU, R. I 229. ◊ Impers. Urma deci să stau acolo încă o săptămînă. BARANGA, I. 171. Dar pentru că este o providență... prin aceea nu urmează că omul este un instrument orb al fatalității. BĂLCESCU, O. II 10. Povățuiește pe unde urmează de a călători cineva dintr-un loc într-altul. DRĂGHICI, R. 7.

A URMA ~ez 1. tranz. 1) și fig. (ființe) A însoți mergând în urmă. 2) (indici ai direcției) A ține fără abatere. ~ drumul. 3) (indicații, recomandări, sfaturi) A respecta, având ca orientare. 4) (în îmbinări cu substantive care indică un domeniu sau o formă de învățământ) A frecventa făcând studii. ~ cursuri de filologie. 5) (acțiuni începute mai înainte) A desfășura în continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propoziții completive) A decurge în mod firesc; a reieși; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propoziții subiective) A impune ca ceva necesar (rezultând din anumite premise). ~ează să susțină examenele. 8) A succeda, luând locul. L-a ~at în postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urmă (după cineva sau după ceva). ~ după trăsură. 2) (construit cu dativul) A succeda într-o funcție (cuiva). A-i ~ unui șef de secție. 3) A succeda în timp sau în spațiu. După sâmbătă ~ează duminică.Va urma formulă care se scrie la sfârșitul unui fragment dintr-un text pentru a indica că va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligația; a trebui. ~ează să plece. /Din urmă

urmà v. (activ) 1. a merge sau a veni după (în spațiu): urmează-l; 2. a merge de-a lungul: a-și urma drumul; 3. a se deda la, a practica: a urma cariera armelor; 4. fig. a fi de părerea cuiva: a urma pe Aristotele; 5. a frecventa: a urma un curs de literatură; 6. a se conforma cu: a urma datinile unei țări; 7. a continua ceva început: a-și urma lectura; 8. (absolut) a continua să vorbească: urmează! ║ (neutru) 1. a veni după (în timp), a succeda: fiul său îi urmă pe tron; 2. a rezulta: de unde urmează... [V. urmă].

urmésc v. tr. (d. urmă). L. V. Moștenesc.

urméz v. tr. (lat. *osmare, d. vgr. osmé, odmé, miros, odoare, rudă cu lat. odor, și olor, miros, olére, a mirosi [intr.]; it. ormare, a adulmeca, ven. pg. usmar, vsp. osmar, nsp. husmear. V. urmă, olm și adulmec). Merg orĭ vin după, mă țin saŭ mă ĭaŭ după, escortez, conduc, (fig.) admit părerea cuĭva, fac ce recomandă cineva, mă conformez vorbelor saŭ faptelor cuĭva: apostoliĭ îl urmaŭ pe Hristos pin oraș, a-l urma pe Aristotele, a urma obiceĭurile loculuĭ. Continuŭ: a-țĭ urma drumu, discursu, citirea. Frecŭentez, învăț, mă apuc de: a urma un curs la universitate (și intr. a urma la universitate), a urma cariera armelor. V. intr. Vin să mă aflu după în loc, timp orĭ rang: după ofițer urma trupa, după Grecĭ aŭ urmat Romaniĭ, după general colonelu. Succed, ocup locu: fiu luĭ îi urmă la (saŭ pe) tron. Vin la rînd: să citească elevu care urmează. Rezult: de aicĭ urmează că e așa cum am spus.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urma- (în ~) loc. prep. (în urma-i)

urma1 (a ~) (a merge în urma cuiva) vb., ind. prez. 1 sg. urmez, 3 urmea; conj. prez. 1 sg. să urmez, 3 să urmeze

+urma2 (a ~) (a fi necesar) vb., ind. prez. 3 urmea; conj. prez. 3 să urmeze (Urmează să se ia noi măsuri.)

urma (a ~) vb., ind. prez. 3 urmea

urma vb., ind. prez. 1 sg. urmez, 3 sg. și pl. urmea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URMA vb. 1. (înv.) a sledi. (L-au ~ cu toții.) 2. v. însoți. 3. v. perinda. 4. v. continua. 5. v. trebui. 6. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rândui, a se succeda. (Zilele ~ unele după altele.) 7. a-i succeda. (I-a ~ în funcție.) 8. v. studia. 9. v. frecventa. 10. v. rezulta. 11. v. decurge. 12. v. conforma. 13. v. respecta.

URMA vb. 1. (înv.) a sledi. (L-au ~ cu toții.) 2. a însoți, a întovărăși. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. a se perinda, a se scurge, a se succeda, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile ~ unele după altele.) 4. a continua, a relua. (Și-a ~ drumul.) 5. a fi, a trebui. (Cînd va ~ să plec...) 6. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rîndui, a se succeda. (Zilele ~ unele după altele.) 7. a-i succeda. (I-a ~ în funcție.) 8. a face, a studia. (~ medicina.) 9. a frecventa. (~ cursurile universitare.) 10. a însemna, a reieși, a rezulta, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 11. a decurge, a proveni, a reieși, a rezulta, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 12. a asculta, a se conforma, a se supune. (~ ordinele cuiva.) 13. a respecta. (A ~ prescripțiile medicului.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VIDEO MELIORA PROBOQUE, DETERIORA SEQUOR (lat.) văd pe cele bune și le aprob, dar urmez pe cele rele – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, VII, 20-21. Mărturisirea Medeii, care, deși înțelege rațional ce cale trebuie să urmeze, se lasă împinsă de pasiuni în direcția contrară.

Robespierre, tu me suivras! (fr. „Robespierre, mă vei urma!) – Sînt cuvintele cu care Danton a mers la eșafod. Asupra formei exacte a frazei sînt divergențe. Unii susțin că ar fi exclamat: ”J’entraîne Robespierre!„ (Îl trag după mine pe R.). Alții (ca istoricul Louis Madelin de la Academia Franceză) redau cuvintele astfel: ”Eșafodul te reclamă. Mă vei urma, Robespierre!„ (L’échafaud te réclame! Tu me suivras, Robespierre!). Romain Rolland, pentru a clarifica ideea, pune în gura eroului său (în drama istorică Danton) fraza: ”Deschid groapa. Robespierre va veni după mine„ (J’ouvre la fosse, Robespierre m’y suivra). Dar forma cea mai popularizată și mai uzitată e: ”Robespierre, tu me suivras". Se adresează unei persoane, ca avertisment, spre a-i atrage atenția că va avea aceeași soartă ca și a ta, că va plăti același lucru sau va trage aceleași consecințe. IST.

Intrare: urma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urma
  • urmare
  • urmat
  • urmatu‑
  • urmând
  • urmându‑
singular plural
  • urmea
  • urmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urmez
(să)
  • urmez
  • urmam
  • urmai
  • urmasem
a II-a (tu)
  • urmezi
(să)
  • urmezi
  • urmai
  • urmași
  • urmaseși
a III-a (el, ea)
  • urmea
(să)
  • urmeze
  • urma
  • urmă
  • urmase
plural I (noi)
  • urmăm
(să)
  • urmăm
  • urmam
  • urmarăm
  • urmaserăm
  • urmasem
a II-a (voi)
  • urmați
(să)
  • urmați
  • urmați
  • urmarăți
  • urmaserăți
  • urmaseți
a III-a (ei, ele)
  • urmea
(să)
  • urmeze
  • urmau
  • urma
  • urmaseră
urmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urma, urmezverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A merge în urma cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Călărețul apucă înainte, peste cîmp, și trăsura se puse a-l urma, suind și coborînd. ALECSANDRI, O. P. 93. DLRLC
    • format_quote figurat Iar roșul soare îi urmează-ncet pe ei. EMINESCU, O. IV 137. DLRLC
    • format_quote figurat Privesc trecînd mulțime de vase călătoare... Și gîndu-mi le urmează sub cerul fără nori. ALECSANDRI, P. A. 79. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii mei au urmat careta pînă ce au pierdut-o din vedere. NEGRUZZI, S. I 43. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Armăsarul lui, frumos împodobit cu toate armele sale, urma după coșciug. BĂLCESCU, O. II 260. DLRLC
    • format_quote rar Urmînd cucernicului sihastru... se duseră pînă în poiana arătată. MARIAN, T. 42. DLRLC
    • format_quote rar Această lamă fiind de parte femeiască și întîmplîndu-se a avea doi miei, îi urma maicei lor. DRĂGHICI, R. 99. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A pleca împreună cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: însoți
      • format_quote Îl urmă afară din cameră. DUMITRIU, N. 50. DLRLC
      • format_quote Copila e gata să urmeze oriunde în lume pe cel pe care îl adoră. SADOVEANU, E. 237. DLRLC
      • format_quote Ne urmați și dumneavoastră, rosti maiorul îndreptîndu-se cătră ceilalți ofițeri. MIRONESCU, S. A. 25. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A fi alături de cineva (într-o acțiune). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și-a urmat prietenii și la bucurii și la năcazuri. SADOVEANU, E. 117. DLRLC
      • format_quote Trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă. ODOBESCU, S. III 24. DLRLC
  • 2. reflexiv A merge unul după altul, formând un șir. DLRLC
    • format_quote Carele se urmau scîrțîind rar, dar fără oprire. DUMITRIU, N. 87. DLRLC
  • 3. tranzitiv A merge înainte pe un anumit traseu, pe un anumit drum. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Porniră la asfințit, urmînd linia Nistrului. SADOVEANU, O. VII 77. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv intranzitiv A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după o idee, un principiu etc.; a se conforma. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mihai urmă sfaturile acestui bărbat. ISPIRESCU, M. V. 54. DLRLC
      • format_quote Ai știut chiar și în materie de vînătorie să urmezi părinteștile lui povețe. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
      • format_quote Urmează dieta care o urmez eu. NEGRUZZI, S. I 207. DLRLC
      • format_quote Ciobănașul urmă întocmai cele ce-l învățase acei necunoscuți. ȘEZ. I 208. DLRLC
      • format_quote După sfatul acesta a și urmat șerpoaica de maică. SBIERA, P. 31. DLRLC
      • format_quote Mult se gîndi bietul om ce-ar face și cum ar urma ca să nimerească mai bine. RETEGANUL, P. I 44. DLRLC
      • format_quote Așa a trebui să urmez, om bun, zise fiul craiului. CREANGĂ, P. 202. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv învechit Ce să urmează după obiceiul pămîntului n-are nevoie de scris. DELAVRANCEA, O. II 137. DLRLC
      • format_quote impersonal Să propuie în cameră votarea pensiei întregi a frate-meu pentru văduva lui, precum s-a urmat pentru văduva lui beizade Iancu Ghica. ALECSANDRI, S. 171. DLRLC
      • 3.1.1. rar A urmări o problemă științifică, un studiu. DLRLC
        sinonime: urmări
        • format_quote [Filimon] a studiat și a urmat dezvoltarea ciocoiului. GHICA, S. A. 81. DLRLC
  • 4. tranzitiv intranzitiv A frecventa o formă de învățământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă tot ai urmat chimia, cin te-a pus să te bagi în alimentare... în bucătărie? BARANGA, I. 153. DLRLC
    • format_quote Familia s-a învoit să urmeze la liceul săsesc. REBREANU, I. 61. DLRLC
  • 5. tranzitiv intranzitiv A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: succeda
    • format_quote Urmau alți bulgări, care rămîneau curați. DUMITRIU, N. 151. DLRLC
    • format_quote Cînd unul trece, altul vine În astă lume a-l urma. EMINESCU, O. I 204. DLRLC
    • format_quote reflexiv Ca azi va fi ziua de mîne, Ca mîni toți anii s-or urma. EMINESCU, O. I 212. DLRLC
    • 5.1. intranzitiv A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Urmași în scaun viteazului Bogdan. DELAVRANCEA, O. II 90. DLRLC
      • format_quote Iliaș, urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
    • 5.2. intranzitiv A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După gradul de caporal urmează cel de sergent. DLRLC
  • 6. tranzitiv intranzitiv A duce mai departe un lucru început. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: continua
    • format_quote Urmîndu-și călătoria, ajunseră în cele din urmă în vîrful Hulei, de unde se vede Blajul. CĂLINESCU, E. 107. DLRLC
    • format_quote Se oprea la fiecare vapor, se uita lung, cercetător și pleca înainte, urmîndu-și inspecția. BART, S. M. 60. DLRLC
    • format_quote Închizînd ochii își așeză iar capul să-și urmeze somnul. CARAGIALE, O. III 68. DLRLC
    • format_quote Trenul își urmează drumul de la Periș către Buftea cu mare viteză. CARAGIALE, O. II 163. DLRLC
    • format_quote Au lăsat-o să-și urmeze drumul în pace și n-au mai cerut de la dînsa nici un ajutor. CREANGĂ, O. A. 182. DLRLC
    • format_quote Ea-și urma cărarea-n codru. EMINESCU, O. IV 235. DLRLC
    • format_quote Harap-Alb ca de foc se ferea și urmîndu-și calea înainte la stăpînu-său le ducea. CREANGĂ, P. 228. DLRLC
    • format_quote Să lăsăm cetatea asta și să ne urmăm drumul înainte. ALECSANDRI, T. II 17. DLRLC
    • format_quote Urmă să lucreze, ca să se încălzească. DUMITRIU, P. F. 17. DLRLC
    • format_quote Putem să urmăm a spune «umbrelă» cînd obiectul îl folosim pentru ploaie? SADOVEANU, E. 38. DLRLC
    • format_quote Urmă să privească cu jind la ceata flăcăilor. REBREANU, I. 18. DLRLC
    • format_quote Jocul urmează tăcut, din ce în ce parcă mai sălbatic. REBREANU, I. 12. DLRLC
    • format_quote Dăscălimea o să urmeze înainte cu gazeta și în lipsa lui. CARAGIALE, O. I 128. DLRLC
    • 6.1. prin specializare A continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu îl cunosc pe Ion Creangă, urmă el cu oarecare mîndrie. SADOVEANU, E. 111. DLRLC
      • format_quote Avocatul urmează, privind vesel împrejur. DELAVRANCEA, H. T. 213. DLRLC
      • format_quote O, bunul meu domn, viteazul meu soț, urmă ea, destul! NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
    • chat_bubble Va urma = indicație pusă la sfârșitul unui text tipărit într-o publicație periodică, pentru a arăta că textul este numai o parte a unei lucrări mai mari, care va apărea în fragmente succesive în numerele următoare ale publicației. DLRLC
  • 7. intranzitiv A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu cumva să bleștești din gură cătră cineva despre ceea ce a urmat între noi. CREANGĂ, P. 207. DLRLC
    • format_quote Vorba între ei urma latinește. NEGRUZZI, S. I 285. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpînirea lui. ALEXANDRESCU, M. 331. DLRLC
  • 8. tranzitiv (Cu valoare de semiauxiliar) A fi nevoie. DEX '09 DEX '98
    sinonime: trebui
    • format_quote Descoperirea voastră urma să dea pe lîngă fontă și un metal rar, care înlocuiește cositorul. BARANGA, I. 198. DLRLC
    • format_quote [Mitropolitul] urma să treacă chiar în acea după-amiază, cu sobor de preoți și mare alai. SADOVEANU, O. VIII 248. DLRLC
    • format_quote Ziua a doua de crăciun urmau să o petreacă toți la Gogu. REBREANU, R. I 229. DLRLC
    • format_quote impersonal Urma deci să stau acolo încă o săptămînă. BARANGA, I. 171. DLRLC
    • format_quote impersonal Dar pentru că este o providență... prin aceea nu urmează că omul este un instrument orb al fatalității. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
    • format_quote impersonal Povățuiește pe unde urmează de a călători cineva dintr-un loc într-altul. DRĂGHICI, R. 7. DLRLC
    • diferențiere Are valoare de semiauxiliar, dând acțiunii verbului următor o nuanță de viitor sau de necesitate, care decurge sau rezultă dintr-o acțiune anterioară. DLRLC
etimologie:
  • urmă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.