22 de definiții pentru îndemână

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDEMÂ adv. Ușor, comod, lesnicios. ◊ Loc. adv. și prep. La îndemână (sau la îndemâna) cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. [Var.: îndămâ adv.] – În + de4 + mână.

îndemâ [At: VARLAAM, C. II, 84 / V: ande~, ~dăm~ / E: în + de + mână] 1 av Alături. 2 av (Îlav) La ~ Accesibil. 3-4 av (Îal) Ușor (de folosit sau) de obținut. 5 av (Îal) În imediata apropiere. 6 av (Îlpp) La ~na cuiva La dispoziția cuiva. 7 av Comod. 8 av Ușor. 9 av (Înv; îe) A-i face cuiva ~ A-i ușura munca. 10 av Favorabil. 11 av Potrivit. 12 av Bine. 13 av (Îe) A nu-i fi cuiva ~ A nu se simți în largul său. 14 av (înv; îe) A da (sau a sta) ~ A se ivi o ocazie favorabilă. 15 a (Mol) Prielnic. 16 sf (Înv) Favoare. 17 sf (Înv) Prilej favorabil. 18 sf (Înv) Ajutor. 19 sf (Înv) Îndemânare (8). 20 sf (Înv) Nepotrivire. 21 sf (Înv) Indispoziție. 22 sf (Înv) Slăbiciune.

ÎNDEMÂ adv. Ușor, comod, lesnicios. ◊ La îndemână sau (loc. prep.) la îndemâna cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. [Var.: îndămâ adv.] – În + de4 + mână.

ÎNDEMÂNĂ adv. Ușor; comod; lesnicios. ◊ La ~ la dispoziție; accesibil. /în + de + mână

îndemână f. 1. în mână: să-ți ții paloșul îndemână ISP.; 2. la dispozițiune: nu am cartea la îndemână; 3. fig. comod: vremea este îndemână, prilejul favoritor NEGR. [Lat. INDU MANU].

ÎNDĂMÂ adv. v. îndemână.

ÎNDĂMÂ adv. v. îndemână.

îndămâ av, sf vz îndemână

ÎNDEMÎ adv. (Mai ales în legătură cu verbele «a fi», «a se afla», «a avea») Ușor, comod, bine. Nu-i era îndemînă în camera asta. BART, E. 347. Mie nu-mi vine îndemînă să scriu decît acasă la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 443. ◊ Loc. adv. La (regional de) îndemînă sau (loc. prep.) la îndemîna (cuiva) = accesibil, în imediată apropiere, ușor de folosit, de obținut, de întrebuințat; la dispoziție. Tineretul de astăzi are la îndemînă atîta literatură bună, încît își poate potoli în voie setea cititului. SADOVEANU, E. 47. Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36. Se puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe și vreo doi bani ce avea de-ndemînă. RETEGANUL, P. V. 68. – Formă gramaticală: (în loc. prep.) îndemîna. – Variantă: îndămî (HOGAȘ, M. N. 167, CREANGĂ, A. 26, NEGRUZZI, S. I 116) adv.

îndemî și îndămî adv. (în, de și mînă). A avea îndemînă (rar) saŭ (maĭ des) la îndemînă, a avea ceva la dispozițiune, lîngă mînă, gata de apucat (banĭ, arme, cărțĭ). A-țĭ fi îndemînă, a te simți bine la trup orĭ la suflet. S. f., pl. ĭ. Vechĭ. Ocaziune, îndatorire. – Vechĭ scris și preîndemînă saŭ prindemînă: vreme prindemînă, vreme potrivită, favorabilă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndemâna2 (la ~) loc. prep.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDEMÎ adv. comod, lesne, ușor. (Îi e mai ~ să meargă cu trenul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îndemînă adv.1. Care poate fi ușor obținut, accesibil. – 2. Comod, ușor, lesnicios. – 3. Oportun, potrivit, prielnic. – 4. (S. f., înv.) Favoare, hatîr. De la mînă, comp. cu în- și de, cf. amînă. Der. neîndemînă, adv. (greu accesibil; s. f., înv., dificultate, descumpănire); îndemînos, adj. (accesibil, ușor); îndemîna, vb. (a netezi calea, a face posibil; a ușura, a înlesni; a ajuta, a sprijini; a împrumuta); îndemînatic, adj. (iscusit; comod; favorabil); neîndemînatic, adj. (lipsit de dibăcie, greoi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îndămână, (îndemână), adv. – De ajutor, de sprijin: „Și eu-s slabă și bătrână / Și n-am fată de-ndemână” (Papahagi, 1925: 226). – Din în- + de + mână (Scriban, DER, DEX, MDA).

Intrare: îndemână
îndemână adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • îndemâ
  • ‑ndemâ
îndămână adverb
adverb (I8)
  • îndămâ
  • ‑ndămâ
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndemâadverb

  • 1. Bine, comod, lesne, lesnicios, ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu-i era îndemînă în camera asta. BART, E. 347. DLRLC
    • format_quote Mie nu-mi vine îndemînă să scriu decît acasă la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 443. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială locuțiune prepozițională La îndemână (sau la îndemâna) cuiva = în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. DEX '09 DLRLC
      sinonime: accesibil
      • format_quote Tineretul de astăzi are la îndemînă atîta literatură bună, încît își poate potoli în voie setea cititului. SADOVEANU, E. 47. DLRLC
      • format_quote Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36. DLRLC
      • format_quote Se puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe și vreo doi bani ce avea de-ndemînă. RETEGANUL, P. V. 68. DLRLC
  • comentariu locuțiune prepozițională Formă gramaticală: îndemîna. DLRLC
etimologie:
  • În + de (1.) + mână DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.