O definiție pentru e (conjuncție)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

e3 c [At: PSALT. HUR. 97r/2 / E: lat et] (Înv) 1 (În coordonarea copulativă, uneori în corelație cu „și” sau repetat) Leagă două propoziții sau două părți de propoziție exprimând similitudinea relațională a unui element cu altul pe baza unei referințe în comun Si: și. 2 (În coordonarea adversativă) Leagă două propoziții sau două părți de propoziție exprimând corelarea unui element cu altul sau a unei realități cu alta prin confruntare, opoziție, restricție sau diferențiere Si: dar, însă, și. 3 (Rar; îlc) E însă cum Decât numai că. 4 Exprimă consecuția unui fapt prin raportare la altul Si: și. 5 Exprimă un raport concesiv Si: deși. 6 (Precedă adverbul „nu”) Exprimă condiția.

Intrare: e (conjuncție)
e3 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • e