11 intrări

Articole pe această temă:

a (interj.)

  • 1. (De obicei repetat sau lungit) Exclamație care exprimă diferite stări emotive:
    surse: DEX '09 sinonime: ah
    • 1.1. surprindere, mirare.
      surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DLRC DER NODEX 2 exemple
      exemple
      • A, dar lîngă sobă s-a mișcat culcușul cățelului. BASSARABESCU, V. 32.
        surse: DLRLC
      • A, te-am prins!
        surse: DEXI
    • 1.2. admirație, entuziasm.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 DLRC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Am așteptat cît am așteptat înghesuit în fund, și-n sfîrșit am auzit: A ! a! și bătăi în palme din toate părțile. Se arătase sus pe movilă vestitul cîntăreț. CARAGIALE, O. I 375.
        surse: DLRLC
      • A, ce rochie frumoasă!
        surse: DEXI
    • 1.3. plăcere, satisfacție.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 NODEX 3 exemple
      exemple
      • Șeful (cordial): Aaa! Am onoarea, dom’profesor. SEBASTIAN, T. 191.
        surse: DLRLC
      • Să ciocnim, giupîne ! Noroc și într-un ceas bun. Amin! (Bea) A!... bun îi! ALECSANDRI, T. I 329.
        surse: DLRLC
      • Ai mâncat ciocolata? – A, a fost foarte bună!
        surse: DEXI
    • 1.4. bucurie răutăcioasă, triumf.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • A! a! bine ți-a făcut!
        surse: DLRLC
    • 1.5. necaz, supărare, durere.
      surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DLRC NODEX un exemplu
      exemple
      • A! ce copil neastîmpărat!
        surse: DLRLC
    • 1.6. întristare, regret.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 NODEX 2 exemple
      exemple
      • A, ce rău îmi pare că nu te-am ascultat!
        surse: DLRLC
      • Ai pierdut banii? – A, asta-i situația!
        surse: DEXI
    • 1.7. indignare, amenințare.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 DLRC DER 3 exemple
      exemple
      • A, tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I 338.
        surse: DLRLC
      • N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. – A, voi ocărîți pre domnul vostru! strigă acesta. NEGRUZZI, S. i 152.
        surse: DLRLC
      • A, din ăștia-mi ești?
        surse: DEXI
  • 2. Exclamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru scăpat din vedere.
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 NODEX sinonime: ah 2 exemple
    exemple
    • A, cît p-aci să uit să-ți povestesc cum s-au petrecut lucrurile.
      surse: DLRLC
    • Ți-ai amintit? – A, asta era!
      surse: DEXI

etimologie:

  • onomatopee
    surse: DEX '09

a (literă)

  • 1. Prima literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 DLRC DE substantiv masculin invariabil substantiv neutru
    • 1.1. De la a (până) la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime; de la alfa la omega.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 expresie
  • 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).
    surse: DEX '09 DLRM DEXI MDA2 DLRC substantiv masculin invariabil
  • 3. Semn grafic pentru această literă (a, A).
    surse: DEXI substantiv masculin invariabil
  • 4. Notație literală pentru sunetul la în țările germanice.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil muzică
  • 5. (Sub forma A) Simbol pentru amper.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil metrologie
  • 6. (Sub forma A) Simbol pentru arie.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil matematică
  • 7. (Sub forma A) Numele unei vitamine.
    surse: DEXI substantiv masculin invariabil chimie
  • 8. (Sub forma A II) Numele unei grupe sangvine.
    surse: DEXI substantiv masculin invariabil medicină
  • 9. Simbol pentru judecățile universal-afirmative.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil logică

etimologie:

a (prep.)

  • 1. Formează numerale distributive; de câte...
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 DLRC DE 3 exemple
    exemple
    • 3 saci a 80 de kg.
      surse: DEX '09 DLRM
    • Trei caiete a un leu.
      surse: DLRLC
    • Două cărți a 100 de pagini.
      surse: DEXI
  • 2. Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului.
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI DLRC DE un exemplu
    exemple
    • A lucra. A vorbi. A citi.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.1. (Precedă infinitivul care are rol de subiect sau de complement în propoziție.
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • I-a dat poruncă ca să-i deschidă toate tronurile cu haine, spre a-și alege. ISPIRESCU, L. 3.
        surse: DLRLC
      • E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune. EMINESCU, O. I 226.
        surse: DLRLC
      • Încă nu apucaseră feciorii a aprinde luminările. ALECSANDRI, T. I 155.
        surse: DLRLC
      • Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450.
        surse: DLRLC
  • 3. Exprimă un raport de comparație sau de asemănare.
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI DLRC NODEX DE 5 exemple
    exemple
    • Miroase a pământ. Miroase a tămâie. Miroase a urs. Miroase a trandafir. Miroase a fân.
      surse: DEX '09 DLRM DEXI DLRC NODEX DE
    • Vîntul venea vîjîind din cîmpii, trecea prin fînețe și țipa cîteodată a pustiu. SADOVEANU, O. I 147.
      surse: DLRLC
    • Aerul mirosea a pămînt ud, a iarbă proaspătă ș-a flori de liliac. VLAHUȚĂ, O. A. 371.
      surse: DLRLC
    • Urcă-te, leică, într-un copaci mare și te uită în toate părțile, doară de vei vedea ceva așa care să semene a sat. ISPIRESCU, L. 336.
      surse: DLRLC
    • Un fir de o mătase albă, subțire, strălucită, ce semăna mai mult a o vie rază de lună... decît a fir de tort. EMINESCU, N. 8.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Construcția prepozițională ce exprimă o presimțire, o prevestire, o amenințare, un raport prezumtiv.
      surse: DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • O adiere rece... șuieră a primejdie. SLAVICI, V. P. 156.
        surse: DLRLC
      • A lupilor potaie... vine... urlînd a moarte. ALECSANDRI, P. A. 222.
        surse: DLRLC
      • Un fel de vultur ce țipă a ploaie. ȘEZ. II 151.
        surse: DLRLC
      • Nu-i a bine. Vremea e a ploaie.
        surse: NODEX
    • 3.2. În semn de...
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI DE 5 exemple
      exemple
      • Fluieră a pagubă.
        surse: DEX '09 DLRM DEXI DE
      • Fața omului se chirci a durere. PREDA, I. 167.
        surse: DLRLC
      • Parcă se coborîse încet o pleoapă, a somn, peste rămășițele de lumină. SADOVEANU, O. V 458.
        surse: DLRLC
      • Sta în loc și fluiera a pagubă. ISPIRESCU, L. 139.
        surse: DLRLC
      • Cîteodată... prea arare... A tîrziu cînd arde lampa. EMINESCU, O. I 106.
        surse: DLRLC
  • 4. Formează, împreună cu substantive precedate de numerale ori de adjective pronominale nehotărâte sau împreună cu pronume nehotărâte, construcții cu valoare de genitiv.
    surse: DLRLC DEXI 2 exemple
    exemple
    • Să le lege de codițele a trei cai neinvățați. RETEGANUL, P. II 40.
      surse: DLRLC
    • Cărțile a doi copii. Simbolul a ceva.
      surse: DEXI
  • 5. Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și a unor substantive și adjective (în care este inclus tot).
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI DLRC un exemplu
    exemple
    • De-a dreapta, de-a baba oarba. Atoatevăzător, atotputernic, atotcuprinzător, atotștiutor. Acasă
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI
  • 6. Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale și prepoziționale, exprimând un raport local.
    surse: DLRLC DE 3 exemple
    exemple
    • De-a curmezișul. De-a latul.
      surse: DLRLC
    • Locomotiva scundă... trăgea încet șase vagoane de-a lungul cîmpiei. DUMITRIU B. F. 5.
      surse: DLRLC
    • Masele grele de păr... o încoronau de-a dreapta și de-a stînga. DUMITRIU, B. F. 37.
      surse: DLRLC
  • 7. Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale, exprimând un raport modal.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • De-a berbeleacul. De-a binelea. De-a gata.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (1.) limba franceză à.
    surse: DEX '09
  • (2.) limba latină ad.
    surse: DEX '09

a(n) (prefix)

  • 1. Element de compunere care indică absența, excluderea etc.
    surse: DEX '09 MDA2 un exemplu
    exemple
    • Amoral, anhidru.
      surse: DEX '09 MDA2
    • 1.1. „Privativ”, „negativ”.
      surse: MDN '00

etimologie:

  • (1.) limba franceză a-.
    surse: DEX '09 DEXI MDA2
  • (1.1.) Cf. limba greacă a-, an-, „fără, lipsit de”.
    surse: DEXI MDN '00

ä

  • 1. (Sub forma Ä) Simbol pentru angström.
    surse: DE metrologie

etimologie:

ångström

  • 1. Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru.
    surse: MDA2 DLRM DEX '09 fizică
  • diferențiere Unitate de măsură pentru lungimi de undă, care se folosește în optică, spectrografie, cristalografie și fizica atomică, egală cu 1/10000 dintr-un micron.
    surse: DN
  • comentariu Å
    surse: DOOM 2 DE simbol

etimologie:

  • (provine) din limba franceză angstrœm.
    surse: DEX '09 DLRM
  • Cf. limba franceză angström.
    surse: DN
  • Cf. Angström – fizician suedez.
    surse: DN

ă

  • 1. A doua literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită).
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM substantiv masculin invariabil

etimologie:

â

  • 1. A treia literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09
  • 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă, nerotunjită).
    surse: DEX '09

etimologie:

229 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

a5 arp [At: DA / E: nct] Înlocuiește numele obiectului posedat.

a2 pp [At: DOSOFTEI, V. S. 12/1 / E: lat ad] La.

a prep.1. (Înv.) Exprimă o relație spațială (cu sau fără ideea de mișcare): șezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi). – 2. (Înv.) Exprimă o relație temporală sau instrumental-modală: sîmbătă a prînzul cel mare (N. Costin). – 3. (Înv.) De la sensul spațial s-a dezvoltat un sens cauzal: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei). – 4. Exprimă o relație de identitate, fie reală, fie presupusă: cîinii latră a om străin (N. Gane). – 5. Însoțește inf. scurt și (înv.) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a ști și a putea (nu pot face nimic) și după un pron.rel.-inter. (n-are ce face). – 6. (Înv.) Însoțește gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam). Lat. ad, al cărui rezultat romanic este în general a (Pușcariu 1; Candrea-Dens., 1; REW 136; DAR). Toate întrebuințările din rom. sînt romanice, chiar și gen.-dat.: cf. Pușcariu, Lr., 190 (citat din CIL, XIII, 2483: membra ad duos fratres, rom. membrele a doi frați). A fost înlocuit treptat și astăzi aproape complet, de la. Tendința actuală este de a i se limita folosirea la 4 și 5.

a ! int. exprimă o surprindere sau uimire (mai adesea neplăcută): a! ce om!

A m. întâia literă a alfabetului. In vechiul alfabet românesc, derivat din cel cirilic și în uz până la 1860, ea poartă numele de az. V. az.

a prep. 1. arată o pozițiune exterioară: a casă; fig. a minte; 2. o presimțire: miroase a..., fig. nu-i a bună; 3. modul: merge a lene; 4. precede orice infinitiv, distingându-l de forma-i nominală corespunzătoare: a face în raport cu facere [Lat. AD].

1) *a m. Prima literă și vocală a alfabetului latin (numită alfa în alfabetu gr. și az în cel cirilic), care reprezentă un sunet produs cu gura foarte deschisă și cu limba în stare de repaus: un A, doĭ saŭ doĭ de A. 2) a v. ajutător p. formarea pers. III sing. a perf. compus (lat. habet; it. ha, fr. a): a fost (în nord o fost). 3) a v. ajutător p. formarea viitorului, prescurtare din va. V. va. 4) a (lat. ad, it. a, fr. a) prep. care 1) precede infinitivu: a ști, e greŭ a ști (să știĭ) tot, era gata a-ĭ spune (să-ĭ spună); 2) arată relațiunea, asemănarea ori tendența: miroase a crin, seamănă o [!] vulpe, urlă a pustiŭ, face a răŭ, rațele fac a ploaie, trage a boĭer, (odinioară: ĭeșind a vînat azi: la vînat); 3) arată direcțiunea, locu, timpu saŭ modu și se scrie unită cu substantivu formând adverbe: îmĭ aduc aminte („la minte”), mă duc ori dorm acasă („la casa mea”), amează, amurg, alene; odinioară se scria despărțit: stînd în picioare cu șlicele a (în) mînă (N. Cost. 2,77); 4). exprimă genitivu și dativu adjectivelor și pronumelor nehotărîte și al numeralelor: înaintea a atîtea năroade (atîtor noroade), vorbe a niscaiva oameni, vorbe de la niște oameni, știutor a tot, știutor a toate (a-tot-știutor), tată a doĭ, a treĭ, a opt copiĭ; stăpîn a multe turme, stăpîn a cît pămînt vreĭ; i-a tăiat capul și luĭ, și a treĭ pruncĭ (V. de și de-a). 5) a (lat. illa, de unde vine și ĭa, dînsa) art. care arată genitivu sing. fem.: cartea e a luĭ, a eĭ. Vest. Art. fem. îld. cea: casa a mică, pl. casele ale (saŭ ăle) mici. V. aseară. 6) *a- și în ainte [!] de vocale an-, prefix privativ grecesc uzitat în nomeclatura științifică: aseptic, acatalectic, anorganic, anemic. 7) -a, sufix care se adaugă pronumelor (izolate saŭ neurmate de substantiv) și adverbelor: acestora, oamenilor acestora, nimănuĭa, altuĭa, acuma, aicea. 8) a, interj. de mirare, admirare saŭ exclamare: A! Ce e asta? A! Dac' ar fi așa, bine ar fi! – Unit cu ba (scris mai corect a, ba se întrebuințează la o întrebare saŭ la exprimarea mirăriĭ ori îndoieliĭ: A, ba! Țara pĭere, și baba se pĭaptănă!

AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea.Lat. illum, illam.

Probabil: [...] când cuvântul care îl precedă [...] - cata

AL PARI loc. adv. (Despre un titlu financiar care se vinde sau se cumpără) La valoarea nominală. – Loc. it.

ĂL, A, ăi, ale, adj. pron. dem. (Reg.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.- dat. sg.: ălui, ălei; gen.- dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.

AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea.Lat. illum, illam.

AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee.Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz.Expr. A avea un post (sau o slujbă etc.) = a deține un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet.Expr. A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea un pantalon de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m.Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame.Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a întâmplat nici un rău; b) nu are nici o importanță. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi. Are ce să facă.Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au să vină. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere.

ĂL, A, ăi, ale, adj. dem. (Pop. și fam.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.

VREA, vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a voi, a intenționa. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de...; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. ◊ Expr. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bună voie; constrâns de împrejurări. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să fie, să devină ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. 5. (Mai ales în forma negativa) A putea, a fi în stare. Focul nu vrea să ardă. ♦ (Pop.) A fi gata, pe cale sau pe punctul de... Când vru să moară își chemă feciorii. II. (Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului) Mâine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va să vie.Expr. Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) [Prez. ind. și: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ăi, ei, îi, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veți (pop. ăți, eți, oți), vor (pop. or).Var.: vroí vb. IV] – Lat. *volere.

AL, A, ai, ale, art. 1. (Întrebuințat ca articol posesiv sau genitival înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, cînd cuvîntul care precedă nu are articol enclitic) Mi se făcuse dor de Șebiș... Și mai cu seamă de voi, tovarăși ai copilăriei mele. BENIUC, V. 22. Fiul craiului... iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. Iepele erau ale lui, și cînd le grijea, grijite erau. CREANGĂ, P. 104. Nevasta acestui sărac era muncitoare... iar a celui bogat era pestriță la mațe. CREANGĂ, P. 59. Lung e drumul Clujului, Dar mai lung al dorului; Al Clujului se sfîrșește, Al dorului mă topește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. ◊ (Posesorul e numit înaintea obiectului posedat) D-voastră, cinstiți oaspeți [zise spînul], se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ,. P. 233. Duce-m-aș cu luna-n stele, Nu mă pot de-a mîndrei jele! JARNÎK-BÎRSEANU, D. 88. ◊ (Precedat de un «de» partitiv) Cîtă apă-i pe vîlcele, Sînt tot lacrimi de-ale mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. ◊ Loc. adj. și adv. Al dracului (sau naibii) v. drac, naiba.Expr. De-ale gurii v. g u r ă. 2. (Întrebuințat înaintea numeralelor ordinale, începînd cu «al doilea») Elev în clasa a opta.Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept. CARAGIALE; O. II 208.

Intrare: a (interj.)
aaa
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
a (inv.)
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
aa
interjecție (I10)
Intrare: a (literă)
a (s.m.n.)
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular a a-ul
plural a-uri a-urile
genitiv-dativ singular a a-ului
plural a-uri a-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: a (prep.)
a (inv.)
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
Intrare: a(n) (prefix)
an (pref.)
prefix (I7-P)
a (inv.)
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
Intrare: al
al
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular al a
plural ai, a ale, a
genitiv-dativ singular alui alei, ale
plural alor alor
Intrare: ångström
ångström
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'ångström 'ångströmul
plural 'ångströmi 'ångströmii
genitiv-dativ singular 'ångström 'ångströmului
plural 'ångströmi 'ångströmilor
vocativ singular
plural
å
substantiv masculin (M999) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular å
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
ä
substantiv masculin (M999) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ä
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: avea (verb auxiliar)
avea (verb auxiliar)
verb (V514-aux) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) avea singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) am, aș
a II-a (tu) ai
a III-a (el, ea) a, ar
plural I (noi) am
a II-a (voi) ați
a III-a (ei, ele) au, ar
Intrare: ă
ă
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ă ă-ul
plural ă-uri ă-urile
genitiv-dativ singular ă ă-ului
plural ă-uri ă-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: ăl
ăl
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular ăl a
plural ăi ale
genitiv-dativ singular ălui ălei
plural ălor ălor
Intrare: â
â
substantiv neutru (N24--) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular â â-ul
plural â-uri â-urile
genitiv-dativ singular â â-ului
plural â-uri â-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: vrea (verb auxiliar)
vrea (verb auxiliar)
verb (V517-aux) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vrea singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) voi, oi
a II-a (tu) vei, ei, ăi, oi, îi
a III-a (el, ea) va, o, a
plural I (noi) vom, om
a II-a (voi) veți, eți, ăți, oți, îți
a III-a (ei, ele) vor, or

71 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

A4 prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à.

A3 prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic.Lat. ad.

A5- Element de compunere care indică absența, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var.: an-] – Din fr. a-.

A2 interj. (De obicei repetat) Exclamație care exprimă: surprindere, admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah. – Onomatopee.

A1, a, s. m. 1. Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).[Pl. și: (1, n.) a-uri]

A5- Element de compunere care indică absența, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var.: an-] – Din fr. a-.

A1 s. m. invar. Prima literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită medială). ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.

A2 interj. Exclamație care exprimă: surprindere, admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah (2).

A3 prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic.Lat. ad.

A4 prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à.

A2 interj. (Adesea lungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă diferite stări emotive: a) surprindere, mirare. A, dar lîngă sobă s-a mișcat culcușul cățelului. BASSARABESCU, V. 32; b) admirație, entuziasm. Am așteptat cît am așteptat înghesuit în fund, și-n sfîrșit am auzit: A ! a! și bătăi în palme din toate părțile. Se arătase sus pe movilă vestitul cîntăreț. CARAGIALE, O. I 375; c) plăcere, satisfacție. Șeful (cordial): Aaa! Am onoarea, dom’profesor. SEBASTIAN, T. 191. Să ciocnim, giupîne ! Noroc și într-un ceas bun. Amin! (Bea) A!... bun îi! ALECSANDRI, T. I 329; d) bucurie răutăcioasă, triumf. A! a! bine ți-a făcut! e) necaz, supărare. A! ce copil neastîmpărat! f) întristare, regret. A, ce rău îmi pare că nu te-am ascultat! g) indignare, amenințare. A, tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I 338. N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt.A, voi ocărîți pre domnul vostru! strigă acesta. NEGRUZZI, S. i 152. 2. Exclamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru scăpat din vedere. A, cît p-aci să uit să-ți povestesc cum s-au petrecut lucrurile.

A1 s. m. invar. Prima literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită, cea mai deschisă din seria medială. ◊ Expr. De la a (pînă) la z = de la început pînă la sfîrșit; de la alfa la omega.

A3 prep. 1. (Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului) A vorbi. A citi. ◊ (Precedă infinitivul care are rol de subiect sau de complement în propoziție) I-a dat poruncă ca să-i deschidă toate tronurile cu haine, spre a-și alege. ISPIRESCU, L. 3. E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune. EMINESCU, O. I 226. Încă nu apucaseră feciorii a aprinde luminările. ALECSANDRI, T. I 155. Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Vîntul venea vîjîind din timpii, trecea prin finețe și țipa cîteodată a pustiu. SADOVEANU, O. I 147. Aerul mirosea a pămînt ud, a iarbă proaspătă ș-a flori de liliac. VLAHUȚĂ, O. A. 371. Urcă-te, leică, într-un copaci mare și te uită în toate părțile, doară de vei vedea ceva așa care să semene a sat. ISPIRESCU, L. 336. Un fir de o mătase albă, subțire, strălucită, ce semăna mai mult a o vie rază de lună... decît a fir de tort. EMINESCU, N. 8. ◊ (Construcția prepozițională exprimă o presimțire, o prevestire, o amenințare) O adiere rece... șuieră a primejdie. SLAVICI, V. P. 156. A lupilor potaie... vine... urlînd a moarte. ALECSANDRI, P. A. 222. Un fel de vultur ce țipă a ploaie. ȘEZ. II 151. ♦ În semn de... Fața omului se chirci a durere. PREDA, I. 167. Parcă se coborîse încet o pleoapă, a somn, peste rămășițele de lumină. SADOVEANU, O. V 458. Sta în loc și fluiera a pagubă. ISPIRESCU, L. 139. Cîteodată... prea arare... A tîrziu cînd arde lampa. EMINESCU, O. I 106. 3. (Formează, împreună cu substantive precedate de numerale ori de adjective pronominale nehotărîte sau împreună cu pronume nehotărîte, construcții cu valoare de genitiv) Să le lege de codițele a trei cai neinvățați. RETEGANUL, P. II 40. ◊ (Intră în compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. Atotștiutor. 4. (Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale și prepoziționale, exprimînd un raport local) De-a curmezișul. De-a latul.Locomotiva scundă... trăgea încet șa e vagoane de-a lungul cîmpiei. DUMITRIU B. F. 5. Masele grele de păr... o încoronau de-a dreapta și de-a stînga. DUMITRIU, B. F. 37. ♦ (Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale, exprimînd un raport modal) De-a berbeleacul. De-a binelea. De-a gata.

A4 prep. (Cu sens distributiv, precedînd numerale) De cîte... Trei caiete a un leu.

A1 s. m. invar. Prima literă a alfabetului și sunetul corespunzător. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit.

A3 prep. 1. (Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ ♦ În semn de... Fluiera a pagubă (ISPIRESCU). 3. (Servește la alcătuirea unor construcții corespunzătoare genitivului). Atoateștiutor. ◊ (Intră în compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. ♦ (Cu valoare de articol posesiv) Să le lege de codițele a trei cai neînhămați (RETEGANUL). 4. (Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale și prepoziționale) De-a dreapta.Lat. ad.

A2 interj. 1. Exclamație care exprimă diferite stări emotive: surprindere; admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare etc. 2. Exlamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru omis.

A4 prep. (Introduce un numeral distributiv) De câte... 3 saci a 80 kg.Fr. à.

a3 interj. 1 Exclamație prin care se exteriorizează diferite stări emotive: a) Surprindere. A, te-am prins! b) Admirație. A, ce rochie frumoasă! c) Satisfacție. Ai mâncat ciocolata? – A, a fost foarte bună! d) Regret. Ai pierdut banii? – A, asta-i situația! e) Indignare. A, din ăștia-mi ești?; ah. 2 Exclamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru omis. Ți-ai amintit? – A, asta era! • /onomat.

a5 prep. Intră în compunerea numeralelor distributive. Două cărți a 100 de pagini. • / <fr. à.

a1 s.m. invar. I 1 Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (vocală medială, deschisă, nerotunjită). 3 Semn grafic pentru această literă (a, A). II 1 (muz.) Notație literală pentru sunetul la în țările germanice. 2 (metr.) Simbol pentru amper. 3 (mat.) Simbol pentru arie. 4 (chim.) Numele unei vitamine (A). 5. (med.) Numele unei grupe sangvine (A II). 6. (log.) Simbol pentru judecățile universal-afirmative.

a2- Element de compunere „fără“, ”lipsit de“. • și an-. /<fr. a-, an-; cf. gr. ά- άν- „fără, lipsit de“.

a4 prep. 1 Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului. A citi. 2 Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale, a unor substantive și adjective în structura cărora este inclus tot și în numirea unor jocuri de copii. Ex. Acasă, de-a dreapta, de-a baba oarba. 3 Exprimă un raport de comparație sau de asemănare. Miroase a tămâie. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 4 Se utilizează pentru a exprima genitivul unor numerale sau al unor pronume și adjective pronominale nehotărâte. Cărțile a doi copii. Simbolul a ceva. • /lat. ad.

a1 (literă) s. m. / s. n., pl. a / a-uri

a4 i [At: MARCOVICI, C / V: aa, aha1 / E: fo] Sunet reflex care exprimă: 1 Mirare. 2 Admirație. 3 Entuziasm. 4 Satisfacție. 5 Plăcere. 6 Durere. 7 Necaz. 8 Supărare. 9 Regret. 10 Indignare. 11 Reamintire bruscă a ceva uitat.

a6- [At: DEX2 / E: fr a-] 1-2 Element de compunere care indică absența, excluderea etc.

a1 sm [At: DA / E: lat a] 1 Prima literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială). 3 (Fam; îe) De la ~ la z De la început până la sfârșit. 4 (Fam; îae) în întregime.

a3 pp [At: DA ms / E: fr á] De câte.

a1 s.m. invar. Prima literă a alfabetului limbii române și sunetul notat cu această literă.

a2 interj. Exclamație prin care se exprimă surpriză, admirație, entuziasm, sau necaz, supărare, indignare etc.

a4 (Urmat de numerale) De cîte...: cinci monede a trei lei.

a3 prep. 1. Precedă infinitul: a citi. 2. Stabilește un raport de comparație: miroase a urs. 3. Formează locuțiuni: de-a dreapta.

a interj. – Exprimă surpriză, cu un sens secundar de mirare sau de indignare. Creație expresivă.

A1 prep. 1) (exprimă raport de identificare sau de asemănare) Miroase a trandafir. 2) (exprimă raport prezumtiv) Nu-i a bine. Vremea e a ploaie. /<lat. ad

A2 interj. (se folosește pentru a exprima: a) bucurie, plăcere, admirație; b) surprindere, mirare; c) durere, întristare, regret, supărare; d) reamintire bruscă). /Onomat.

ÅNGSTRÖM, ångstromi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. – Din fr. angstrœm.

Ă, ă, s. m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]

Â, â, s. m. 1. A treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă, nerotunjită). Pl. și: (1, n.) â-uri]

ÁNGSTROM, angstromi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. – Din fr. angstrœm.

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere (4) mijlocie, nerotunjită (2)).

 s. m. invar. A treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă2 (8), nerotunjită (2)).

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită din seria medială cu deschidere mijlocie.

ANGSTRÓM, angstromi, s. m. (Fiz.) Unitate de lungime egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. – Fr. angstrœm.

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului și sunetul corespunzător.

!'ångström (unitate de măsură) (înv.) (sued.) (ång-ström) s. m., pl. 'ångströmi; simb. Å

ă1 (literă) s. m. / s. n., pl. ă / ă-uri

â (literă) s. m. / s. n., pl. â / â-uri

ángstrom s. m. (sil. ang-), pl. ángstromi; simb. Å

va să zícă (vrea să însemne) vb. + vb.

Normă ortografică modificată, vezi DOOM 2. - gall

ángstrom sm [At: DEX2 / P: eng-ștrom / Pl: ~i / E: fr angstroem] (Fiz) Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru.

ANGSTRÓM s.m. Unitate de măsură pentru lungimi de undă, care se folosește în optică, spectrografie, cristalografie și fizica atomică, egală cu 1/10000 dintr-un micron. [Pl. -mi. / Cf. fr. angström, cf. Angström – fizician suedez].

A-/AN- pref. „privativ, negativ”. (< fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)

ÁNGSTROM s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu 1/10000 dintr-un micron. (< fr. angström)

Adică 1 angström = 10-10 m - raduborza

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

A3 (‹ fr.) prep. (Urmat de numerale) De cîte... 3 caiete a 2 lei.

Ä s. m. (METR.) Simbol pentru angström.

A2 (lat. ad „către”) prep. 1. Precede infinitivul: a merge. 2. Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale: de-a lungul, de-a dreapta. 3. Exprimă un raport de asemănare, de identificare: miroase a fîn. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă.

A1 s. m. invar. 1. Prima literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită medială). 2. (LOG.) Simbol pentru judecata universal-afirmativă. V. pătratul logic. 3. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul la. 4. (METR.) Simbol pentru amper. 5. (MAT.) Simbol pentru arie.