12 definiții pentru e (subst.)

E1, e, s. m. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) e-uri]

E1 s. m. invar. A șaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită (2)).

E1 s. m. invar. A șasea literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită din seria prepalatală cu o deschidere mijlocie. Cuvîntul echilibru începe cu «e».

e1 (literă) s. m. / s. n., pl. e / é-uri

*E (aditiv alimentar) s. n., art. é-ul; pl. é-uri

E m. a cincea literă a alfabetului.

1) e m. A cincea literă a alfabetuluĭ latin: doĭ e saŭ doĭ de e.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

e 1. Numele celui de al cincilea sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică [v. notă (1)], provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din ev. med. În teoriile muzicale anglo-germ. actuale, e. este echivalentul lui mi*. Popoarele romanice au înlocuit în solmizație* literele prin silabe (e = mi). 2. Unii teoreticieni germ. de la începutul sec. 19 desemnează prin literele majuscule (respectiv minuscule) acordurile* majore* și minore*, obicei extins apoi și la desemnarea tonalităților (2). (ex. E = trison major pe mi sau tonalitatea mi major; e = trison minor pe mi sau tonalitatea mi minor). 3. În sistemul modurilor (I, 3) greg., e este finală, pentru modurile 3 și 4 (frigian și hipofrigian). V. cifraj.

E s. m. invar. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). 2. (LOG.) Simbol pentru judecata universal-negativă. V. pătratul logic. 3. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul mi. 4. (TEHN.) Simbol pentru modulul de elasticitate a materialelor (la oțel E = 21 x 104 N/m2).

e 1. (FIZ.) Simbol pentru sarcina electrică elementară (e = 1,602 x 10-19 C). 2. (MAT.) Simbol pentru baza logaritmilor naturali (e = 2,718...).

Intrare: e (subst.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular e e-ul
plural e-uri e-urile
genitiv-dativ singular e e-ului
plural e-uri e-urilor
vocativ singular
plural

e (subst.)

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A șaptea literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09 DE un exemplu
    exemple
    • Cuvântul echilibru începe cu «e».
      surse: DLRLC
    • diferențiere A șasea literă a alfabetului.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită).
    surse: DEX '09 DLRLC DE
  • 3. substantiv neutru (Sub forma E) Simbol pentru aditiv alimentar.
    surse: DOOM 2
  • 4. substantiv masculin invariabil logică (Sub forma E) Simbol pentru judecata universal-negativă. Vezi pătratul logic.
    surse: DE
  • 5. substantiv masculin invariabil muzică (Sub forma E) Notație literală pentru sunetul mi.
    surse: DE
  • 6. substantiv masculin invariabil tehnică (Sub forma E) Simbol pentru modulul de elasticitate a materialelor (la oțel E = 21 x 104 N/m2).
    surse: DE
  • 7. fizică (Sub forma e) Simbol pentru sarcina electrică elementară (e = 1,602 x 10-19 C).
    surse: DE
  • 8. matematică (Sub forma e) Simbol pentru baza logaritmilor naturali (e = 2,718...).
    surse: DE
  • 9. (Sub forma E) Notație pentru punctul cardinal Est.
    surse: dexonline

etimologie: