7 definiții pentru obținut

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBȚINE, obțin, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obtinere (după ține).

OBȚINE vb. III. tr. A dobîndi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțin, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține].

A OBȚINE obțin tranz. A căpăta prin anumite eforturi; a dobândi; a contracta. /<fr. obtenir, lat. obtinere

*obțín și -țíŭ, -út, a -eá și -e v. tr. (lat. ob-tinére, d. tenére, a ținea. – Se conj. ca țin). Capăt, primesc, dobîndesc pin merit orĭ favoare: obțin un premiŭ, obțin ĭertare, pin altoire obținem fructe maĭ bune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțin, 2 sg. obții, 1 pl. obținem, 2 pl. obțineți; conj. prez. 3 să obțină; ger. obținând; part. obținut

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBȚINE vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobândi. 8. a căpăta, a câștiga, a dobândi. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaște, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. v. întruni. 12. v. lua.

Intrare: obținut
obținut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obținut
  • obținutul
  • obținutu‑
  • obținu
  • obținuta
plural
  • obținuți
  • obținuții
  • obținute
  • obținutele
genitiv-dativ singular
  • obținut
  • obținutului
  • obținute
  • obținutei
plural
  • obținuți
  • obținuților
  • obținute
  • obținutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obține, obținverb

  • 1. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Își făcuse planul să obțină un pașaport pe numele lui Badea și al Frusinei. GALACTION, O. I 143. DLRLC
    • format_quote Aș fi foarte mulțămită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. ALECSANDRI, T. 1318. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.