5 intrări

145 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

E1, e, s. m. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) e-uri]

E2 interj. Exclamație care exprimă diferite stări sufletești: a) reproș, enervare; b) plictiseală, indiferență; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație. – Onomatopee.

E2 interj. Exclamație care exprimă diferite stări sufletești: a) reproș, enervare; b) plictiseală, indiferență; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație. – Onomatopee.

e1 smi [At: DA ms / E: ml e] 1 A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet notat cu litera e (1), vocală prepalatală mijlocie nerotunjită. corectată

e6 smi [At: DER / E: e1] 1 (Mat) Simbol pentru baza logaritmilor naturali. 2 (Log; majusculă) Simbol pentru judecata universal-negativă. 3 (Muz; majusculă) Notație literală pentru sunetul „mi”.

e4 i [At: DLR ms / E: fo] Exclamație care exprimă: 1 Reproș. 2 Enervare. 3 Plictiseală. 4 Indiferență. 5 (Repetat sau prelungit) Mirare. 6 (Repetat sau prelungit) Satisfacție. 7 Surpriză. 8 Admirație.

e3 c [At: PSALT. HUR. 97r/2 / E: lat et] (Înv) 1 (În coordonarea copulativă, uneori în corelație cu „și” sau repetat) Leagă două propoziții sau două părți de propoziție exprimând similitudinea relațională a unui element cu altul pe baza unei referințe în comun Si: și. 2 (În coordonarea adversativă) Leagă două propoziții sau două părți de propoziție exprimând corelarea unui element cu altul sau a unei realități cu alta prin confruntare, opoziție, restricție sau diferențiere Si: dar, însă, și. 3 (Rar; îlc) E însă cum Decât numai că. 4 Exprimă consecuția unui fapt prin raportare la altul Si: și. 5 Exprimă un raport concesiv Si: deși. 6 (Precedă adverbul „nu”) Exprimă condiția.

E1 s. m. invar. A șaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită (2)).

E1 s. m. invar. A șasea literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită din seria prepalatală cu o deschidere mijlocie. Cuvîntul echilibru începe cu «e».

E2 interj. 1. Exprimă reproș, enervare. E! așa mi ți-a fost povestea? – zise el încetișorstai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. ♦ Exprimă plictiseală, indiferență. E! Dă-mi pace cu păstorițele și cu berbecii cu cordele verzi. NEGRUZZI, S. I 60. 2. (Repetat sau prelungit) Exprimă mirare, satisfacție sau anunță ceva deosebit. E! e! frate... ai fi dormit mult și bine. ISPIRESCU, L. 119. Eeee! Pre ghiojghioare; m-a asigurat vărul Iancu Titirfichi că se pregătește un proiect de biruri de pe altă lume. ALECSANDRI, T. I 304.

E interj. (se folosește pentru a exprima surpriză, admirație, enervare, reproș, indiferență etc.). /Onomat.

*4) e- saŭ ex-, prefix lat. care, în cuv. moderne arată scoaterea, eșirea, suprimarea, ca: epurez, emit, expulsez, și corespunde cu vrom. s- în scad.

2) e (în est îĭ, -ĭ) formă neaccentuată îld. este: e greŭ, nu e nimica. După maĭ și cînd se accentuĭază se pune este: Nu maĭ este. Este ceva? Este!

1) e m. A cincea literă a alfabetuluĭ latin: doĭ e saŭ doĭ de e.

3) e conj. (lat. ĕt, și). Vechĭ. Ĭar, și: Dumnezeŭ trufașilor potrivește-se, e smeriților dă bunătate (Ps. S. 173, 5).

EX- Element de compunere cu sensul de „afară de” sau „fost”, care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. ex.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage din..., a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost.Expr. Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum spui; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

ex- [At: STAMATI, D. / V: (înv) es- / E: lat ex] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Fost. 2 Decăzut dintr-o anumită demnitate. 3 Decăzut din anumite drepturi. 4 Afară de...

ex-căpitan sm [At: ARGHEZI, S. XXXIV, 77 / Pl: ~i / E: ex- + căpitan] Fost căpitan.

ex-cârciumărea sf [At: CĂLINESCU, S. 318/ S și: exc~ / Pl: ~ese / E: ex- + cârciumăreasă] (Rar) Fostă cârciumăreasă. corectată

ex-coleg sm [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~egi / E: ex- + coleg] Fost coleg.

ex-comunist, ~ă smf, a [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1992, nr. 4, 4/1 / Pl: ~iști, ~e / E: ex- + comunist] 1-2 Fost comunist.

ex-coronat, ~ă [At: ARGHEZI, P. T. 222 / Pl: ~ați, ~e / E: ex- + (în)coronat] (Rar) 1 a Care aparține unui fost monarh. 2 a Care se referă la un fost monarh. 3 a Propriu unui fost monarh. 4 smf (Rar) Fost monarh.

ex-cutie sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 194 / Pl: ~ii / E: ex- + cutie] (Rar) Fostă cutie.

ex-deputat sm [At: COSTINESCU, 401 / Pl: ~ați / E: ex- + deputat] Fost deputat.

ex-dictator sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i / E: ex- + dictator] Fost dictator.

ex-director sm [At: DL / Pl: ~i / E: ex- + director] Fost director.

ex-împărat sm [At: EMINESCU, O. XIV, 132 / S și: exîmpărat / Pl: ~ați / E: ex- + împărat] (Rar) Fost împărat.

ex-marșandă sf [At: CARAGIALE, O. VI, 209 / Pl: ~de / E: ns cf fr marchande] (Înv) Fostă modistă.

ex-ofițer sm [At: CĂLINESCU, B. I. 377 / Pl: ~i / E: ex- + ofițer] Fost ofițer.

ex-patriarh sm [At: EMINESCU, O. XIV, 151 / S și: (înv) exp~ / Pl: ~i / E: ex- + patriarh] Fost patriarh.

ex-polițmaistru sm [At: CARAGIALE, O. VII, 444 / S și: (înv) exp~ / Pl: ~iștri / E: ex- + polițmaistru] (Sst; înv) Fost polițist. corectată

ex-prefect sm [At: IORDAN, L. R. A. 198 / Pl: ~cți / E: ex- + prefect] Fost prefect.

ex-premier sm [At: L. ROM. 1993, 20 / Pl: ~i / E: ex- + premier] Fost premier.

ex-președinte sm [At: DL / Pl: ~nți / E: ex- + președinte] Fost președinte.

ex-prim-ministru sm [At: L. ROM. 1993, 20 / Pl: ~iștri / E: ex- + prim-ministru] Fost prim-ministru.

ex-primar sm [At: L. ROM. 1993, 20 / Pl: ~i / E: ex- + primar] Fost primar.

ex-procuror, ~oare smf [At: L. ROM. 1993, 20 / Pl: ~i, ~oare / E: ex- + procuror] Fost procuror.

ex-profesor, ~oa smf [At: IORDAN, L. R. A. 198 / Pl: ~i, ~oare / E: ex- + profesor] Fost profesor.

ex-rapidist, ~ă smf [At: SPORTUL, 1972, nr. 6934, 2/1 / Pl: ~iști, ~e / E: ex- + rapidist] Fost rapidist.

ex-rege sm [At: EMINESCU, O. XIV, 112 / S și: (înv) exrege / Pl: ex-regi[1] / E: ex- + rege] Fost rege. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

ex-savant, ~ă smf [At: IORDAN, L.R.A.198 / Pl: ~nți, ~e / E: ex- + savant] Fost savant.

ex-schivnic, ~ă smf [At: GRIGURCU, C. R. 52 / Pl: ~ici, ~ice / E: ex- + schivnic] Fost schivnic.

ex-securist, ~ă smf [At: L. ROM. 1993, 20 / Pl: ~iști[1], ~e / E: ex- + securist] Fost securist. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

ex-șef, ~ă smf [At: GHEREA, ST. CR. I, 274 / Pl: ~i, ~e / E: ex- + șef] Fost șef.

ex-voto sni [At: GHICA, în CONTRIBUȚII, II,170 / P: ecs-v~ / E: lat ex-voto „după dorință”] Formulă prin care se denumește o ofrandă, o danie făcută din recunoștință (unei divinități, unei biserici) în urma unei făgăduieli.

fi1 vi [At: COD. VOR. 83/13 / V: (pop) hi / Pzi: 1 sunt (pfm îs, prescurtat -s; înv sâmt, sămt, sân, sâm), 2 ești (P: iești), 3 este (P: ieste, prescurtat e, îi, i; înv iaste, ește), 4 suntem (A și: suntem; îrg sâmtem, sintem, simtem), 5 sunteți (A și: sunteți; îrg sănteți, sămteți, sinteți, simteți, A și: simteți, senteți), 6 sunt (pfm îs, prescurtat -s; îrg săntu, sintu, simt, sâmt) / Im: eram (P: ieram), îrg eream (P: ieream) / Ps: 1 fui (reg fusei), 2 fuși (reg fuseși), 3 fu (reg fuse), 4 furăm (înv fumu; reg fuse(ră)m), 5 furăți (înv fuset; reg fuse(ră)ți, 6 fu (înv fure, furu; reg fuse(ră) / Mp: fusesem / Cj: să fiu / Imt: 2 sg fii (negativ nu fi) / Grz: fiind / Par: fost / E: ml sum, *fui, *fire (fieri); formele sum, sunt, suntem, sunteți au fost introduse în limba literară prin Școala latinistă] 1 vp A exista A fi sau a nu fi. 2 vp (În legătură cu o negație; îe) De când sunt (sau ești etc.) De când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume Si: dintotdeauna. 3 vp (Îae) Niciodată. 4 vp (Îe) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... Fie! 5 (Îae) Să zicem că se poate Si: treacă-meargă. 6 vp A se afla într-un anumit loc, la o anumită persoană Cine-i acolo? 7 vp A-și avea originea De unde ești? 8 vp A trăi. 9 vp (D. lucruri, situații, acțiuni etc.) A dura. 10 vp (Îe) Cât e lumea și pământul Totdeauna. 11 vp (În construcții negative; îae) Niciodată. 12 vpim Urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc. Era într-o seară. E mult de atunci. 13 vp A se întâmpla Mi-a spus cum a fost. 14-16 vp (Îe) Ce-o ~,o ~! Exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. 17 (Îe) Fie! Accept să se facă așa cum susții. 18 vp (Îae) Merită! 19 vp (Îe) O ~ Se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! 20 vp (Îe) Așa a fost să fie Așa a trebuit să se întâmple, era imposibil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. 21 vp (Fam; îe) Este? Nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 22 vp A avea prețul, valoarea Si: a costa, a valora. 23 vp (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna. Ce e când ți se bate tâmpla? 24 vp (Îe) A nu ~ bine (sau a bună) A prevesti ceva rău. 25 vc Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Ea este sănătoasă. 26 vc (Îe) A ~ bine de cineva sau a-i ~ cuiva bine A se găsi într-o situație favorabilă. 27 vc (Îae) A avea parte de liniște, de mulțumire. 28 vc (Îe) A ~ cu cineva A fi de partea cuiva (într-o dispută). 29 vc (Pfm; îae) A fi prietenul (-na) logodnicul (-ca) cuiva. 30 vc (Construit cu dativul) împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv Mi-e prieten. 31 vc (Îe) Ce mi-e (sau ți-e etc.) Ce importanță are. 32 vc (Fam; îe) Ți-o (sau i-o etc.) ~ Ajunge! 33 vc (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. 34 vc (Îlv) A-i ~ cuiva drag (cineva sau ceva) A-i plăcea (cineva sau ceva). 35 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) (Urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) Îmi pasă. 36 vc (Îae) Îmi vine (greu sau ușor). 37 vc (Îae) Sunt interesat. 38 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) Mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu... ). 39 veim (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma în mod necesar (să se facă). Când a fost să plece. 40 vc (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea să... 41 veim (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A se afla pe punctul de a... Era să moară. 42 veim (Urmat de un supin) A trebui E ceva de făcut. 43 va Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive Faptele sunt cunoscute. 44 va Formează, cu viitorul I, viitorul anterior Voi fi plecat 45 va Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional N-ar mai fi plecat. 46 va Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului Să fi spus. 47 va Cu infinitivul formează perfectul infinitivului Se poate lăuda a fi învățat totul. 48 va Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect Să se fi aflând mulți în lume? 49 va Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect Te-ai fost dus. corectată

fi2 i [At: ALECSANDRI, ap. CADE / E: i] Exclamație care redă o surpriză neplăcută.

fie2 [At: VARLAAM, C. 46 / E: ml fiat] 1 av Bine! Vino și tul Fie! Voi veni! 2 i (Înv) Amin! 3 i Nu-i păcat! 4 i (Îvp) Măi! 5 c (În corelație cu sine însuși sau cu „ori” și „sau”, introduce o prepoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 6 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Chiar (și) 7 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Măcar. 8 Element de compunere cu care se formează câteva adverbe și pronume nehotărâte, cărora le dă sensul de „ori”, și „ori-și-”, (înv) „veri-” Si: fiecare, fiecum. 9 av (Îlav) ~ în ce chip Oricum.

EX- Element de compunere cu sensul de „afară de” sau „fost”, care servește la formarea unor substantive. – Din lat. ex.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost.Expr. Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla?Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

EX- Element de compunere însemnînd «fost», care servește la formarea unor compuse ca: ex-ministru, ex-președinte, ex-director etc. V. fost.

FI, sînt, vb. IV. Intranz. A. Verb predicativ. 1. A exista, a avea ființă. Sînt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte și-adorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20. Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177. Că-i iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ Expr. (În legătură cu o negație) De cînd sînt (ești etc.) = de cînd mă aflu pe lume, dintotdeauna. N-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. (Cu accentul frazei pe primul element) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = treacă-meargă. Aici e cum e, dar să vedem dincolo.De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. 2. (În legătură cu o noțiune locală, exprimată sau subînțeleasă) A se afla, a se găsi. Sînt la pat și copiii ceilalți. PAS, Z. I 215. Cine știe pe unde va fi fiind, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21. Cine-i acolo?Eu.Cine eu?Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. ◊ (Despre abstracte; construit cu dativul) Gîndul îi era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51. Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. ♦ A-și avea obîrșia, a se trage, a deriva, a proveni. Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, L. 298. 3. (În locuțiuni temporale) A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Om lega frăție de cruce pe cît om fi și om trăi. EMINESCU, N. 7. ◊ (Impersonal, urmat de compliniri temporale, adesea fixînd momentul unei acțiuni) Era... într-o seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. Era dimineață cînd am intrat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67. Cînd o fi de către seară, Să mi te pai ca de ceară... Cînd va fi de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259. (În legătură cu noțiuni de durată, exprimă ideea de scurgere a timpului) Ah! e mult de-atunci. COȘBUC, P. I 259. Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191. 4. A se îndeplini, a se întîmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. Vulturul se va duce... să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330. Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. ◊ (Repetat, formează diferite construcții, care exprimă resemnarea în fața evenimentelor sau înfruntarea lor) Ridică, cu un gest de curaj, același gest de «ce-o fi, o fi», receptorul. SEBASTIAN, T. 80. Toți doctorii spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fi fost să fie. VISSARION, B. 60. Și-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANGĂ, P. 269. ◊ Expr. Fie! = a) (exprimînd consimțirea) să se facă precum spui, accept. Vino și tu! – Fie, am să viu! b) (exprimînd concesia) admit, aprob, merită, nu e păcat. Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L. 3. 0 fi! = se poate, posibil. O fi, nu tăgăduiesc. FILIMON, la TDRG. Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întîmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în acest chip. (Familiar) Este? = nu-i așa? Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte... Este, d-le căpitan? – Da cum să nu fie, d-le Paraipan? D. Zamfirescu, R. 88. 5. (În legătură cu noțiuni cantitative, în special prețuri) A costa, a prețui, a valora. Cît sînt roșiile? 6. (În explicații superstițioase, în ghicitori etc.) A însemna, a fi semn că. Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58. ◊ Expr. A nu fi a bine (sau a bună) = a nu fi semn bun. Nu mai plînge, Săftică, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. B. Cu funcțiune copulativă. 1. Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Gălăciuc este a! șaselea. SAHIA, N. 41. Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118. El e flămînd și e-nsetat, Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. Casa, din care nu vedem decît o bucată de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29. Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186. (Expresie de urare) Să-ți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39. Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. De noi ar fi mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV 8. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a ține cu cineva, a fi partenerul cuiva. Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272. Trageți toți cîte-o carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. A fi cu ceva = a avea ceva. Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259. Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306. 2. (Construit cu dativul) Împreună cu un nume predicativ exprimă o stare sau o acțiune arătată de numele predicativ respectiv. Si de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Ce mi-i (ți-i etc.)...= ce importanță are..., ce folos de... Ce mi-i vremea, cînd de veacuri Stele-mi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. (Familiar) Ți-o fi (i-o fi etc.) = ajunge, destul. Hai, du-te! Ți-o fi! SADOVEANU, P. M. 69. ◊ Impers. (În legătură cu starea timpului) Dar uite nu e vînt – Și-i cald. COȘBUC, P. I 230. Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimînd un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M. 8. Lene să ne strici aparatul... nu-ți fuse. SEBASTIAN, T. 12. Se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89. ◊ Expr. A fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i fi pe plac, a îndrăgi, a iubi. Așa-i fusese drag în tinerețe Lipan, așa-i era drag ș-acum. SADOVEANU, B. 11. Mi-e (ți-e etc.) (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) = îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor), îmi bat capul, port grija, sînt interesat. Dacă nu ți-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANGĂ, A. 57. (Regional) Mi-e (ți-e etc.) a mînca = simt (simți etc.) nevoia de a mînca. Numai bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82. Mi-e (ți-e etc.) că... (sau să nu... ) (urmat de viitor sau de prezentul cu sens de viitor) = mă tem (te temi etc.) că... (sau să nu... ). Mi-e că n-o să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263. Sînt bătrîn... și mi-e să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. Mi-i să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152. 4. (Impersonal, urmat de un infinitiv sau de un conjunctiv) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4. Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 2. Cînd este a se face vreo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri în calea mortului. id. ib. 140. ◊ (Urmat sau precedat de o noțiune temporală; adesea pleonastic) Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55. Iar cînd fuse într-o zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. ◊ (Rar, la forme personale) Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. 5. (De obicei impersonal; mai ales la imperfect urmat de un conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia, chipul să... Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o mai facă. CREANGĂ, P. 86. ♦ A se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pînă să... Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210. Eram șă-ți țes o haină. EMINESCU, N. 9. Mă puse întîi la buchi, dar văzînd că într-o zi era să mă înăduș... hotărî a-mi spune singur tabla [înmulțirii]. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), cît p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întîmple (ceva). Cînd era mai să-i ajungă, să uită fata-ndărăpt. RETEGANUL, P. I 39. Strîngîndu-l tare în brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. 6. (Urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253. Oare nu-i de făcut vreo șmichirie, pănă mai este încă vreme? CREANGĂ, P. 321. C. Verb auxiliar. I. Construit cu un participiu variabil, servește la formarea conjugării pasive. Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133. ◊ (Cu repetarea pleonastică a participiului) Fost-am fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97. II. Construit cu un participiu invariabil formează timpuri compuse ale conjugării active. 1. Cu viitorul I se formează viitorul anterior. Vom putea sta de vorbă numai cînd voi fi terminat de scris. 2. Cu condiționalul prezent se formează perfectul optativ condițional. Zidul pieri ca și cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. 3. Cu conjunctivul prezent se formează perfectul conjunctivului. Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45. 4. Cu infinitivul se formează perfectul infinitivului. Se poate lăuda a fi învățat meșteșugul în timp foarte scurt. 5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului se formează prezumtivul prezent și perfect. Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234. Oare așa fel de tineri să se fi aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7. III. Construit cu un participiu invariabil sau cu gerunziul, servește la alcătuirea formelor perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect. Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. O căsuță singuratică pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6. – Forme gramaticale: prez. ind. sînt (familiar îs, prescurtat -s), ești (pronunțat iești), este (pronunțat ieste, prescurtat e, îi, i-), sîntém (accentuat și sî́ntem), sînteți, sînt; imperfect eram (pronunțat ieram); perf. s. fui (regional fusei); conjunctiv să fiu; imperativ pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost.

EX1- Element prim de compunere savantă însemnând „fost”. [< lat., fr. ex – în afară].

EX2- Element de compunere savantă care arată scoaterea, ieșirea, suprimarea. [Var. e-. / < lat. ex – din, în afară].

EX1- pref. „afară de”, „trecere într-o nouă stare”, „fost”. (< fr. ex-, cf. gr. ex)

EX2(O)- pref. „în afară, exterior”. (< fr. ex/o/-, cf. gr. exo)

A FI sunt intranz. I. (cu funcție de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea ființă; a ființa; a exista. ◊ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de față; a se găsi într-o anumită situație. Cartea este pe masă. Am fost la lucru.A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situație critică. 3) A-și avea obârșia; a se trage; a proveni. De unde ești? 4) A se afla în viață; a trăi; a viețui. El nu mai este.Cât vom fi și vom trăi până la sfârșitul vieții. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut.A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcție de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ și urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ◊ A-i fi oarecum (a-i fi nu știu cum) a nu îndrăzni; a se rușina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcție de verb semiauxiliar) Era s-o pățească. Îi era a cânta. IV. (cu funcție de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri și timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. /<lat. sum, fui, fire

ex, particulă arătând ceeace a fost odată cineva: ex-director.

ex-professo a. ca unul ce cunoaște bine materia.

ex-voto n. tablou sau obiect așezat în biserică, în memoria unei juruințe solemne.

fi (a) v. 1. a avea ființă, a exista, a subsista; 2. a se afla. [Lat. FIERI].

sunt v. 1. întrebuințat ca auxiliar pentru formarea verbelor, pasive: sunt lăudat; 2. a exista: asta nu este; 3. a aparține: cartea este a mea; 4. a fi originar: este din Brăila; 5. a se afla: Slatina este pe Olt [Vechiu-rom. sânt = lat. SUNT (a treia persoană a pluralului luată ca singular)]. V. fi.

éste și ĭáste, pronunțat azĭ ĭéste (lat. est), pers. III sing. a indicativuluĭ prezent d. verbu a fi. Se întrebuințează numaĭ cînd e accentuat și după maĭ: Este pîne? Este. Nu maĭ este.

*ex-, prefix latin care, în cuv. moderne, corespunde cu fost: ex-dictator, ex-ocnaș. P. alte însemnărĭ, V. e 4.

*ex vóto. Cuvinte latine care înseamnă „după dorință” (V. vot) și care servesc astăzĭ ca să numeștĭ un tabloŭ saŭ alt obĭect pus de tine în biserică în amintirea unuĭ pericul din care aĭ scăpat.

fi și (est, pop.) hi, inf. de la sînt.

3) -ĭ verb. Est. Enclitică îld. îĭ (e, este): nu-ĭ nimica.

3) îĭ, formă estică îld. e: aicĭ îĭ bine, casa îĭ (saŭ casa-ĭ) albă. V. sînt.

î́s și -s, prescurtare din sînt cînd nu e accentuat, ca: îs aicĭ, nu-s aicĭ.

2) -s, formă enclitică îld. îs=sînt: eŭ nu-s mort, eĭ nu-s acolo.

2) sînt, fost, a fi și (est, pop.) hi v intr. (lat. sĭm, sĭmus, sĭtis, sĭnt [cl. sum, sŭmus, estis, sunt], de unde s’a făcut sîm [azĭ – sînt] sem, apoĭ sîntem, [azĭ sîntém], set [apoĭ sîntețĭ, azĭ sîntéțĭ], sînt. Ești, e și este vin din es, est. Erám din éram, erámus. Fuĭ din fui. Fusét [azĭ fusesețĭ] din fuissetis. Fiŭ, să fiŭ din fiam. Fire din fieri. Fost e o formă analogică din fuistes, ațĭ fost, orĭ fuissetis, ațĭ fi fost ș. a.). Se întrebuințează ca ajutător la formarea pasivuluĭ: a fost prins. Exist, ființez: este Dumnezeu. Îs proprietatea (cuĭva), am ca stăpîn, îs de la, țin de: carte asta e a mea, insula Șerpilor e a Romăniiĭ, acest șurub e al mașiniiĭ (maĭ des: de la mașină). Îs originar: eu îs din Galați. Mă aflu, mă găsesc, îs situat: trupa e pe deal, orașu e ’n vale. Mă fac, devin: ca să fiĭ căpitan, trebuĭe să știĭ multe. Mĭ-e a, doresc, mĭ-e poftă: mĭ-e a mînca. Mĭ-e că, mĭ-e frică că: mĭ-e că mă vede. Era să, era aproape să, se putea să: era să zic, era să cad. Aicĭ e de mine, aicĭ e loc p. mine, aicĭ trebuĭe să trăĭesc eŭ, aicĭ îmĭ place mie! – Cînd se accentuiază și după maĭ se zice sînt, éste (maĭ exact, ĭeste); cînd nu, îs, e (maĭ exact ĭe, în est ): Eștĭ viteaz? Sînt! Sînt vitejĭ? Sînt! Este viteaz? Este! Maĭ este vin? Nu maĭ este! Maĭ sînt mere? Nu maĭ sînt! Neaccentuat: nu-s eŭ de vină. Cine e (cine-ĭ) acolo? Nu-s parale. Îs bolnav. Îs prea mulțĭ.- Sunt, suntem, suntețĭ, îs latinizme inexistente în limba românească.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

e1 (literă) s. m. / s. n., pl. e / e-uri

*E (aditiv alimentar) s. n., art. e-ul; pl. e-uri

!fi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt[1] / neacc. (pop.) -s (mi-s, Ăștia-s.), (reg.) îs, 2 sg. ești [e pron. ĭe], 3 sg. este [e- pron. ĭe] / e [pron. ĭe] / (fam.) -i, i-, (reg.) îi, 1 pl. suntem, 2 pl. sunteți, imperf. 1 eram [e pron. ĭe], perf. s. 1 sg. fui, 1 pl. furăm, m.m.c.p. 1 pl. fuseserăm; conj. prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fii, 3 să fie / (în formule fixe) fie, 1 pl. să fim, 2 pl. să fiți; cond. prez. 3 ar fi / (în imprecații) fir-ar; imper. 2 sg. afirm. fii, neg. nu fi; ger. fiind (desp. fi-ind), part. fost

  1. [pron. sunt], precizare necesară din cauza confuziei posibile create de titlul Hotărârii Academiei privind reintroducerea acestor forme, care cuprindea termenul „grafia” limbii române; desigur însă, pronunțarea nu poate fi diferită de grafie. — Anonim

fi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt, neacc. (pop.) -s (mi-s, ăștia-s), (reg.) îs, 2 sg. ești [e pron. ie], 3 sg. este [e pron. ie], neacc. e [pron. ie], (fam.) -i (ăsta-i), (reg.) îi, 1 pl. suntem, 2 pl. sunteți; imperf. 1 eram, 2 sg. erai, 3 sg. era, 2 pl. erați, 3 pl. erau [e pron. ie], perf. s. 1 sg. fusei / fui, 1 pl. fuserăm / furăm, m.m.c.p. 1 sg. fusesem, 1 pl. fuseserăm; conj. prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fii, 3 să fie; cond. prez. 3 ar fi / (în imprecații) fir-ar; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. (nu) fiți; ger. fiind (fi-ind); part. fost

i-i2 (reg.) pr. + vb. (i-i frig)

*ți-i2 (pop.) pr. + vb. (ți-i frig)

fi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt, neacc. s-,-s, îs, 2 sg. ești [e- pron. ie-], 3 sg. este [e- pron. ie-], neacc. e [pron. ie], i-, -i, îi, 1 pl. suntém/súntem, 2 pl. suntéți/súnteți, imperf. 1 sg. și pl. erám, 2 sg. erái, 3 sg. erá, 2 pl. eráți, 3 pl. eráu [e- pron. ie-], perf. s. 1 sg. fuséi/fui, 1 pl. fusérăm/fúrăm, m. m. c. perf. 1 sg. fusésem, 1 pl. fuséserăm; conj. prez. 1 sg. fíu, 2 sg. fíi, 3 sg. și pl. fíe; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. fiți; ger. fiínd; part. fost

eram, erai, era, erați, erau (v. fi)

fi (ind. prez. sînt, ești, este, sîntem, sînteți, sînt; imperf. eram, erai, era, eram, erați, erau; conj. și imper. afirmativ fii, imper. negativ nu fi)

sunt, ești 2, este (scurtat: e; după vocală, enclitic : -i) 3, suntem 1 pl., sunteți 2 pl., sunt 3 pl., fusei 1 aor., fusesem 1 m.-m.-c.-p.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EX adj. fost, (înv.) biv, proin. (~ sau actual ministru.)

FI vb. 1. v. trăi. 2. v. dăinui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul este pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (A fi printre invitați.) 6. v. situa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. însemna. 11. v. întâmpla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.

EX adj. fost, (înv.) biv, proin. (~ sau actual ministru.)

FI vb. 1. a exista, a trăi, a viețui, (rar) a ființa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cît ~, omul învață.) 2. a dăinui, a dura, a exista, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care ~ și astăzi.) 3. a se afla, a exista, a se găsi, (pop.) a sta. (~ acolo mărfuri de bună calitate.) 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul ~ pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (~ printre invitați.) 6. a se afla, a se găsi, a se situa, a veni, (înv. și pop.) a cădea. (Satul ~ pe Olt.) 7. a domicilia, a locui, a sta, a ședea, (pop.) a hălădui, a sălășlui, (înv. șl reg.) a băciui, (reg.) a sălăși, (înv.) a sălășui. (Mama ~ la Bacău.) 8. a avea, a exista, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 9. a constitui, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea principală a lucrării.) 10. a însemna, a semnifica. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 11. a se întîmpla, a se petrece. (Cum a ~?) 12. a proveni, a se trage. (De unde ~?) 13. a trebui, a urma. (Cînd va ~ să plec.) 14. a costa, a face, a reveni, (rar) a prețui, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cît ~ metrul de stofă?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fi (sunt, fost), vb.1. A ființa. – 2. A sta. – 3. A se găsi, a se afla. – 4. A exista. – 5. A trăi. – 6. (Despre starea vremii) A se face (frumos, frig etc.). – 7. A dura, a se menține. – 8. A fi de față. – 9. A avea loc, a se ține. – 10. (Cu prep. cu) A fi adept. – 11. (Cu prep. de) A merita, a fi demn de. – 12. (Cu prep. a) A avea chef de. – 13. (Cu conj. ) A trebui, a fi nevoie. 14. (Cu inf.) A trebui. Mr. escu, fută, h’ireș megl. săm, fost, ire, istr. escu, fost, fi. Lat. sum fui, al cărui inf. esse a fost înlocuit de fiēri (Pușcariu 597; Candrea-Dens., 581; REW 3288; DAR). Cf. ființă, firetic. A păstrat forma înv. a optativului, în formulele de imprecație fire-ai, fire-ar. Comp. cu conjunctivul fie (cf. it. qualsisia, quando che sia); fiecare, pron.; fiece, adj.; fiecine, pron.; fiecînd, adv.; fiecum, adv.; fieunde, adv. (rar). Fiindcă, conj. este un comp. de la cu gerunziul fiind. Der. fire, s. f. (mod de a fi, caracter; natură; capacitate, creație; înv., menstruație), al cărui sens de „natură” nu a fost bine explicat (cf. gr. φύσις „natură”, de la φύω „a crește”); fireș (var. înv. hireș), adj. (natural; originar, natural; real, autentic), cuvînt înv.; firesc, adj. (natural); fireșie, s. f. (înv., natură); firește, adv. (în chip natural); nefiresc, adj. *care nu este firesc; artificial); fiitor, adj. (existent, viitor), creație artificială, înv. Ființă, s. f. (făptură; esență, natural; prezență; existență), este un der. de la gerunziul fiind, cu suf. -ință, cf. ușurință, cuviință, cerință, etc. (Pușcariu 610 și DAR, de la un lat. *fientia, echivalent popular de la essentia, ipoteză plauzibilă, dar nu și necesară). – Der. ființa, vb. (a exista, a se afla); ființesc, adj. (înv., real); neființă, s. f. (inexistență); desființa, vb. (a suprima, a reduce la nimic, a anula); înființa, vb. (a crea, a stabili, a funda; refl., a apărea, a se produce; refl., a se prezenta); înființător, adj. (fondator).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

e 1. Numele celui de al cincilea sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică [v. notă (1)], provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din ev. med. În teoriile muzicale anglo-germ. actuale, e. este echivalentul lui mi*. Popoarele romanice au înlocuit în solmizație* literele prin silabe (e = mi). 2. Unii teoreticieni germ. de la începutul sec. 19 desemnează prin literele majuscule (respectiv minuscule) acordurile* majore* și minore*, obicei extins apoi și la desemnarea tonalităților (2). (ex. E = trison major pe mi sau tonalitatea mi major; e = trison minor pe mi sau tonalitatea mi minor). 3. În sistemul modurilor (I, 3) greg., e este finală, pentru modurile 3 și 4 (frigian și hipofrigian). V. cifraj.

ÎS – formă populară de ind. prez. a verbului a fi. Eu îs...; ei / ele îs... – V. fi [DEX ’98]

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

E s. m. invar. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). 2. (LOG.) Simbol pentru judecata universal-negativă. V. pătratul logic. 3. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul mi. 4. (TEHN.) Simbol pentru modulul de elasticitate a materialelor (la oțel E = 21 x 104 N/m2).

e 1. (FIZ.) Simbol pentru sarcina electrică elementară (e = 1,602 x 10-19 C). 2. (MAT.) Simbol pentru baza logaritmilor naturali (e = 2,718...).

EX OFFICIO (lat.) din oficiu – Apărător ex officio.

EX PROFESSO (lat.) cu competență – A aborda un subiect ex professo.

SINT UT SUNT, AUT NON SINT (lat.) să fie ceea ce sunt, sau să nu fie – Răspunsul papei Clement al XIII-lea la cererea de a modifica regulamentul Ordinului iezuiților. Atribuit în mod eronat lui L. Ricci, generalul acestui ordin. Expresia hotărârii ca o instituție să nu-și dezică sarcinile fundamentale, caracteristice.

Intrare: e (conj.)
e3 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • e
Intrare: e (literă)
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • e
plural
  • e
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
e1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • e
  • e-ul
  • e-u‑
plural
  • e-uri
  • e-urile
genitiv-dativ singular
  • e
  • e-ului
plural
  • e-uri
  • e-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: e / ee (interj.)
e2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • e
interjecție (I10)
  • ee
Intrare: ex
Intrare: fi (vb.)
  • pronunție: iești, ieste, ie, ierau
verb (V339)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fi
  • fire
  • fost
  • fostu‑
  • fiind
  • fiindu‑
singular plural
  • fii
  • fiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sunt
  • îs
  • ‑s
(să)
  • fiu
  • eram
  • fusei
  • fui
  • fusesem
a II-a (tu)
  • ești
(să)
  • fii
  • erai
  • fuseși
  • fuși
  • fuseseși
a III-a (el, ea)
  • este
  • e
  • îi
  • ‑i
(să)
  • fie
  • era
  • fuse
  • fu
  • fusese
plural I (noi)
  • suntem
  • suntem
(să)
  • fim
  • eram
  • fuserăm
  • furăm
  • fuseserăm
  • fusesem
a II-a (voi)
  • sunteți
  • sunteți
(să)
  • fiți
  • erați
  • fuserăți
  • furăți
  • fuseserăți
  • fuseseți
a III-a (ei, ele)
  • sunt
  • îs
  • ‑s
(să)
  • fie
  • erau
  • fuse
  • fu
  • fuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

e / eeinterjecție

  • 1. Exclamație care exprimă diferite stări sufletești: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.1. reproș, enervare. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote E! așa mi ți-a fost povestea? – zise el încetișor – stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. DLRLC
    • 1.2. plictiseală, indiferență. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote E! Dă-mi pace cu păstorițele și cu berbecii cu cordele verzi. NEGRUZZI, S. I 60. DLRLC
    • 1.3. repetat sau prelungit mirare, satisfacție, surpriză, admirație. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote E! e! frate... ai fi dormit mult și bine. ISPIRESCU, L. 119. DLRLC
      • format_quote Eeee! Pre ghiojghioare; m-a asigurat vărul Iancu Titirfichi că se pregătește un proiect de biruri de pe altă lume. ALECSANDRI, T. I 304. DLRLC
etimologie:

e, esubstantiv masculin invariabil
e, e-urisubstantiv neutru

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A șaptea literă a alfabetului limbii române. DEX '09 DE
    • format_quote Cuvântul echilibru începe cu «e». DLRLC
    • diferențiere A șasea literă a alfabetului. DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). DEX '09 DLRLC DE
  • 3. substantiv neutru (Sub forma E) Simbol pentru aditiv alimentar. DOOM 2
  • 4. substantiv masculin invariabil logică (Sub forma E) Simbol pentru judecata universal-negativă. Vezi pătratul logic. DE
  • 5. substantiv masculin invariabil muzică (Sub forma E) Notație literală pentru sunetul mi. DE
  • 6. substantiv masculin invariabil tehnică (Sub forma E) Simbol pentru modulul de elasticitate a materialelor (la oțel E = 21 x 104 N/m2). DE
  • 7. fizică (Sub forma e) Simbol pentru sarcina electrică elementară (e = 1,602 x 10-19 C). DE
  • 8. matematică (Sub forma e) Simbol pentru baza logaritmilor naturali (e = 2,718...). DE
  • 9. (Sub forma E) Notație pentru punctul cardinal Est. dexonline

exprefix

  • 1. Element de compunere cu sensul de „afară de” sau „fost”, care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. DEX '09 DN
etimologie:

fi, suntverb

  • 1. Ca verb predicativ: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. A avea ființă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: exista
      • format_quote A fi sau a nu fi. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Sînt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte și-adorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20. DLRLC
      • format_quote Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177. DLRLC
      • format_quote Că-i iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
      • chat_bubble De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume. DEX '09 DLRLC
        • format_quote N-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. DLRLC
        • format_quote Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
      • chat_bubble E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! DEX '09 DLRLC
        • format_quote Aici e cum e, dar să vedem dincolo. DLRLC
        • format_quote De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. DLRLC
    • 1.2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. DEX '09 DLRLC
      sinonime: afla găsi
      • format_quote Sînt la pat și copiii ceilalți. PAS, Z. I 215. DLRLC
      • format_quote Cine știe pe unde va fi fiind, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21. DLRLC
      • format_quote Cine-i acolo? – Eu. – Cine eu? – Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. DLRLC
      • format_quote Gîndul îi era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51. DLRLC
      • format_quote Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
      • 1.2.1. A-și avea originea, a se trage din... DEX '09 DLRLC
        • format_quote De unde ești? DEX '09
        • format_quote Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, L. 298. DLRLC
    • 1.3. A o duce. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Om lega frăție de cruce pe cît om fi și om trăi. EMINESCU, N. 7. DLRLC
      • 1.3.1. Despre lucruri, situații, acțiuni etc.: dura, dăinui, ține. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. DEX '09
        • format_quote Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. DLRLC
        • 1.3.1.1. impersonal Urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
          • format_quote Era... într-o seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. DLRLC
          • format_quote Era dimineață cînd am intrat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
          • format_quote Cînd o fi de către seară, Să mi te pai ca de ceară... Cînd va fi de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259. DLRLC
          • format_quote Ah! e mult de-atunci. COȘBUC, P. I 259. DLRLC
          • format_quote Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191. DLRLC
        • chat_bubble Cât e lumea și pământul = totdeauna. DEX '09 DEX '98
          sinonime: totdeauna
        • chat_bubble Cât e lumea și pământul (în construcții negative) = niciodată. DEX '09 DEX '98
          sinonime: niciodată
    • 1.4. A avea loc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mi-a spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. DLRLC
      • format_quote Vulturul se va duce... să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330. DLRLC
      • format_quote Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. DLRLC
      • chat_bubble Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Ridică, cu un gest de curaj, același gest de «ce-o fi, o fi», receptorul. SEBASTIAN, T. 80. DLRLC
        • format_quote Și-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANGĂ, P. 269. DLRLC
      • chat_bubble Fie! = accept să se facă așa cum spui. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Vino și tu! – Fie, am să viu! DLRLC
      • chat_bubble Fie! = merită, nu e păcat! DEX '09 DLRLC
        • format_quote Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L. 3. DLRLC
      • chat_bubble O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! DEX '09 DLRLC
        • format_quote O fi, nu tăgăduiesc. FILIMON, la TDRG. DLRLC
      • chat_bubble Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Toți doctorii spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fi fost să fie. VISSARION, B. 60. DLRLC
      • chat_bubble familiar Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? DEX '09 DLRLC
        • format_quote Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte... Este, d-le căpitan? – Da cum să nu fie, d-le Paraipan? D. ZAMFIRESCU, R. 88. DLRLC
    • 1.5. A avea prețul... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cât sunt vinetele? Cât sunt roșiile? DEX '09 DLRLC
    • 1.6. în superstiții (În ghicitori etc.) A fi semn că... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58. DLRLC
      • chat_bubble A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. DEX '09
      • chat_bubble A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Nu mai plînge, Săftică, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. DLRLC
  • 2. Cu funcție copulativă: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El este vesel. DEX '09
      • format_quote Gălăciuc este al șaselea. SAHIA, N. 41. DLRLC
      • format_quote Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118. DLRLC
      • format_quote El e flămînd și e-nsetat, Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. DLRLC
      • format_quote Casa, din care nu vedem decît o bucată de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29. DLRLC
      • format_quote Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186. DLRLC
      • format_quote expresie (Urare) Să-ți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39. DLRLC
      • chat_bubble A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. DEX '98 DLRLC
        • format_quote De noi ar fi mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV 8. DLRLC
      • chat_bubble A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: sprijini
        • format_quote Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272. DLRLC
      • chat_bubble A fi cu cineva = a fi partenerul cuiva. DLRLC
        sinonime: sprijini
        • format_quote Trageți toți cîte-o carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. DLRLC
      • chat_bubble A fi cu ceva = a avea ceva. DLRLC
        • format_quote Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259. DLRLC
        • format_quote Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306. DLRLC
    • 2.2. Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
      • 2.2.1. impersonal În legătură cu starea timpului. DLRLC
        • format_quote Dar uite nu e vînt – Și-i cald. COȘBUC, P. I 230. DLRLC
        • format_quote Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. DLRLC
      • chat_bubble Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Ce mi-i vremea, cînd de veacuri Stele-mi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. DLRLC
      • chat_bubble familiar Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Hai, du-te! Ți-o fi! SADOVEANU, P. M. 69. DLRLC
    • 2.3. În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească: simți. DEX '09 DLRLC
      sinonime: simți
      • format_quote Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M. 8. DLRLC
      • format_quote Lene să ne strici aparatul... nu-ți fuse. SEBASTIAN, T. 12. DLRLC
      • format_quote Se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. DLRLC
      • format_quote [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune verbală A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Așa-i fusese drag în tinerețe Lipan, așa-i era drag ș-acum. SADOVEANU, B. 11. DLRLC
      • chat_bubble Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Dacă nu ți-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANGĂ, A. 57. DLRLC
      • chat_bubble regional Mi-e (ți-e etc.) a mânca = simt (simți etc.) nevoia de a mânca. DLRLC
        • format_quote Numai bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82. DLRLC
      • chat_bubble Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). DEX '09 DLRLC
        • format_quote Mi-e că n-o să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263. DLRLC
        • format_quote Sînt bătrîn... și mi-e să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
        • format_quote Mi-i să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152. DLRLC
    • 2.4. impersonal (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Când a fost să plece. DEX '09
      • format_quote Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4. DLRLC
      • format_quote Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
      • format_quote Cînd este a se face vreo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri în calea mortului. ALECSANDRI, P. P. 140. DLRLC
      • format_quote adesea pleonastic Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
      • format_quote adesea pleonastic Iar cînd fuse într-o zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
      • format_quote rar (La forme personale) Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. DLRLC
    • 2.5. de obicei impersonal (La imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Era să moară. DEX '09
      • format_quote Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o mai facă. CREANGĂ, P. 86. DLRLC
      • format_quote Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210. DLRLC
      • format_quote Eram să-ți țes o haină. EMINESCU, N. 9. DLRLC
      • format_quote Mă puse întîi la buchi, dar văzînd că într-o zi era să mă înăduș... hotărî a-mi spune singur tabla [înmulțirii]. NEGRUZZI, S. I 247. DLRLC
      • chat_bubble (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), cât p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întâmple (ceva). DLRLC
        • format_quote Cînd era mai să-i ajungă, să uită fata-ndărăpt. RETEGANUL, P. I 39. DLRLC
        • format_quote Strîngîndu-l tare în brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • 2.6. impersonal (Urmat de un supin) A considera că este cazul să..., a se cuveni. DEX '09 DLRLC
      • format_quote E ceva de făcut. DEX '09
      • format_quote Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253. DLRLC
      • format_quote Oare nu-i de făcut vreo șmichirie, pănă mai este încă vreme? CREANGĂ, P. 321. DLRLC
  • 3. Ca verb auxiliar: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. DLRLC
      • format_quote Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133. DLRLC
      • format_quote pleonastic Fost-am fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97. DLRLC
    • 3.2. Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 3.2.1. Cu viitorul I formează viitorul anterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Vom putea sta de vorbă numai cînd voi fi terminat de scris. DLRLC
      • 3.2.2. Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului. DEX '09 DLRLC
        • format_quote N-ar mai fi plecat. DEX '09
        • format_quote Zidul pieri ca și cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
        • format_quote Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. DLRLC
      • 3.2.3. Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Să fi spus. DEX '09
        • format_quote Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45. DLRLC
      • 3.2.4. Cu infinitivul formează perfectul infinitivului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Se poate lăuda a fi învățat meșteșugul în timp foarte scurt. DLRLC
      • 3.2.5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
        • format_quote Oare așa fel de tineri să se fi aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7. DLRLC
    • 3.3. Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
      • format_quote O căsuță singuratică pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
      • format_quote Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.