5 intrări

Articole pe această temă:

104 definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dus1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 198/2 / V: sf / Pl: ~uri / E: duce] 1-44 Ducere (1-9, 10-45).

dus2, ~ă a [At: VARLAAM, C. 158/1 / Pl: dúși, ~e / E: duce] 1 (D. obiecte) Transportat. 2 (D. oameni) Plecat. 3 (Pex; îla ~ de pe lume) Mort. 4 (Îe) A nu fi ~ la biserică A fi necioplit. 5 (Îae) A fi capabil de multe (rele). 6 (Fig) Îndepărtat, care este departe. 7 (Îe) A dormi ~ A dormi adânc, greu. 8 (D. oameni) Rupt de realitate. 9 (Pan) Nebun. 10 (Îcs) De-a dusii Joc de clacă sau șezătoare. 11 (D. timp sau întâmplări) Trecut.

DUS2, -Ă, duși, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unități de timp și despre acțiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ◊ Loc. adv. și adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce1.

DUS1 s. n. Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce1.

DUS1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce.

DUS2, -Ă, duși, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unități de timp și despre acțiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ◊ Loc. adv. și adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce.

DUS2, -Ă, duși, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce). Te du de la casa mea, dar te du și dusă să fii. RETEGANUL, P. II 68. ◊ (În unele construcții fixe) Ochi duși în fundul capului = ochi adînciți în orbite (de obicei din cauza bolii, oboselii, bătrîneții). ◊ Expr. Dus (pe ceea lume sau din lume) = mort. Copila, privind și pricepînd mișcarea vieții din juru-i, își aducea aminte și de clipele trecutului, de dragostea mamei duse, – și cu tot sufletul se îndrepta spre hătrînii aceștia buni. SADOVEANU, O. IV 289. Căsenii, obosiți fiind de priveghere, toți se așază care pe unde pot și adorm ca duși din lume. RETEGANUL, P. I 12. Sermana s-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume ! CREANGĂ, P. 98. (Substantivat) Vorbește dușilor de pe lume. ISPIRESCU, U. 126. A dormi dus = a dormi foarte adînc. Alți cîțiva dormeau duși, cu mînile desfăcute în lături, cu capetele răsturnate într-o parte, asemeni morților. CAMILAR, N. I 132. Intrai în odaie, unde Grigoriță dormea dus, mă dezbrăcai repede și mă trîntii în pat. HOGAȘ, DR. 258. (Poetic) Natura doarme dusă, tăriile în pace. EMINESCU, O. IV 408. ♦ (Despre noțiuni de timp și despre întîmplări văzute în mers) Trecut, dispărut. Cu ceea ce am auzit de la bătrînii din partea locului m-am putut întoarce în anii duși. SADOVEANU, O. VII 271. Mă cufund în trecut și visez la zilele duse ? RUSSO, O. 100. ◊ (Substantivat) O clipă să mai gust din cele duse. VLAHUȚĂ, P. 67. 2. Fig. Desprins de realitate, străin de ce se întîmplă în jur, absent, îngîndurat. Nastasia sta dusă. Recita în gînd, ca pe niște rugăciuni, scrisorile ce le primise de la Mitrea. SADOVEANU, M. C. 185. Rămîne cu ochii duși. CAMIL PETRESCU, T. I 104. Și ascultă, dus din lume, a ei dulci și timizi șoapte. EMINESCU, O. I 51. ◊ Expr. Dus pe gînduri = preocupat, absorbit de gînduri. Ceasuri întregi rămîne dus pe gînduri, incapabil de a lucra ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 449. De la o vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri. ISPIRESCU, L. 2. Sta jos pe covor, dus pe gînduri. CARAGIALE, O. III 81. (Cu construcția schimbată) Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus În portu-i de la țară. IOSIF, V. 41.

DUS1 s. n. (Rar) Faptul de a se duce; dorința de a pleca, dor de ducă. Nu te-o fi lovit și pe mătăluță dusul. C. PETRESCU, O. P. II 49.

DUS adj. căzut, înfundat. (Cu ochii ~și.)

DUS adj. v. ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat.

DUS ~ă (duși, ~e) fig. Care denotă lipsă totală de atenție. ◊ ~ pe gânduri îngândurat. Ochi duși în fundul capului ochi adânciți în orbite. /v. a duce

dus a. 1. plecat: dus de acasă; 2. pornit, răpit: dus pe gânduri. ║ adv. adânc: doarme dus. ║ m. cel plecat, cel absent: a vorbi dușilor de pe lume, a aiuri. ║ n. plecare, transport: dusul și întorsul.

2) dus n., pl. urĭ. Acțiunea de a saŭ de a te duce de multe orĭ.

1) dus, -ă adj. Plecat, absent: el era dus. Mort (adică „dus pe cea-laltă lume”): acest bolnav e dus (e ca și mort). Dus pe gîndurĭ, adîncit în gîndire. A dormi dus, a dormi ca mort (adînc). Acest om nu prea e dus la biserică, nu știe multe, se supără ușor, e sălbatic.

dúce3 [At: COD. VOR.2 17r/3 / Pzi: duc; imt du; par: dus, (înv) duș) / E: ml duco, -ere] 1 vt (C. i. obiecte, ființe etc.) A ține sau a susține în mâini, pe spate, pe umăr etc. transportând (undeva, în altă parte) Si: a purta, a transporta, (fam) a căra (1). 2 vt (Cu determinări ca „de afară”) A scoate din locul unde se află. 3 vt (Cu determinări precedate de pp „în”) A face să intre, să pătrundă. 4 vt (Cu determinări precedate de pp „în”) A scufunda. 5 (C. i. oameni) A sprijini să nu cadă din mers. 6 vt (C. i. oameni morți) A transporta la biserică, spre locul de înmormântare. 7 vt (C. i. mâncare, obiecte necesare etc.) A avea asupra sa (purtând cu sine, pentru a folosi la nevoie). 8 vrp (Îvr; cu complementul „capul”) A tăia. 9 vt (D. vehicule) A deplasa (1) dintr-un loc în altul Si: a transporta, (fam) a căra. 10 vr (D. oameni) A se deplasa (1) dintr-un loc în altul cu un vehicul Si: a se transporta, (fam) a se căra. 11 vt (C. i. vehicule) A face să se deplaseze trăgându-l după sine. 12 vt A face să se deplaseze prin alunecare pe apă sau plutire în aer. 13 vt (C.i. obiecte) A lua cu sine și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a preda) 14 vt A face să ajungă undeva. 15 vt A oferi cuiva (în semn de atenție, de bunăvoință etc.). 16 vt A da (1) în dar. 17 vt A pune la dispoziție. 18 vt (Îvr) A acorda (3). 19 vt A aduce pentru a propune spre cumpărare Si: a oferi. 20 vt (C. i. scrisori, corespondență etc.) A face să ajungă la destinatar. 21 vt A înmâna destinatarului. 22 vt (C. i. răspunsuri, vești etc.) A face să treacă dintr-un loc în altul, de la o persoană la alta Si: a transmite. 23 vt A aduce la cunoștință Si: a comunica (1-2). 24 vt (C. i. cereri, memorii etc.) A înmâna cuiva (pentru a lua la cunoștință, pentru a informa, pentru a rezolva etc.) Si: a prezenta. 25 vt (C. i. „salutări”, „rugăminți”) A exprima (1) în mod oral și direct Si: a transmite, a prezenta. 26 vt (C. i. oameni) A lua cu sine conducând dintr-o parte în alta, de la unul la altul sau dintr-un loc în altul Si: a conduce, a însoți. 27 vt (Îe) A-l ~ (pe cineva) capul sau mintea ori (rar) mintea și capul A fi perspicace. 28 (C. i. oameni) A lua cu sine pentru, a prezenta înaintea cuiva sau undeva (cu un anumit scop). 29 (C. i. oameni) A lua cu forța și a conduce (2) (sub pază) Si: a escorta. 30 vt (C. i. oameni) A lua cu sine, purtând din loc în loc. 31 vt (C. i. oameni) A însoți într-o călătorie, pe un drum, într-o acțiune. 32 vt (C. i. morți) A merge într-un cortegiu funerar. 33 vt (Pfm; c. i. oameni) A păcăli. 34 vt (Îe) A ~ (pe cineva) cu vorba (sau, arg, cu muia, cu șupa) A face cuiva promisiuni, amânând mereu (sau mult timp) împlinirea lor, pentru a obține răgaz Si: a tărăgăna, a purta cu vorba. 35 vt (îe) A ~ cu preșul (sau a ~ cu zăhărelul, a ~ de nas) A păcăli. 36 vt (C. i. acțiuni ale oamenilor) A avea asupra sa purtând toată răspunderea în luarea de hotărâri (într-o situație dificilă), în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei situații, pentru atingerea unui scop etc. Si: a administra (1), a conduce (4). 37 vt (Înv; c. i. state) A cârmui. 38 vt (Înv, c. i. armate) A conduce în luptă. 39 vt (Înv; c. i. oameni) A aduce cu (forța) într-o anumită situație. 40 vt A determina să acționeze într-un anumit fel. 41 vt (C. i. copii) A înscrie la cursurile unei trepte de învățământ. 42 vt (C. i. animale) A dirija să meargă într-o anumită direcție Si: a mâna. 43 vt (C. i. vehicule) A conduce. 44 vi (D. drumuri, cu determinări locale) A ajunge într-un anumit loc Si: a o lua spre, a da în. 45 vt (D. trepte, scări) A urca la alt nivel. 46 vt (D. trepte, scări) A coborî la alt nivel. 47 vt (D. uși, porți etc.) A face posibilă intrarea într-un spațiu. 48 vt (Fig; c. i. abstracte) A contribui (3) la apariția unei stări, la nașterea unei situații. 49 vt A avea drept rezultat o stare, o situație. 50 vt A face să iasă din starea de repaus, de imobilitate. 51 vt A schimba locul, poziția, orientând într-o anumită direcție, apropiind de... 52 vt A îndrepta. 53 vt (Îe) A ~ (pe cineva) pașii sau a-și ~ pașii A merge spre... 54 vt (C. i. oameni) A determina să ajungă undeva (în mod real sau imaginar) Si: a îmboldi, a mâna1, a purta. 55 vt (Fig) A determina să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel Si: a îndruma, a orienta. 56 vt (Îe) A-l ~ (pe cineva) cu gândul la... A-l face pe cineva să se gândească la... 57 vt (C. i. viața, traiul, zilele etc.) A continua existența (prin asigurarea condițiilor materiale, făcând față solicitărilor, cheltuielilor vieții) Si: a trăi, a viețui. 58 vt (Îe) A o ~ A rămâne în viață. 59 vt (Îae) A trăi într-un anumit fel Si: a-i merge. 60 vt (Îae) A descurca într-o situație dificilă (a vieții) Si: a rezista. 61 vt (Îe) A nu o (mai) ~ (mult) A nu mai avea mult de trăit. 62 vt (Îae) A fi pe moarte. 63 vt (Îe) A o ~ (cu cineva) A conviețui cu cineva. 64 vt A se îngădui (3) cu cineva Si: a se împăca, a se înțelege. 65 vt (Îe) A ~ casă (bună) cu cineva A trăi (în bună înțelegere) cu cineva. 66 vt (C. i. viața, traiul) A trăi într-un anumit fel Si: a petrece. 67 vt (Îe) A o ~ (înainte sau tot înainte, mai departe) în... A nu mai înceta cu... 68 vt (Fig; c. i. durere, boală etc., pex necazuri, sărăcie, pedepse etc.) A suporta cu răbdare, cu resemnare Si: a suferi, a răbda. 69 vt (Îe) A ~ grija sau, rar, vergile (cuiva sau a ceva) A fi îngrijorat să nu i se întâmple cuiva ceva rău. 70 vt (Îae) A se interesa de ceva sau cineva. 71 vt (Îe) A ~ dorul sau jindul (cuiva, a ceva sau de ceva) A-i fi dor de cineva sau ceva. 72 vt (Îae) A fi dornic de ceva. 73 vt (Pop; îe) A ~ frică (de cineva) A-i fi frică de cineva. 74 vt A ~ lipsa A nu avea în cantitate suficientă. 75 vt (Îae) A simți lipsa. 76 vi (D. ființe, de obicei urmat de determinări introduse prin pp „la”) A rezista la foame, durere, eforturi fizice etc. 77 vi A supraviețui în condiții foarte grele. 78 vt (C. i. diverse feluri de munci, activități, servicii) A desfășura sistematic, în mod corespunzător, prin efort propriu (în etape succesive și pe un plan larg) Si: a presta, a săvârși. 79 vt (Îe) A ~ ceva (până) la capăt sau (rar cap) sau (până) la (bun) sfârșit A îndeplini (în bune condiții) Si: a desăvârși. 80 vt (Pop; c. i. sarcina) A menține în stare normală până la termen. 81 vt (C. i. abstracte; cu determinări ca „mai departe”) A continua, o dată ce a fost început. 82 vt (C. i. linii) A însemna pe o suprafață Si: a desena, a trasa, a trage. 83 vt (Înv) A construi (2). 84 vt A se ocupa insistent (sau exclusiv) de... Si: a nu se lăsa de..., a se ține de... 85 vt (Înv) A purta. 86 vt (C. i. conversații, corespondență etc.) A purta (împreună) cu altul sau cu alții ori între ei Si: a întreține. 87 vr (D. ființe, de obicei cu determinări locale, mai rar finale) A se pune în mișcare pentru a ajunge undeva. 88 vr A părăsi pe cineva sau ceva spre a se îndrepta în altă parte Si: a porni, a pleca. 89 vr A pleca din apropierea cuiva sau a ceva Si: a se îndepărta, a se retrage. 90 vr (Pop; îs) (Euf; îe) Ducă-se pe pustii (sau, reg, în bolovani, în dubală, în tine) Dracul. 91 vr (Mpp; euf; îe) Ducă-se pe pustii (sau reg, în pietre, în bolovani) Epilepsie. 92 vr (Pop; îlv) A se ~ după... A se mărita. 93 vr (Îlv) A se ~ cu gândul (sau, înv, cu gând) A se gândi. 94 vr (Îe) Du -te-ncolo! Pleacă! 95 vt (Îae) Lasă-mă în pace! 96 vr (Îae) Exprimă neîncrederea față de spusele cuiva. 97 vr (Îe) A se ~ în lume A pleca departe, fără să se știe unde. 98 vr (Îe) A se ~ cu Dumnezeu (sau, în plata, în știrea lui Dumnezeu, în plata Domnului) A merge unde vrea, unde poate, oriunde. 99 vr (Îe) A se ~ (fiecare) în (sau la) treaba lui (ori a sa etc.) A-și relua treburile obișnuite. 100 vr (Îae) A-și vedea de treburile sale. 101 vr (Cu determinări ca „la vale”, „în jos” etc.) A se deplasa în jos pe o pantă, pe un loc înclinat Si: a coborî (3-4). 102 vr (Cu determinări locale care indică un spațiu închis) A intra. 103 vr A se afunda (1-4). 104 vr (D. ochi) A intra în orbite. 105 vr (D. nave; cu determinări ca „la fund”) A dispărea sub nivelul apei (în urma unei avarii) Si: a se scufunda. 106 vr (Adesea cu compliniri introduse prin pp „asupra”, „peste”) A se năpusti. 107 vr (Cu determinări ca „sus”, „la deal” etc.) A urca. 108 vt (Urmat de determinări locale sau finale) A merge spre o anumită țintă sau cu un anumit scop. 109 vr (Cu determinări nume de ființă sau cu echivalente ale acestora, introduse, de obicei, prin pp „cu”, „după”) A acompania. 110 vr A vizita pe cineva. 111 vr A frecventa (2). 112 vr A se stabili într-un loc. 113 vr (Îvp; adesea cu determinări ca „îndărăt”, „înapoi”) A se înapoia. 114 vr A se întoarce acasă. 115 vr (Cu determinări ca „afară”, „pe afară”) A ieși. 116 vr A frecventa cursurile unei instituții de învățământ. 117 vr (Pop; cu determinări ca „cătană”, „la cătănie”) A se înrola. 118 vr A merge la război. 119 vr (D. știri, zvonuri) A se răspândi în toate părțile Si: a se propaga. 120 vr (Îe) A (i) se ~ (cuiva) pomina (sau faima, vestea, pop buhul, înv, minune) A ajunge să fie cunoscut de toți. 121 vt (C. i. idei, doctrine, învățături) A populariza. 122 vr (D. bunuri spirituale) A se transmite din generație în generație. 123 vr (D. ființe) A se deplasa. 124 vr (Îe) Du-te-vino Forfotă. 125 vr (Îae) Fie! 126 vr (Cu determinări ca „înainte”) A preceda în spațiu. 127 vr (Adesea urmat de determinări ca „peste cap”, „de-a rostogolul”, „de-a tăvălugul”) A aluneca (1) (pe un plan înclinat), rotindu-se în jurul lui Si: a se rostogoli. 128 vr (Reg; d. oase, încheieturi) A se luxa. 129 vr A colinda din loc în loc. 130 vr A călători. 131 vr (D. unități de timp) A trece. 132 vr (Euf; d. oameni; adesea cu determinări ca „în cer”, „de pe pământ”, „de pe lume” etc.) A muri. 133 vr A dispărea. 134 vr A se pierde. 135 vr A se termina. 136 vr (D. zăpadă, gheață) A se topi. 137 vr (D. bunuri materiale) A se epuiza (1). 138 vr (D. sume de bani) A se cheltui (1). 139 vr (Fam; d. oameni) A o păți. 140 vr (Fam; d. acțiuni) A eșua. 141 vr (Îe) A se lăsa dus (de gânduri, de visare) A se lăsa copleșit de gânduri, de visare. 142 vr A-și petrece viața. 143 vr (Îe) A se ~ drept (sau într-un suflet, glonț, pușcă, întins) A merge repede undeva. 144 vr (Îe) A se tot ~ A merge fară încetare. 145 vi A rezista la... modificată

duș1 sm [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XXI, 243 / Pl: ~i / E: vsl душа] (Îvp) 1 (Mpl) Stare sufletească Si: dispoziție 2 (Mpl) Bună dispoziție: Si: chef (1), voie. 3 (Mpl) Capriciu. 4 (Îe) A fi în ~i răi A fi certăreț, arțăgos. 5-6 (Îe) A (nu) fi în ~ii lui (buni) A (nu) fi bine dispus. 7 (Îe) A-și veni în -i A-și recăpăta buna dispoziție.

duș2 sn [At: DESCR. AȘEZ. 61/5 / V: (înv) dușá, dúșă sf / Pl: ~uri / E: fr douche] 1 Instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici (de apă). 2 Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului (1). 3 Spălare făcută cu dușul2 (2). 4 Întâmplare, veste neașteptată și neplăcută. 5 (Fig; îs) ~ rece Critică severă. 6 (Îas) Decepție puternică.

Intrare: duce (vb.)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duce ducere dus ducând singular plural
du duceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duc (să) duc duceam dusei dusesem
a II-a (tu) duci (să) duci duceai duseși duseseși
a III-a (el, ea) duce (să) du ducea duse dusese
plural I (noi) ducem (să) ducem duceam duserăm duseserăm, dusesem*
a II-a (voi) duceți (să) duceți duceați duserăți duseserăți, duseseți*
a III-a (ei, ele) duc (să) du duceau duseră duseseră
Intrare: dus (adj.)
dus (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dus dusul du dusa
plural duși dușii duse dusele
genitiv-dativ singular dus dusului duse dusei
plural duși dușilor duse duselor
vocativ singular
plural
Intrare: duș
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duș dușul
plural dușuri dușurile
genitiv-dativ singular duș dușului
plural dușuri dușurilor
vocativ singular
plural
dușa
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dușă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dus (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dus dusul
plural
genitiv-dativ singular dus dusului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: du-te-vino
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular du-te-vino du-te-vino
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

dus (adj.)

  • 1. Plecat (fără a se mai întoarce).
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Te du de la casa mea, dar te du și dusă să fii. RETEGANUL, P. II 68.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Copila, privind și pricepînd mișcarea vieții din juru-i, își aducea aminte și de clipele trecutului, de dragostea mamei duse, – și cu tot sufletul se îndrepta spre bătrînii aceștia buni. SADOVEANU, O. IV 289.
        surse: DLRLC
      • Căsenii, obosiți fiind de priveghere, toți se așază care pe unde pot și adorm ca duși din lume. RETEGANUL, P. I 12.
        surse: DLRLC
      • Sermana s-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume ! CREANGĂ, P. 98.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat Vorbește dușilor de pe lume. ISPIRESCU, U. 126.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A dormi dus = a dormi foarte adânc.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Alți cîțiva dormeau duși, cu mînile desfăcute în lături, cu capetele răsturnate într-o parte, asemeni morților. CAMILAR, N. I 132.
        surse: DLRLC
      • Intrai în odaie, unde Grigoriță dormea dus, mă dezbrăcai repede și mă trîntii în pat. HOGAȘ, DR. 258.
        surse: DLRLC
      • poetic Natura doarme dusă, tăriile în pace. EMINESCU, O. IV 408.
        surse: DLRLC
    • 1.3. (Despre unități de timp și despre acțiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna).
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Cu ceea ce am auzit de la bătrînii din partea locului m-am putut întoarce în anii duși. SADOVEANU, O. VII 271.
        surse: DLRLC
      • Mă cufund în trecut și visez la zilele duse ? RUSSO, O. 100.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat O clipă să mai gust din cele duse. VLAHUȚĂ, P. 67.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: căzut înfundat (adj.)
      • 1.4.1. expresie Ochi duși în fundul capului = ochi adânciți în orbite.
        surse: NODEX
  • 2. figurat Desprins de realitate.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: absent îngândurat 3 exemple
    exemple
    • Nastasia sta dusă. Recita în gînd, ca pe niște rugăciuni, scrisorile ce le primise de la Mitrea. SADOVEANU, M. C. 185.
      surse: DLRLC
    • Rămîne cu ochii duși. CAMIL PETRESCU, T. I 104.
      surse: DLRLC
    • Și ascultă, dus din lume, a ei dulci și timizi șoapte. EMINESCU, O. I 51.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Ceasuri întregi rămîne dus pe gînduri, incapabil de a lucra ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 449.
        surse: DLRLC
      • De la o vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri. ISPIRESCU, L. 2.
        surse: DLRLC
      • Sta jos pe covor, dus pe gînduri. CARAGIALE, O. III 81.
        surse: DLRLC
      • Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus În portu-i de la țară. IOSIF, V. 41.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi duce
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

dus (s.n.)

  • 1. rar Faptul de a (se) duce; dorința de a pleca, dor de ducă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plecare un exemplu
    exemple
    • Nu te-o fi lovit și pe mătăluță dusul. C. PETRESCU, O. P. II 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi duce
    surse: DEX '09 DEX '98

du-te-vino

  • 1. Mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri.
    exemple
    • Acel du-te, vino al oamenilor de legătură nu bătea prea mult la ochi. CAMIL PETRESCU, O. II 247.
      surse: DLRLC

etimologie: