30 de definiții pentru zadar (zădărnicie)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZADAR s. n. (Înv.) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădar s. n.] – Din sl. za darŭ.

zadar2, ~ă [At: NEAGOE, Înv. 162/25 / V: zăd~, (înv) zed~ sn / Pl: ~uri sn, ~i, ~e a / E: slv за даръ] 1-2 sn (Îvr) Zădărnicie (1-2). 3 sn (Îlav) În ~ Zadarnic2 (2). 4 a (Înv) Zadarnic2 (1).

zadar1 s.n., adj. 1 s.n. Zădărnicie, inutilitate, deșertăciune. ◊ Loc.adv. În zadar = degeaba, fară folos, în deșert, în van. Deportații așteptară în zadar să li se dea ceva de mîncare (CĂL). △ Expr. A-și răci gura în zadar v. răci. 2 adj. (înv.) Care este zadarnic. • și zădar s.n. /<slav. за даръ.

ZADAR, ZĂDAR adv. Numai în construcțiunea în ~, fără folos, în deșert, de geaba: În zadar, mîndră, ’n zadar, În zadar mi te gați bine, Mergi la joc, nu te ia nime (IK.-BRS.); voind să aibă copii... au umblat pe la vraci și filosofi, dar în zadar (ISP.); În zadar striga ’mpăratul ca și leul în turbare (EMIN.); În deșert dar ți-e mirarea și în zadar te ciudești De ce nu-ți merge ’nainte și de ce nu procopsești (PANN.); în zădar am protestat, în zădar i-am spus... că am funcțiune publică de îndeplinit (CAR.) [sl. za darŭ].

ZADAR s. n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădar s. n.] – Din sl. za darŭ.

ZADAR s. n. (În loc. adv.) În (sau, regional, de-n) zadar = degeaba, în deșert, în van, în darn. A muncit din răsputeri și în zadar. REBREANU, R. I 168. Nepoată dragă! De-n zadar Te văd plîngînd. COȘBUC, P. I 150. Și, sărmana, s-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume. CREANGĂ, P. 98. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui veșnică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. ♦ (Rar ca substantiv de sine stătător) Inutilitate, deșertăciune, zădărnicie. Decît s-alungi zadarul, de-ai vrea a m-asculta, Ai soarbe picătura și lumea-ar fi a ta. ALECSANDRI, P. III 388. – Variantă: zădar (CREANGĂ, P. 284, EMINESCU, O. IV 89, ȘEZ. II 44) s. n.

ZADAR s. n. Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, în deșert, în van. [Var.: zădar s. n.] – Slav (v. sl. za darŭ).

ZADAR n. rar Lucru inutil; inutilitate. ◊ În ~ fără rost; degeaba; zadarnic. /<sl. za daru

zadar (în) adv. fără folos: toate sunt în zadar. [Slav. ZA DARŬ, în dar]. ║ a. fig. deșert: cercarea le-i zadară AL. ║ n. golul: s’alungi zadarul AL.

zadár (în) loc. adv. (vsl. za darŭ, în dar, dăruit, adică „perdut, fără folos”). Degeaba, de pomană, fără folos: a munci în zadar. – Și ză- (vest).

ZĂDAR s. n. v. zadar.

NU ’NVIE MORȚII, E ’N ZADAR, COPILE! (Eminescu) = Ce a fost s’a dus.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zadar1 (în ~) loc. adj., loc. adv. (muncă ~; a insista ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZADAR s. v. deșertăciune, inutilitate, zădărnicie.

zadar s. v. DEȘERTĂCIUNE. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zadar adv. – În locuțiunea în zadar: în van, inutil. Sl. za darŭ „de dar” (Miklosich, Lexicon, 153; Cihac, II, 90), cf. dar. Pentru evoluția semantică, cf. pol. zadar „de dar” și „inutil”, rom. degeaba, sp. de balde și en balde, rus. daram „dăruit” și „inutil”. – Der. zadarnic (var. Mold. zădarnic), adj. (inutil, van); zădărnici, vb. (a face inutil, a face să nu se realizeze ceva); zădărnicie, s. f. (vanitate, inutilitate).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și răci gura degeaba / de pomană / de-a surda / în zadar expr. a vorbi fără folos, a insista zadarnic / fără rezultat.

Cooperativa Munca în Zadar expr. (iron.) activitate sterilă; activitate care nu aduce profit celui care o prestează.

Intrare: zadar (zădărnicie)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zadar
  • zadarul
  • zadaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zadar
  • zadarului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zădar
  • zădarul
  • zădaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zădar
  • zădarului
plural
vocativ singular
plural
zedar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zadarsubstantiv neutru

  • 1. rar învechit Lucru inutil. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Decît s-alungi zadarul, de-ai vrea a m-asculta, Ai soarbe picătura și lumea-ar fi a ta. ALECSANDRI, P. III 388. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În (sau, regional, de-n) zadar = fără folos, în deșert, în van, în darn. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote A muncit din răsputeri și în zadar. REBREANU, R. I 168. DLRLC
      • format_quote Nepoată dragă! De-n zadar Te văd plîngînd. COȘBUC, P. I 150. DLRLC
      • format_quote Și, sărmana, s-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume. CREANGĂ, P. 98. DLRLC
      • format_quote Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui veșnică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.