12 definiții pentru in (plantă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

in2 sn [At: N. COSTIN, L. 44/13 / Pl: ~uri / E: ml linum] 1 (Bot) Plantă erbacee din familia linaceelor, cu tulpina subțire și ramificată în partea superioară, cu frunze înguste și mici, cu flori albastre sau albe, întrebuințată ca plantă textilă și oleaginoasă, în medicina populară și ca nutreț pentru păsări Si: in adevărat, in de cultură (Linum usitatissimum) 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Ineață (Linum austriacum) 3 (Bot; reg; îae) Planta Linum perenne. 4 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia linaceelor cu tulpină rotundă, netedă și flori mari, albastre (Linum extraaxillare). 5 (Bot; reg; îc) ~-galben Plantă erbacee din familia linaceelor cu flori galbene (Linum flavum). 6 (Bot; reg: îc) ~-mare Plantă erbacee din familia linaceelor cu flori mari liliachii și alburii spre bază Si: in-păros (Linum hirsutum). 7 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic Linariță (Linaria vulgaris). 8 (Prc) Sămânță de in (1). 9 (Mpl) Loc cultivat cu in (1). 10 Lan de in (1). 11 Fibră textilă obținută prin prelucrarea inului. 12 (Pex) Pânză făcută din in (11).

IN2 (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ◊ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum.

IN2 (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ◊ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum.

IN s. n. 1. Plantă textilă și oleaginoasă cu tulpina fibroasă, ramificată, cu frunze înguste și mici, cu flori albastre sau albe (Linum usitatissimum). Inul se seamănă mai ales... pentru sămînța lui, din care se scoate uleiul. PAMFILE, A. R. 165. Tortul... se face... din in sau cînepă. DRĂGHICI, R. 77. Părul ei: mătasă moale, Ca și inul cînd înfloare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35. ♦ Sămînța acestei plante. Ulei de in. 2. Fir obținut prin prelucrarea plantei descrise mai sus; p. ext. pînză făcută din aceste fire. O masă simplă, acoperită cu o pînză albă de in bătînd ușor în galben. STANCU, U.R.S.S. 40. Nu sîntem bune decît a toarce la in. NEGRUZZI, S. III 95. Nevastă cu brîu de in. HODOȘ, P. P. 62.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

in s. n. – Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. Lat. lῑnum (Pușcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho.Der. inar, s. m. (persoană care cultivă sau vinde in), cu suf. de agent -ar (după Candrea-Dens., 831 și DAR, direct din lat. linarius); inărie, s. f. (teren cultivat cu in); inărică, s. f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inăriță, s. f. (plantă asemănătoare cu inul; nume de păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inișor, s. m. (plantă, inăriță); iniță, s. f. (tesovină din semințe de in; plantă, Cuscuta europaea); ineață, s. f. (in sălbatic, Linum perenne); inuță, s. f. (plantă, Anagallis arvensis); iniște, s. f. (teren cultivat cu in).

IN ~uri n. 1) la sing. Plantă erbacee cu tulpină subțire fibroasă, cu flori mici albastre sau albe, cultivată pentru a fi folosită în industria textilă și în cea a uleiurilor. 2) Fibre obținute din tulpina acestei plante. 3) Țesătură fabricată din astfel de fibre. /<lat. linum

in m. 1. plantă textilă ale cării semințe servă la facerea unui uleiu secativ și din a cării scoarță se fabrică fire pentru pânzeturi și stofe (Linum usitatissimum): din semințele de in țăranul face cataplasme pentru coacerea umflăturilor, iar cu uleiul de in vindecă arsurile: din in se toarce și se țese pânza; 2. pânză de in. [Lat. LINUM].

1) in m. ca plantă și n. ca substanță (lat. linum, it. sp. lino, pv. fr. lin, cat. lhi, pg. linho. V. ie 1). O plantă textilă și oleaginoasă maĭ prețioasă de cît cînepa (linum usitatissimum): pînză de in. – Din semințele luĭ se scoate un uleĭ sicativ întrebuințat în pictură; în medicină se întrebuințează semințele luĭ ca laxativ ușor, în infuziune ca diuretic, în decocțiune la spălăturĭ și băĭ potolitoare. Din făina de semințe de in se fac cataplazme emoliente. Pînza numită olandă se face tot din in.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN (lat. linum) s. m., s. n. 1. S. m. Plantă anuală din familia linaceelor, cu tulpina subțire, fibroasă, frunze mici, înguste și flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); în regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din semințe ulei, folosit în industria lacurilor, linoleumului etc. Semințele conțin o toxină, linamarina, care, după presare (în vederea obținerii uleiului), în prezența apei și sub influența unei enzime, se descompune în acid cianhidric, acetonă și glucoză; simptomele intoxicației sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului (1). ♦ Pânză făcută din aceste fire.

LINUM L., IN, fam. Linaceae. Gen originar din zonele temperate ale globului, peste 100 specii, erbacee, semilemnoase, vivace, anuale, cu tulpini drepte, lucioase, ramificate. Frunze verzi-deschis, 1-5 sau multinerve, liniar-ascuțite sau liniar-lanceolate. Flori (5 sepale, 5 petale, 10 stamine, din care 5 fertile și 5 sterile, 5 stile, stigmate oblonge sau liniare) albe, galbene, roșii, albastre, terminale sau în axa frunzei. Fruct, capsulă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

in s. invar. (tox.) instrumentarul necesar inhalării cocainei, compus dintr-un pai de plastic și de o oglinjoară.

Intrare: in (plantă)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in
  • inul
  • inu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • in
  • inului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

in (plantă)

  • 1. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Inul se seamănă mai ales... pentru sămînța lui, din care se scoate uleiul. PAMFILE, A. R. 165.
      surse: DLRLC
    • Tortul... se face... din in sau cînepă. DRĂGHICI, R. 77.
      surse: DLRLC
    • Părul ei: mătasă moale, Ca și inul cînd înfloare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Sămânța acestei plante.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ulei de in.
        surse: DLRLC
    • 1.2. In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum).
      surse: DEX '09

etimologie: