4 intrări

Articole pe această temă:

113 definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fire sf [At: PALIA (1582), ap. GCR. I, 34/34 / Pl: ~ri / E: fi] 1 Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el) Si: lume, pământ, (înv) făptură (9). 2 Natură (ca forță creatoare, manifestată în orice lucru sau ființă). 3 (Înv; îlav) Peste ~ Supranatural. 4 (Înv; îal) Nenatural. 5 (Înv; îal) Imposibil. 6 (Îal) Extraordinar. 7 (Îal) În cel mai înalt grad. 8 Natură (considerată drept esență sau proprietate inerentă a oricărei făpturi) Si: fel (1), ființă (16), rost. 9 (Iuz) Calitate. 10 (Înv) Natură (considerată ca substanță) Cf față (64), ipostază. 11 Predispoziție. 12 Structură psihică și morală a unei ființe Si: caracter, temperament. 13 (Îvp) Obicei. 14 Minte. 15 Conștiință. 16 Cuget. 17 Cumpăt. 18 (D. oameni; îla) În toată ~a Matur. 19 (Îal) În deplinătatea facultăților mintale. 20 (Îal) Serios. 21 (Îe) A-și veni în (înv, la) ~ A-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). 22 (Îe) A-și ieși din ~ A se enerva foarte tare Si: a-și ieși din sărite, a-și pierde cumpătul. 23 (Îe) A scoate (pe cineva) din ~ A enerva foarte tare (pe cineva) Si: a scoate (pe cineva) din sărite, din răbdări, din minți, (pop) din țâțâni. 24 (Îe) A-și ține (sau a-și păstra) ~a (înv, a-și îngădui ~rii) A se stăpâni. 25 (Îae) A nu-și pierde curajul. 26 (Îvp; îe) A-și face (sau a prinde la) ~ A-și păstra (sau a-și recâștiga) sângele rece. 27 (Îae) A-și face (sau a prinde) curaj. 28 (Îe) A-și pierde ~a sau a se pierde cu ~a A nu se mai putea stăpâni Si: a-și pierde cumpătul. 29 (Îae) A se descuraja. 30 (Fam; adi; îe) A se prăpădi (sau a se rupe) cu ~a A face tot posibilul. 31 (Îae) A se consuma foarte mult sufletește. 32 (Îvr) Ființă (18). 33 (Înv) Menstruație.

FÍRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lumea. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.

FÍRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.

FÍRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lume. Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. TOPÎRCEANU, S. A. 38. Firea toată părea cuprinsă de o solemnă încremenire. HOGAȘ, M. N. 156. Nu-i nimic, nimic în fire Mîngîios ca glasul lor! COȘBUC, P. I 263. Jos s-așterne covorul, văpsit cu mii de văpsele Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele! HASDEU, R. V. 61. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar, în cel mai înalt grad. Amenințarea ei revolta peste fire pe doamna Herdelea. REBREANU, I. 95. 2. Factură psihică și morală; caracter, temperament. Toarce-n sat cu ziua fata, Dar e veselă din fire. COȘBUC, P. I 96. Simțea o depărtare enormă... altă fire, altă creștere, cu totul alte gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. III 75. Dar l-am prins într-o cercare Să vedem ce fire are. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66. 3. Minte, cuget; cumpăt. Pacostea de zmeu băgă de seamă că voinicul se frămîntă cu firea pentru sănătatea mă-sii. ISPIRESCU, L. 128. ◊ Loc. adj. În toată firea = a) matur, ajuns la dezvoltare deplină. Iacă, sînt și eu om în toată firea, dar d-astea n-am pomenit. REBREANU, R. I 238. Cum de-o putut să se orbească așa de tare d-lui, care-i om în toată firea? ALECSANDRI, T. 586; b) în deplinătatea facultăților mintale, cu mintea întreagă, serios. Haidem cu toții în tîrg, să ne cumpărăm haine frumoase... și deseară să mergem la teatru... – Se vede că nu ești în toată firea. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. ◊ Expr. A-și veni în fire = a se reculege, a se dezmetici. Cei de față stăteau încremeniți, încă nu-și veniseră în fire. SADOVEANU, N. P. 386. Vino-ți în fire și nu mai face una ca asta! ISPIRESCU, L. 382. Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27. A-și ieși din fire v. ieși. A scoate (pe cineva) din fire = a scoate (pe cineva) din sărite, din răbdări, din minți. Trandafir ș-un fir supțire, Rău m-ai scos, dragă, din fire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. (Popular) A-și face fire = a-și recîștiga sîngele rece, a prinde curaj. Cum l-au zărit, l-au și săgetat nu-ș’ ce pin inimă, dară, făcîndu-și fire, i-au dat bună demineața. SBIERA, P. 254. S-a cutremurat de frică, însă își făcu fire, ca să nu-și arate frica. ȘEZ. V 35. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a-și păstra cumpătul, a se stăpîni. Stimată doamnă... ține-ți firea. SAHIA, N. 49. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a-și pierde cumpătul, a se descuraja. Stai, pașă, o vorbă d-aproape să-ți spun... Dar pașa-și pierduse și capul și firea! COȘBUC, P. I 206. Calul, dacă simți că fata se perde cu firea, o îmbărbătă iarăși. ISPIRESCU, L. 18. A se prăpădi cu firea = a se strădui, a face eforturi mari, a face tot posibilul, a lupta pentru înlăturarea oricăror piedici. Noi ne-am prăpădit cu firea și dumneata habar n-ai. BASSARABESCU, V. 41.

FÍRE ~i f. 1) Lume materială; natura înconjurătoare. 2) Fel de a fi al omului; caracter; natură. 3) Judecată sănătoasă; cuget. ◊ În toată ~ea a) matur; b) cu mintea sănătoasă. [G.-D. firii] /v. a fi

fire f. acțiunea de a fi și rezultatul ei: 1. natură proprie, caracter esențial: om bun de fire; 2. ființă: a-și veni în fire; 3. cumpăt, minte: a se pierde cu firea, a ieși din fire. [V. (a) fi].

fíre f. (inf. lung. d. sînt, a fi). Natură, caracter, fel: om bun la fire (saŭ din fire). Ființă (Vechĭ): toată firea (adică toate ființele). Menstruațiune (Mold.). Om tare de fire, tare de caracter. Om maĭ de fire (Vechĭ), nobil. A-țĭ veni în fire, a-țĭ relua curaju, spiritu, puterea. A te trece cu firea, a lua un lucru prea în serios, a merge prea departe cu munca, cu obrăznicia ș. a. A ĭeși din fire, a-țĭ perde cumpătu, a te înfuria, a înebuni. A-țĭ ține firea, a nu te emoționa, a rămînea rece. A-țĭ perde firea saŭ a te perde cu firea, a-țĭ perde cumpătu, sărita, capu. A te frămînta cu firea, a-țĭ frămînta capu, mintea. Maĭ pe sus de fire, supranatural. Peste fire, excesiv, extrem. – Est. Pop. hire.

fi1 vi [At: COD. VOR. 83/13 / V: (pop) hi / Pzi: 1 sunt (pfm îs, prescurtat -s; înv sâmt, sămt, sân, sâm), 2 ești (P: iești), 3 este (P: ieste, prescurtat e, îi, i; înv iaste, ește), 4 suntem (A și: suntem; îrg sâmtem, sintem, simtem), 5 sunteți (A și: sunteți; îrg sănteți, sămteți, sinteți, simteți, A și: simteți, senteți), 6 sunt (pfm îs, prescurtat -s; îrg săntu, sintu, simt, sâmt) / Im: eram (P: ieram), îrg eream (P: ieream) / Ps: 1 fui (reg fusei), 2 fuși (reg fuseși), 3 fu (reg fuse), 4 furăm (înv fumu; reg fuse(ră)m), 5 furăți (înv fuset; reg fuse(ră)ți, 6 fu (înv fure, furu; reg fuse(ră) / Mp: fusesem / Cj: să fiu / Imt: 2 sg fii (negativ nu fi) / Grz: fiind / Par: fost / E: ml sum, *fui, *fire (fieri); formele sum, sunt, suntem, sunteți au fost introduse în limba literară prin Școala latinistă] 1 vp A exista A fi sau a nu fi. 2 vp (În legătură cu o negație; îe) De când sunt (sau ești etc.) De când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume Si: dintotdeauna. 3 vp (Îae) Niciodată. 4 vp (Îe) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... Fie! 5 (Îae) Să zicem că se poate Si: treacă-meargă. 6 vp A se afla într-un anumit loc, la o anumită persoană Cine-i acolo? 7 vp A-și avea originea De unde ești? 8 vp A trăi. 9 vp (D. lucruri, situații, acțiuni etc.) A dura. 10 vp (Îe) Cât e lumea și pământul Totdeauna. 11 vp (În construcții negative; îae) Niciodată. 12 vpim Urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc. Era într-o seară. E mult de atunci. 13 vp A se întâmpla Mi-a spus cum a fost. 14-16 vp (Îe) Ce-o ~,o ~! Exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. 17 (Îe) Fie! Accept să se facă așa cum susții. 18 vp (Îae) Merită! 19 vp (Îe) O ~ Se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! 20 vp (Îe) Așa a fost să fie Așa a trebuit să se întâmple, era imposibil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. 21 vp (Fam; îe) Este? Nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 22 vp A avea prețul, valoarea Si: a costa, a valora. 23 vp (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna. Ce e când ți se bate tâmpla? 24 vp (Îe) A nu ~ bine (sau a bună) A prevesti ceva rău. 25 vc Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Ea este sănătoasă. 26 vc (Îe) A ~ bine de cineva sau a-i ~ cuiva bine A se găsi într-o situație favorabilă. 27 vc (Îae) A avea parte de liniște, de mulțumire. 28 vc (Îe) A ~ cu cineva A fi de partea cuiva (într-o dispută). 29 vc (Pfm; îae) A fi prietenul (-na) logodnicul (-ca) cuiva. 30 vc (Construit cu dativul) împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv Mi-e prieten. 31 vc (Îe) Ce mi-e (sau ți-e etc.) Ce importanță are. 32 vc (Fam; îe) Ți-o (sau i-o etc.) ~ Ajunge! 33 vc (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. 34 vc (Îlv) A-i ~ cuiva drag (cineva sau ceva) A-i plăcea (cineva sau ceva). 35 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) (Urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) Îmi pasă. 36 vc (Îae) Îmi vine (greu sau ușor). 37 vc (Îae) Sunt interesat. 38 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) Mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu... ). 39 veim (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma în mod necesar (să se facă). Când a fost să plece. 40 vc (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea să... 41 veim (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A se afla pe punctul de a... Era să moară. 42 veim (Urmat de un supin) A trebui E ceva de făcut. 43 va Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive Faptele sunt cunoscute. 44 va Formează, cu viitorul I, viitorul anterior Voi fi plecat 45 va Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional N-ar mai fi plecat. 46 va Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului Să fi spus. 47 va Cu infinitivul formează perfectul infinitivului Se poate lăuda a fi învățat totul. 48 va Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect Să se fi aflând mulți în lume? 49 va Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect Te-ai fost dus. corectată

fi2 i [At: ALECSANDRI, ap. CADE / E: i] Exclamație care redă o surpriză neplăcută.

fie2 [At: VARLAAM, C. 46 / E: ml fiat] 1 av Bine! Vino și tul Fie! Voi veni! 2 i (Înv) Amin! 3 i Nu-i păcat! 4 i (Îvp) Măi! 5 c (În corelație cu sine însuși sau cu „ori” și „sau”, introduce o prepoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 6 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Chiar (și) 7 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Măcar. 8 Element de compunere cu care se formează câteva adverbe și pronume nehotărâte, cărora le dă sensul de „ori”, și „ori-și-”, (înv) „veri-” Si: fiecare, fiecum. 9 av (Îlav) ~ în ce chip Oricum.

fir sn [At: (a. 1588), CUV. D. BĂTR. I, 197 / Pl:; ~e, (nob) ~uri / E: ml filum] 1 Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile. 2 (Prc) Fibră textilă. 3 (Îs) ~ cu plumb Dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. 4 (Îs) ~ul apei Linie imaginară de la suprafața unei ape curgătoare, care unește punctele de viteză maximă ale apei. 5 (Pex) Secreția păianjenului. 6 (Îe) A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un ~ de ață (sau de păr) A fi pe punctul de a se rupe. 7 (Îas) A fi în mare dificultate sau primejdie. 8 (Îs) ~ conducător (sau călăuzitor) Direcție de urmat. 9 (Îas) Linie (de conduită). 10 (Fig) Idee care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc. 11 Mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 12 (Pex) Succesiune. 13 (Pex) Șir. 14 (Îe) A(-și) pierde ~ul A încurca ideile în cursul unei expuneri. 15 (Îae) A-și pierde cumpătul. 16 Sârmă de telefon, de telegraf etc. alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite. 17 (Pgn) Orice corp solid a cărui lungime este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 18 Șuviță subțire de aur, de argint etc. de forma unui fir (1), folosită la cusături speciale de podoabă. 19 (Pex) Cusătură cu fir (18) de aur, de argint. 20 (Urmat de determinări introduse prin pp „de”) Fiecare dintre elementele de forma unui fir (1) lung și subțire care alcătuiesc părul, iarba etc. 21 (Pex) Exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel. 22 (Spc) Floare dintr-o specie de flori de același fel. 23 (Îlav) ~ cu (sau de) ~ Bucată cu bucată. 24 (Îlav) De-a ~a păr sau de-a ~u-n păr, din ~ până-n ață Cu de-amănuntul. 25 Bob (de nisip, de mac etc.). 26 (Îlav) ~ cu ~ Fiecare bob în parte Si: bob cu bob. 27 (Fig; rar) Fărâmă. 28 (Fig; rar) Pic.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage din..., a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost.Expr. Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum spui; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

FIR, fire, s. n. 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături artistice. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost.Expr. Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla?Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

FIR, fire, s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unei ape curgătoare, care unește punctele de viteză maximă ale apei. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături speciale de podoabă. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir până-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.

FI, sînt, vb. IV. Intranz. A. Verb predicativ. 1. A exista, a avea ființă. Sînt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte și-adorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20. Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177. Că-i iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ Expr. (În legătură cu o negație) De cînd sînt (ești etc.) = de cînd mă aflu pe lume, dintotdeauna. N-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. (Cu accentul frazei pe primul element) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = treacă-meargă. Aici e cum e, dar să vedem dincolo.De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. 2. (În legătură cu o noțiune locală, exprimată sau subînțeleasă) A se afla, a se găsi. Sînt la pat și copiii ceilalți. PAS, Z. I 215. Cine știe pe unde va fi fiind, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21. Cine-i acolo?Eu.Cine eu?Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. ◊ (Despre abstracte; construit cu dativul) Gîndul îi era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51. Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. ♦ A-și avea obîrșia, a se trage, a deriva, a proveni. Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, L. 298. 3. (În locuțiuni temporale) A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Om lega frăție de cruce pe cît om fi și om trăi. EMINESCU, N. 7. ◊ (Impersonal, urmat de compliniri temporale, adesea fixînd momentul unei acțiuni) Era... într-o seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. Era dimineață cînd am intrat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67. Cînd o fi de către seară, Să mi te pai ca de ceară... Cînd va fi de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259. (În legătură cu noțiuni de durată, exprimă ideea de scurgere a timpului) Ah! e mult de-atunci. COȘBUC, P. I 259. Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191. 4. A se îndeplini, a se întîmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. Vulturul se va duce... să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330. Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. ◊ (Repetat, formează diferite construcții, care exprimă resemnarea în fața evenimentelor sau înfruntarea lor) Ridică, cu un gest de curaj, același gest de «ce-o fi, o fi», receptorul. SEBASTIAN, T. 80. Toți doctorii spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fi fost să fie. VISSARION, B. 60. Și-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANGĂ, P. 269. ◊ Expr. Fie! = a) (exprimînd consimțirea) să se facă precum spui, accept. Vino și tu! – Fie, am să viu! b) (exprimînd concesia) admit, aprob, merită, nu e păcat. Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L. 3. 0 fi! = se poate, posibil. O fi, nu tăgăduiesc. FILIMON, la TDRG. Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întîmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în acest chip. (Familiar) Este? = nu-i așa? Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte... Este, d-le căpitan? – Da cum să nu fie, d-le Paraipan? D. Zamfirescu, R. 88. 5. (În legătură cu noțiuni cantitative, în special prețuri) A costa, a prețui, a valora. Cît sînt roșiile? 6. (În explicații superstițioase, în ghicitori etc.) A însemna, a fi semn că. Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58. ◊ Expr. A nu fi a bine (sau a bună) = a nu fi semn bun. Nu mai plînge, Săftică, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. B. Cu funcțiune copulativă. 1. Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Gălăciuc este a! șaselea. SAHIA, N. 41. Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118. El e flămînd și e-nsetat, Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. Casa, din care nu vedem decît o bucată de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29. Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186. (Expresie de urare) Să-ți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39. Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. De noi ar fi mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV 8. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a ține cu cineva, a fi partenerul cuiva. Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272. Trageți toți cîte-o carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. A fi cu ceva = a avea ceva. Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259. Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306. 2. (Construit cu dativul) Împreună cu un nume predicativ exprimă o stare sau o acțiune arătată de numele predicativ respectiv. Si de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Ce mi-i (ți-i etc.)...= ce importanță are..., ce folos de... Ce mi-i vremea, cînd de veacuri Stele-mi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. (Familiar) Ți-o fi (i-o fi etc.) = ajunge, destul. Hai, du-te! Ți-o fi! SADOVEANU, P. M. 69. ◊ Impers. (În legătură cu starea timpului) Dar uite nu e vînt – Și-i cald. COȘBUC, P. I 230. Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimînd un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M. 8. Lene să ne strici aparatul... nu-ți fuse. SEBASTIAN, T. 12. Se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89. ◊ Expr. A fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i fi pe plac, a îndrăgi, a iubi. Așa-i fusese drag în tinerețe Lipan, așa-i era drag ș-acum. SADOVEANU, B. 11. Mi-e (ți-e etc.) (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) = îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor), îmi bat capul, port grija, sînt interesat. Dacă nu ți-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANGĂ, A. 57. (Regional) Mi-e (ți-e etc.) a mînca = simt (simți etc.) nevoia de a mînca. Numai bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82. Mi-e (ți-e etc.) că... (sau să nu... ) (urmat de viitor sau de prezentul cu sens de viitor) = mă tem (te temi etc.) că... (sau să nu... ). Mi-e că n-o să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263. Sînt bătrîn... și mi-e să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. Mi-i să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152. 4. (Impersonal, urmat de un infinitiv sau de un conjunctiv) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4. Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 2. Cînd este a se face vreo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri în calea mortului. id. ib. 140. ◊ (Urmat sau precedat de o noțiune temporală; adesea pleonastic) Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55. Iar cînd fuse într-o zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. ◊ (Rar, la forme personale) Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. 5. (De obicei impersonal; mai ales la imperfect urmat de un conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia, chipul să... Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o mai facă. CREANGĂ, P. 86. ♦ A se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pînă să... Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210. Eram șă-ți țes o haină. EMINESCU, N. 9. Mă puse întîi la buchi, dar văzînd că într-o zi era să mă înăduș... hotărî a-mi spune singur tabla [înmulțirii]. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), cît p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întîmple (ceva). Cînd era mai să-i ajungă, să uită fata-ndărăpt. RETEGANUL, P. I 39. Strîngîndu-l tare în brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. 6. (Urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253. Oare nu-i de făcut vreo șmichirie, pănă mai este încă vreme? CREANGĂ, P. 321. C. Verb auxiliar. I. Construit cu un participiu variabil, servește la formarea conjugării pasive. Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133. ◊ (Cu repetarea pleonastică a participiului) Fost-am fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97. II. Construit cu un participiu invariabil formează timpuri compuse ale conjugării active. 1. Cu viitorul I se formează viitorul anterior. Vom putea sta de vorbă numai cînd voi fi terminat de scris. 2. Cu condiționalul prezent se formează perfectul optativ condițional. Zidul pieri ca și cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. 3. Cu conjunctivul prezent se formează perfectul conjunctivului. Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45. 4. Cu infinitivul se formează perfectul infinitivului. Se poate lăuda a fi învățat meșteșugul în timp foarte scurt. 5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului se formează prezumtivul prezent și perfect. Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234. Oare așa fel de tineri să se fi aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7. III. Construit cu un participiu invariabil sau cu gerunziul, servește la alcătuirea formelor perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect. Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. O căsuță singuratică pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6. – Forme gramaticale: prez. ind. sînt (familiar îs, prescurtat -s), ești (pronunțat iești), este (pronunțat ieste, prescurtat e, îi, i-), sîntém (accentuat și sî́ntem), sînteți, sînt; imperfect eram (pronunțat ieram); perf. s. fui (regional fusei); conjunctiv să fiu; imperativ pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost.

FIR, fire, s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea împreună a mai multor fibre textile; (prin restricție) fibră textilă. Dintr-o furcă de aur... torcea un fir de o mătasă albă. EMINESCU, N. 8. Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv, format dintr-un fir avînd atîrnată la un capăt o greutate metalică (de obicei de formă conică), care servește la determinarea direcției verticalei. ◊ Expr. A se ține sau a sta, a-i sta viața (numai) într-un fir de ață = a se afla în primejdie de moarte; a fi aproape de moarte. Văzu ăla că nu e glumă, că-i sta viața numai într-un fir de ață, și, ca să scape de moarte, spuse că la el este inelul. ISPIRESCU, L. 108. (Cu construcția schimbată) Numai o vagă speranță îi susținea încă vieața ca într-un fir de ață. BART, E. 61. Fir călăuzitor (sau conducător) = direcție de urmat, linie (de conduită). Grija față de ridicarea nivelului de trai și cultural al oamenilor muncii în satul colhoznic, pentru creșterea permanentă a bunăstării materiale a poporului constituie firul conducător al măsurilor plenarei C.C. al P.C.U.S. cu privire la dezvoltarea continuă a agriculturii sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2768. Fir roșu = elementul esențial, ideea conducătoare prezentă tot timpul în cuprinsul unei opere sau în cursul unei preocupări sau al unei acțiuni. Ideea cîrdășiei dintre burghezie și moșierime trece ca un fir roșu prin întreaga operă a lui Caragiale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 77. ◊ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», indicînd un lichid) Un fir subțire de apă limpede și rece se scurgea pe un jgheab așezat acolo de ciobani. HOGAȘ, M. N. 201. ◊ Firul apei = linia de-a lungul căreia o apă curgătoare are viteza cea mai mare. În această lume de prunduri întinse, plutașii sosesc aduși de firul cel mare al apei. BOGZA, C. O. 382. Se lăsa pe firul apei la vale, ferindu-se de luminile de pe maluri. BART, E. 184. ♦ Fig. (Urmat de determinări la genitiv) Șir neîntrerupt, desfășurare continuă. Firul întîmplărilor.Și firul gîndurilor i-a fost rupt din nou, de astă dată din afară, de larma stîrnită de vizitiu. GALAN, Z. R. 6. O apoplexie... curmase firul zilelor sale. NEGRUZZI, S. I 309. 2. Sîrmă de telefon, de telegraf etc. Firul ăsta [al telefonului] aveam impresia că mă leagă de tot ce am lăsat în urmă. SEBASTIAN, T. 74. Calul nu să înfrică, ci zbură peste pod cum zboară o rîndunea preste firul de la telegraf. RETEGANUL, P. II 10. ◊ Telegrafie fără fir v. telegrafie. 3. Șuviță subțire de metal strălucitor (aur sau argint) întrebuințată la cusături de podoabă; p. ext. haină cusută cu astfel de șuvițe. V. firet. Ofițerii aveau centurile de fir. SAHIA, N. 119. O droaie de cătane... îmbrăcați numai în fir. CREANGĂ, A. 74. Laibăr subțirel i-aș coase, Tot cu fir și cu mătase. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1), lung și subțire, care alcătuiesc o materie continuă (ca părul, iarba etc.); p. ext. un singur exemplar dintr-o specie de plante erbacee. Cinci fire de lalea.Trei pruni frățini ce stau să moară Își tremur creasta lor bolnavă, Un vînt le-a spînzurat de vîrfuri Un pumn de fire de otavă. GOGA, P. 19. Puse mîna pe mustața lui cea albă, smulse cîteva fire dintr-însa. ISPIRESCU, L. 323. Eu, pe-un fir de romăniță, Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată; (mai ales) floare de floare. A plecat în pădure cu Petruță, să culeagă ultimul mănunchi de flori... Alegea fir cu fir și cîteodată se oprea să asculte tăcerea. C. PETRESCU, R. DR. 92. Încep să scot și din buzunare macii și albăstrelele. Le arunc fir cu fir. SAHIA, N. 26. De-a fir-a-păr sau din fir în păr, de-a firu-n păr, din fir pînă în ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. Luă banii și-i ascunse în sîn, și pe urmă făgădui că va face din fir pînă în ață tot ce i s-a poruncit. POPESCU, B. III 85. Cînd vei ajunge și tu o dată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr. CREANGĂ, P. 223. ♦ Bob (de nisip, de mac etc.). Un fir de piper.Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. Pînă mîne dimineață să-mi alegeți macul de o parte, fir de fir, și năsipul de altă parte. CREANGĂ, O. A. 257. ♦ Fig. (Rar) Fărîmă, pic. Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat și mă cred fără îndoială un fir de oficialitate. SAHIA, N. A. 69.

fir s. n.1. (circ.) Bandă de circulație v. bretelă (1982). ♦ 2. în sint. s. fir de siguranță Fir subțire de metal din bancnote pentru a le face nefalsificabile ◊ Firul de siguranță este încorporat în compoziția hârtiei speciale pentru bancnotele de 500 lei, 1000 lei și 5000 lei.” R.l. 24 III 93 p. 1

A FI sunt intranz. I. (cu funcție de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea ființă; a ființa; a exista. ◊ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de față; a se găsi într-o anumită situație. Cartea este pe masă. Am fost la lucru.A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situație critică. 3) A-și avea obârșia; a se trage; a proveni. De unde ești? 4) A se afla în viață; a trăi; a viețui. El nu mai este.Cât vom fi și vom trăi până la sfârșitul vieții. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut.A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcție de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ și urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ◊ A-i fi oarecum (a-i fi nu știu cum) a nu îndrăzni; a se rușina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcție de verb semiauxiliar) Era s-o pățească. Îi era a cânta. IV. (cu funcție de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri și timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. /<lat. sum, fui, fire

FIR ~e n. 1) Produs obținut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea țesăturilor. ~ de lână.~ de păr fibră tare, de origine epitelială, care crește pe pielea omului și a animalelor. ~ cu plumb fir prevăzut la unul din capete cu o greutate metalică, folosit pentru determinarea direcției verticale. A se ține (sau a-i sta, a-i atârna) cuiva viața numai într-un ~ de ață (sau de păr) a) a se afla într-o situație foarte nesigură; b) a fi în pericol de moarte; c) a trage să moară. 2) fig. Linie subțire, neîntreruptă. ~ de fum. 3) Ață metalică (de aur, de argint etc.), folosită la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte. Haină cusută cu ~. 4) Fibră provenită din secreția unor animale (păianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrică prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neîntreruptă; desfășurare continuă; curs; mers. ~ul gândurilor. 7) Fiecare dintre părțile componente ale unei totalități de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neînsemnată. ~ de făină. /<lat. filum

arată toate definițiile

Intrare: fire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fire
  • firea
plural
  • firi
  • firile
genitiv-dativ singular
  • firi
  • firii
plural
  • firi
  • firilor
vocativ singular
plural
Intrare: de-a fir a păr
de-a fir a păr locuțiune adverbială
compus
  • de-a fir a păr
Intrare: fi (vb.)
  • pronunție: iești, ieste, ie, ierau
verb (V339)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fi
  • fire
  • fost
  • fostu‑
  • fiind
  • fiindu‑
singular plural
  • fii
  • fiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sunt
  • îs
  • ‑s
(să)
  • fiu
  • eram
  • fusei
  • fui
  • fusesem
a II-a (tu)
  • ești
(să)
  • fii
  • erai
  • fuseși
  • fuși
  • fuseseși
a III-a (el, ea)
  • este
  • e
  • îi
  • ‑i
(să)
  • fie
  • era
  • fuse
  • fu
  • fusese
plural I (noi)
  • suntem
  • suntem
(să)
  • fim
  • eram
  • fuserăm
  • furăm
  • fuseserăm
  • fusesem
a II-a (voi)
  • sunteți
  • sunteți
(să)
  • fiți
  • erați
  • fuserăți
  • furăți
  • fuseserăți
  • fuseseți
a III-a (ei, ele)
  • sunt
  • îs
  • ‑s
(să)
  • fie
  • erau
  • fuse
  • fu
  • fuseseră
Intrare: fir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fir
  • firul
  • firu‑
plural
  • fire
  • firele
genitiv-dativ singular
  • fir
  • firului
plural
  • fire
  • firelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fire

  • 1. Natura înconjurătoare; lumea.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: lume 4 exemple
    exemple
    • Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. TOPÎRCEANU, S. A. 38.
      surse: DLRLC
    • Firea toată părea cuprinsă de o solemnă încremenire. HOGAȘ, M. N. 156.
      surse: DLRLC
    • Nu-i nimic, nimic în fire Mîngîios ca glasul lor! COȘBUC, P. I 263.
      surse: DLRLC
    • Jos s-așterne covorul, văpsit cu mii de văpsele Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele! HASDEU, R. V. 61.
      surse: DLRLC
  • 2. Structură psihică și morală a unei ființe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: caracter temperament 3 exemple
    exemple
    • Toarce-n sat cu ziua fata, Dar e veselă din fire. COȘBUC, P. I 96.
      surse: DLRLC
    • Simțea o depărtare enormă... altă fire, altă creștere, cu totul alte gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. III 75.
      surse: DLRLC
    • Dar l-am prins într-o cercare Să vedem ce fire are. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pacostea de zmeu băgă de seamă că voinicul se frămîntă cu firea pentru sănătatea mă-sii. ISPIRESCU, L. 128.
      surse: DLRLC
    • 3.1. locuțiune adjectivală În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină; în deplinătatea facultăților mintale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: matur serios 3 exemple
      exemple
      • Iacă, sînt și eu om în toată firea, dar d-astea n-am pomenit. REBREANU, R. I 238.
        surse: DLRLC
      • Cum de-o putut să se orbească așa de tare d-lui, care-i om în toată firea? ALECSANDRI, T. 586.
        surse: DLRLC
      • Haidem cu toții în tîrg, să ne cumpărăm haine frumoase... și deseară să mergem la teatru... – Se vede că nu ești în toată firea. VLAHUȚĂ, O. A. III 18.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezmetici reculege reveni (veni) 3 exemple
      exemple
      • Cei de față stăteau încremeniți, încă nu-și veniseră în fire. SADOVEANU, N. P. 386.
        surse: DLRLC
      • Vino-ți în fire și nu mai face una ca asta! ISPIRESCU, L. 382.
        surse: DLRLC
      • Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.
        surse: DLRLC
    • 3.3. expresie A-și ieși din fire.
      surse: DLRLC
    • 3.4. expresie A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a scoate din sărite, din răbdări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: enerva înfuria un exemplu
      exemple
      • Trandafir ș-un fir supțire, Rău m-ai scos, dragă, din fire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29.
        surse: DLRLC
    • 3.5. expresie popular A-și face fire = a-și recâștiga sângele rece, a prinde curaj.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cum l-au zărit, l-au și săgetat nu-ș’ ce pin inimă, dară, făcîndu-și fire, i-au dat bună demineața. SBIERA, P. 254.
        surse: DLRLC
      • S-a cutremurat de frică, însă își făcu fire, ca să nu-și arate frica. ȘEZ. V 35.
        surse: DLRLC
    • 3.6. expresie A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stăpâni un exemplu
      exemple
      • Stimată doamnă... ține-ți firea. SAHIA, N. 49.
        surse: DLRLC
    • 3.7. expresie A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descuraja 2 exemple
      exemple
      • Stai, pașă, o vorbă d-aproape să-ți spun... Dar pașa-și pierduse și capul și firea! COȘBUC, P. I 206.
        surse: DLRLC
      • Calul, dacă simți că fata se perde cu firea, o îmbărbătă iarăși. ISPIRESCU, L. 18.
        surse: DLRLC
    • 3.8. expresie A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consuma (distruge) strădui un exemplu
      exemple
      • Noi ne-am prăpădit cu firea și dumneata habar n-ai. BASSARABESCU, V. 41.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fi
    surse: DEX '98 DEX '09

fir

  • 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: firicel firișor firuț 3 exemple
    exemple
    • Dintr-o furcă de aur... torcea un fir de o mătasă albă. EMINESCU, N. 8.
      surse: DLRLC
    • Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68.
      surse: DLRLC
    • figurat Un fir subțire de apă limpede și rece se scurgea pe un jgheab așezat acolo de ciobani. HOGAȘ, M. N. 201.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Fibră textilă.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În această lume de prunduri întinse, plutașii sosesc aduși de firul cel mare al apei. BOGZA, C. O. 382.
        surse: DLRLC
      • Se lăsa pe firul apei la vale, ferindu-se de luminile de pe maluri. BART, E. 184.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a fi pe punctul de a se rupe.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. expresie A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a fi în mare primejdie sau aproape de moarte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Văzu ăla că nu e glumă, că-i sta viața numai într-un fir de ață, și, ca să scape de moarte, spuse că la el este inelul. ISPIRESCU, L. 108.
        surse: DLRLC
      • Numai o vagă speranță îi susținea încă vieața ca într-un fir de ață. BART, E. 61.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Grija față de ridicarea nivelului de trai și cultural al oamenilor muncii în satul colhoznic, pentru creșterea permanentă a bunăstării materiale a poporului constituie firul conducător al măsurilor plenarei C.C. al P.C.U.S. cu privire la dezvoltarea continuă a agriculturii sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2768.
        surse: DLRLC
    • 1.7. figurat Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Ideea cîrdășiei dintre burghezie și moșierime trece ca un fir roșu prin întreaga operă a lui Caragiale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 77.
        surse: DLRLC
      • Firul întâmplărilor.
        surse: DLRLC
      • Și firul gîndurilor i-a fost rupt din nou, de astă dată din afară, de larma stîrnită de vizitiu. GALAN, Z. R. 6.
        surse: DLRLC
      • O apoplexie... curmase firul zilelor sale. NEGRUZZI, S. I 309.
        surse: DLRLC
  • 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Firul ăsta [al telefonului] aveam impresia că mă leagă de tot ce am lăsat în urmă. SEBASTIAN, T. 74.
      surse: DLRLC
    • Calul nu să înfrică, ci zbură peste pod cum zboară o rîndunea preste firul de la telegraf. RETEGANUL, P. II 10.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Telegrafie fără fir.
      surse: DLRLC
    • 2.2. prin generalizare Orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale.
      surse: DEX '09
  • 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir, folosită la cusături artistice.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ofițerii aveau centurile de fir. SAHIA, N. 119.
      surse: DLRLC
    • Laibăr subțirel i-aș coase, Tot cu fir și cu mătase. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune Haină cusută cu astfel de șuvițe.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • O droaie de cătane... îmbrăcați numai în fir. CREANGĂ, A. 74.
        surse: DLRLC
  • 4. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Trei pruni frățini ce stau să moară Își tremur creasta lor bolnavă, Un vînt le-a spînzurat de vîrfuri Un pumn de fire de otavă. GOGA, P. 19.
      surse: DLRLC
    • Puse mîna pe mustața lui cea albă, smulse cîteva fire dintr-însa. ISPIRESCU, L. 323.
      surse: DLRLC
    • 4.1. prin extensiune Exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cinci fire de lalea.
        surse: DLRLC
      • Eu, pe-un fir de romăniță, Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55.
        surse: DLRLC
    • 4.2. locuțiune adverbială Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • A plecat în pădure cu Petruță, să culeagă ultimul mănunchi de flori... Alegea fir cu fir și cîteodată se oprea să asculte tăcerea. C. PETRESCU, R. DR. 92.
        surse: DLRLC
      • Încep să scot și din buzunare macii și albăstrelele. Le arunc fir cu fir. SAHIA, N. 26.
        surse: DLRLC
    • 4.3. locuțiune adverbială De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Luă banii și-i ascunse în sîn, și pe urmă făgădui că va face din fir pînă în ață tot ce i s-a poruncit. POPESCU, B. III 85.
        surse: DLRLC
      • Cînd vei ajunge și tu o dată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr. CREANGĂ, P. 223.
        surse: DLRLC
    • 4.4. Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bob (sămânță) grăunte un exemplu
      exemple
      • Un fir de piper.
        surse: DLRLC
      • 4.4.1. locuțiune adverbială Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Pînă mîne dimineață să-mi alegeți macul de o parte, fir de fir, și năsipul de altă parte. CREANGĂ, O. A. 257.
          surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat și mă cred fără îndoială un fir de oficialitate. SAHIA, N. A. 69.
        surse: DLRLC

etimologie:

fi (vb.)

  • 1. Ca verb predicativ:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. A avea ființă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: exista 4 exemple
      exemple
      • A fi sau a nu fi.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Sînt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte și-adorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20.
        surse: DLRLC
      • Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177.
        surse: DLRLC
      • Că-i iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dintotdeauna niciodată 2 exemple
        exemple
        • N-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28.
          surse: DLRLC
        • Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate!
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: treacă-meargă 2 exemple
        exemple
        • Aici e cum e, dar să vedem dincolo.
          surse: DLRLC
        • De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464.
          surse: DLRLC
    • 1.2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: afla găsi 5 exemple
      exemple
      • Sînt la pat și copiii ceilalți. PAS, Z. I 215.
        surse: DLRLC
      • Cine știe pe unde va fi fiind, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21.
        surse: DLRLC
      • Cine-i acolo? – Eu. – Cine eu? – Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308.
        surse: DLRLC
      • Gîndul îi era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51.
        surse: DLRLC
      • Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. A-și avea originea, a se trage din...
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: deriva proveni 2 exemple
        exemple
        • De unde ești?
          surse: DEX '09
        • Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, L. 298.
          surse: DLRLC
    • 1.3. A o duce.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: trăi viețui un exemplu
      exemple
      • Om lega frăție de cruce pe cît om fi și om trăi. EMINESCU, N. 7.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. Despre lucruri, situații, acțiuni etc.:
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dura (ține) dăinui ține 2 exemple
        exemple
        • Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.
          surse: DEX '09
        • Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230.
          surse: DLRLC
        • 1.3.1.1. expresie Cât e lumea și pământul = totdeauna
          surse: DEX '09 DEX '98
        • 1.3.1.2. expresie Cât e lumea și pământul (în construcții negative) = niciodată
          surse: DEX '09 DEX '98
        • 1.3.1.3. impersonal Urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
          exemple
          • Era... într-o seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72.
            surse: DLRLC
          • Era dimineață cînd am intrat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67.
            surse: DLRLC
          • Cînd o fi de către seară, Să mi te pai ca de ceară... Cînd va fi de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259.
            surse: DLRLC
          • Ah! e mult de-atunci. COȘBUC, P. I 259.
            surse: DLRLC
          • Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191.
            surse: DLRLC
    • 1.4. A avea loc.
      exemple
      • Mi-a spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276.
        surse: DLRLC
      • Vulturul se va duce... să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330.
        surse: DLRLC
      • Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. expresie Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații.
        surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Ridică, cu un gest de curaj, același gest de «ce-o fi, o fi», receptorul. SEBASTIAN, T. 80.
          surse: DLRLC
        • Și-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANGĂ, P. 269.
          surse: DLRLC
      • 1.4.2. expresie Fie! = accept să se facă așa cum spui.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Vino și tu! – Fie, am să viu!
          surse: DLRLC
      • 1.4.3. expresie Fie! = merită, nu e păcat!
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L. 3.
          surse: DLRLC
      • 1.4.4. expresie O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)!
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • O fi, nu tăgăduiesc. FILIMON, la TDRG.
          surse: DLRLC
      • 1.4.5. expresie Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Toți doctorii spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fi fost să fie. VISSARION, B. 60.
          surse: DLRLC
      • 1.4.6. expresie familiar Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)?
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte... Este, d-le căpitan? – Da cum să nu fie, d-le Paraipan? D. ZAMFIRESCU, R. 88.
          surse: DLRLC
    • 1.5. A avea prețul...
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: costa prețui valora un exemplu
      exemple
      • Cât sunt vinetele? Cât sunt roșiile?
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.6. în superstiții (În ghicitori etc.) A fi semn că...
      exemple
      • Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58.
        surse: DLRLC
      • 1.6.1. expresie A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire.
        surse: DEX '09
      • 1.6.2. expresie A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Nu mai plînge, Săftică, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101.
          surse: DLRLC
  • 2. Cu funcție copulativă:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
      exemple
      • El este vesel.
        surse: DEX '09
      • Gălăciuc este al șaselea. SAHIA, N. 41.
        surse: DLRLC
      • Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118.
        surse: DLRLC
      • El e flămînd și e-nsetat, Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227.
        surse: DLRLC
      • Casa, din care nu vedem decît o bucată de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29.
        surse: DLRLC
      • Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186.
        surse: DLRLC
      • expresie (Urare) Să-ți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. expresie A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire.
        surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • De noi ar fi mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV 8.
          surse: DLRLC
      • 2.1.2. expresie A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sprijini un exemplu
        exemple
        • Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272.
          surse: DLRLC
      • 2.1.3. expresie A fi cu cineva = a fi partenerul cuiva.
        surse: DLRLC sinonime: sprijini un exemplu
        exemple
        • Trageți toți cîte-o carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89.
          surse: DLRLC
      • 2.1.4. expresie A fi cu ceva = a avea ceva.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259.
          surse: DLRLC
        • Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306.
          surse: DLRLC
    • 2.2. Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • 2.2.1. expresie Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din...
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Ce mi-i vremea, cînd de veacuri Stele-mi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123.
          surse: DLRLC
      • 2.2.2. expresie familiar Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul!
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Hai, du-te! Ți-o fi! SADOVEANU, P. M. 69.
          surse: DLRLC
      • 2.2.3. impersonal În legătură cu starea timpului.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Dar uite nu e vînt – Și-i cald. COȘBUC, P. I 230.
          surse: DLRLC
        • Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143.
          surse: DLRLC
    • 2.3. În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească:
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: simți 4 exemple
      exemple
      • Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M. 8.
        surse: DLRLC
      • Lene să ne strici aparatul... nu-ți fuse. SEBASTIAN, T. 12.
        surse: DLRLC
      • Se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287.
        surse: DLRLC
      • [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89.
        surse: DLRLC
      • 2.3.1. locuțiune verbală A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iubi plăcea îndrăgi un exemplu
        exemple
        • Așa-i fusese drag în tinerețe Lipan, așa-i era drag ș-acum. SADOVEANU, B. 11.
          surse: DLRLC
      • 2.3.2. expresie Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Dacă nu ți-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANGĂ, A. 57.
          surse: DLRLC
      • 2.3.3. expresie regional Mi-e (ți-e etc.) a mânca = simt (simți etc.) nevoia de a mânca.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Numai bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82.
          surse: DLRLC
      • 2.3.4. expresie Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...).
        surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Mi-e că n-o să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263.
          surse: DLRLC
        • Sînt bătrîn... și mi-e să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21.
          surse: DLRLC
        • Mi-i să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152.
          surse: DLRLC
    • 2.4. impersonal (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: trebui urma 7 exemple
      exemple
      • Când a fost să plece.
        surse: DEX '09
      • Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4.
        surse: DLRLC
      • Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 2.
        surse: DLRLC
      • Cînd este a se face vreo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri în calea mortului. ALECSANDRI, P. P. 140.
        surse: DLRLC
      • adesea pleonastic Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55.
        surse: DLRLC
      • adesea pleonastic Iar cînd fuse într-o zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2.
        surse: DLRLC
      • rar (La forme personale) Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12.
        surse: DLRLC
    • 2.5. de obicei impersonal (La imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să...
      surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Era să moară.
        surse: DEX '09
      • Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o mai facă. CREANGĂ, P. 86.
        surse: DLRLC
      • Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210.
        surse: DLRLC
      • Eram să-ți țes o haină. EMINESCU, N. 9.
        surse: DLRLC
      • Mă puse întîi la buchi, dar văzînd că într-o zi era să mă înăduș... hotărî a-mi spune singur tabla [înmulțirii]. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
      • 2.5.1. expresie (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), cât p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întâmple (ceva).
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Cînd era mai să-i ajungă, să uită fata-ndărăpt. RETEGANUL, P. I 39.
          surse: DLRLC
        • Strîngîndu-l tare în brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80.
          surse: DLRLC
    • 2.6. impersonal (Urmat de un supin) A considera că este cazul să..., a se cuveni.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cuveni putea trebui 3 exemple
      exemple
      • E ceva de făcut.
        surse: DEX '09
      • Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253.
        surse: DLRLC
      • Oare nu-i de făcut vreo șmichirie, pănă mai este încă vreme? CREANGĂ, P. 321.
        surse: DLRLC
  • 3. Ca verb auxiliar:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303.
        surse: DLRLC
      • Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133.
        surse: DLRLC
      • pleonastic Fost-am fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 3.2.1. Cu viitorul I formează viitorul anterior.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Vom putea sta de vorbă numai cînd voi fi terminat de scris.
          surse: DLRLC
      • 3.2.2. Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului.
        surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • N-ar mai fi plecat.
          surse: DEX '09
        • Zidul pieri ca și cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26.
          surse: DLRLC
        • Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65.
          surse: DLRLC
      • 3.2.3. Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Să fi spus.
          surse: DEX '09
        • Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45.
          surse: DLRLC
      • 3.2.4. Cu infinitivul formează perfectul infinitivului.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Se poate lăuda a fi învățat meșteșugul în timp foarte scurt.
          surse: DLRLC
      • 3.2.5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234.
          surse: DLRLC
        • Oare așa fel de tineri să se fi aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7.
          surse: DLRLC
    • 3.3. Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109.
        surse: DLRLC
      • O căsuță singuratică pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213.
        surse: DLRLC
      • Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină sum, *fui, *fire (= fieri).
    surse: DEX '09 DEX '98