20 de definiții pentru succeda succede


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. și tranz. A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. [Var.: (rar) succéde vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.

SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. și tranz. A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. [Var.: (rar) succéde vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.

SUCCEDÁ, succéd, vb. I. (Și în forma succede) 1. Intranz. (Urmat de determinări în cazul dativ sau introduse prin prep. «la») A urma imediat după altcineva sau după altceva, a lua locul altuia. Moartea succede vieții, viața succede la moarte. EMINESCU, O. I 36. Majoritatea poporului îl iubea, ca nici pe unul din cîți l-au preces și i-au succes pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 48. ♦ Refl. A veni unul după altul, unul în locul altuia. M-am trezit în oraș, unde pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. 2. Tranz. (Transilv., Bucov., numai în forma succede, de obicei construit cu dativul) A-i reuși cuiva ceea ce a întreprins, a avea succes. Trebuie s-o pîndească ca mîța pe șoarec și, de-i succede a pune mîna pe dînsa, iese din mijlocul cercului. MARIAN, Î. 196. 3. Intranz. (Jur.) A moșteni. – Variantă: succéde (part. succes) vb. III.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

succedá (a ~) vb., ind. prez. 3 succédă; conj. prez. 3 să succeádă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUCCEDÁ vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rândui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcție.)

SUCCEDÁ vb. v. moșteni.

SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni, a urma unul după altul. 2. (Jur.) A moșteni. [P.i. succéd, 3,6 -dă, var. succede vb. III. / < fr. succéder, cf. lat. succedere].

SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. a urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. 2. (jur.) a moșteni. II. refl. a veni, a urma unul după altul. (< fr. succéder, lat. succedere)

A SUCCEDÁ succéd 1. intranz. A urma înlocuind (în timp sau în spațiu). Ziua succedă nopții. 2. tranz. pop.A substitui în timp (preluând obligațiile). A-l ~ pe președinte. /<fr. succéder, lat. succedere

A SE SUCCEDÁ pers. 3 se succéd intranz. A se substitui pe rând, consecutiv (în timp); a se rândui. /<fr. succéder, lat. succedere

succeda (ind. prez. 3 sg. și pl. succedă)

SUCCÉDE vb. III v. succeda.

SUCCÉDE vb. v. izbuti, reuși.

SUCCÉDE vb. III. v. succeda.

succede v. 1. a urma: ne succedem generații și ne credem minunați EM.; 2. a reuși.

*succéd și -éz a -á v. intr. (fr. succéder, d. lat. suc-cédere. V. cedez, purced). Urmez, vin pe urmă, ĭaŭ locu: viiĭ succedează morților, Bogdan succedă luĭ Ștefan cel Mare. V. refl. Urmez unu după altu; zilele și nopțile se succed. – Se zice și a succede, el a succes, și maĭ ales succeadă. A-țĭ succede (uzitat maĭ ales în Trans.), a reuși: nu ĭ-a succes să ajungă acolo.

succedá vb., ind. prez. 1 sg. succéd, 3 sg. și pl. succédă; conj. prez. 3 sg. și pl. succeádă

SUCCEDA vb. 1. a defila, a se perinda, a se prefira, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fața ochilor.) 2. a se perinda, a se vîntura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rîndui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcție.)

Intrare: succeda
verb (VT51)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • succeda
  • succedare
  • succedat
  • succedatu‑
  • succedând
  • succedându‑
singular plural
  • succe
  • succedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • succed
(să)
  • succed
  • succedam
  • succedai
  • succedasem
a II-a (tu)
  • succezi
(să)
  • succezi
  • succedai
  • succedași
  • succedaseși
a III-a (el, ea)
  • succe
(să)
  • succea
  • succeda
  • succedă
  • succedase
plural I (noi)
  • succedăm
(să)
  • succedăm
  • succedam
  • succedarăm
  • succedaserăm
  • succedasem
a II-a (voi)
  • succedați
(să)
  • succedați
  • succedați
  • succedarăți
  • succedaserăți
  • succedaseți
a III-a (ei, ele)
  • succe
(să)
  • succea
  • succedau
  • succeda
  • succedaseră
verb (V663)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • succede
  • succedere
  • succedând
  • succedându‑
singular plural
  • succede
  • succedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • succed
(să)
  • succed
  • succedeam
a II-a (tu)
  • succezi
(să)
  • succezi
  • succedeai
a III-a (el, ea)
  • succede
(să)
  • succea
  • succedea
plural I (noi)
  • succedem
(să)
  • succedem
  • succedeam
a II-a (voi)
  • succedeți
(să)
  • succedeți
  • succedeați
a III-a (ei, ele)
  • succed
(să)
  • succea
  • succedeau
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)