petrece [At: PSALT. 12 / V: (reg) ~răce, pest~^[1], pre~, tret~ / Pzi: petrec; Viit și: (reg) oi petre / E: ml *pertraicere] 1 vt (Cu determinări locale) A trece sau a face să treacă prin, printre, pe după, peste, pe sub ceva. 2 vt (Îrg) A străpunge. 3 vt (Îrg) A înfige. 4 vt (Îrg) A cerne. 5 vt A strecura. 6 vt (Îrg; c. i. obiecte) A amesteca, a introduce printre altele. 7-8 vtr (Reg) A (se) suprapune marginile. 9-10 vtr (Pex) A (se) încheia prin suprapunerea sau apropierea a două margini. 11-12 vtr (Înv) A depăși un anumit număr. 13 vr (Reg) A rămâne. 14 vr (Reg) A prisosi. 15 vt (Îrg) A deplasa. 16 vt A duce până la... 17 vt (Îe) A ~ ceva din mână în mână A trece ceva de la unul la altul. 18 vt (Îe) A-și ~ ochii A-și plimba privirea asupra unor lucruri, ființe etc. 19 vr (Fig) (Îvp; șîe a se ~ din viață, a se ~ din lume) A muri¹. 20 vt (Îrg) A trece dintr-o parte în alta, sărind peste obstacole. 21 vt A trece dincolo de ceva. 22 vt (Fig; îvr) A trece dintr-o treaptă ierarhică inferioară în alta superioară. 23 vr (Fig; îvr) A se abate de la prescripții sau învățături morale bisericești. 24 vr (Reg; d. ape curgătoare) A (se) împrospăta mereu, prin curgere. 25 vt (Pop) A străbate. 26 vr (Îvp) A se perinda. 27 vt (Reg) A vizita. 28 vt A cerceta. 29 vr (Reg) A se întoarce. 30 vt (Rar) A parcurge. 31 vt (Îvr) A efectua operațiuni succesive. 32 vt A însoți pe cineva într-o călătorie, pe un drum, într-o acțiune. 33 vt A conduce o bucată de drum, la plecare. 34 vt (Îe) A ~ (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) sau (înv) cu vederea A urmări cu privirea pe cineva care pleacă, trece, se îndepărtează de ceva. 35 vt (Îae) A observa. 36 vt (Reg) A boci morți Si: a jeli. 37 vt (Fig; îvr) A îndruma pe cineva din punct de vedere spiritual. 38 vt (Îrg) A goni, a fugări pe cineva. 39 vti A-și duce viața sau a-și ocupa timpul într-un anumit fel, într-un anumit loc, la o anumită perioadă Si: a trăi. 40-41 vti (Îe) A(-și) ~ (ceva) în (ori prin) minte (sau, rar, în amintire) A(-și) reconstitui în minte trecutul. 42-43 vti (Îae) A depăna în gând firul amintirilor. 44-45 vti (Îae) A(-și) aduce aminte. 46 vi (Rar; îe) A ~ ca găina la moară A trăi bine. 47 vi (Îae) A avea un trai îmbelșugat. 48 vi (Rar) A ~ ca câinele în car A trăi rău. 49 vi (Îpp^[2]) A conviețui. 50 vr (Pop; d. timp, viață) A se scurge. 51 vi (Înv) A menține. 52 vi A-și duce viața sau a-și ocupa timpul în chip plăcut, distrându-se. 53 vi A se înveseli. 54 vi A chefui. 55 vt (Rar) A distra pe cineva. 56 vt (Îrg) A îndura. 57 vi (Îvr) A scăpa pe cineva de necaz. 58 vr (Reg) A leșina. 59 vru A avea o anumită desfășurare, o anumită evoluție, a se produce într-un anumit fel Si: a se întâmpla, a se desfășura. 60 vt (Îvp) A se termina. 61 vr A dispărea. 62 vt (Mol) A termina de consumat un material de lucru. 63 vrp (Reg; d. mâncăruri, băuturi) A se consuma. 64 vt (Reg) A cheltui avere, bunuri. 65 vt (Reg; d. plante, flori etc.) A se veșteji. 66 vt A fi prea copt. 67 vt (Reg; c. i. sentimente puternice) A potoli. 68 vt (Reg) A vinde mărfuri. 69 vt (Înv; îf pestrece) A da. corectat(ă)

PETRECE, petrec, vb. III. I. (Cu sens temporal) Tranz. A-și ocupa timpul, a trăi. Cînd sună la urechea noastră istorisiri din vechime ori din locuri depărtate, noi moldovenii petrecem ca într-o clipă nopțile. SADOVEANU, N. P. 40. Cînd gîndesc că am să merg la București ca să-mi petrec iarna, nu mă ține locul de bucurie. ALECSANDRI, T. I 272. Nu ți-i jele De tinerețele mele, Să le lași așa de grele? Că le trec Și le petrec Tot cu dor și cu năcaz Și cu lacrămi pe obraz! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. ◊ Expr. A(-și) petrece noaptea (undeva) = a rămîne peste noapte, a mînea, a dormi undeva. Să-ți petreci noaptea asta în casa mea ca să te odihnești. CARAGIALE, O. III 63. Căruțele sosesc la tîrla sau La stîna unde vînătorii au să petreacă noaptea. ODOBESCU, S. III 18. A petrece (ceva) în minte (sau în amintire) = a depăna firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti. Poetul petrece în amintirea sa aceste fapte și aceste icoane ale trecutului. SADOVEANU, E. 59. Departe sînt de tine și singur lîngă foc, Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc. EMINESCU, O. I 107. ◊ Intranz. Nițu rămase în palatul unchiașului și petrecu acolo mai mulți ani. POPESCU, B. IV 40. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei mă Lasă a petrece Și cînturi nouă smulge tu din liră-mi. EMINESCU, O. I 120. 2. Intranz. A se bucura de viață, a se veseli, a se desfăta, a se distra. Și voi, iubiți prieteni, petreceți sau cîntați, Lăsați-mi însă mie odihna cea tăcută. MACEDONSKI, O. I 50. Foaie verde de trifoi, Vino, bădiță, la noi Să petrecem amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. Toți mîncați, cu toții beți Și cu bine petreceți; Numai unul poftă n-are De beut și de mîncare. ALECSANDRI, P. P. 201. ◊ Refl. (Cu pronumele în dativ; popular) Hai să mincăm, să bem și să ne petrecem pînă în deseară. RETEGANUL, P. II 56. Căpitane! Mi se pare Că tu-ți cam petreci cu glume și-ai uitat de răzbunare. HASDEU, R. V. 68. ♦ Tranz. A distra, a amuza. Să spun minciuni ca să petrec mintea ta ușoară? EMINESCU, N. 113. 3. Refl. (Despre evenimente, acțiuni) A avea loc, a se întîmpla, a se desfășura. Istoria poporului nostru și dezvoltarea vieții noastre sociale nu s-au putut petrece în condiții normale. SADOVEANU, E. 21. Părintele mai în toată ziua da pe la școală și vedea ce se petrece. CREANGĂ, A. 2. Se strecurase atîta timp, se petrecuseră atitea întîmplări, încît nu putea fi altă decît acea impresie a tinereții care rămîne pururea în sufletul omului. NEGRUZZI, S. I 68. ◊ (Despre idei, sentimente) E cu neputință de explicat și de analizat ce se petrece în capul meu. GALACTION, O. I 58. Nu-i vorbă, și ea fura cu ochii din cînd în cînd pe Harap-Alb și în inima ei parcă se petrecea nu știu ce.. poate vreun dor ascuns, care nu-i venea a-l spune. CREANGĂ, P. 276. Te îmbeți de feeria unui mîndru vis de vară, Care-n tine se petrece. EMINESCU, O. I 159. ♦ Tranz. (Popular) A păți, a îndura, a suferi. La vămi cînd vei trece. Frică vei petrece. MARIAN, Î. 230. [Fata] au spus părinților toate cîte au petrecut ea... și cum numai, ca prin urechea acului, au scăpat ea de moarte. SBIERA, P. 280. 4. Refl. A se trece, a se consuma, a se sfîrși. După ce mîncările se petrecută și lăutarii își sfîrșiră cîntecele, își făcu loc, lîngă jarul care clipea rubiniu prin întuneric, moș Liță, vierul. SADOVEANU, O. V 40. Toate s-au petrecut, s-au schimbat și s-au înlocuit într-o primenire îndelungă, de la veac la veac, pînă la fața de astăzi a oamenilor și a locurilor. C. PETRESCU, R. DR. 48. ◊ (În unele construcții fixe) A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. De-atunci s-a și petrecut din lumea noastră domnița. SADOVEANU, O. VIII 54. ♦ Tranz. A folosi, a consuma, a cheltui. Slava domnului, nu caut avere, zile de-aș avea s-o petrec pe care o am. CONTEMPORANUL, VIII 14. 5. Tranz. (Popular) A desface, a vinde (mărfuri, produse). Țăranii stau binișor de pe urma vinului pe care-l petrec în județele Argeș și Muscel. DELAVRANCEA, la TDRG. II. Tranz. (Cu sens spațial) 1. A însoți pînă într-un loc, a întovărăși o bucată de drum; a conduce. Cucoana Sanda petrecu pe domnul Niță pînă la poartă și se uită pe urma lui, pînă ce nu-l mai văzu. ARDELEANU, D. 72. Dacă Gheorghe pleacă, am venit și eu să-l petrec. BUJOR, S. 66. Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta, Nu te-or petrece la izvor, De-acum smochini, din mîna lor, Ei n-or avea cui da! COȘBUC, P. I 111. ◊ (Poetic) Un car cu fîn... își duce parfumata lui povară, Și-n cale-i luna plină îl petrece. CAZIMIR, L. U. 18. Se duc, și-n drum pe unde trec, cu plîns izvoarele-i petrec. NECULUȚĂ, Ț. D. 135. Trăind în cercul vostru strîmt Norocul vă petrece. Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. EMINESCU, O. I 181. ◊ Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (rar cu ochiul) sau cu privirea = a urmări, a însoți (pe cineva sau ceva) cu privirea. Ca într-o înfiorare, Tudor ii petrecu pe toți cu privirea-i scăpărătoare. SADOVEANU, O. VII 160. Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo și-o petrec Cu ochii cît e zarea. COȘBUC, P. I 118. Cîntă păsărica-n iarbă, Trece badea, nu mă-ntreabă Pare că nu i-am fost dragă; Da eu încă nu-l întreb, Numai cu ochii-l petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165. 2. (Astăzi rar) A străbate, a parcurge. Astfel robit de-aceeași jale. Petrec mereu același drum... în taina farmecelor sale E-un «nu știu ce ș-un «nu știu cum». EMINESCU, O. I 208. ◊ Intranz. Printr-această baltă curge girla Rinul, ce izvorăște din munții Alpi ai Elveții și petrecind prin baltă și ieșind face hotarul Elveții de cătră Baden. GOLESCU, Î. 161. ♦ A face, a îndeplini, a efectua o serie de operații succesive. Doctorul era încîntat de statura lui Ion, dar ceialalți membri ai comisiunii au făcut pe doctor să petreacă toate formalitățile, CONTEMPORANUL, III 778. ♦ A colinda, a vizita, a cerceta. Cîte crîșme treci, Toate le petreci. BIBICESCU, P. P. 218. Și mă sui pe plai la munte, Unde-s oile mai multe, Merg la stîne, le petrec Și de-acolo încă plec. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Refl. A se perinda. Poate ați aflat că și alte oștiri s-au petrecut pe aici, iar acum le albesc ciolanele pe cîmpuri. C. PETRESCU, A. 20. Pe drumul mare, Trec Și se petrec Stoluri de voinici Pe cai povîrnici. TEODORESCU, P. P. 91. 3. (Popular) A căra, a duce, a transporta (ceva) dintr-un loc în altul; a strămuta. În două luni, mîinile femeii lui Vasile Mucenica și spinarea voluntarului Gheorghe Dima au petrecut dintr-un loc intr-altul maluri întregi de pămînt... să întărească zăgazul. GALAN, Z. R. 43. Expr. A petrece (ceva) din mînă în mînă = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rînd, pe la fiecare. Ca să mai uite de aste valuri Lumești, petrec din mînă-n mînă cîte-un ulcior de rachiu. ȘEZ. IV 17. 4. A trece sau a face să treacă prin..., între..., pe după. Își petrecuse pe după gît hățurile. DUMITRIU, N. 145. Își petrecu degetele... pe sub șfichiurile albe ale musteților. MIRONESCU, S. A. 31. A petrecut cîte o păreche de ață neagră de păr de cal prin cele nojițe. CREANGĂ, A. 25. ◊ Refl. pas. La capăt are un cui... care se petrece prin cerbicea jugului. PAMFILE, A. R. 44. ♦ (Popular) A înfige, a împlînta străpungînd. Paloșul... Printr-însul îl petrecea, Jos la pămînt îl trîntea Și-ntre morți îl trămitea. TEODORESCU, P. P. 632. ◊ (Subiectul este lucrul care străpunge) Plumbul intrînd... a frînt o coastă și, petrecînd inima, a ieșit prin spate. NEGRUZZI, S. I 29. ♦ A cerne. Fata, după ce a petrecut făina printr-o sită, o petrece din nou prin a doua ș-apoi prin a treia. SEVASTOS, N. 77.

A PETRECE petrec 1. tranz. 1) (persoane) A însoți pe parcursul unui drum (din politețe, pentru siguranță etc.); a conduce. ~ (pe cineva) până la gară. ◊ ~ (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmări de la distanță cu ajutorul văzului. 2) fam. (bunuri materiale) A face să se petreacă; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupări. ~ o seară la restaurant. Ea își ~ timpul citind. 4) A face să treacă dintr-o parte în alta. ~ ața prin urechea acului. 5) pop. (morți) A conduce la groapă. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a încheia. 2. intranz. A consuma timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a se veseli; a desfăta; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere

A SE PETRECE pers. 3 se petrece intranz. 1) (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se produce; a se disputa. 2) pop. (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a se consuma. ◊ ~ din lumea aceasta a muri. /<lat. petraicere

petrece v. 1. a face să treacă prin: a petrece ața prin gaura acului; 2. a însoți: îl petrecu cu mare cinste ISP.; 3. a întrebuința timpul, a ședea undeva: petrece tot anul la țară; 4. a se distra, a se desfăta: am petrecut de minune; 5. a se întâmpla: știu tot ce s’a petrecut. [Lat. PER TRAJICERE].

pestrece v vz petrece

petrăce v vz petrece

pretrece v vz petrece

tretrece v vz petrece

petréc, -út, a -éce v. tr. (lat. per, pe, pin, și traicere, a trece. V. trec). Trec, duc: a petrece ața pin urechea aculuĭ. Întovărășesc, însoțesc, acompaniez, escortez, conduc: l-a petrecut pînă la pod. Desfac, vînd: marfa mea e petrecută (CL. 1910, 75). V. intr. Trec timpu, trăĭesc: a petrecut mult în Francia. Vechĭ. Trăĭesc, îmĭ încheĭ vĭața, mor (N. Cost.). Mă amuzez, mă distrez; am petrecut bine aseară la teatru. V. refl. Mă întîmplu: asta s’a petrecut ĭerĭ. Mă consum, mă întrebuințez, mă trec: la bucătărie se petrec multe lemne. Trec pin vĭață, mor (N. Cost. 2, 33).

petrece (a ~) (desp. pe-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. petrec, 3 sg. petrece; conj. prez. 1 să petrec, 3 să petreacă; ger. petrecând; part. petrecut

petrece (a ~) (pe-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. petrec, 1 pl. petrecem; conj. prez. 3 să petreacă; part. petrecut

petrece vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. petrec, 2 sg. petreci, 3 sg. petrece

PETRECE vb. v. băga, cerne, colinda, cutreiera, da, dăinui, deceda, deplasa, desface, dispărea, duce, dura, exista, fi, găuri, împlânta, încheia, îndura, înfige, îngălbeni, leșina, menține, muri, muta, ofili, parcurge, păli, păstra, pătimi, păți, perfora, perinda, perpetua, persista, pieri, plasa, prăpădi, răbda, rămâne, răposa, răsfoi, scobi, scurge, sfârși, sfredeli, străbate, strămuta, străpunge, succeda, suferi, suporta, termina, trage, trăi, trece, ține, urma, usca, veșteji, vinde, vizita, vântura, vârî.

PETRECE vb. 1. v. trăi. 2. (astăzi rar) a trece. (Își ~ nopțile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el întreaga seară.) 4. v. întâmpla. 5. a fi, a se întâmpla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. v. desfășura. 7. a se întâmpla, (înv.) a se trece. (Câte nu s-au ~ între noi.) 8. v. desfășura. 9. v. însoți. 10. v. distra. 11. v. chefui.

PETRECE vb. 1. a trăi. (A ~ acolo o bună parte din viață.) 2. (astăzi rar) a trece. (Își ~ nopțile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el întreaga seară.) 4. a se întîmpla, a se produce, a surveni, (înv. și reg.) a se prileji, (înv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 5. a fi, a se întîmpla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. a se desfășura, a evolua, a se întîmpla, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 7. a se întîmpla, (înv.) a se trece. (Cîte nu s-au ~ între noi.) 8. a decurge, a se desfășura, a evolua. (Partida s-a ~ în bune condiții.) 9. a acompania, a conduce, a duce, a însoți, a întovărăși, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pînă la poartă.) 10. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și ~.) 11. a benchetui, a chefui, a prăznui, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (Mold. și Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. și prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)

petrece vb. v. BĂGA. CERNE. COLINDA. CUTREIERA. DA. DĂINUI. DECEDA. DEPLASA. DESFACE. DISPĂREA. DUCE. DURA. EXISTA. FI. GĂURI. ÎMPLÎNTA. ÎNCHEIA. ÎNDURA. ÎNFIGE. ÎNGĂLBENI. LEȘINA. MENȚINE. MURI. MUTA. OFILI. PARCURGE. PĂLI. PĂSTRA. PĂTIMI. PĂȚI. PERFORA. PERINDA. PERPETUA. PERSISTA. PIERI. PLASA. PRĂPĂDI. RĂBDA. RĂMÎNE. RĂPOSA. RĂSFOI. SCOBI. SCURGE. SFÎRȘI. SFREDELI. STRĂBATE. STRĂMUTA. STRĂPUNGE. SUCCEDA. SUFERI. SUPORTA. TERMINA. TRAGE. TRĂI. TRECE. ȚINE. URMA. USCA. VEȘTEJI. VINDE. VIZITA. VÎNTURA. VÎRÎ.

petrece (petrec, cut), vb. – 1. A trece, a străbate. – 2. A introduce, a face să treacă, a pătrunde. – 3. A conduce, a însoți. – 4. A vinde, a desface o marfă. – 5. A-și duce viața, a trăi, a-și umple timpul. – 6. A se menține, a se dăinui. – 7. A se distra, a se desfăta. – 8. (Refl., înv.) A se sfîrși, a muri. – 9. (Refl.) A se întîmpla, a avea loc. – Mr., megl. pitrec. Lat. pertraicĕre (Tiktin; REW 8842) cu disimularea primului r. – Der. petrec, s. n. (joc de copii, în care un grup încearcă să pătrundă într-un loc apărat de grupul advers), deverbal; petrecanie, s. f. (petrecere, sărbătorire; chef, ospăț; moarte); petrecător, s. m. (însoțitor, escortă), înv.; petrecare, s. f. (înv., mod de trai, viață); petrecătoare, s. f. (cheotoare).

petrece, petrec, vb. tranz. – 1. A însoți alaiul funerar, a conduce un mort la groapă: „M-or plânge și m-or petrece”. 2. A păți ceva, a i se întâmpla ceva: „Multe răle-am petrecut” (Farcaș, 2009; Săpânța). 3. A îndura, a suferi: „Acolo [în deportare] am petrecut foametea...” (Grai. rom., 2000; Plăiuț). – Lat. *pertraicere < per „pe” + traicere „trece” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

petrece, petrec, vb. intranz. – A însoți alaiul funerar, a conduce un mort la groapă: „M-or plânge și m-or petrece”. – Lat. *pertraicere.

TOUT EST POUR LE MIEUX DANS LE MEILLEUR DES MONDES POSSIBLES (fr.) totul se petrece cel mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile – Teză deistă apologetică, enunțată de Leibniz în „Thaeodicaea”, pe care Voltaire a răstălmăcit-o ironic în „Candide”.

a petrece o noapte albă expr. a nu dormi, a sta treaz toată noaptea.