15 definiții pentru reculege

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

reculege [At: MAIORESCU, D. II, 106 / Pzi: reculeg / E: re1- + culege după fr recueillir] 1 vt (Înv) A aduna din nou. 2 vr A-și reveni (după o spaimă, o emoție etc.) Si: a se regăsi (5), (rar) a se recuceri (5), a se remite (4). 3 vr A se adânci într-o meditație.

RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul; liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Re1- + culege (după fr. recueillir).

RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recîștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi, a-și reveni. Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți... murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. ♦ A se adînci într-o meditație.

RECULÉGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditație. [P.i. reculég. / < re- + culege, după fr. recueillir, cf. lat. recolligere].

RECULÉGE vb. 1. refl. a-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea. 2. a medita profund, a se cufunda în meditație. (după fr. recueillier)

A SE RECULÉGE mă reculég intranz. 1) A-și veni în fire (după o emoție puternică); a-și recăpăta echilibrul sufletesc; a se regăsi. 2) A se adânci în meditație; a-și aduna gândurile; a medita profund. /re- + a culege

reculege v. a-și concentra atențiunea asupra unui obiect: a se reculege (= fr. recueillir).

*reculég, -lés, a -lége (mă) v. refl. (re- și culeg, după fr. recucillir). Îmĭ adun forțele cugetăriĭ, îmĭ vin în fire după o nenorocire saŭ o emoțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reculege (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă reculeg, 3 sg. se reculege, perf. s. 1 sg. mă reculesei, 1 pl. ne reculeserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne reculeseserăm; conj. prez. 1 sg. să mă reculeg, 3 să se reculea; imper. 2 sg. afirm. reculege-te; ger. reculegându-mă; part. recules

!reculege (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculege, 1 pl. ne reculegem; part. recules

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECULEGE vb. a se dezmetici, a se regăsi, a-și reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (fig. rar) a se dezbăta. (S-a ~ destul de repede și a acționat normal.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

reculége (reculég, reculés), vb. refl. – A medita, a se adînci în meditație. Fr. recueillir, adaptat la conjug. lui culege.

Intrare: reculege
verb (V652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reculege
  • reculegere
  • recules
  • reculesu‑
  • reculegând
  • reculegându‑
singular plural
  • reculege
  • reculegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reculeg
(să)
  • reculeg
  • reculegeam
  • reculesei
  • reculesesem
a II-a (tu)
  • reculegi
(să)
  • reculegi
  • reculegeai
  • reculeseși
  • reculeseseși
a III-a (el, ea)
  • reculege
(să)
  • reculea
  • reculegea
  • reculese
  • reculesese
plural I (noi)
  • reculegem
(să)
  • reculegem
  • reculegeam
  • reculeserăm
  • reculeseserăm
  • reculesesem
a II-a (voi)
  • reculegeți
(să)
  • reculegeți
  • reculegeați
  • reculeserăți
  • reculeseserăți
  • reculeseseți
a III-a (ei, ele)
  • reculeg
(să)
  • reculea
  • reculegeau
  • reculeseră
  • reculeseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reculege, reculegverb

  • 1. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți... murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. DLRLC
    • 1.1. A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.