13 definiții pentru cuget

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚGET, cugete, s. n. 1. Capacitate de a gândi; gândire. 2. Gând, idee, părere. ♦ Imaginație, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (Înv.) Intenție, plan, proiect. 5. Conștiință. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul. – Din cugeta (derivat regresiv).

CÚGET, cugete, s. n. 1. Capacitate de a gândi; gândire. 2. Gând, idee, părere. ♦ Imaginație, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (Înv.) Intenție, plan, proiect. 5. Conștiință. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul. – Din cugeta (derivat regresiv).

cuget sn [At: COD. VOR. 111/2 / Pl: ~e / E: cuget] 1 Gândire. 2 Ceea ce gândește cineva Si: gând, idee. 3 (Îe) Într-un ~ Foarte repede. 4 Minte. 5 (Îlav) A-i trece (ori a-i da) cuiva prin (ori în) ~ A-i trece prin minte. 6 Rațiune. 7 (Înv; îlav) Cu două ~e Șovăitor. 8 (Îe) A sta pe ~e A sta pe gânduri. 9 (Îae) A sta în cumpănă. 10 Imaginație. 11 Fel de a gândi. 12 (Îlav) Cu (sau într-)un ~ Cu același fel de a gândi. 13 (Îal) În consens. 14 Convingere. 15 Preocupare. 16 (Îvr; îe) Îmi bate ~ul Mă preocupă gândul. 17 (Îe) A-și pune în ~ A intenționa. 18 Intenție. 19 (Șîs ~ul inimii) Conștiință. 20 (Îs) Mustrare (sau, îvr, bătaie) de ~ (ori a ~ului) Remușcare. 21 (Înv) înțeles. 22 (Îe) A-l mustra ~ul sau a avea mustrări de ~ A fi chinuit de remușcări.

CÚGET, cugete, s. n. 1. Capacitatea de a gîndi; gîndire. De-aceea-n al tău cuget orice bun romîn se-ncrede. DAVILA, V. V. 60. 2. Gînd. I-a ascuns Sub aceste vorbe foarte naturale Cugetele triste care l-au cuprins. BOLINTINEANU, O. 50. Dacă vreun cuget de gelozie mă necăjește... NEGRUZZI S. I 75. ◊ Expr. (Învechit) A-i bate (cuiva) cugetul = a-i veni (cuiva) o.idee; a-i bate pe cineva gîndurile să... Zău, cugetul îmi bate Din străin să-mi fac un frate. ALECSANDRI, P. P. 308. ♦ Închipuire, imaginație, fantezie. Vreau prin cuget universul să-l străbat în înălțime. MACEDONSKI, O. T 272. 3. Minte, intelect. Gînduri fără de noroc și fără veselie umpleau cugetul meu. GALACTION, O. I 346. 4. Intenție, plan, proiect. Teama lui era să nu se deștepte voinicul și să-i ghicească cugetele lui cele viclene. ISPIRESCU, L. 128. Mihai... simțise cugetele viclene ale emirului. BĂLCESCU, O. II 45. Iată ce înțelesuri și ce cugete rele Vrăjmașii fără lege dau scrierilor mele. ALEXANDRESCU, P. A. 84. 5. Sentiment al responsabilității morale; conștiință. Îți... încredințez fata, cu cuget împăcat. SBIERA, P. 190. Ne-a exploatat pe amîndoi fără nici un pic de cuget. ALECSANDRI, T. 815. Nu ai cuget, ești un rău. DONICI, F. II 40. Cuget curat = sentiment de îndeplinire a răspunderilor și obligațiilor. Cît mi-a fi cugetul curat, nu-mi pasă de cele ce-ar zice moșul meu și alții. ALECSANDRI, T. I 65. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul = a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul, părerile de rău. Soldații îl priveau lung și unul rosti; Pe domnul colonel îl mustră cugetul. CAMILAR, N. I 291. Acum i s-au deșteptat și mai tare cugetul și o mustra cumplit. SBIERA, P. 111. Mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau pe toată ziua. ODOBESCU, S. III 45.

CÚGET ~e n. 1) Capacitatea de a gândi; gândire. 2) Sentimentul responsabilității morale; conștiință. * A-l mustra pe cineva ~ul, a avea mustrări de ~ a fi chinuit de remușcări. 3) Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; intelect; minte; rațiune; judecată. /v. a cugeta

cuget n. rezultatul cugetării: 1. părere: plan, scop: cu un cuget viclean; 2. minte, spirit: citesc în cugetul tău; 3. conștiință: mustrare de cuget. [Abstras din cugetà].

1) cúget n., pl. e (d. cuget 2). Rar azĭ. Gînd, minte: citesc în cugetu tăŭ. Gînd, plan, scop: hoțu are cuget răŭ. Conștiință: a avea cugetu curat. Mustrare de cuget, adîncă căință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÚGET s. 1. v. gândire. 2. v. minte.

CÚGET s. v. calcul, gând, idee, intenție, îndemn, îndrumare, învățătură, plan, povață, povățuire, proiect, sfat, socoteală, vorbă.

cuget s. v. CALCUL. GÎND. IDEE. INTENȚIE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. PLAN. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. PROIECT. SFAT. SOCOTEALĂ. VORBĂ.

CUGET s. (FILOZ.) conștiință, gîndire, spirit, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunoștință, știință, (grecism înv.) sinidisis.

Intrare: cuget
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuget
  • cugetul
  • cugetu‑
plural
  • cugete
  • cugetele
genitiv-dativ singular
  • cuget
  • cugetului
plural
  • cugete
  • cugetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuget, cugetesubstantiv neutru

  • 1. Capacitate de a gândi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gândire
    • format_quote De-aceea-n al tău cuget orice bun romîn se-ncrede. DAVILA, V. V. 60. DLRLC
  • 2. Gând, idee, părere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-a ascuns Sub aceste vorbe foarte naturale Cugetele triste care l-au cuprins. BOLINTINEANU, O. 50. DLRLC
    • format_quote Dacă vreun cuget de gelozie mă necăjește... NEGRUZZI S. I 75. DLRLC
    • 2.1. Fantezie, imaginație, închipuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vreau prin cuget universul să-l străbat în înălțime. MACEDONSKI, O. T 272. DLRLC
    • chat_bubble învechit A-i bate (cuiva) cugetul = a-i veni (cuiva) o.idee; a-l bate pe cineva gândurile să... DLRLC
      • format_quote Zău, cugetul îmi bate Din străin să-mi fac un frate. ALECSANDRI, P. P. 308. DLRLC
  • 3. Intelect, minte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gînduri fără de noroc și fără veselie umpleau cugetul meu. GALACTION, O. I 346.
  • 4. învechit Intenție, plan, proiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Teama lui era să nu se deștepte voinicul și să-i ghicească cugetele lui cele viclene. ISPIRESCU, L. 128.
    • format_quote Mihai... simțise cugetele viclene ale emirului. BĂLCESCU, O. II 45.
    • format_quote Iată ce înțelesuri și ce cugete rele Vrăjmașii fără lege dau scrierilor mele. ALEXANDRESCU, P. A. 84.
  • 5. Sentiment al responsabilității morale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: conștiință
    • format_quote Îți... încredințez fata, cu cuget împăcat. SBIERA, P. 190. DLRLC
    • format_quote Ne-a exploatat pe amîndoi fără nici un pic de cuget. ALECSANDRI, T. 815. DLRLC
    • format_quote Nu ai cuget, ești un rău. DONICI, F. II 40. DLRLC
    • 5.1. Cuget curat = sentiment de îndeplinire a răspunderilor și obligațiilor. DLRLC
      • format_quote Cît mi-a fi cugetul curat, nu-mi pasă de cele ce-ar zice moșul meu și alții. ALECSANDRI, T. I 65. DLRLC
    • chat_bubble A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Soldații îl priveau lung și unul rosti: Pe domnul colonel îl mustră cugetul. CAMILAR, N. I 291. DLRLC
      • format_quote Acum i s-au deșteptat și mai tare cugetul și o mustra cumplit. SBIERA, P. 111. DLRLC
      • format_quote Mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau pe toată ziua. ODOBESCU, S. III 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.