5 definiții pentru trebuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trebui [At: CORESI, EV. 83 / V: (reg) trăb~, trâb~, ~eab~, ~boi, trib~, trub~ / Pzi: 3 trebuie, (rar) ~ește, (reg) trebă, trebe, trebu, trebui; Pzi: 1 (rar) trebui, ~esc; Cj 3 să ~ască / E: vsl трѣъовати, -оуѫ] 1 vi (Cu subiectul logic în D) A avea nevoie de ceva sau de cineva. 2 vz (Pfm; îe) Atâta i-a ~t (ca să...) Asta a așteptat (ca să...). 3 vz (Fam; îe) Atâta-ți (sau îi etc.) ~e! Asta mai lipsea s-o faci (sau s-o facă etc.) ca să fie rău de tine (sau de el etc.). 4 vz (Fam; îe) Așa-ți (sau îi etc.) -e! Așa-ți (sau i) se cuvine. 5 vz (Cu subiectul logic în D) A râvni la ceva Si: a dori. 6 vi (Reg; cu subiectul logic în D) A-i fi pe plac. 7 vz (Pop) A fi necesar, util. 8 viu A fi obligatoriu (să...). 9 vz (Îlav) Cum ~e Așa cum se cuvine Si: bine. 10 vi (Pfm; îe) Atât mai ~e! Asta mai lipsea ca să fie rău. 11 vz (Îcn) A nu fi voie. 12 viu A fi posibil. 13 vt (Înv; sub influența lui treabă) A face (1). 14 vt (Îvr) A oficia serviciul religios Si: (îvr) a trebălui (3). 15 vt (Înv) A folosi (5).

TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiésc] – Din sl. trĕbovati.

A TREBUÍ pers. 3 trébuie intranz. 1) (despre persoane, lucruri) A avea ca necesitate; a-i fi necesar. 2) A constitui o necesitate. ◊ Cum trebuie cum se cuvine; cum se cade; bine. 3) A fi dator; a avea obligația. Trebuie să plec. 4) A fi posibil. Trebuie să fie coaptă poama. /<sl. trĕbovati


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trebuí vb., ind. prez. 3 sg. trébuie, imperf. 3 sg. trebuiá, conj. prez. 3 sg. și pl. trebuiáscă; ger. trebuínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TREBUÍ vb. 1. v. cuveni. 2. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (înv. și pop.) a căuta. (~ să procedăm astfel...) 3. a fi, a urma. (Când va ~ să plec...) 4. a avea. (~ să mai fac un singur pas.)

Intrare: trebuire
trebuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebuire
  • trebuirea
plural
  • trebuiri
  • trebuirile
genitiv-dativ singular
  • trebuiri
  • trebuirii
plural
  • trebuiri
  • trebuirilor
vocativ singular
plural

trebui

  • 1. intranzitiv A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Dar pentru ca să poată scrie, îi trebuia liniște. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.
      surse: DLRLC
    • Nu-mi trebui-a ta milă, nu vreau a tale daruri. ALECSANDRI, O. 220.
      surse: DLRLC
    • Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249.
      surse: DLRLC
    • Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi... după logica limbii. RUSSO, O. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bine (adv.)
    • 1.2. expresie Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Lui Dănilă atîta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 45.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Atâta-ți trebuie.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv unipersonal impersonal Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 10 exemple
    exemple
    • Primul om pe care trebuia să-l văd... era, firește, judecătorul. GALACTION, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • Poruncește-mi ce trebuie să fac. ISPIRESCU, L. 16.
      surse: DLRLC
    • Face cum poate de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125.
      surse: DLRLC
    • Ea trebui de el în somn aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13.
      surse: DLRLC
    • Odată puși pe drum, copiii trebuiau să dea din mîini să-și cîștige dreptul la existență. CĂLINESCU, E. 26.
      surse: DLRLC
    • În cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape. ISPIRESCU, L. 42.
      surse: DLRLC
    • Două rele mari... robia și proprietatea cea mare trebuiră a produce și în noua colonie relele lor. BĂLCESCU, O. II 11.
      surse: DLRLC
    • rar Prescripțiile medicului trebuie urmate.
      surse: DLRLC
    • rar Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv unipersonal impersonal A fi probabil sau posibil, a se putea presupune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • La noi, la cîmp trebuie să fi răsărit [luna] de-un ceas de vreme. C. PETRESCU, Î II 10.
      surse: DLRLC
    • Asta trebuie să fie scînteie din gîtejile culese de Malca. CREANGĂ, P. 131.
      surse: DLRLC
    • Ce amar trebuie să fie în sufletul lui. NEGRUZZI, S. I 41.
      surse: DLRLC
  • comentariu Se folosește rar la persoana 1 sau a 2-a.
    surse: DEX '09
  • comentariu Pentru indicativ prezent se folosește forma scurtă (trebuie), iar pentru conjunctiv prezent forma lungă (să trebuiască).
    surse: DOOM 2

etimologie: