12 definiții pentru presta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare.

presta [At: BARIȚIU, ap. DLR / Pzi: ~tez / E: lat prestare, it prestare] 1 vi (Îvr; udp „la”) A participa. 2 vt A desfășura diverse feluri de munci, de activități, de servicii etc., în mod sistematic, organizat. 3 vt (Îe) A ~ un jurământ A depune un jurământ în condițiile prevăzute de lege sau de uz. 4 (Înv; spc; d. vasali; îe) A ~ omagiu (sau jurământ de credință) A depune jurământul de credință și supunere către suzeranul său.

PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare.

PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A depune, a îndeplini, a desfășura o activitate. Angajatului nu i se va putea cere să presteze o muncă care să nu corespundă aceleia pentru care s-a angajat. COD. M. 10. ◊ Expr. (Învechit) A presta (un) jurămînt = a depune un jurămînt în condițiile prevăzute de lege.

PRESTÁ vb. I. tr. A depune, a desfășura o activitate. [< lat. praestare, cf. it. prestare].

PRESTÁ vb. tr. a depune, a desfășura o activitate. (< lat. praestare)

A PRESTÁ ~éz tranz. (munci, activități) A efectua în virtutea unei obligații sau în calitate de datorie. /<lat. praestare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză

prestá vb., ind. prez. 1 sg. prestéz, 3 sg. și pl. presteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRESTÁ vb. 1. v. desfășura. 2. v. efectua. 3. v. depune.

PRESTA vb. 1. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde. (~ acolo o muncă utilă.) 2. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a satisface. (A ~ serviciul militar.) 3. a depune. (A ~ un jurămînt.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prestá (prestéz, prestát), – A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. Lat. praestare (sec. XIX). Numai în formula a presta jurămînt „a jura”, din fr. prêter serment.Der. prestanță, s. f., din fr. prestance; prestați(un)e, s. f., din fr. prestation.

Intrare: presta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • presta
  • prestare
  • prestat
  • prestatu‑
  • prestând
  • prestându‑
singular plural
  • prestea
  • prestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prestez
(să)
  • prestez
  • prestam
  • prestai
  • prestasem
a II-a (tu)
  • prestezi
(să)
  • prestezi
  • prestai
  • prestași
  • prestaseși
a III-a (el, ea)
  • prestea
(să)
  • presteze
  • presta
  • prestă
  • prestase
plural I (noi)
  • prestăm
(să)
  • prestăm
  • prestam
  • prestarăm
  • prestaserăm
  • prestasem
a II-a (voi)
  • prestați
(să)
  • prestați
  • prestați
  • prestarăți
  • prestaserăți
  • prestaseți
a III-a (ei, ele)
  • prestea
(să)
  • presteze
  • prestau
  • presta
  • prestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)