opțiuni
  • info

12 definiții pentru cărat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRAT s. n. 1. Acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare). 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. – V. căra.

CĂRAT s. n. 1. Acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare). 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. – V. căra.

cărat1 sn [At: HEM 1639/10 / Pl: ~uri / E: căra] 1 Mutat1. 2 Transport de materiale, obiecte etc. (în cantitate mare). 3 Timp când se cară fânul sau recolta. 4 (Înv) Plată pentru cărăușie.

CĂRAT s. n. Acțiunea de a căra. 1. Transportul unor materiale. Ziua e treieriș, căratul griului la gară, n-avem timp. DUMITRIU, N. 241. Căratul snopilor, căratul de snopi, sau căratul pîinii, se face cu carul. PAMFlLE, A. R. 140. 2. Timpul cînd se cară fînul sau (mai ales) recolta. Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată, Nouă boale Ș-o lingoare, Din arat Pînă-n cărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.

CĂRAT s. n. Acțiunea de a căra. 1. Transportul unor materiale. 2. Timpul cînd se cară fînul sau recolta.

CĂRAT n. 1) v. A CĂRA și A SE CĂRA. 2) rar Timpul când se cară recolta. /v. a (se) căra

cărat n. transport: căratul fânului.

cărát n., pl. urĭ (d. car 3). Acțiunea de a căra mereŭ: căratu lemnelor. V. cărătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărat s. n.

cărat s. n.

cărat s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRAT s. cărare, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (~ul cuiva în spate.)

CĂRAT s. cărare, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (~ cuiva în spate.)

Intrare: cărat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărat
  • căratul
  • căratu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cărat
  • căratului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căratsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ziua e treieriș, căratul grîului la gară, n-avem timp. DUMITRIU, N. 241. DLRLC
    • format_quote Căratul snopilor, căratul de snopi, sau căratul pîinii, se face cu carul. PAMFlLE, A. R. 140. DLRLC
  • 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată, Nouă boale Ș-o lingoare, Din arat Pînă-n cărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. DLRLC
etimologie:
  • vezi căra DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.