succeda [At: I. GOLESCU, C. / V: (asr) ~de / Par: (înv) succes / Pzi: succed / E: fr succeder, lat succedare] 1-2 vri A veni imediat după altcineva sau altceva (în timp sau în spațiu) Si: a urma. 3-4 vri A veni sau a trece unul după altul (în timp sau în spațiu) în mod regulat, formând un rând, un șir etc. Si: a defila¹ (1), a se derula (1), a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a (se) rândui¹, a se scurge, (îvp) a se petrece. 5-6 vri A lua pe rând unul locul altuia Si: a alterna (1-2). 7 vr (Rar) A se continua (3). 8 vi (Jur) A avea calitatea de succesor Si: a moșteni. 9 vt (Trs; Buc; de obicei construit cu dativul) A-i reuși cuiva o acțiune.

SUCCEDA, succed, vb. I. (Și în forma succede) 1. Intranz. (Urmat de determinări în cazul dativ sau introduse prin prep. «la») A urma imediat după altcineva sau după altceva, a lua locul altuia. Moartea succede vieții, viața succede la moarte. EMINESCU, O. I 36. Majoritatea poporului îl iubea, ca nici pe unul din cîți l-au preces și i-au succes pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 48. ♦ Refl. A veni unul după altul, unul în locul altuia. M-am trezit în oraș, unde pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. 2. Tranz. (Transilv., Bucov., numai în forma succede, de obicei construit cu dativul) A-i reuși cuiva ceea ce a întreprins, a avea succes. Trebuie s-o pîndească ca mîța pe șoarec și, de-i succede a pune mîna pe dînsa, iese din mijlocul cercului. MARIAN, Î. 196. 3. Intranz. (Jur.) A moșteni. – Variantă: succede (part. succes) vb. III.

SUCCEDA vb. I. intr. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni, a urma unul după altul. 2. (Jur.) A moșteni. [P.i. succed, 3,6 -dă, var. succede vb. III. / < fr. succéder, cf. lat. succedere].

SUCCEDA vb. I. intr. 1. a urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. 2. (jur.) a moșteni. II. refl. a veni, a urma unul după altul. (< fr. succéder, lat. succedere)

A SE SUCCEDA pers. 3 se succed intranz. A se substitui pe rând, consecutiv (în timp); a se rândui. /<fr. succéder, lat. succedere

A SUCCEDA succed 1. intranz. A urma înlocuind (în timp sau în spațiu). Ziua succedă nopții. 2. tranz. pop.A substitui în timp (preluând obligațiile). A-l ~ pe președinte. /<fr. succéder, lat. succedere

succede v vz succeda

SUCCEDE vb. III. v. succeda.

succede v. 1. a urma: ne succedem generații și ne credem minunați EM.; 2. a reuși.

*succéd și -éz a -á v. intr. (fr. succéder, d. lat. suc-cédere. V. cedez, purced). Urmez, vin pe urmă, ĭaŭ locu: viiĭ succedează morților, Bogdan succedă luĭ Ștefan cel Mare. V. refl. Urmez unu după altu; zilele și nopțile se succed. – Se zice și a succede, el a succes, și maĭ ales succeadă. A-țĭ succede (uzitat maĭ ales în Trans.), a reuși: nu ĭ-a succes să ajungă acolo.

succeda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. succed, 2 sg. succezi, 3 succedă; conj. prez. 1 sg. să succed, 3 să succeadă

succeda (a ~) vb., ind. prez. 3 succedă; conj. prez. 3 să succeadă

succeda vb., ind. prez. 1 sg. succed, 3 sg. și pl. succedă; conj. prez. 3 sg. și pl. succeadă

succeda (ind. prez. 3 sg. și pl. succedă)

succed (numai : vin după cineva), -ceadă 3 conj., -cedam 1 imp., -cesei 1 aor., -cede inf.

SUCCEDA vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rândui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcție.)

SUCCEDA vb. v. moșteni.

succeda vb. v. MOȘTENI.

SUCCEDA vb. 1. a defila, a se perinda, a se prefira, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fața ochilor.) 2. a se perinda, a se vîntura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rîndui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcție.)

A succeda ≠ a preceda

SUCCEDE vb. v. izbuti, reuși.

succede vb. v. IZBUTI. REUȘI.