13 definiții pentru colinda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLINDÁ, colínd, vb. I. Intranz. 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. ♦ Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colindă.

COLINDÁ, colínd, vb. I. Intranz. 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. ♦ Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colindă.

colindá [At: BĂRAC, T. 3/5 / V: ~drá, cori~ / Pzi: colínd / E: colindă] 1 vi A umbla, în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2 vt A serba Crăciunul. 3 vt (D. păsări; fig; reg) A ciripi la ferestrele cuiva. 4 vi A umbla din loc în loc. 5-6 vt A căuta pe cineva sau ceva. 7 vt A străbate. 8 vi (Fig) A petrece cu gândul. 9-10 vi (Fig) A veni sau a se duce la cineva.

COLINDÁ, colínd, vb. I. Intranz. 1. (În vechile tradiții populare) A umbla, în seara de crăciun, de la casă la casă, cîntînd colinde (răsplătite cu mici daruri, în special cu colaci de grîu); a umbla cu colindul. Noi umblăm Să colindăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. ◊ Fig. Ce este pe grindă Și colindă? (Rîndunica). GOROVEI, 318. ◊ Tranz. (Complementul indică persoana vizitată de colindători) în minte-i veneau... clipe din alte seri de crăciun, cînd venea și el s-o colinde. SANDU-ALDEA, N. 173. ◊ (Complementul indică momentul în care se umblă cu colindul; rar) Asta-i sara de crăciun, Noi umblăm S-o colindăm. BIBICESCU, P. P. 235. 2. (De obicei urmat de determinări locale introduse prin prep. «prin», «pe la» etc.) A umbla de colo pînă colo, dintr-un loc în altul. Pe dealuri cu arături colindam cu pușca în spate. SADOVEANU, O. VI 527. Nu sînt învățat a colinda pe la curți domnești. RETEGANUL, P. 142. Cuculeț, pasere sură! Mușca-ți-aș limba din gură, Cînticul să nu-ți mai zici, Nici să mai colinzi pe-aici. ALECSANDRI, P, P. 245. ◊ (Poetic) Colindă luna strălucindă, ca o vedenie de vis. DEȘLIU, M. 36. Numai dorul mai colindă, Dorul tinăr și pribeag. COȘBUC, P. I 48. Și în jur parcă-mi colindă dulci și mîndre primăveri. EMINESCU, O. I 31. ◊ (Cu precizarea unui scop anumit) O vedeai colindînd din casă-n casă cu desagii pe umeri... cerșind. SANDU-ALDEA, D. N. 187. Avu timp destul să colinde după focul care-i trebuia. ISPIRESCU, L. 202. Colindînd, după ajutoare pe la casele oamenilor, au căpătat de la un om o bucățică de pîne. SBIERA, P. 177. ♦ Tranz. (Complementul indică locul străbătut sau cercetat) A străbate, a cutreiera, a bate (un drum). O săptămînă... am colindat munții Apuseni pe Valea Arieșului. C. PETRESCU, S. 225. Dacă colindă o mare parte din oraș, ajunse la o fierărie. ISPIRESCU, L. 136. Am umblat, Am cercetat, Sate, orașe-am colindat. TEODORESCU, P. P. 110. ◊ (Poetic) Printre zăbrele văzu luna plină colindînd răpede fața senină și albastră a cerului. ODOBESCU, S. I 140. ◊ Fig. A duce, a purta. Vîntul își colindă vuietul de toamnă. DELAVRANCEA, S.140.

A COLINDÁ colínd 1. intranz. A umbla de la casă la casă în ajunul Crăciunului, cântând colinde. 2. tranz. 1) (persoane) A felicita, în seara din ajunul Crăciunului, cântând colinde. 2) fig. (teritorii, orașe, țări etc.) A străbate în lung și în lat; a cutreiera. /Din colindă

colindà v. 1. a merge din casă în casă cântând colinde; 2. a porni din loc în loc, a străbate în toate direcțiunile (sens generalizat): sate, orașe am colindat POP.; 3. fig. a apare în treacăt: în jur parcă’mi colindă dulci și mândre primăveri EM. [Abstras din colindă].

2) colínd, a v. intr. și tr. (d. colindă). Umblu din casă’n casă cîntînd colinda. Fig. Umblu rătăcind, cutreĭer, străbat multe locurĭ: am colindat toată țara. V. horhăĭ, obîrcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colinda (a ~) vb., ind. prez. 3 colindă

colindá vb., ind. prez. 1 sg. colínd, 3 sg. și pl. colíndă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLINDÁ vb. 1. v. cutreiera. 2. a cutreiera, a merge, a străbate, a umbla. (A ~ prin munți și văi.) 3. v. călători. 4. a cutreiera, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. v. hoinări. 6. a cutreiera, a se duce. (~ prin muzee.)

COLINDA vb. 1. a cutreiera, a parcurge, a străbate, a vîntura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ drumurile, satele.) 2. a cutreiera, a merge, a străbate, a umbla. (A ~ prin munți si văi.) 3. a cutreiera, a peregrina. (A ~ prin multe țări.) 4. a cutreiera, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Re unde n-a ~?) 6. a cutreiera, a se duce. (~ prin muzee.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colindá, colind, (corinda), vb. intranz. – 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde: „În seara de Crăciun, după ce înserează, copiii încep a colinda. Ca dar primesc mere, nuci, alune etc. Mai târziu, vin flăcăii, apoi fetele, ba chiar și oamenii bătrâni umblă a colinda, stând sub geamul luminat și de acolo colindă. La miezul nopții se face la biserică serviciul dumnezeiesc, luând parte aproape toți locuitorii comunei. După săvârșirea lui, se continuă colindatul până în zorii zilei. Asemenea, umblă cu colinda și lăutarii, iar copiii toată săptămâna umblă cu steaua. (...) În seara de Crăciun, tot satul e în fierbere de mulțimea colindătorilor și de lătratul câinilor” (Bârlea, 1924, II: 473). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. corinda (Apșa de Jos). 2. A călători, a vizita. – Din colindă (MDA).

colindá, colind, (corinda), vb. intranz. – A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. – Din colindă.

Intrare: colinda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colinda
  • colindare
  • colindat
  • colindatu‑
  • colindând
  • colindându‑
singular plural
  • colindă
  • colindați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colind
(să)
  • colind
  • colindam
  • colindai
  • colindasem
a II-a (tu)
  • colinzi
(să)
  • colinzi
  • colindai
  • colindași
  • colindaseși
a III-a (el, ea)
  • colindă
(să)
  • colinde
  • colinda
  • colindă
  • colindase
plural I (noi)
  • colindăm
(să)
  • colindăm
  • colindam
  • colindarăm
  • colindaserăm
  • colindasem
a II-a (voi)
  • colindați
(să)
  • colindați
  • colindați
  • colindarăți
  • colindaserăți
  • colindaseți
a III-a (ei, ele)
  • colindă
(să)
  • colinde
  • colindau
  • colinda
  • colindaseră
corinda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colinda, colindverb

  • 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noi umblăm Să colindăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. DLRLC
    • format_quote figurat Ce este pe grindă Și colindă? (Rândunica). GOROVEI, C. 318. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În minte-i veneau... clipe din alte seri de crăciun, cînd venea și el s-o colinde. SANDU-ALDEA, N. 173. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Asta-i sara de crăciun, Noi umblăm S-o colindăm. BIBICESCU, P. P. 235. DLRLC
  • 2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe dealuri cu arături colindam cu pușca în spate. SADOVEANU, O. VI 527. DLRLC
    • format_quote Nu sînt învățat a colinda pe la curți domnești. RETEGANUL, P. 142. DLRLC
    • format_quote Cuculeț, pasere sură! Mușca-ți-aș limba din gură, Cînticul să nu-ți mai zici, Nici să mai colinzi pe-aici. ALECSANDRI, P, P. 245. DLRLC
    • format_quote poetic Colindă luna strălucindă, ca o vedenie de vis. DEȘLIU, M. 36. DLRLC
    • format_quote Numai dorul mai colindă, Dorul tînăr și pribeag. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
    • format_quote Și în jur parcă-mi colindă dulci și mîndre primăveri. EMINESCU, O. I 31. DLRLC
    • format_quote O vedeai colindînd din casă-n casă cu desagii pe umeri... cerșind. SANDU-ALDEA, D. N. 187. DLRLC
    • format_quote Avu timp destul să colinde după focul care-i trebuia. ISPIRESCU, L. 202. DLRLC
    • format_quote Colindînd... după ajutoare pe la casele oamenilor, au căpătat de la un om o bucățică de pîne. SBIERA, P. 177. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A străbate, a cutreiera, a bate un drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O săptămînă... am colindat munții Apuseni pe Valea Arieșului. C. PETRESCU, S. 225. DLRLC
      • format_quote Dacă colindă o mare parte din oraș, ajunse la o fierărie. ISPIRESCU, L. 136. DLRLC
      • format_quote Am umblat, Am cercetat, Sate, orașe-am colindat. TEODORESCU, P. P. 110. DLRLC
      • format_quote poetic Printre zăbrele văzu luna plină colindînd răpede fața senină și albastră a cerului. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv figurat Duce, purta. DLRLC
      sinonime: duce purta
      • format_quote Vîntul își colindă vuietul de toamnă. DELAVRANCEA, S. 140. DLRLC
etimologie:
  • colindă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.