17 definiții pentru decădea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECĂDEA, decad, vb. II. Intranz. 1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – Pref. de- + cădea (după fr. déchoir). Cf. it. decadere.

decădea vi [At: HELIADE, O. II, 249 / Pzi: ~cad / E: de4 + cădea, cf fr déchoir] (D. lucruri sau d. oameni) 1 A ajunge dintr-o stare superioară într-una inferioară. 2-3 A-și pierde (prestigiul sau) valoarea. 4 A fi în declin Si: a regresa. 5 (D. oameni) A ajunge într-o stare (morală) degradantă Si: a se declasa, a se deprava. 6 (Jur; îe) A ~ din drepturi A pierde un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau a unor formalități.

DECĂDEA, decad, vb. II. Intranz. 1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – De4- + cădea (după fr. déchoir). Cf. it. decadere.

DECĂDEA, decad, vb. II. Intranz. 1. A ajunge într-o stare (materială, socială, politică) mai rea (decît aceea în care a fost), a ajunge rău; a fi în declin, a da îndărăt, a regresa. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea cnezatul de Halici decade. IST. R.P.R. 75. ♦ A ajunge într-o stare morală degradantă, a se deprava, a deveni vicios, stricat. 2. (Jur.; în expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept, prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități.

DECĂDEA vb. II. intr. A cădea, a ajunge într-o stare inferioară, mai rea (decît înainte), a ajunge rău; a slăbi, a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ◊ A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. [P.i. decad. / < de- + cădea, după it. decadere].

DECĂDEA vb. intr. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ◊ a se deprava. ♦ (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. (după it. decadere)

A DECĂDEA decad intranz. 1) A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a regresa. 2) A ajunge în stare de declin moral; a degrada; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia; a degenera. /de + a cădea

decădeà v. a cădea mai jos, a merge spre cădere sau ruină.

*decád, -căzút, a -cădeá v. intr. (de și cad, după fr. déchoir. V. cad). Scad, perd tăria, valoarea morală orĭ stima lumiĭ: prăvălia cutare a decăzut, caracteru acestuĭ om a decăzut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decădea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decad, 2 sg. decazi, 3 sg. decade; conj. prez. 1 sg. să decad, 3 să deca; imper. 2 sg. afirm. decazi; ger. decăzând; part. decăzut

decădea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decad, 1 pl. decădem, 2 pl. decădeți, viit. 3 sg. va decădea; conj. prez. 3 decadă; cond. 3 ar decădea; imper. 2 sg. decazi, 2 pl. decădeți, neg. 2 sg. nu decădea; ger. decăzând; part. decăzut

decădea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decad, 1 pl. decădem; conj. prez. 3 sg. și pl. decadă; ger. decăzând; part. decăzut

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECĂDEA vb. 1. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (înv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. v. corupe.

DECĂDEA vb. 1. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (înv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. a (se) corupe, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (A ~ într-un mediu imoral.)[1]

  1. În original, cuv. greșit accentuat: decădea LauraGellner

A decădea ≠ a avansa, a evolua, a înainta, a progresa, a propăși, a se dezvolta

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

decădea (decad, decăzut), vb. – A ajunge într-o stare mai rea, a regresa. Format de la cădea pe baza fr. déchoir sau a lat. decadere.Der. decadent, adj.; decadență, s. f.; decadentism, s. n.

Intrare: decădea
verb (V507)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decădea
  • decădere
  • decăzut
  • decăzutu‑
  • decăzând
  • decăzându‑
singular plural
  • decazi
  • decădeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decad
(să)
  • decad
  • decădeam
  • decăzui
  • decăzusem
a II-a (tu)
  • decazi
(să)
  • decazi
  • decădeai
  • decăzuși
  • decăzuseși
a III-a (el, ea)
  • decade
(să)
  • deca
  • decădea
  • decăzu
  • decăzuse
plural I (noi)
  • decădem
(să)
  • decădem
  • decădeam
  • decăzurăm
  • decăzuserăm
  • decăzusem
a II-a (voi)
  • decădeți
(să)
  • decădeți
  • decădeați
  • decăzurăți
  • decăzuserăți
  • decăzuseți
a III-a (ei, ele)
  • decad
(să)
  • deca
  • decădeau
  • decăzu
  • decăzuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decădea, decadverb

  • 1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În a doua jumătate a secolului al XIII-lea cnezatul de Halici decade. IST. R.P.R. 75. DLRLC
    • 1.1. A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • chat_bubble A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.