12 definiții pentru dus (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUS1 s. n. Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce1.

dus1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 198/2 / V: sf / Pl: ~uri / E: duce] 1-44 Ducere (1-9, 10-45).

DUS1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce.

DUS1 s. n. (Rar) Faptul de a se duce; dorința de a pleca, dor de ducă. Nu te-o fi lovit și pe mătăluță dusul. C. PETRESCU, O. P. II 49.

2) dus n., pl. urĭ. Acțiunea de a saŭ de a te duce de multe orĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUS s. cărare, cărat, ducere, purtare, transport, transportare. (~ rănitului la spital.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cu dus și întors expr. riscant.

Intrare: dus (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dus
  • dusul
  • dusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dus
  • dusului
plural
vocativ singular
plural
dusă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dussubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) duce; dorința de a pleca, dor de ducă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu te-o fi lovit și pe mătăluță dusul. C. PETRESCU, O. P. II 49. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.