12 definiții pentru aprioric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aprioric, ~ă a, av [At: DAMÉ / P: ~pri-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: a priori + ~(i)c, după ger apriorisch] 1-2 av, a (Flz) (Într-un mod) independent de experiență, bazat numai pe rațiune Si: a priori.

APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – Din germ. apriorisch.

APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – Din germ. apriorisch.

APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -e, adj. (În teoria falsă, idealistă a cunoașterii formulată de Leibniz și Kant, care presupune existența rațiunii pure) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. D-l Duhring socotește de asemenea că poate construi întreaga matematică pură, asemeni formelor de bază ale existenței, în mod aprioric, adică din cap, fără să se folosească de experiențele pe care ni le oferă lumea exterioară. ENGELS, A. 45. – Pronunțat: -pri-o-.

APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -e, adj. (În teoria idealistă a cunoașterii formulată de Leibniz și Kant, care presupune existența rațiunii pure) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – După germ. apriorische.

APRIÓRIC, -Ă adj. Anterior oricărei experiențe, fundat exclusiv pe speculațiile abstracte ale rațiunii. [Cf. germ. apriorisch].

APRIÓRIC, -Ă adj. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune. (< germ. apriorisch)

APRIÓRIC ~că (~ci, ~ce) Care nu este bazat pe experiență; anterior oricărei experiențe; bazat numai pe rațiune. [Sil. a-pri-o-] /<germ. apriorisch

*aprióric și aprioríst, -ă adj. (germ. aprioristisch). Barb. A priori (lat. „din ainte”, adică „în ainte de a cerceta”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aprióric (a-pri-o-) adj. m., pl. apriórici; f. apriórică, pl. apriórice

aprióric adj. m. (sil. -pri-o-), pl. apriórici; f. sg. apriórică, pl. apriórice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APRIÓRIC adj. (FILOZ.; la Kant) transcendental. (Principii ~.)

APRIORIC adj. (FILOZ.; la Kant) transcendental. (Principii ~.)

Intrare: aprioric
aprioric adjectiv
  • silabație: a-pri-o-ric
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprioric
  • aprioricul
  • aprioricu‑
  • apriorică
  • apriorica
plural
  • apriorici
  • aprioricii
  • apriorice
  • aprioricele
genitiv-dativ singular
  • aprioric
  • aprioricului
  • apriorice
  • aprioricei
plural
  • apriorici
  • aprioricilor
  • apriorice
  • aprioricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aprioric

  • 1. filosofie Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: transcendental un exemplu
    exemple
    • D-l Duhring socotește de asemenea că poate construi întreaga matematică pură, asemeni formelor de bază ale existenței, în mod aprioric, adică din cap, fără să se folosească de experiențele pe care ni le oferă lumea exterioară. ENGELS, A. 45.
      surse: DLRLC

etimologie: