11 intrări

400 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

I1, i, s. m. 1. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (cea mai închisă vocală, nerotunjită, din seria anterioară). ◊ Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative. [Pl. și: (1, n.) i-uri]

I2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc. – Onomatopee.

I2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc. – Onomatopee.

i1 smi 1 A unsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet notat cu litera i1 (1), vocală închisă, nerotunjită, din seria anterioară. 3 (Îe) A pune punctul pe ~ A reda esențialul într-o discuție. 4 (Îae) A sublinia faptele semnificative. etimologie lipsă în original

i3 i [At: ALECSANDRI, T. 10 / E: fo] (Are) Exprimă: 1 Surprindere. 2 Mulțumire. 3 Bucurie. 4 Admirație. 5 Dezaprobare.

i2 c [At: PSALT. SCH. 39 / E: vsl и] (Slî; liv) Și.

I1 s. m. invar. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (cea mai închisă (8) vocală, nerotunjită (2), din seria anterioară (3)). ◊ Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative.

I1 s. m. invar. A zecea literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită, cea mai închisă din seria anterioară. ◊ Expr. A pune punctul pe i = a adăuga, într-o discuție, elementul esențial; a da o explicație clară și justă.

I3 interj. (Uneori lungit sau repetat) Exclamație care exprimă un sentiment de surprindere, de mulțumire, de bucurie, de admirație, de dezaprobare, regret, uimire sau o stare psihică provocată de o amintire venită pe neașteptate. I... tată, și d-ta... iar îi răzgîi... o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, V. V. 236. Ii, tată, răspunse fiul de împărat carele se roșise ca o sfeclă, cum de mă osîndești astfel ca pe un vinovat de codru. ISPIRESCU, L. 367. Iii, păcat! CARAGIALE, O. I 48. I, doamne! mulți cuconași zăresc eu aici. ALECSANDRI, T. I 104.

I2 conj. (Învechit; folosit pe vremuri în stilul de cancelarie) Și. Mai multe giuvaieruri i argintării. ALECSANDRI, T. 1353.

I interj. (se folosește pentru a exprima un sentiment de admirație, mirare, uimire). / Onomat.

i int. exprimând o mulțumire deplină: i! tare îmi pare bine!

i conj. pop. și (în vechiul stil de cancelarie): dovezi i mărturii AL. [Slav. I].

1) i m. A noŭa literă a alfabetuluĭ și care reprezentă a treĭa vocală, care are sunetu cel maĭ înalt: un i, doĭ i saŭ doĭ de i. Fig. A pune punctu pe i, a te explica exact și fără considerațiunĭ.

3) i, interj. de bucurie: i! (saŭ, maĭ bine, iiii!) ce noroc!

i, ha și i, haĭ, interj. care arată o bucurie care ar putea veni: i, haĭ! ce bine ar fi să vie!

2) -ĭ pron. m. și f. la dativ sing. Enclitică îld. îĭ: luĭ, eĭ nu-ĭ daŭ nimica.

2) i, pron. personal de pers. III sing. m. și f. la dativ în ainte de le, -l, se: i le dă luĭ saŭ eĭ, i-l dă luĭ saŭ eĭ, i se dă luĭ saŭ eĭ. V. mi, ți, și.

1) -ĭ pron. m. la acuz. pl. Enclitică îld. îĭ: nu-ĭ daŭ pe eĭ.

3) -ĭ verb. Est. Enclitică îld. îĭ (e, este): nu-ĭ nimica.

EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui.Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. ◊ (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.

EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui.Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. ◊ (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage din..., a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost.Expr. Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum spui; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntem); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2] – Din fr., lat. in-.

IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

ÎÎ interj. (Pop. și fam.) Cuvânt folosit pentru a exprima o aprobare, un consimțământ; da. – Onomatopee.

ÎÎ interj. (Pop. și fam.) Cuvânt folosit pentru a exprima o aprobare, un consimțământ; da. – Onomatopee.

VREA, vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a voi, a intenționa. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de...; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. ◊ Expr. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bunăvoie; constrâns de împrejurări. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să fie, să devină ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. 5. (Mai ales în forma negativă) A putea, a fi în stare. Focul nu vrea să ardă. ♦ (Pop.) A fi gata, pe cale sau pe punctul de a... Când vru să moară își chemă feciorii. II. (Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului) Mâine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va să vie. ◊ Expr. Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) [Prez. ind. și: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ăi, ei, îi, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veți (pop. ăți, eți, oți), vor (pop. or).Var.: vroi vb. IV] – Lat. *volere.

el, ea ppr [At: (a. 1521) HURMUZACHI XI, 834 / P și: iel, ia / Pl: ei, ele / E: ml illum, illa] 1-2 Înlocuiește persoana (sau obiectul) despre care se vorbește. 3 (La nominativ) Înlocuiește numele subiectului propoziției, marcând adesea insistența. 4 (Pfm) Soț. 5 (Pfm; îf ea) Soție. 6 (Pop; îf el; euf) Dracul. 7 (Reg; îf el; euf) Șezut. 8 (La genitiv; îf lui, ei, lor; precedat de articolul „al”, „a”, „ai”, „ale”) Înlocuiește numele posesorului. 9 (Pfm; în legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.; îe) Pe-a lui (sau pe-a ei, pe-a lor) După dorința persoanei despre care se vorbește. 10 (Îae) După părerea persoanei despre care se vorbește. 11-13 (Îs) Ai lui (sau ai ei) Persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de persoana despre care se vorbește. 14 (Îs) Ale lui (sau ale ei; sau ale lor) Proprietate a cuiva. 15 (Îas) Preocupările cuiva. 16 (Îas) Obiceiurile cuiva. 17 (Îas) Părerile cuiva. 18-19 (Îas) Capriciile sau toanele cuiva. 20 (La genitiv) Indică posesia. 21 (La genitiv) Indică apartenența. 22 (La genitiv) Indică o valoare partitivă. 23 (Îs) Domnia lui (ori domnia ei sau domniile lor) Si: domnie. 24-25 (La dativ; îf lui, ei, îi, i, lor, le, li) Indică persoana în favoarea sau în detrimentul căreia se realizează o acțiune. 26-27 (La dativ) Înlocuiește numele obiect indirect, arătând persoana (sau obiectul) despre care se vorbește. 28-29 (La acuzativ; îf îl, l-, a, îi, i, le) Înlocuiește numele obiectului direct, indicând persoana (sau obiectul) despre care se vorbește. 30-31 (Îlav) Ei între (ori, reg, ei în de) ei (sau ei în de eiși, sau, reg, ele în de ele) Între ai (sau ale) lor. 32 (Reg; îlav) Ca pe el (sau pe ea, pe ei, pe ele) Așa cum trebuie. 33 (Reg; îlav) Foarte tare. 34 (Pfm; îe) Fie la el (sau la ea, sau la ei) acolo Ducă-se pe pustiu Cf pustiu. corectat(ă)

fi1 vi [At: COD. VOR. 83/13 / V: (pop) hi / Pzi: 1 sunt (pfm îs, prescurtat -s; înv sâmt, sămt, sân, sâm), 2 ești (P: iești), 3 este (P: ieste, prescurtat e, îi, i; înv iaste, ește), 4 suntem (A și: suntem; îrg sâmtem, sintem, simtem), 5 sunteți (A și: sunteți; îrg sănteți, sămteți, sinteți, simteți, A și: simteți, senteți), 6 sunt (pfm îs, prescurtat -s; îrg săntu, sintu, simt, sâmt) / Im: eram (P: ieram), îrg eream (P: ieream) / Ps: 1 fui (reg fusei), 2 fuși (reg fuseși), 3 fu (reg fuse), 4 furăm (înv fumu; reg fuse(ră)m), 5 furăți (înv fuset; reg fuse(ră)ți, 6 fu (înv fure, furu; reg fuse(ră) / Mp: fusesem / Cj: să fiu / Imt: 2 sg fii (negativ nu fi) / Grz: fiind / Par: fost / E: ml sum, *fui, *fire (fieri); formele sum, sunt, suntem, sunteți au fost introduse în limba literară prin Școala latinistă] 1 vp A exista A fi sau a nu fi. 2 vp (În legătură cu o negație; îe) De când sunt (sau ești etc.) De când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume Si: dintotdeauna. 3 vp (Îae) Niciodată. 4 vp (Îe) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... Fie! 5 (Îae) Să zicem că se poate Si: treacă-meargă. 6 vp A se afla într-un anumit loc, la o anumită persoană Cine-i acolo? 7 vp A-și avea originea De unde ești? 8 vp A trăi. 9 vp (D. lucruri, situații, acțiuni etc.) A dura. 10 vp (Îe) Cât e lumea și pământul Totdeauna. 11 vp (În construcții negative; îae) Niciodată. 12 vpim Urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc. Era într-o seară. E mult de atunci. 13 vp A se întâmpla Mi-a spus cum a fost. 14-16 vp (Îe) Ce-o ~,o ~! Exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. 17 (Îe) Fie! Accept să se facă așa cum susții. 18 vp (Îae) Merită! 19 vp (Îe) O ~ Se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! 20 vp (Îe) Așa a fost să fie Așa a trebuit să se întâmple, era imposibil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. 21 vp (Fam; îe) Este? Nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 22 vp A avea prețul, valoarea Si: a costa, a valora. 23 vp (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna. Ce e când ți se bate tâmpla? 24 vp (Îe) A nu ~ bine (sau a bună) A prevesti ceva rău. 25 vc Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Ea este sănătoasă. 26 vc (Îe) A ~ bine de cineva sau a-i ~ cuiva bine A se găsi într-o situație favorabilă. 27 vc (Îae) A avea parte de liniște, de mulțumire. 28 vc (Îe) A ~ cu cineva A fi de partea cuiva (într-o dispută). 29 vc (Pfm; îae) A fi prietenul (-na) logodnicul (-ca) cuiva. 30 vc (Construit cu dativul) împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv Mi-e prieten. 31 vc (Îe) Ce mi-e (sau ți-e etc.) Ce importanță are. 32 vc (Fam; îe) Ți-o (sau i-o etc.) ~ Ajunge! 33 vc (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. 34 vc (Îlv) A-i ~ cuiva drag (cineva sau ceva) A-i plăcea (cineva sau ceva). 35 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) (Urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) Îmi pasă. 36 vc (Îae) Îmi vine (greu sau ușor). 37 vc (Îae) Sunt interesat. 38 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) Mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu... ). 39 veim (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma în mod necesar (să se facă). Când a fost să plece. 40 vc (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea să... 41 veim (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A se afla pe punctul de a... Era să moară. 42 veim (Urmat de un supin) A trebui E ceva de făcut. 43 va Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive Faptele sunt cunoscute. 44 va Formează, cu viitorul I, viitorul anterior Voi fi plecat 45 va Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional N-ar mai fi plecat. 46 va Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului Să fi spus. 47 va Cu infinitivul formează perfectul infinitivului Se poate lăuda a fi învățat totul. 48 va Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect Să se fi aflând mulți în lume? 49 va Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect Te-ai fost dus. corectat(ă)

fi2 i [At: ALECSANDRI, ap. CADE / E: i] Exclamație care redă o surpriză neplăcută.

fie2 [At: VARLAAM, C. 46 / E: ml fiat] 1 av Bine! Vino și tul Fie! Voi veni! 2 i (Înv) Amin! 3 i Nu-i păcat! 4 i (Îvp) Măi! 5 c (În corelație cu sine însuși sau cu „ori” și „sau”, introduce o prepoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 6 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Chiar (și) 7 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Măcar. 8 Element de compunere cu care se formează câteva adverbe și pronume nehotărâte, cărora le dă sensul de „ori”, și „ori-și-”, (înv) „veri-” Si: fiecare, fiecum. 9 av (Îlav) ~ în ce chip Oricum.

iod1 sn [At: IORGA, N. R. A. I, 255 / Pl: (rar) ~uri / E: fr iode] Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, întrebuințat în medicină. 2 (Îe) Tinctură de ~ Soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea plăgilor.

î smi 1 A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2 Vocală închisă, nerotunjită, din seria medială. 3 Sunet î (2), notat cu litera î (1) când apare la începutul sau la sfârșitul cuvintelor ori într-un derivat cu prefix de la o bază începând cu litera î.

miza vt(a) [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~zez / E: fr miser] 1 A depune ca miză1. 2 A juca pe... 3 (Fig) A se bizui pe...

mugitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: (înv) ~iu, ~găt~ / Pl: ~i, ~oare / E: mugi + -tor] 1 (D. unele animale) Care mugește (1). 2 (Pan; d. elemente ale naturii) Care mugește (5). 3 (Pan; d. instrumente muzicale) Care mugește (6).

va1 [At: VARLAAM, C. 3832 / E: pzi 3 sg (formă pop) vrea] Element de compunere care a servit (într-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (undeva, cândva) sau a unor pronume (cineva, careva), cărora le imprimă o nuanță nehotărâtă.

va2 viu [At: JIPESCU, O. 56 / E: ml vadit] (Pfm; îe) Mai ~ 1 Mai așteaptă. 2 Mai este (mult) până acolo. 3 Mai trece vreme până atunci.

voi1 [At: (ante 1550) CUV. D. BĂTR. II, 424/14 / D: vo (înv) vo, voă, voî, voo, vooa (S și: voah), voao, voaă, voaî, (reg) vouo, vo, voa, voa), (-v, înv, ve), vi / Ac: (pe) voi, (-v, reg, ve) / E: ml vos] 1 ppr Înlocuiește numele persoanelor cărora li se adresează vorbitorul sau al grupului în care este inclusă persoana căreia i se adresează vorbitorul. 2 ppr (Pan; mai ales în literatura lirică) Înlocuiește numele unor ființe, obiecte, fenomene etc. personificate, pe care le invocă cineva. 3 ppr (La nominativ) Așezat înainte predicatului, îndeplinește funcția de subiect, marcând adesea insistența Voi plecați, nu ei. 4 ppr (La dativ; îf vouă, vă, v-, vi; așezat înainte sau, îvp, după predicat) Îndeplinește funcția de complement indirect Vouă v-am scris. Vouă vi le-a dat cadou. (Îvp) Să ajute voao. 5 ppr (Pop; la dativ; îf neaccentuată vi; urmat de un pronume personal, cu excepția femininului o) Are valoare de dativ etic Acuși vi-l arunc de aici. 6 ppr (La acuzativ; îf accentuată precedat de pp „pe”, înv, „pre”, însoțit de una dintre formele neacentuate , v-, sau îf neaccentuată vă, v-) Îndeplinește funcția de complement direct Pe voi v-a trimis. Vă așteaptă colegii. (Îvp) Voi da pre voi în mâna vrăjmașilor voștri. 7 ppr (La acuzativ; îf accentuată; precedat de diverse prepoziții sau adverbe) Îndeplinește funcția de atribut, de complement indirect, de complement circumstanțial Va fi prieten pentru voi. M-am gândit la voi. S-a îndreptat spre voi. 8 ppr (Îlav) (Pe) la ~ În casa voastră. 9 ppr (Îal) În familia voastră. 10 ppr (Îal) În localitatea voastră. 11 ppr (Îal) În părțile voastre. 12 ppr (Îal) În țara voastră. 13 ppr (La vocativ; adesea urmat de vocative sau de determinări atributive) Desemnează persoanele cărora locutorul li se adresează Voi, cei din spate, apropiați-vă! 14 prf (La dativ și la acuzativ; îf neaccentuate , v- sau vi) Îndeplinește funcția de subiect Vă aduceți aminte de el. Nu cred că vi le puteți imagina. 15 aps (La dativ; îf neaccentuată , v- sau vi) Indică posesiunea V-ați luat cartea. Vi se aduce prânzul. 16 aps (La dativ; îf neaccentuată , v- sau vi) Indică apartenența Degeaba vă bateți capul. Nu vi se sparg urechile de atâta zgomot? 17 pps (La dativ; îf neaccentuată , v- sau vi) Ține locul unui nume legat de persoanele cărora li se adresează vorbitorul, înlocuind, totodată, numele lor Luați-vă ce vă trebuie. 18 aps (La dativ; îf neaccentuată , v- sau vi) Indică dependența Unde vă sunt prietenii? Chiar și copiii vi-i duceți acolo? 19 pps (La dativ; îf neaccentuată , v- sau vi) Ține locul unui nume aflat într-o relație de dependență cu persoanele cărora li se adresează vorbitorul, înlocuind, totodată, numele lor. [Ce copii frumoși] Să vă trăiască! Vi-i țin până mâine. 20 ppl (Rar; la nominativ) Îndeplinește funcția de subiect Majestate, voi sunteți îndreptățit să decideți. 21 ppl (La dativ; îf vă, v-, vi) Îndeplinește funcția de complement indirectVă sunt profund recunoscător. Vi se va răspunde peste un timp. 22 ppl (La acuzativ; îf vă, v-) Îndeplinește funcția de complement direct Vă văd acum pentru prima oară, domnule. 23 ppl (Înv; la acuzativ; în formă accentuată; precedat de diverse prepoziții sau adverbe) Îndeplinește funcția de atribut, de complement indirect, de complement circumstanțial Cât despre voi, domnule, speram că nu te voi mai vedea vreodată.

vor sn [At: ARH. FOLK. VI, 300 / Pl: ? / E: mg udvar] (Reg) Ogradă.

vrea [At: PSALT. HUR. 65v/15 / V: vroi / Pzi: vp 1 vreau, 2 vrei, 3 vrea, 4 vrem, 5 vreți, 6 vor; va 1 voi (pop, oi), 2 vei (pop, ăi, ei, îi, i, oi), 3 va (pop, o, a), 4 vom (pop, om), 5 veți (pop, ăți, eți, oți), vor (pop, or) / E: ml volere] 1 vt(a) A avea voința (4) de a face ceva Si: a decide (1), a hotărî (6), a ține, a voi2 (1). 2 vt(a) A urmări atingerea unui țel Si: a năzui, a tinde, a ținti, a voi2 (2). 3 vt(a) A-și propune să realizeze ceva Si: a intenționa, a plănui, a voi2 (3). 4 vt (Îlc) (Care) va (sau, înv, ~ ori vra) să zică (sau, îf aglutinată, vasăzică, vazăzică, vrasăzică, ori, fam, îf sincopată, vaszică, vazică, vraszică) Prin urmare. 5 vt (Îal) Adică. 6 vt (Îe) Va (sau ~, îvp, vra) să zică Are semnificația de… Si: înseamnă, semnifică. 7 vt (Îe) ~u să zic (ori să spun) sau (îvr) vrem a zice Introduce o explicație, o precizare. 8 vt (Îlav) Fără să ~u Involuntar. 9 vt (Îal) Inconștient. 10 vi A avea voință (2). 11 vi A-și manifesta voința (2). 12 vt(a) (Subiectul este instanța divină) A orândui. 13 vt (Înv) A alege (29). 14 vt (Înv) A prefera (1). 15 vt (Îcn) A îndrăzni. 16 vt (Îcn) A se îndemna. 17 vt A dori să facă, să obțină, să se întâmple ceva Si: a voi2 (11), (pop) a pofti. 18 vt A corespunde dorințelor, aspirațiilor cuiva Si: a iubi, a îndrăgi, a(-i) plăcea, a voi2 (12). 19 vt (Îlav) Pe vrute Pe plac. 20 vt (Îal) Cu intenție. 21 vt (Îlav) Pe vrute, pe nevrute sau vrând-nevrând, vrând și (ori sau) nevrând Indiferent dacă dorești sau nu. 22 vt (Îal) Constrâns de împrejurări. 23 vt (Îlav) Vrând-nevrând sau vrând și (ori sau) nevrând Mai mult silit decât de bunăvoie. 24 vt (Pex; îal) Neapărat. 25 vt (Îlav) Vrei, nu vrei, (îvr) vei, nu vei sau veri, neveri Independent de voința cuiva. 26 vt (Îal) Împotriva voinței cuiva. 27 vt (Îal) În mod inevitabil. 28 vt (Îal) În mod obligatoriu. 29 vt (Îe) A face (tot) ce vrea din (sau cu) cineva A avea mare influență asupra cuiva. 30 vt (Îae) A dispune de cineva după bunul plac. 31 vt (Îae) A manevra pe cineva. 32 vt (Îe) Dacă vrei (sau vreți) Construcție incidentă prin care vorbitorul manifestă disponibilitatea de a ține seama de puncte de vedere, interpretări ale vorbitorului. 33 vt (Îe) Cum vrei (sau vreți) Formulă prin care se lasă la latitudinea interlocutorului aprecierea unui fapt, a unei situații. 34 vt (Îe) A ~ (cuiva) binele (sau, îvp, bine) A dori să i se întâmple cuiva lucruri plăcute. 35 vt (Îae) A ajuta pe cineva. 36 vt (Îae) A fi binevoitor cu cineva. 37 vt (Îe) A ~ (cuiva) răul (sau, îvp, rău ori rele) A dori să i se întâmple cuiva lucruri neplăcute. 38 vt (Îae) A dușmăni pe cineva. 39 vt (Subiectul este Dumnezeu; adesea determinat prin „dulce” sau „bine”) A manifesta bunăvoință, iubire, îndurare față de cineva Si: a ajuta, a binecuvânta, a binevoi, a ocroti, a păzi, a voi2 (19). 40 vt (C. i. oameni) A simți o atracție erotică față de cineva Si: a dori (5), a iubi, a voi2 (20). 41-42 vtr A dori să fie sau să devină cineva ori ceva. 43 vt (Îe) Așa te ~u Exprimă satisfacția față de comportamentul cuiva. 44 vt (Îe) Dacă vrei să știi Formulă prin care i se atrage atenția interlocutorului asupra unei informații, stimulându-i-se interesul pentru aceasta. 45 vt A pretinde. 46 vt A solicita. 47 vt A ordona. 48 vt A aștepta ceva de la cineva. 49 vr A se pretinde. 50 vt (Subiectul indică autori sau lucrări ale acestora) A susține. 51 vt (Mai ales îcn) A fi de acord. 52 vt (Mai ales îcn) A permite. 53 vt (Îe) A nu ~ să audă (de...) A respinge categoric. 54 vt (Îe) A nu (mai) ~ să audă (sau să știe) de cineva A rupe relațiile cu cineva. 55 vt (Fam; la imperativ; îe) Vreau! Termen de aprobare. 56 vt (Bis; înv) A primi (o dogmă, o credință, o misiune). 57 vt (C. i. oameni) A accepta într-o anumită funcție, demnitate, calitate Si: a voi2 (36). 58 vt (Îe) A nu ~ să știe (sau, îvr, să cunoască pe cineva) de … A refuza să recunoască autoritatea cuiva. 59 vt (Îcn; subiectul indică obiecte) A fi în stare. 60 viu (Îrg) A fi necesar. 61 viu A se cere. 62 viu A se cuveni (3). 63 viu (Reg; îe) Mai ~ Mai trebuie să aștepți. 64 viu (Reg; îae) Mai este (mult) până acolo. 65 viu (Reg; îae) Mai trece vreme până atunci. 66 va (Îvp) A fi pe punctul să ... (sau de a …). 67 va Servește la formarea timpului viitor I Mâine vei pleca din țară. 68 va (Înv; pfm; cu afereza lui v-) Exprimă posibilitatea. 69 va (Înv; pfm; cu afereza lui v-) Exprimă îndoiala. 70 va (La p 3, impersonal) Formează viitorul cu conjunctivul prezent al verbelor de conjugat Vestitor al unei vremi ce va să vie. 71 va (Îe) Va să fiu (sau să fii etc.) Trebuie să fiu (sau să fii etc.). 72 va (În propoziții temporale; îcs va fi + conjunctivul prezent al verbului de conjugat) Exprimă momentul împlinirii unei acțiuni predestinate sau previzibile Când va fi să mor 73 va (În propoziții condiționale; îcs va fi + conjunctivul prezent al verbului de conjugat) Exprimă probabilitatea Dacă va fi să fie ceva, anunță-mă. 74 va (Și, înv, pfm, cu afereza lui v-; de obicei în propoziții condiționale sau temporale, în relație cu alt verb, mai ales la viitor I) Servește la formarea timpului viitor anterior După ce veți fi plecat … 75 va (Și, înv, pfm, cu afereza lui v-) Servește la formarea timpului prezent al modului prezumtiv Vor fi fiind mai mulți. 76 va (Și, înv, pfm, cu afereza lui v-) Servește la formarea timpului perfect al modului prezumtiv Ce se va fi întâmplat în acele zile ...

va1 Elem. de compunere care a servit (într-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (undeva, cîndva) sau a unor pronume (cineva, careva), cărora le imprimă o nuanță nehotărîtă. • /<prez.ind. pers. 3, pop., al lui vrea.

va2 vb. I. intr. def. Expr. (pop.; fam.) Mai va = a) mai așteaptă; mai este (mult) pînă acolo; mai trece vreme pînă atunci; b) merge mai mult. • /prez.ind. pers. 3, pop., al lui vrea; cf. și lat. vadĕre „a merge”.

vrea vb. II tr. A (urmat mai ales de prop. compl. directe cu vb. la conjunct, sau, înv., astăzi rar, de vb. la inf, înv., reg.,fără prep. „a”) 1 A fi hotărît, a fi decis să...; a avea de gînd să..., a intenționa. Ne-am despărțit..., rugîndu-i să-mi trimită și mie revista pe care voiau s-o scoată (CA. PETR.). ◊ Loc.conj. (Care) va (sau, înv., astăzi rar, vrea ori vra) să zică = așadar, deci, prin urmare, in consecință; adică. Va să zică am adus un strop de fericire în casa lor (BRĂT.). ◊ expr. Va (sau vrea, înv., pop., vra) să zică = înseamnă; semnifică. A avea talent nu va să zică numai a crede singur că-l ai (CAR.). Vreau să zic... (ori să spun...), formulă prin care se introduce o explicație, o precizare. Rămîne corespondența, vreau să zic, scrisorile artistului (CĂL.). Fără să vreau (sau să vrei, să vrea etc.) = în mod involuntar. Se lipește de mine, dar, fără să vreau, fac o bruscă mișcare într-o parte (CA. PETR.). A nu ști ce vrea v. ști. ◊ analog. Un lup veni tupiluș pe lîngă car și vroia să mănînce un bou (PER.). ◊ fig. Tăria cuvintelor vrea să acopere slăbiciunea argumentelor (MAIOR.). ♦ (intr.) A avea voință; a-și manifesta voința. Tocmai de aceea trebuie să ne mișcăm, să ne unim, să voim și să realizăm (SADOV.). ♦ (despre Dumnezeu) A hotărî, a decide. Se vede că bunul Dumnezeu așa vrea, ca el să ispășească păcatele mele (SLAV.). ◊ expr. (Va fi) cum va vrea Dumnezeu v. dumnezeu. ♦ A alege; a prefera. Și mai voiesc viața să-și piardă decît numele cel de omenie (ȚICHIND.). 2 A dori să facă, să obțină, să fie sau să se întîmple (ceva); a dori (ceva) cu ardoare, cu patimă; a pofti; a fi pe placul cuiva; a-i plăcea ceva sau cineva. Cînd nu are nevastă și copii, poate să facă ce vrea (SLAV.). ◊ Loc.adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu; silit de împrejurări. Ceilalți, pe vrute, pe nevrute, erau tîrîți pe această cale „pozitivistă” (DELAVR.). ◊ expr. Vrînd-nevrînd = fie că-i place, fie că nu-i place; mai mult de silă decît de bunăvoie, constrîns de împrejurări, de voie, de nevoie; ext. cu orice preț, neapărat. Dacă n-am ținut samă de vorbele lui, am ajuns la dîrloagă și acum, vrînd-nevrînd, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie (CR.). Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie; în mod inevitabil; obligatoriu. Vrei, nu vrei, mai prinzi lucruri folositoare pentru mai tîrziu (PER.). Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. A vrea (cuiva) binele (sau, înv., pop., bine) = a dori să i se întîmple cuiva lucruri prielnice, plăcute; a-i fi binevoitor (cuiva). Să te ferească Dumnezeu să-ți vrea o femeie binele (CA. PETR.). A vrea (cuiva) răul (sau, înv., pop., rău, rele) = a dori să i se întîmple (cuiva) lucruri neprielnice, neplăcute; a dușmăni, a urî (pe cineva). Virusul egalității ne îndeamnă să ne vrem răul cu înverșunare (STEINH.). ◊ analog. Calului îi dete drumul să pască pe unde va voi dînsul (ISP.). ◊ fig. Încă odată tărîmul să crească ar vrea (BLA.). ♦ (despre Dumnezeu) A-și arăta îndurarea, mila față de cineva; a binevoi, a se îndura, a se milostivi. El a trăit aproape 70 de ani și are să mai trăiască încă, dac-o vrea Dumnezeu (UL.). ♦ (tr., refl.; urmat de elem. predic, supl.) A dori ca cineva sau ceva să fie sau să devină într-un anumit fel. În nesațiul cosmic al adolescenții, fiecare s-a vrut mai bun (CE. PETR.). 3 A pretinde, a cere, a solicita; a aștepta ceva de la cineva. Vreau să răspunzi la apelul nominal cînd îți poruncesc (D. ZAMF.). ♦ (refl.; urmat de elem. predic. supl.) A se pretinde; a se crede. Oricît de gravă ar fi tema abordată, și de fiecare dată ea se vrea cel puțin gravă, vocea poetului își păstrează familiaritatea (PER.). 4 (mai ales în forma neg.) A accepta, a consimți, a fi de acord; a permite, a încuviința, a îngădui, a da voie. Părintele Nicodim... zice că să învăț și eu buchile, însă tuța nu vrea (SADOV.). ♦ (despre obiecte) Ce dracu are dulapul ista de nu vrea să se deschidă? (ALECS.). ◊ expr. A nu vrea să audă (de...) = a respinge categoric (o propunere, o situație, un fapt). Nu vroia să audă de haiducie (CA. PETR.). ♦ (bis.) A primi (o dogmă, o credință, o misiune etc.). Atunci stăpînul tuturor ca o slugă au venit, vrînd să mîntuiască pre toți (MIN.). ♦ (compl. indică oameni) A accepta într-o anumită funcție, demnitate, calitate etc. Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu, răspunse el (c. NEGR.). 5 (mai ales în forma neg.) A putea, afi în stare. Focul nu vrea să ardă. II intr. impers. (înv., reg.; mai ales în forma „va”; urmat de o prop. sub.) A trebui, a fi necesar; a se cere; a se cuveni, a se cădea. Ca să fii avocat iscusit și căutat, va să fii șiret, pișicher, chițibușar (BRĂT.). ◊ expr. Mai va (sau, reg., vrea) = mai trebuie să aștepți, mai este mult (pînă atunci sau pînă acolo). O să te înghită focul iadului... – Mai va pînă atunci (STANCU). B (înv., pop.; cu val. de semiauxil; urmat de un vb. la conjunct, sau, înv., reg., la inf.) A fi pe punctul să... (sau de a...), a fi pe cale să... (sau de a...); a fi gata-gata. Simți o încleștare în inimă atît de dureroasă că vru să țipe (REBR.). C (cu val. de auxil.; la indic. prez., astăzi numai în forme flexionare specializate; servește la formarea timpului viitor I și intră în alcătuirea timpului viitor anterior, a timpurilor prez. și perf. ale modului prezumt. și, înv., a unor constr. de viitor I, de viitor anterior, de prezumt. prez. și perf.) I (servește la formarea timpului viitor I și intră în alcătuirea unor constr. de viitor I; cu afereza lui „v-”, exprimă adesea și posibilitatea sau îndoiala) 1 (urmat de inf. fără prep. „a” al vb. de conjugat sau al vb. cop.; cînd vb. de conjugat este la diateza refl., pron.refl. precedă auxil.) Da, mă voi naște din păcat, Primind o altă lege (EMIN.). Dacă ne-o ajuta Dumnezeu să scăpăm și de dînsa, apoi sîntem voinici (ISP.). ◊ poet. (cu topica inversată) De-a lui priviri înfiorată, Pleca-vei ochii în pămînt (VLAH.). ◊ (în prescripții, recomandări, rețete etc.; cu val. de imper.) Medicamentul se va lua după masă. 2 (înv.; mai ales în prop. cond., temp. sau atr.; de obicei în corelație cu alt vb. la viitor, urmat de inf. fără prep. „a” al vb. „a fi” ca auxil., formează viitorul I al acestuia care, împreună cu ger. vb. de conjugat, alcătuiesc o constr. de viitor I; exprimă caracterul continuu al unui proces, al unei stări, al unei calități) Pentru multa dragoste ce va fi avînd spre acela, năpăstuind pe ceilalți (PRAV. COND.). 3 (înv., pop.; mai ales la pers. 3; urmat de conjunct. prez. al vb. de conjugat, formează o constr. de viitor I; exprimă o acțiune viitoare, de obicei, iminentă; în textele religioase, iminența acțiunii viitoare decurge din caracterul ei predestinat) De munca ce va să fie izbăvește-ne pre noi (MIN.). Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri (EMIN.). II (urmat de inf. fără prep. „a” al vb. „a fi” ca auxil. formează viitorul I al acestuia care, împreună cu part. vb. de conjugat, alcătuiesc viitorul anterior; cu afereza lui „v-”; de obicei, în prop. cond. sau temp., în corelație cu alt vb., mai ales la viitor I) Luai hotărîrea de a tipări volumașele de îndată ce voi fi descoperit undeva hîrtia necesară (BLA.). III (intră în alcătuirea timpului prez. al modului prezumt. și a unor construcții de prezumt. prez.; cu afereza lui „v-”; de obicei în stilul indirect, mai ales în enunțuri ipotetice, dubitative etc.) 1 (viitorul I al verbului „a fi” ca auxil. urmat de ger. vb. de conjugat sau al vb. cop. formează timpul prez. al modului prezumt.) Calului meu de pe atunci cine mai știe unde i-or fi putrezind ciolanele (CR.). 2 (cu elipsa ger. vb. de conjugat sau a vb. cop. cînd acesta este „a fi”,formează o constr. de prezumt. prez.) Ai fi Dumitru Cățic dă la Caracal (CA. PETR.). IV (viitorul I al vb. „a fi” ca auxil. urmat de part. vb. de conjugat sau al vb. cop. formează timpul perf. al modului prezumt.; cu afereza lui „v-”; de obicei în stilul indirect, mai ales în enunțuri ipotetice, dubitative etc.) D-zeu știe cum s-or fi scrîntit toate celea în capul bietului om (EMIN.). D (cu val. de auxil; la imperf., astăzi numai în forme flexionare specializate; reg, informele „vreaș”, „vreai” etc. sau „reaș”, „reai” etc.; servește la formarea timpului prez. al modului cond.-opt. și intră în alcătuirea timpului perf. al aceluiași mod, a timpurilor prez. și perf. ale modului prezumt. și a unor constr. de cond.-opt. perf. și de prezumt. prez. și perf.; la perf. compus, intră în alcătuirea unor constr. de cond.-opt. perf.) I (servește la formarea modului cond.-opt. prez.) 1 (urmat de inf. fără prep. „a” al vb. de conjugat sau al vb. cop.; cînd vb. de conjugat este la diateza refl., pron.refl. precedă auxil.) Eu aș putea convinge pe soția și pe socrul dumitale să vă despărțiți de bună voie (CAR.). ◊ (în imprec.; mai ales în constr. neg.; de obicei precedat de conj. „de”; adesea cu intercalarea adv. „mai” în structura de cond.-opt.) Dă, nevastă, vezi și tu ce-i. Socoteala boierului, nu l-ar mai răbda Cel-de-sus! (VLAH.). ◊ (pop.; fam.; în imprec., urări etc.; cu topica inversată) Lua-te-ar dracul de javră! (CAR.). 2 (înv., reg.; la imperf., în forme flexionare specializate; precedat de inf. lung al vb. de conjugat) Închinare-aș și n-am cui, închinare-aș murgului (ALECS.). ◊ (pop.; fam.; în imprec., urări etc.) Să nu crezi că doarme Smaranda, dormire-ai somnul cel de veci sa dormi! (CR.). II (intră în alcătuirea timpului perf. al modului cond.-opt. și a unor constr. de cond.-opt. perf.; în corelație cu alt vb.) 1 (la imperf., astăzi numai în forme flexionare specializate; urmat de inf. fără prep. „a” al vb. „a fi” ca auxil. formează cond.-opt. prez. al acestuia, care împreună cu part. vb. de conjugat sau al vb. cop. alcătuiesc modul cond.-opt. perf.; cînd vb. de conjugat este la diateza refl., pron.refl. precedă auxil.) Și cînd gîndesc la viața-mi, îmi pare că ea cură încet repovestită de o străină gură... Ca și cînd n-aș fi fost (EMIN.). 2 (înv., reg.; ia imperf.; urmat de inf. fără prep. „a” al vb. de conjugat sau al vb. cop. formează o constr. de cond.-opt. perf.) Și doar vrea scăpa din mînile crude De apucam să-mi scot lucea săbioară (BUD.). 3 (înv., reg.; la perf. compus; urmat de inf. fără prep. „a” al vb. de conjugat, formează o constr. de cond.-opt. perf.) Ai făcut cu mine ce n-au vrut trebui să faci (P.OR.). III (intră în alcătuirea timpului prez. al modului prezumt. și a unor constr. deprezumt. prez.; de obicei în stilul indirect, mai ales în enunțuri ipotetice, dubitative etc.) 1 (cond.-opt.prez. al vb. „a fi” ca auxil., urmat de ger. vb. de conjugat formează timpul prez. al modului prezumt.) Ar fi fiind asta dorința prințesei? (SADOV.). 2 (cu elipsa ger. vb. de conjugat sau al vb. cop., cînd acesta este „a fi” formează o constr. de prezumt. prez.) Împăratului i-a fost de-a mirarea, văzînd că niște golani au asemenea îndrăzneală, de vin cu nerușinare să-i ceară fata, fie din partea oricui ar fi (CR.). IV (intră în alcătuirea timpului perf. al modului prezumt.; cond.-opt. prez. al vb. „a fi” ca auxil., urmat de part. vb. de conjugat sau al vb. cop.; de obicei în stilul indirect, mai ales în enunțuri ipotetice, dubitative etc.) Poate te-ai fi făcut și prooroc (c. NEGR.). • prez. ind. vreau, voi (pop., oi), vei (pop., ăi, ei, îi, i, oi), va (pop., o, a), vom (pop., om), veți (pop., ăți, eți, oți), vor (pop., or), și voi (prez.ind. pers. 1 voiesc, pers. 3 voiește și, înv., voiaște; perf. s. pers. 1 voii; part. voit; ger. voind), (înv., pop.) vroi (prez.ind. pers. 1 vroiesc și, astăzi rar, vroi, pers. 6 și, înv., reg, vror; imperf. pers. 1 vroiam; part. vroit; ger. vroind) vb. IV. /lat. *volĕre; voi, refăcut de la formele vechi, etimologice de indic. prez. ale verbului a vrea, voi, vei, va etc. (specializate ca morfeme de viitor) și de la formele analogice de imperfect ale aceluiași verb, voiam, voiai, voia etc. (create ca urmare a specializării formelor etimologice, (v)reaș, (v)reai, (v)rea etc., ca morfeme de cond.-opt.), cf. și rom. voie; vroi, contaminare între vrea și voi.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost.Expr. Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla?Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntem); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

VREA, vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a voi, a intenționa. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de...; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. ◊ Expr. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bună voie; constrâns de împrejurări. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să fie, să devină ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. 5. (Mai ales în forma negativa) A putea, a fi în stare. Focul nu vrea să ardă. ♦ (Pop.) A fi gata, pe cale sau pe punctul de... Când vru să moară își chemă feciorii. II. (Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului) Mâine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va să vie.Expr. Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) [Prez. ind. și: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ăi, ei, îi, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veți (pop. ăți, eți, oți), vor (pop. or).Var.: vroi vb. IV] – Lat. *volere.

VROI vb. IV v. vrea.[1]

  1. Notă: a vroi nu mai este menționat în DOOM2. — cata

IM2- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in1-] – Din fr., lat. in-.

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2-] – Din fr., lat. in-.

IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, întrebuințat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

Î s. m. invar. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă (8), nerotunjită (2), din seria medială).

EL, EA, ei, ele, pron. pers. III sg. 1. (Ține locul unui nume, în special de ființă, alta decît cea care vorbește sau cu care se vorbește) De-acum, de-acum ei sînt scăpați. COȘBUC, P. I 110. Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. VLAHUȚĂ, O. A. 47. De nu era el, te mîncam fript. ISPIRESCU, L. 5. Ea își aruncă fără voie ochii asupra ciocoiului. FILIMON, C. 89. ◊ (Marchează o opoziție) Eu știu munții, dar mai bine Mă știu ei întregi pe mine! COȘBUC, P. II 169. ◊ (Urmează după predicat, cu valoare afectivă de întărire, repetînd subiectul exprimat printr-un substantiv) Plopii! mă cunosc ei bine! COȘBUC, P. I 261. Și-a da el spînul peste om vrodată. CREANGĂ, P. 227. Las’ c-o veni ea vara. BIBICESCU, P. P. 166. ◊ (Uneori fără acordul genului) Mi-a spus el baba și, drept să-ți spun, tare mi-o venit rău. CONTEMPORANUL, VI1 495. ◊ (Uneori pe lîngă un verb sau o construcție impersonală) După vreme rea, a fi el vreodată și senin. CREANGĂ, P. 235. ♦ (Familiar, la nominativ sg.) Soț, bărbat (respectiv: soție, nevastă). 2. (La genitiv, în forma (al, a, ai, ale) lui, ei, lor, cu valoare posesivă) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. SADOVEANU, V. F. 17. Căprioarele, ciutele, țapii și cerbii ies în poieni ca într-o domnie a lor. id. ib. 17. Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88. El vede de departe pe mîndra lui Marie. id. ib. 97. Lîngă trupul iubitei ei surioare. CONACHI, P. 87. ◊ Expr. Ai lui (ai ei) = persoane legate prin interese comune, prietenie etc., (în special) rude foarte apropiate. Ale lui (ale ei) = a) lucrurile personale. Se îmbracă și se înarmează Ivan cu toate ale lui. CREANGĂ, P. 304; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l într-ale lui. 3. (La dativ, în forma lui, ei, îi, i, lor, le, li) Murgulețul e adăpat. Toma i-a grămădit în iesle un braț de fîn. SADOVEANU, V. F. 36. Căprarul vechi îi iese-n prag. COȘBUC, P. I 100. De Radu-i este mai cu grabă, Că Radu-i este cel mai drag. id. ib. ◊ (Cu funcție de complement indirect, indicînd posesia) E o căsuță puțintică și scundă; îi ajungem cu palma la streșină. SADOVEANU, V. F. 39. Nevasta i-a murit. COȘBUC, P. I 229. Barba-n pămînt i-ajunge. EMINESCU, O. I 99. ◊ (Cu funcție de atribut, indicînd posesia) Ea-nlănțuiește gîtu-i. EMINESCU, O. I 95. Dar ochii-i ard în friguri. id. ib. 96. ◊ (În forma i cu valoare neutră, în expr. ca dă-i, zi-i) Pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... A făcut cinste d. Nae. CARAGIALE, O. I 119. 4. (La acuzativ, în forma Îl, l, o, îi, i, le) Fiecare cotlon pe care-l cercetam adăugea retragerii mele distanțe incomensurabile. SADOVEANU, V. F. 18. Cînd am văzut că a apucat-o [pe junincă]... m-am dus asupra lui cu bîta. id. ib. 27. Se coborî în grădină ca să-și răcorească pieptul de flacăra ce-l ardea. Filimon, C. 67. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma el, ea, ei, ele) S-a pus între el și noi depărtarea și lenea soarelui. SADOVEANU, V. F. 26. Fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. Mult era frumos și bine aici, în fața valurilor ce se tăvăleau, greoaie, spre șesul depărtat. Venea cu ele și o adiere primăvăratică. SLAVICI, O. II 11. ◊ (În forma o cu valoare neutră) Cînd era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. CREANGĂ, A. 70. Pune mîna pe iapă... și tunde-o. id. P. 47. Au mai pățit-o și alții. NEGRUZZI, S. I 69. – Pronunțat: ieu, iel, iei, iele. – Forme gramaticale: gen. (al, a, ai, ale) lui, ei, lor; dat. lui, ei, îi, i, lor, le, li; acuz. el, îl, l, ea, o, ei, îi, i, le, ele.

FI, sînt, vb. IV. Intranz. A. Verb predicativ. 1. A exista, a avea ființă. Sînt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte și-adorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20. Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177. Că-i iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ Expr. (În legătură cu o negație) De cînd sînt (ești etc.) = de cînd mă aflu pe lume, dintotdeauna. N-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. (Cu accentul frazei pe primul element) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = treacă-meargă. Aici e cum e, dar să vedem dincolo.De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. 2. (În legătură cu o noțiune locală, exprimată sau subînțeleasă) A se afla, a se găsi. Sînt la pat și copiii ceilalți. PAS, Z. I 215. Cine știe pe unde va fi fiind, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21. Cine-i acolo?Eu.Cine eu?Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. ◊ (Despre abstracte; construit cu dativul) Gîndul îi era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51. Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. ♦ A-și avea obîrșia, a se trage, a deriva, a proveni. Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, L. 298. 3. (În locuțiuni temporale) A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Om lega frăție de cruce pe cît om fi și om trăi. EMINESCU, N. 7. ◊ (Impersonal, urmat de compliniri temporale, adesea fixînd momentul unei acțiuni) Era... într-o seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. Era dimineață cînd am intrat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67. Cînd o fi de către seară, Să mi te pai ca de ceară... Cînd va fi de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259. (În legătură cu noțiuni de durată, exprimă ideea de scurgere a timpului) Ah! e mult de-atunci. COȘBUC, P. I 259. Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191. 4. A se îndeplini, a se întîmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. Vulturul se va duce... să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330. Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. ◊ (Repetat, formează diferite construcții, care exprimă resemnarea în fața evenimentelor sau înfruntarea lor) Ridică, cu un gest de curaj, același gest de «ce-o fi, o fi», receptorul. SEBASTIAN, T. 80. Toți doctorii spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fi fost să fie. VISSARION, B. 60. Și-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANGĂ, P. 269. ◊ Expr. Fie! = a) (exprimînd consimțirea) să se facă precum spui, accept. Vino și tu! – Fie, am să viu! b) (exprimînd concesia) admit, aprob, merită, nu e păcat. Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L. 3. 0 fi! = se poate, posibil. O fi, nu tăgăduiesc. FILIMON, la TDRG. Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întîmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în acest chip. (Familiar) Este? = nu-i așa? Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte... Este, d-le căpitan? – Da cum să nu fie, d-le Paraipan? D. Zamfirescu, R. 88. 5. (În legătură cu noțiuni cantitative, în special prețuri) A costa, a prețui, a valora. Cît sînt roșiile? 6. (În explicații superstițioase, în ghicitori etc.) A însemna, a fi semn că. Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58. ◊ Expr. A nu fi a bine (sau a bună) = a nu fi semn bun. Nu mai plînge, Săftică, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. B. Cu funcțiune copulativă. 1. Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Gălăciuc este a! șaselea. SAHIA, N. 41. Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118. El e flămînd și e-nsetat, Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. Casa, din care nu vedem decît o bucată de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29. Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186. (Expresie de urare) Să-ți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39. Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. De noi ar fi mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV 8. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a ține cu cineva, a fi partenerul cuiva. Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272. Trageți toți cîte-o carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. A fi cu ceva = a avea ceva. Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259. Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306. 2. (Construit cu dativul) Împreună cu un nume predicativ exprimă o stare sau o acțiune arătată de numele predicativ respectiv. Si de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Ce mi-i (ți-i etc.)...= ce importanță are..., ce folos de... Ce mi-i vremea, cînd de veacuri Stele-mi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. (Familiar) Ți-o fi (i-o fi etc.) = ajunge, destul. Hai, du-te! Ți-o fi! SADOVEANU, P. M. 69. ◊ Impers. (În legătură cu starea timpului) Dar uite nu e vînt – Și-i cald. COȘBUC, P. I 230. Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimînd un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M. 8. Lene să ne strici aparatul... nu-ți fuse. SEBASTIAN, T. 12. Se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89. ◊ Expr. A fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i fi pe plac, a îndrăgi, a iubi. Așa-i fusese drag în tinerețe Lipan, așa-i era drag ș-acum. SADOVEANU, B. 11. Mi-e (ți-e etc.) (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) = îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor), îmi bat capul, port grija, sînt interesat. Dacă nu ți-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANGĂ, A. 57. (Regional) Mi-e (ți-e etc.) a mînca = simt (simți etc.) nevoia de a mînca. Numai bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82. Mi-e (ți-e etc.) că... (sau să nu... ) (urmat de viitor sau de prezentul cu sens de viitor) = mă tem (te temi etc.) că... (sau să nu... ). Mi-e că n-o să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263. Sînt bătrîn... și mi-e să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. Mi-i să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152. 4. (Impersonal, urmat de un infinitiv sau de un conjunctiv) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4. Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 2. Cînd este a se face vreo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri în calea mortului. id. ib. 140. ◊ (Urmat sau precedat de o noțiune temporală; adesea pleonastic) Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55. Iar cînd fuse într-o zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. ◊ (Rar, la forme personale) Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. 5. (De obicei impersonal; mai ales la imperfect urmat de un conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia, chipul să... Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o mai facă. CREANGĂ, P. 86. ♦ A se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pînă să... Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210. Eram șă-ți țes o haină. EMINESCU, N. 9. Mă puse întîi la buchi, dar văzînd că într-o zi era să mă înăduș... hotărî a-mi spune singur tabla [înmulțirii]. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), cît p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întîmple (ceva). Cînd era mai să-i ajungă, să uită fata-ndărăpt. RETEGANUL, P. I 39. Strîngîndu-l tare în brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. 6. (Urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253. Oare nu-i de făcut vreo șmichirie, pănă mai este încă vreme? CREANGĂ, P. 321. C. Verb auxiliar. I. Construit cu un participiu variabil, servește la formarea conjugării pasive. Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133. ◊ (Cu repetarea pleonastică a participiului) Fost-am fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97. II. Construit cu un participiu invariabil formează timpuri compuse ale conjugării active. 1. Cu viitorul I se formează viitorul anterior. Vom putea sta de vorbă numai cînd voi fi terminat de scris. 2. Cu condiționalul prezent se formează perfectul optativ condițional. Zidul pieri ca și cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. 3. Cu conjunctivul prezent se formează perfectul conjunctivului. Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45. 4. Cu infinitivul se formează perfectul infinitivului. Se poate lăuda a fi învățat meșteșugul în timp foarte scurt. 5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului se formează prezumtivul prezent și perfect. Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234. Oare așa fel de tineri să se fi aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7. III. Construit cu un participiu invariabil sau cu gerunziul, servește la alcătuirea formelor perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect. Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. O căsuță singuratică pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6. – Forme gramaticale: prez. ind. sînt (familiar îs, prescurtat -s), ești (pronunțat iești), este (pronunțat ieste, prescurtat e, îi, i-), sîntem (accentuat și sîntem), sînteți, sînt; imperfect eram (pronunțat ieram); perf. s. fui (regional fusei); conjunctiv să fiu; imperativ pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost.

IOD2 s. n. Element chimic din grupul halogenilor, cenușiu-negricios, care sublimează ușor, ușor solubil în alcool, întrebuințat mai ales în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. A pansat rana argatului și i-a turnat toată sticluța de tinctură de iod pe ea. POPA, V. 289.

Î s. m. invar. A unsprezecea literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită, cea mai închisă din seria medială.

VREA, vreau, vb. II. Tranz. I. (Folosit și absolut; în concurență cu voi, la unele persoane și timpuri înlocuit de acesta; urmat de o completivă dreaptă cu verbul la conjunctiv sau, mai rar, de un infinitiv) A fi hotărît, a fi decis să...; a avea de gînd să..., a intenționa; a voi. Însă dacă vrei și vrei numaidecît să te duci, eu nu te opresc. CREANGĂ, P. 193. Floricică dintr-o mie, Pusu-și-o mîndra mînie, De dor nu vrea să mai știe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 164. Stăi, mîndruța mea, Nu te spăria, Că vrem să glumim Și să te zidim. ALECSANDRI, P. P. 190. Vodă vrea și Hîncu ba, se spune cînd două persoane care au interese comune sînt în dezacord în ce privește calea de urmat pentru îndeplinirea unei acțiuni. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de... Eu știu ce vra să zică durerea de inimă. CREANGĂ, P. 172. Avea ochi albaștri, ceea ce vra să zică mult. EMINESCU, N. 86. Refluxul vra să zică cînd să umflă apa. DRĂGHICI, R. 43; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Va să zică nu poți! Ce vrea (sau va) să zică asta (sau, mai rar, aceea)? = ce înseamnă, ce rost are? Ce va să zică aceea să plătesc? ISPIRESCU, L. 138. (Impersonal, rar) Cum (sau ce) va vrea = orice. Întîmplă-se ce va vrea, Eu de badea voi tăcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. ♦ Intranz. A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. Eu știu să vreau. 2. A pretinde, a cere; a aștepta (de la cineva ceva). Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic, pe Arald. EMINESCU, O. I 91. ◊ (La pers. 2 sg., precedat de pron. interog. «ce» alcătuiește o formulă expletivă) Sînt un vinovat nevrednic de iubirea ei, dar ce vrei? suferințele ce am tras... mi-au stricat inima. NEGRUZZI, S. I 47. ◊ (În tranzacții comerciale, subînțelegîndu-se complementul «bani») Cît vrei pe hainele astea? 3. (Folosit și absolut) A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. Vreau o stofă bună. ◊ (Complementul indică o persoană, subînțelegîndu-se calitatea ei de soț sau de soție) Să-mi spui o dată, Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată? Și plîngeam de supărată. COȘBUC, P. I 51. Cu toate la picioare-ți eu le puneam în vază, Dar nu-l mai vrei pe Arald, căci nu mai vrei nimică. EMINESCU, O. I 92. ◊ (În proverbe) Îi sătul de dulce, vrea și amar cîteodată, se spune despre cel ce s-a săturat de bine. Vrea să fie și grîul scump și făina ieftină, se spune despre cel care cere lucruri peste putință. Vrea să fie și cu varza unsă și cu slănina în pod, se spune despre cel care urmărește profituri cît mai multe. ◊ Expr. Cît vrei = peste măsură. De-mbunătățiri rele cît vrei sîntem sătui. ALEXANDRESCU, P. 79. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie; fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrînd-nevrînd = mai mult de silă decît de bunăvoie; de voie, de nevoie; datorită împrejurărilor. Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd Și se-mping și sar rîzînd: Prin zăpadă fac mătănii Vrînd-nevrînd. COȘBUC, P. I 224. Dorea ca vrînd-nevrînd să împlinească slujba ce și-o luase asupră. ISPIRESCU, L. 17. Acum, vrînd-nevrînd, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie. CREANGĂ, P. 212. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să devină sau să fie (ceva ori cineva). E un băiat ciudat vînzătorul de cutii și tăblițe, de bureți și creioane, care s-ar vrea și vînzător de cărți într-un tîrg. STANCU, D. 381. În nesațiul cosmic al adolescenței, fiecare s-a vrut mai bun. C. PETRESCU, V. 251. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă vrei. CREANGĂ, P. 187. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire! EMINESCU, O. I 134. Asta mie mi-o plăcut, Numai maică-sa n-o vrut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. 5. (În personificări; despre, obiecte, mai ales în forma negativă) A (nu) putea, a (nu) fi în stare. Focul nu vrea să ardă.Stăi puțin cu carul...Eu aș sta, dar nu prea vrea el să steie. CREANGĂ, P. 40. 6. (Învechit și popular) A fi pe cale să... (ori de a...) Cînd vru să moară își chemă feciorii. POP. II. (Ca verb auxiliar; formele de prez. ind. servesc la formarea viitorului) Cel din urmă voi veni la masă Chiar de n-ar mai fi pe ea pahare. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 525, 1/6. Pînă a doua zi... simțeam că voi înnebuni. CAMIL PETRESCU, U. N. 154. De-a pururea aproape vei fi de sinul meu... Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu. EMINESCU, O. I 129. ◊ (Arhaizant și poetic, formele auxiliarului urmează după infinitiv) Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stînele de oi. EMINESCU, O. I 101. ◊ (Arhaizant și popular, forma de pers.3 sg. se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conj. prez. al verbelor de conjugat) Cuvine-se hirotonirea Cu harul ceriurilor, ție, Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va să vie. GOGA, P. 25. ◊ Expr. Va să fiu (să fii etc.) = trebuie să fiu (să fii etc.). Ca să fii avocat iscusit și căutat, va să fii șiret, pișicher, chițibușar. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 43. – Forme gramaticale: perf. s. vrui, part. vrut. - Prez. ind. (I) și: (regional) vrau, vreu, pers. 3 sg. (în expr.) și: va, (II) voi (popular oi), vei (popular, ăi, ei, îi, i, oi), va (popular o, a), vom (popular om), veți (popular ăți, eți, oți), vor (popular or). – Variantă: (nerecomandabil) vroi (ALECSANDRI, T. II 95) vb. IV.

IOD1 s.n. Element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită ca antiseptic și ca dezinfectant extern. [Pron. iod. / < fr. iode].

IN1/I-/IM- pref. „privativ, negativ”. (< fr. in-, im-, cf. lat. in)

IOD1 s. n. element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool, antiseptic și dezinfectant extern. (< fr. iode)

EL ea (ei, ele) pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbește) ~ învață. A fost și ~ la țară. 2) Soț (respectiv soție). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesivă) Cartea lui. A lor a fost inițiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, îi, i, lor, le, li se folosesc cu funcție de complement indirect sau atribut) Fusul îi scapă ei din mână. 5) (formele de acuzativ îl, l, o, îi, i, le se folosesc cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. Pe el îl caută. 6) (formele i și o se folosesc cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. /<lat. illum, illa

A FI sunt intranz. I. (cu funcție de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea ființă; a ființa; a exista. ◊ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de față; a se găsi într-o anumită situație. Cartea este pe masă. Am fost la lucru.A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situație critică. 3) A-și avea obârșia; a se trage; a proveni. De unde ești? 4) A se afla în viață; a trăi; a viețui. El nu mai este.Cât vom fi și vom trăi până la sfârșitul vieții. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut.A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcție de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ și urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ◊ A-i fi oarecum (a-i fi nu știu cum) a nu îndrăzni; a se rușina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcție de verb semiauxiliar) Era s-o pățească. Îi era a cânta. IV. (cu funcție de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri și timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. /<lat. sum, fui, fire

IOD1 n. Metaloid, de culoare neagră-violetă, extras din apă de mare și întrebuințat în medicină, sub formă de soluție, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod

A SE VREA mă vreau intranz. A dori să ajungă sau să devină ceva sau cineva. Se vrea inginer. /<lat. volere

A VREA vreau tranz. 1) A avea în intenție; a proiecta în gând. Vreau să plec. Vreau să cânt.Vrei nu vrei fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă se spune despre cineva care trebuie să facă ceva împotriva voinței sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influență asupra cuiva. 2) A dori să i se acorde; a pretinde; a cere. Vrea o explicație. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. Vrea să plouă. [Monosilabic] /<lat. volere

Abd-el-Kader m. celebru emir arab, apără 15 ani Algeria în contra Francezilor (1807-1883).

el pr. m. de a III persoană (fem. ea). [Lat. ILLUM, ILLAM (v. ăl)].

fi (a) v. 1. a avea ființă, a exista, a subsista; 2. a se afla. [Lat. FIERI].

iod n. corp simplu de un cenușiu albăstruiu, răspândește Ia căldură aburi violenți: tinctură de iod.

o num. feminin dela unu: o femeie. ║ pr. în loc de pe ea: am văzut-o. [Lat. ULLAM].

sine pr. servind de complinire: 1. el însuș: se gândi în sine; 2. ființă, fire: a-și veni în sine. [Lat. SE (cu acelaș sufix intensiv ca la mine, tine)].

sunt v. 1. întrebuințat ca auxiliar pentru formarea verbelor, pasive: sunt lăudat; 2. a exista: asta nu este; 3. a aparține: cartea este a mea; 4. a fi originar: este din Brăila; 5. a se afla: Slatina este pe Olt [Vechiu-rom. sânt = lat. SUNT (a treia persoană a pluralului luată ca singular)]. V. fi.

Șat-el-Arab m. fluviu aziatic, format prin confluența Tigrului și Eufratului, se varsă în golful Persic: 145 km.

3) a v. ajutător p. formarea viitorului, prescurtare din va. V. va.

1) aș v. ajutător (lat. vŏlébam, [imperfectu luĭ volo] din care s’a făcut vurea, vrea [că vream d. vreaŭ șĭ-a adăugat maĭ tîrziŭ m de la pl.], apoĭ s’a adăugat lat. sic, așa [rom. și] ca și în acelașĭ, și s’a făcut reașĭ [ca la Istrienĭ], apoĭ aș. Tot așa celelalte pers.: volébas, -at, -ámus, -átis,. ébant aŭ dat rom. vureaĭ, vurea, vuream, vureațĭ, vurea, apoĭ vreaĭ, vrea, vream, vreațĭ, vrea, apoĭ reaĭ, rea [influențat de ajutătoru are, ar’, cum se vede de la Cost. 1, 289, 290 și 309: n’are hi hălduit, are hi răsărit, s’are hie uĭtat], ream, reațĭ, rear [ca la Istrienĭ] și, în sfîrșit, aĭ, ar, am, ațĭ, ar (face). V. voĭ 2.

2) e (în est îĭ, -ĭ) formă neaccentuată îld. este: e greŭ, nu e nimica. După maĭ și cînd se accentuĭază se pune este: Nu maĭ este. Este ceva? Este!

pron. Greșit scris îld. ĭa = dînsa.

éste și ĭáste, pronunțat azĭ ĭéste (lat. est), pers. III sing. a indicativuluĭ prezent d. verbu a fi. Se întrebuințează numaĭ cînd e accentuat și după maĭ: Este pîne? Este. Nu maĭ este.

fi și (est, pop.) hi, inf. de la sînt.

1) ĭa, pron. f. de la ĭel, pl. ĭele, gen. al ĭeĭ. – Greșit scris ea. V. ĭel.

ĭel (vechĭ el), ĭa, pron. pers., pl. ĭeĭ, ĭele, vechĭ eĭ, ele (lat. ĭlle, ĭlla; it. ello, ella; pv. sp. el; fr. il. – Gen. dat. sing. [al] luĭ, [al] ĭeĭ, eĭ, pl. [aĭ] lor, [ale] lor). Dînsu (nu tu, nicĭ eŭ). – Ca art., în limba de azĭ (deja în Cod. Vor. 97, 14), nu se maĭ zice luĭ, ci lu: lu Ĭon. Luĭ e numaĭ pronume: casa e a luĭ, dă-ĭ și luĭ. În Ps. S. lă = le (dativ): dă-lă lor, Doamne!

iĭ, pl. d. ie 1 și 2 și (est) dativu d. ĭa 1 îld. ĭeĭ și pl. d. ĭel îld. ĭeĭ (dînșiĭ).

4) *im-, pref. lat. întrebuințat în ainte de b și p îld. in și care corespunde cu rom. ne-, ca în im-berb, im-pudic, îld. ne-bărbos, ne-rușinat. În ainte de alt m cade, ca în imaculat îld. immaculat.

2) *in-, pref. lat. care corespunde cu rom. ne 2, ca lat. in-tactus, rom. ne-atins. Înainte de r și l, se preface în ir, il și apoĭ, după pronunțarea rom., se reduce la un simplu i, ca ireal, ilegal.

*ĭod n. (vgr. iódes, violet, brun, d. íon, viorică). Chim. Un corp simplu monovalent solid cenușiu albăstruĭ cristalizat în foĭ saŭ lame opace, cu luciŭ semimetalic. Se topește la 113°,6 și ferbe la 200, dînd vaporĭ violețĭ cu densitatea de 8,7. Greutatea atomică: 127. A fost găsit de Courtois la 1811 în cenușile algelor marine numite varech și a fost studiat adînc de Gay-Lussac și de Davy. Maĭ există în planta marină fucus și în ficatu peșteluĭ gádus mórrhua. E uzitat în medicină și fotografie. El albăstrește scrobeala.

î m. Un sunet între i și u, ca’n rîdic, amîndoĭ, față de ridic, amundoĭ. Îl aŭ și Francejiĭ și Portughejiĭ, dar nu-l scriŭ (pg. chavena, ceașcă, pron. șávînî). Noĭ îl avem și’n cuv. latine, și’n cuv. străine (V. hîră, satîr). Litera î s’a dezvoltat din î cirilic (§ 62).

2) îĭ, pron. personal m. la ac. pl.: pe aceștĭ oamenĭ îĭ văd, pe aceĭa nu-ĭ văd.

1) îĭ, pron. m. și f. la dativ sing.: acestuĭ om, acesteĭ femeĭ îĭ dăruĭesc asta; aceluĭa, aceleĭa nu-ĭ dăruĭesc. V. mi, ți, și, i.

3) îĭ, formă estică îld. e: aicĭ îĭ bine, casa îĭ (saŭ casa-ĭ) albă. V. sînt.

îs și -s, prescurtare din sînt cînd nu e accentuat, ca: îs aicĭ, nu-s aicĭ.

-l și l-, pron. personal de pers. III sing. m. la ac. (aceĭașĭ origine cu pron. el). Pe el, pe dînsu: du-l, nu-l duce. Cînd nu se poate lega de o vocală, devine îl: îl duc. – Fals ’l.

le (vechĭ și ), pron. personal neaccentuat la dativ m. și f. pl. și la ac. f. pl. (de aceĭașĭ orig. cu el și lor, și anume d. lat. ĭllos, ĭllas). Lor: le-am dat și lor ceva. Pe ele: le-am văzut pe ele.

4) o (lat. ĭllam, *ellam, „pe ĭa”, care, pin disparițiunea luĭ ll [ca în stea, nuĭa, purcea, din stella, novella, porcella], s’a redus la ă: rugatu ă am s’a prefăcut în rugatu-ŭă-am [ca și în nuiaŭa îld. nuĭaa]. Apoĭ ŭă s’a redus la o și s’a zis rugat-o-am, apoĭ o am rugat [ca l-am rugat], apoĭ am rugat-o) pron. pers. f. sing. pentru acuzativ fără accent îld. pe ĭa, pe dînsa, ca: o văd, am văzut-o, las’o (din lasă-o), bate-o, n’o lăsa, auzind-o. Masc. îl, l-.

5) o (vest), particulă îld. va (din care se și derivă) în: o fi îld. a fi, va fi (Fam.) și a să fie îld. a să fie, va să fie, va fi.

6) o (est) var. din a 2, ca: o fost, îld. a fost.

2) oĭ, verb auxiliar îld. voĭ: oĭ vedea (voĭ vedea).

2) om, verb auxiliar îld. vom: om vedea (vom vedea).

1) or, prescurtare îld. vor: or fi, vor fi.

2) -s, formă enclitică îld. îs=sînt: eŭ nu-s mort, eĭ nu-s acolo.

2) sînt, fost, a fi și (est, pop.) hi v intr. (lat. sĭm, sĭmus, sĭtis, sĭnt [cl. sum, sŭmus, estis, sunt], de unde s’a făcut sîm [azĭ – sînt] sem, apoĭ sîntem, [azĭ sîntém], set [apoĭ sîntețĭ, azĭ sîntéțĭ], sînt. Ești, e și este vin din es, est. Erám din éram, erámus. Fuĭ din fui. Fusét [azĭ fusesețĭ] din fuissetis. Fiŭ, să fiŭ din fiam. Fire din fieri. Fost e o formă analogică din fuistes, ațĭ fost, orĭ fuissetis, ațĭ fi fost ș. a.). Se întrebuințează ca ajutător la formarea pasivuluĭ: a fost prins. Exist, ființez: este Dumnezeu. Îs proprietatea (cuĭva), am ca stăpîn, îs de la, țin de: carte asta e a mea, insula Șerpilor e a Romăniiĭ, acest șurub e al mașiniiĭ (maĭ des: de la mașină). Îs originar: eu îs din Galați. Mă aflu, mă găsesc, îs situat: trupa e pe deal, orașu e ’n vale. Mă fac, devin: ca să fiĭ căpitan, trebuĭe să știĭ multe. Mĭ-e a, doresc, mĭ-e poftă: mĭ-e a mînca. Mĭ-e că, mĭ-e frică că: mĭ-e că mă vede. Era să, era aproape să, se putea să: era să zic, era să cad. Aicĭ e de mine, aicĭ e loc p. mine, aicĭ trebuĭe să trăĭesc eŭ, aicĭ îmĭ place mie! – Cînd se accentuiază și după maĭ se zice sînt, éste (maĭ exact, ĭeste); cînd nu, îs, e (maĭ exact ĭe, în est ): Eștĭ viteaz? Sînt! Sînt vitejĭ? Sînt! Este viteaz? Este! Maĭ este vin? Nu maĭ este! Maĭ sînt mere? Nu maĭ sînt! Neaccentuat: nu-s eŭ de vină. Cine e (cine-ĭ) acolo? Nu-s parale. Îs bolnav. Îs prea mulțĭ.- Sunt, suntem, suntețĭ, îs latinizme inexistente în limba românească.

1) și pron. personal enclitic la dativ (lat. sibi). Luĭ, eĭ: și le face el singur, și-l ĭa ĭa singură. (Cînd nu urmează le saŭ e legat cu linioară, devine îșĭ, ĭar ășĭ se reduce la și cînd e o vocală înainte: îșĭ face, nu-șĭ face). V. șie; mi, ți, i.

șie pron. personal de pers III acc. la dativ (lat. *sîbi îld. sĭbi, ca și mie, ție). Luĭ, eĭ: cine dă, șie-șĭ dă. – Și sie, ĭar în limba vorbită numaĭ luĭ și eĭ.

va (prescurtat din vrea saŭ vare) v. ajutător p. formarea pers. III sing. a viitoruluĭ literar: va face, va să vie (pop. a face, a să vie în est și o face, o să vie în vest). Va să zică (vest), vrea să zică, adică, în rezumat: va să zică, s’a sfîrșit! – V. def. Vest. Maĭ va (pînă acolo, pînă atuncĭ), maĭ este loc orĭ timp (pînă acolo, pînă atuncĭ). Vechĭ. Dumnezeŭ va, D-zeŭ vrea.

2) voĭ, veĭ, va, vom, vețĭ, vor v. ajutător care, în unire cu inf., formează viit. lit. (lat. *vóleo, vŏlére [după dóleo, dŏlére, a durea], cl. vŏlo, velle, a vrea. Veĭ vine din vĕlis [îld. vis], de unde s’a făcut vrom. verĭ, apoĭ veĭ, pop. (munt. ), -ĭ; va vine din vŏlet [V. orĭ], de unde s’a făcut *voare, vare, va, pop. a (munt. o, din *ua, *uă); vom vine din *volemus, de unde s’a făcut *vurem, vrem, vechĭ vem și văm, azĭ vom, pop. om; vețĭ vine din *voletis, de unde s’a făcut *vurețĭ, vrețĭ, vețĭ, pop. ețĭ, îțĭ [munt. oțĭ]: vor vine din volunt, rom. pop. or. V. vreaŭ și aș 1): voĭ merge (fam. munt. o să merg, mold. am să merg). Voĭ, va și vor se întrebuințează (numaĭ lit.) și ca v. tr.: nu voĭ, nu va, nu vor îld. nu vreaŭ (eŭ saŭ eĭ), nu vrea. Subj. vechĭ și să voaĭe (lat. *voleat).

vor, V. voĭ 21.[1]

  1. 1. În original, greșit: voĭ 1. LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

i1 (literă; sunet)[1] s. m./s. n., pl. m. i/n. i-uri corectat(ă)

  1. Pentru valorile literei i v. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere. Punctul se omite la I mare. — Anonim

i4, -i, i-, -i- pr. v. ea, el

i1 (literă) s. m. / s. n., pl. i / i-uri

i/ii/iii interj.

!Domniile Lor (despre domnitori, boieri) (înv.) (desp. -ni-i-) loc. pr. pl., g.-d. Domniilor Lor

ea [pron. ĭa] pr. f., g. ei [pron. ĭeĭ] d. acc. ei, neacc. îi, i, i- (I-am dat.), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. ea (prep. + ea), neacc. o, o- (O-nvață.), -o (Am dat-o.), -o- (da-o-ar); pl. ele [pron. ĭele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (Le-am dat.), -le (Dă-le.), -le- (da-le-ar), li, li- (Li-l dă.), -li- (dându-li-se); ac. acc. ele (prep. + ele), neacc. le, le- (Le-am dat.), -le (dându-le), -le- (da-le-ar)

el [pron. ĭel] pr. m., g. lui; d. acc. lui, neacc. îi, i, i- (I-am dat.), -i (dându-i), -i- (dăndu-i-se); ac. acc. el (prep. + el), neacc. îl, l- (L-a dat.), -I (dându-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. ĭeĭ]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (Le-am dat.), -le (Dă-le.), -le- (dându-le-o), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ei (prep. + ei), neacc. îi, i- (l-am dat.), -i (dându-i), -i- (da-i-ar)

!fi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt[1] / neacc. (pop.) -s (mi-s, Ăștia-s.), (reg.) îs, 2 sg. ești [e pron. ĭe], 3 sg. este [e- pron. ĭe] / e [pron. ĭe] / (fam.) -i, i-, (reg.) îi, 1 pl. suntem, 2 pl. sunteți, imperf. 1 eram [e pron. ĭe], perf. s. 1 sg. fui, 1 pl. furăm, m.m.c.p. 1 pl. fuseserăm; conj. prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fii, 3 să fie / (în formule fixe) fie, 1 pl. să fim, 2 pl. să fiți; cond. prez. 3 ar fi / (în imprecații) fir-ar; imper. 2 sg. afirm. fii, neg. nu fi; ger. fiind (desp. fi-ind), part. fost

  1. [pron. sunt], precizare necesară din cauza confuziei posibile create de titlul Hotărârii Academiei privind reintroducerea acestor forme, care cuprindea termenul „grafia” limbii române; desigur însă, pronunțarea nu poate fi diferită de grafie. — Anonim

găina-lui-Dumnezeu (insectă) s. f. art., g.-d. art. găinii-lui-Dumnezeu

iod (element chimic) s. n.; simb. I

(literă[1]; sunet) s. m. / s. n., pl. m. î / n. î-uri

  1. Denumită și î din i. Circumflexul nu trebuie omis. Indică în transcrierea fonetică sunetul [î]. Pentru condițiile de utilizare a literelor î și â, care redau același sunet, v. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere. — Anonim

lui1 art.[1] pentru g.-d. sg. (~ frate-meu, ~ gură-cască, ~ ianuarie, ~ tanti, ~ tata, ~ vodă, ~ 1989, ~ Ion, ~ Carmen)

  1. Considerat în gramaticile mai noi marcă a genitiv-dativului. — Anonim

sunt, suntem, sunteți v. fi1

v-o2 pr. + vb. aux. (V-o fi.)

vrea1 (a ~) vb. aux. pentru viit., prezumtiv; 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor (Voi merge. Voi fi mergând. Voi fi mers.)

vrea2 (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 3 sg. vrea, 1 pl. vrem, 2 pl. vreți, 3 pl. vor, imperf. 1 (rar) vream, perf. s. 3 sg. vru, 3 pl. vru, m.m.c.p. 3 pl. vruseseră; conj. prez. 1 sg. să vreau, 3 să vrea; ger. vrând; part. vrut (nefolosit la imper.)

!Domnia Lui loc. pr., g.-d. Domniei Lui; pl. Domniile Lor

ea [pron. ia] pr., g. ei [pron. iei]; d. acc. ei, neacc. îi, i, i- (iam dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. ea (prep. + ea), neacc. o, o- (o-nvață), -o (am dat-o), -o- (da-o-ar); pl. ele [pron. iele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (da-le-ar), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ele (prep. + ele), neacc. le, le- (le-am dat), -le (dându-le), -le- (da-le-ar)

el [pron. iel] pr. m., g. lui, d. acc. lui, neacc. îi, i, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. el (prep. + el), neacc. îl, l- (l-a dat), -l (dându-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (dându-le-o), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ei (prep. +ei), neacc. îi, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (da-i-ar)

fi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt, neacc. (pop.) -s (mi-s, ăștia-s), (reg.) îs, 2 sg. ești [e pron. ie], 3 sg. este [e pron. ie], neacc. e [pron. ie], (fam.) -i (ăsta-i), (reg.) îi, 1 pl. suntem, 2 pl. sunteți; imperf. 1 eram, 2 sg. erai, 3 sg. era, 2 pl. erați, 3 pl. erau [e pron. ie], perf. s. 1 sg. fusei / fui, 1 pl. fuserăm / furăm, m.m.c.p. 1 sg. fusesem, 1 pl. fuseserăm; conj. prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fii, 3 să fie; cond. prez. 3 ar fi / (în imprecații) fir-ar; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. (nu) fiți; ger. fiind (fi-ind); part. fost

i-i2 (reg.) pr. + vb. (i-i frig)

iod (element chimic) s. n.; simb. I

î1 (literă) s. m. / s. n., pl. î / î-uri

l-ai pr. + vb. aux. (l-ai mâncat, l-ai mânca)

l-ar pr. + vb. aux. (l-ar mânca)

l-aș pr. + vb. aux. (l-aș mânca)

lui1 art. hot. g.-d. sg. (lui Ion, lui Lili, lui gură-cască)

s-o1 conjcț. + pr. (s-o ducă)

și-i2 pr. + pr. (în tempo rapid) (și-i închipuie)

și-l2 pr. + pr. (în tempo rapid) (și-l închipuie)

și-o2 pr. + pr. (în tempo rapid) (și-o închipuie)

*ți-i2 (pop.) pr. + vb. (ți-i frig)

vrea1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 3 sg. vrea, 1 pl. vrem, 2 pl. vreți, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vream, perf. s. 3 sg. vru; conj. prez. 3 să vrea; ger. vrând; part. vrut.

vrea2 (a ~) vb. aux. pentru viit., 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor (vor merge)

Domnia ei s. f. art. + pr., g.-d. Domniei ei; abr. D-ei

Domnia lui s. f. art. + pr., g.-d. Domniei lui; abr. D-lui

Domniile lor s. f. art. + pr., g.-d. Domniilor lor; abr. D-lor

ea pr. [pron. ia], g. ei [pron. iei]; d. acc.ei, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. ea, neacc. o, o- (o-nvață), -o, -o- (lua-o-ar), pl. ele [pron. iele]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ele, neacc. le, le-, -le, -le-

el pr. [pron. iel], g. lui; d. acc. lui, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. el, neacc. îl, l-, -l, -l- (lua-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ei, neacc. îi, i-, -i, -i- (lua-i-ar)

Excelențele lor s. f. art. pl. + pr.

fi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt, neacc. s-,-s, îs, 2 sg. ești [e- pron. ie-], 3 sg. este [e- pron. ie-], neacc. e [pron. ie], i-, -i, îi, 1 pl. suntem/suntem, 2 pl. sunteți/sunteți, imperf. 1 sg. și pl. eram, 2 sg. erai, 3 sg. era, 2 pl. erați, 3 pl. erau [e- pron. ie-], perf. s. 1 sg. fusei/fui, 1 pl. fuserăm/furăm, m. m. c. perf. 1 sg. fusesem, 1 pl. fuseserăm; conj. prez. 1 sg. fiu, 2 sg. fii, 3 sg. și pl. fie; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. fiți; ger. fiind; part. fost

ina-lui-Dumnezeu (insectă) s. f.

Înălțimile lor s. f. art. pl. + pr.

Maiestățile lor s. f. pl. art. + pr., g.-d. Maiestăților lor

Măriile lor s.f. pl. art. + pr., g.-d. Măriilor lor

nelalocul lui (ei, său etc.) loc. adj.

Scaunul-lui-Dumnezeu (astron.) s. pr. n.

Sfințiile lor s. f. pl. art. + pr.

vrea vb., ind. prez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 1 pl. vrem, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vream, 3 sg. vrea, perf. s. 1 sg. vrui, 3 sg. vru; conj. prez. 3 sg. și pl. vrea; part. vrut; ger. vrând; aux. ind. prez. 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor

eram, erai, era, erați, erau (v. fi)

fi (ind. prez. sînt, ești, este, sîntem, sînteți, sînt; imperf. eram, erai, era, eram, erați, erau; conj. și imper. afirmativ fii, imper. negativ nu fi)

vrea (ind. prez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 1 pl. vrem, imperf. vream (1 sil.), conj. vrea)

îi pron. acuz. pl. m. (îi văd, dar: nu-i văd, nu i-am văzut).

îl pron. acuz. sg. m. (îl văd, dar: nu-l văd, nu l-am văzut).

le pron. dat. m. și f. și acuz. f. pl. (le dau fetelor; le-am dat băieților; le văd pe fete).

li pron. dat. pl. (numai în legătură cu un l, cu un se sau, rar, cu un le următor : li-l dau lor, li se pare, li le-am dat).

sunt, ești 2, este (scurtat: e; după vocală, enclitic : -i) 3, suntem 1 pl., sunteți 2 pl., sunt 3 pl., fusei 1 aor., fusesem 1 m.-m.-c.-p.

vreau, vrei 2, vrea 3, vrem 1 pl.; vrea 3 conj., vrând, nevrând ger.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

I interj. a!, ah!, aoleu!, au!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! ~ (~!, ce durere simt!)

I interj. a!, ah!, aoleu!, au!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)

CALEA-LUI-TROIAN s. v. calea lactee, calea-laptelui.

CARUL-LUI-DUMNEZEU s. v. vizitiul.

CONSTANTA LUI PLANCK s. (FIZ.) cuantă de acțiune.

EA pron. dânsa, dumneaei. (~ ce zice?)

EL pron. dânsul, dumnealui, (pop.) dumneasa, (înv.) nusul. (~ m-a invitat.)

FI vb. 1. v. trăi. 2. v. dăinui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul este pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (A fi printre invitați.) 6. v. situa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. însemna. 11. v. întâmpla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.

LUI pron., adj. său. (Vorba ~.)

VREA vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iată ce ~ eu de la voi; cât ~ pe ceas?) 5. v. consimți. 6. v. intenționa.

EL pron. dînsul, dumnealui, (pop.) dumneasa, (înv.) nusul. (~ m-a invitat.)

FI vb. 1. a exista, a trăi, a viețui, (rar) a ființa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cît ~, omul învață.) 2. a dăinui, a dura, a exista, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care ~ și astăzi.) 3. a se afla, a exista, a se găsi, (pop.) a sta. (~ acolo mărfuri de bună calitate.) 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul ~ pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (~ printre invitați.) 6. a se afla, a se găsi, a se situa, a veni, (înv. și pop.) a cădea. (Satul ~ pe Olt.) 7. a domicilia, a locui, a sta, a ședea, (pop.) a hălădui, a sălășlui, (înv. șl reg.) a băciui, (reg.) a sălăși, (înv.) a sălășui. (Mama ~ la Bacău.) 8. a avea, a exista, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 9. a constitui, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea principală a lucrării.) 10. a însemna, a semnifica. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 11. a se întîmpla, a se petrece. (Cum a ~?) 12. a proveni, a se trage. (De unde ~?) 13. a trebui, a urma. (Cînd va ~ să plec.) 14. a costa, a face, a reveni, (rar) a prețui, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cît ~ metrul de stofă?)

ucigă-l-toaca s. v. AGHIUȚĂ. ALCOR. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

VREA vb. 1. a dori, a jindui, a pofti, a rîvni, a voi, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 2. a cere, a dori, a pofti, a voi. (Ochii văd, inima ~.) 3. a dori, a-i plăcea, a pofti, a voi. (Rămîi cu cine ~.) 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iată ce ~ eu de la voi; cît ~ pe ceas?) 5. a accepta, a admite, a consimți, a se învoi, a primi, a voi. (~ să fii soția mea?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

i interj. – Exprimă surpriza sau uimirea. Creație expresivă, cf. hi. Se folosește și în formele iha, ihi, iho, ii, cf. tii.

i conj. – Și. Sl. i. Slavism cultural, fără circulație reală, sec. XVI. – Comp. iproci, conj. (și așa mai departe), din sl. i proče, înv.

ea (ele),pron. – Pronume personal de pers. 3 sing. f.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. ea, ia, megl. ea, istr. io. Lat. ĭlla (Pușcariu 764; REW 4266). Pl. ele < ĭllae, gen. ei < ĭllaei (pl. lor < ĭllorum), acuz. o < *eaua < ĭllam. Cf. el, iele.

el (-ei), pron. – Pronume personal de pers. 3, sing. m.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. el, megl. ĭel, istr. ĭe. Lat. ĭlle (Diez, I, 161; Pușcariu 764; Candrea-Dens., 531; REW 4266), prin intermediul unei forme vulgare *ĭllus; cf. it. el, ello, egli, fr. il, sp., port. él.Gen. lui < ĭlluĭ (pl. lor < ĭllōrum), dat. îi < ĭllĭ (pl. le < ĭllis), acuz. l < ĭllum, nom. pl. ei < ĭlli. Vocala inițială are, ca aproape toate e inițiale, un timbru ușor palatal; ar fi însă o greșeală să fie transcrisă ie, cum face Scriban. Lui se folosește și ca art. propriu al gen. la nume proprii (vulg. lu) și, prin extindere incorectă, la mai multe substantive comune care desemnează persoane. Acuz. l în poziție tare a primit un î protetic (› îl), care apare numai în textele de la 1630 la 1650 (Găzdaru 30).

fi (sunt, fost), vb.1. A ființa. – 2. A sta. – 3. A se găsi, a se afla. – 4. A exista. – 5. A trăi. – 6. (Despre starea vremii) A se face (frumos, frig etc.). – 7. A dura, a se menține. – 8. A fi de față. – 9. A avea loc, a se ține. – 10. (Cu prep. cu) A fi adept. – 11. (Cu prep. de) A merita, a fi demn de. – 12. (Cu prep. a) A avea chef de. – 13. (Cu conj. ) A trebui, a fi nevoie. 14. (Cu inf.) A trebui. Mr. escu, fută, h’ireș megl. săm, fost, ire, istr. escu, fost, fi. Lat. sum fui, al cărui inf. esse a fost înlocuit de fiēri (Pușcariu 597; Candrea-Dens., 581; REW 3288; DAR). Cf. ființă, firetic. A păstrat forma înv. a optativului, în formulele de imprecație fire-ai, fire-ar. Comp. cu conjunctivul fie (cf. it. qualsisia, quando che sia); fiecare, pron.; fiece, adj.; fiecine, pron.; fiecînd, adv.; fiecum, adv.; fieunde, adv. (rar). Fiindcă, conj. este un comp. de la cu gerunziul fiind. Der. fire, s. f. (mod de a fi, caracter; natură; capacitate, creație; înv., menstruație), al cărui sens de „natură” nu a fost bine explicat (cf. gr. φύσις „natură”, de la φύω „a crește”); fireș (var. înv. hireș), adj. (natural; originar, natural; real, autentic), cuvînt înv.; firesc, adj. (natural); fireșie, s. f. (înv., natură); firește, adv. (în chip natural); nefiresc, adj. *care nu este firesc; artificial); fiitor, adj. (existent, viitor), creație artificială, înv. Ființă, s. f. (făptură; esență, natural; prezență; existență), este un der. de la gerunziul fiind, cu suf. -ință, cf. ușurință, cuviință, cerință, etc. (Pușcariu 610 și DAR, de la un lat. *fientia, echivalent popular de la essentia, ipoteză plauzibilă, dar nu și necesară). – Der. ființa, vb. (a exista, a se afla); ființesc, adj. (înv., real); neființă, s. f. (inexistență); desființa, vb. (a suprima, a reduce la nimic, a anula); înființa, vb. (a crea, a stabili, a funda; refl., a apărea, a se produce; refl., a se prezenta); înființător, adj. (fondator).

in- Pref. lat. care servește pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absența. Lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil față de accesibil, inconsistență față de consistență, intolerant față de tolerant.

o pron. – Acuzativul sing. al pron. pers. f., forma atonă. Lat. illam, cf. ea. Probabil la origine se distinge de o, pron. neutru (ace(a)st(a), acela), cu care astăzi se confundă complet (cf. prin mari furtuni trecut-ai, o știu, Alecsandri; fără să mi-o ceară nimeni, Camil Petrescu) și care pare să provină din lat. hoc, cf. poitev. o (elle était belle, elle o savait, cîntec popular din Parthenay). După Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 461, acest pron. ar fi de origine dacică. Der. din lat. ullam (Crețu, R. pentru Istorie, VI, 72-88), nu e probabilă.

vrea (vreau, vrut), vb.1. A dori, a fi decis să, a avea voința de a. – 2. A pretinde, a cere. – 3. A permite. – 4. A trata, a întreprinde. – Var. I vreu, vroi, voi, I pl. vrem, voim, inf. v(r)oi. Mr. voi, vrută, vreare, istr. voi. Lat. volĕre, forma vulgară în loc de velle (Diez, I, 448; Cihac, I, 319; Pușcariu 1920; REW 9180), cf. it. volere, prov., cat. voler, fr. vouloir. Pentru evoluția formelor, cf. Candrea, Éléments, 45 și Tiktin; despre folosirea ca auxiliar al viitorului, cf. va. La pierderea lui r în tema prezentului și a inf. au contribuit analogia cu voie „voință”, simultan cu poziția slabă a cons. la I *vo(r)iuvoi ca *ceriucei (cerere), pierpiei (pieire) etc. Der. vrere, s. f. (voință); vrută, s. f. (dorință, gust); vruță, s. f. (nepoftită; codoașă), probabil de la vruți, dacă acest cuvînt a avut vreodată sensul de „iubit” ca în sp. (după Iordan, BF, II, 194, de origine expresivă); voință (var. vroință), s. f. (vrere); bunăvoință, s. f. (intenție bună); reavoință, s. f. (intenție rea); voitor, adj. (care dorește, care voiește); binevoitor, adj. (bine intenționat); răuvoitor, adj. (rău intenționat). – Cf. votru.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

I s. m. invar. 1. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocala cea mai închisă, nerotunjită, din seria anterioară). ◊ Expr. A pune punctul pe i = a reda esențialul într-o discuție, a sublinia concluzia, faptele semnificative. 2. (LOG.) Simbol pentru judecata particular-afirmativă. 3. Cifră romană având valoarea unu (1). 4. Simbol chimic pentru iod.

i (MAT.), simbol pentru rădăcina pătrată a lui -1 (unitatea imaginară).

i-, prefix cu valoare negativă (ex. ilogic, ilegitim).

Aea (sau Ea) 1. Nimfă urmărită de zeul apei, Phasis, și metamorfozată într-o insulă, cu același nume. 2. Cetatea de scaun a lui Aeetes, regele Colchidei.

ANTHROPOS PHYSEI ZOON POLITICON (Aυθρωποζ φὑσει ξωου πολιτιϰόυ) (gr.) omul este prin natura lui o ființă socială – Aristotel, „Politica”, I, 9.

AUTOS EPHA (Aὑτός ἔφα) (gr.) el însuși a spus – Formulă utilizată de discipolii lui Pitagora pentru a pune capăt unei dispute. Argument fără replică. V. și Ipse (magister) dixit.

AVARITIA OMNIA VITIA HABET (lat.) avariția întrunește în ea toate viciile – Cato, „de moribus”, 1, 82, 10.

EA, divinitate asiro-babiloniană. Zeu al înțelepciunii, patron al apelor pământene și subpământene. Una dintre cele trei divinități supreme, alături de Anu și Enil.

EL CANO (ELCANO, DEL CANO), Juan Sebastián (c. 1476-1526), navigator spaniol. A participat la prima expediție maritimă în jurul lumii, inițiată și condusă de Magellan (1519-1522), pe care a continuat-o după moartea acestuia, fiind, de fapt, primul care a încheiat înconjurul Pământului.

EL FERROL DEL CAUDILLO (EL FERROL) [del caudiλo], oraș în NV Spaniei (Galicia), pe țărmul Oc. Atlantic; 86,3 mii loc. (1990). Port militar. Constr. și reparații navale. Prelucr. metalelor și a lemnului; produse chimice; conserve de pește.

EL PASO [el pæsou], oraș în SE S.U.A. (Texas), port pe Rio Grande; 650 mii loc. (1991, cu suburbiile). Aeroport internațional. Metalurgia cuprului, prelucr. petrolului, conf., ind. alim. (carne). Centru comercial (bumbac, legume și fructe). Turism. Universitate.

GISEH (EL GÂZA, AL-JῙZAH) [el ghízəl], oraș în Egipt, pe Nil, în apropiere de Cairo; 2,2 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Important centru de comunicații și comercial. Fabrici de țigarete, încălț., băuturi. În apropiere se află vestitul complex de monumente antice: piramidele lui Kheops, Khefren, Mykerinos și Marele Sfinx. Turism.

GLORIA FUGIENTES MAGIS SEQUITUR (lat.) gloria se ține după cei ce fug de ea – Seneca, „De beneficiis”, 5, 1, 4.

GRECO, El ~ (Domenikos Theotokúpulos, zis ~) (1541-1614), pictor spaniol de origine greacă. A studiat în Italia. Influențat mai ales de Tintoretto. În 1577 s-a stabilit în Spania, la Toledo. Sub înrâurirea artei bizantine și a misticismului Contrareformei, se depărtează de de realismul Renașterii și se apropie de preocupările formale și de spiritul manierismului. Caracteristica operelor sale este transfigurarea realului prin coloritul rece, intens și strălucitor, ritmul ascensional și expresivitatea dramatică a personajelor alungite, simțul ascuțit al observației, darul de a scruta și caracteriza în adâncime o fizionomie („Înmormântarea contelui de Orgaz”, „Sf. Mauriciu sau Martiriul celor 10.000 de tebani”, „Apostolii Petru și Pavel”, „Laocoon”, „Adorația păstorilor”, „Logodna fecioarei” – ultimele două aflate în Muzeul Național de Artă al României).

HALQ EL-QUÉD (HALQ AL-WᾹDI), oraș în Tunisia, la NE de Tunis, port la M. Mediterană; 67,7 mii loc. (1989). Reparații navale. Pescuit. Export de min. de fier și fosfați. Stațiune balneară. Vechiul nume: La Goulette.

HAMᾹDET el-HAMRA (al-Hammādah al Hamrā’), podiș deșertic și pietros, nepopulat, în NV Libiei; c. 100 mii km2. Se întinde de la E la V, pe 700 km și de la N la S, pe 200 km. Alt. med.: 500 m. Alt. max.: 968 m.

HOC VOLO, SIC IUBEO; SIT PRO RATIONE VOLUNTAS (lat.) asta vreau, așa poruncesc; voința mea să țină loc de rațiune – Iuvenal, „Satirae”, VI, 223. Expresie a unei încăpățânări arbitrare.

HUDA LUI PĂPARĂ, peșteră în NV M-ților Trascău, la 567 m alt., pe versantul dr. al văii Arieș. Lungime: 2.022 m. Prezintă numeroase săli (cea mai mare fiind Sala Minunilor), cascade și sifoane. Adăpostește stalactite uriașe și depozite de cheropterit (excremente de liliac). Temp. aerului: 10-20°C. Faună cavernicolă bogată (lilieci, păianjeni, melci, insecte etc.). Greu accesibilă.

IOD1 (< fr. {i}; {s} gr. iodes „violet”) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5°C, p. f. 184,35°C), din familia halogenilor. În stare solidă formează cristale negre; prin încălzire sublimează, formând vapori de culoare violetă. Funcționează în combinații în stările de valență 1, 3, 5 și 7. Se obține din iodați, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este întrebuințat în medicină ca dezinfectant, sub formă de soluție alcoolică 10%, denumită tinctură de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absența lui provocând cretinismul și gușa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois în 1811. ◊ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, obținut prin bombardarea telurului. Se întrebuințează pentru urmărirea mecanismului unor reacții chimice, iar în medicină pentru studiul și tratamentul unor boli ale tiroidei.

IPSE (MAGISTER) DIXIT (lat.) el însuși (magistrul) a spus – Scolasticii, în lipsă de alte argumente, recurgeau în discuțiile lor la autoritatea necondiționată a magistrului lor Aristotel. V. și Autos epha.

ÎNVĂȚĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE, operă de mare valoare literară și istorică a lui Neagoe Basarab (paternitate contestată de unii cercetători). Păstrate în manuscris slavon și în mai multe copii în traducere românească, dintre care cea mai veche datează din sec. 17. Lucrarea, cu o structură complexă, are o serioasă amprentă de originalitate, decurgând din trăsăturile specifice ale mediului și ale epocii în care a fost scrisă (sec. 16). Î. îmbină paginile moralizatoare cu cele de teorie politică (formulează concepția conducerii autoritare a statului fundamentată pe dreptate), gândirea socială, izvorâtă din experiența trăită, cu adevărate capitole de manual diplomatic, strategic și militar, cu reflecția filozofică și meditația lirică, fiind totodată un breviar de dogmatică și morală creștin-ortodoxă; ele se constituie într-un îndreptar pentru viitorul domn Teodosie, fiul lui Neagoe.

JÉRID sau CHOTT EL-DJERID, depresiune în partea central-vestică a Tunisiei, la marginea Saharei, la 16 m alt.; 4,9 mii km2; lungime: 120 km; lățime: 60 km. În timpul ploilor de iarnă se transformă într-un lac sărat, iar în anotimpul secetos seacă. Izv. subterane alimentează oaza Tozeur, unde se cultivă curmali, legume și se cresc ovine.

LACUL LUI BABAN v. Gura Caliței.

MINYA, EL ~, oraș în Egipt, pe dr. Nilului, la 235 km S de Cairo; 208 mii loc. (1995). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. zahărului și a bumbacului. Piață agricolă. Centru turistic. Muzeu arheologic.

NIÑO, El ~, fenomen natural (curent cald), cu apariție ciclică (c. 3-4 ani), manifestat în partea central-sudică a Oc. Pacific, legat de prezența unor curenți calzi ecuatoriali care determină persistența (până la 12-18 luni), unor temperaturi ridicate, cu un maxim în perioada Crăciunului. Încălzirea apei oceanului determină o diminuare a intenstității alizeelor și, ca urmare, apa caldă nu mai este transportată spre partea de V a Oc. Pacific, iar cea rece din adânc nu se mai ridică la suprafață; această omogenizare a temperaturii apei determină încetarea aproape completă a vânturilor, iar masele de aer cald și umed provoacă averse violente pe țărmul de V al Americii de Sud. N. degajă o energie uriașă (comparativă cu cea a 3.000 de centrale atomice), cu consecințe catastrofale pentru emisfra sudică și și cu repercusiuni asupra climei întregului Glob. În 1997 s-a manifestat cel mai puternic N., care a provocat pagube incalculabile Mexicului (în oct. 1997, viteza uraganului Pauline a depășit 350 km/h), iar statele Chile și Perú au afectate de inundații devastatoare (nov.-dec. 1997). Europa a resimțit efectele sale printr-o iarnă caldă (la București, la 26 febr. 1998, s-au înregistrat 22°C, cea mai ridicată temp. a lunii febr. din ultimul secol), iar în deșertul Atacama din Chile a plouat abundent, ceea ce a înlesnit încolțirea și dezvoltarea a c. 200 de specii de plante ale căror semințe fuseseră îngropate în nisip de sute de ani. Se apreciază că efectul de seră, care în sec. 21 se va amplifica din cauza poluării excesive a atmosferei, va duce la o manifestare permanentă a N.

OBEID, EL ~ (AL-UBAYYID) 1. Oraș în centrul Sudanului, situat la 370 km SV de Khartoum; 229,4 mii loc. (1993). Capitala statului Shimal-Kurdufān. Punct terminus al c. f. Khartoum-Kūstῑ-El Obeid. Nod rutier. Aeroport. Centru comercial pentru bumbac, susan, vite și gumă arabică. Fundat în 1821. 2. Sit arheologic și de cultură materială din Neoliticul timpuriu (milen. 4 Î.Hr.) în Mesopotamia antică. Își trage numele de la așezarea mesopotamiană situată la E de orașul Ur (din Iraq-ul actual).

PĂCUIUL LUI SOARE, sit arheologic situat pe un ostrov al brațului Dunărea Veche, la 9 km în aval de com. Ostrov, pe terit. com. Lipnița, jud. Constanța, unde a fost descoperită o cetate bizantină, construită în sec. 10-11 și locuită până în sec. 13-15.

PEȘTERA LUI EPURAN, peșteră în pod. Mehedinți, situată pe pârâul Ponorăț, la 425 m alt., în raza com. Cireșu, jud. Mehedinți. Lungimea galeriilor: 3.604 m. Descoperită și explorată în 1964. Este o peșteră ramificată și meandrată, cu galerii dispuse pe două niveluri (superior – fosil și inferior – activ) care intersectează nenumărate săli. Conține bogate și variate concrețiuni, cristale albe de calcit, stalagmite, stalactite, blocuri de prăbușire etc. Monument al naturii. Greu accesibilă.

PEȘTERA LUI PAHOMIE v. Polovragi.

PRAVILA LUI VASILE LUPU, culegere de norme de drept civil, vamal, fiscal și economic, cunoscută și sub numele de „Carte românească de învățătură”, primul cod de legi tipărit în limba română, care apare la Iași în 1646. Are ca principale izvoare o serie de norme ale legislației bizantine din sec. 7-8 (ex. legea agricolă și tratatul de drept penal al juristului italian Prospero Farisiacci, 1554-1618).

QUI ACCUSARE VOLUNT, PROBATIONES HABERE DEBENT (lat.) cei ce vor să acuze trebuie să aibă dovezi – Veche maximă de drept, care obligă pe acuzator să prezinte dovezile vinovăției acuzatului.

SI VIS AMARI, AMA! (lat.) dacă vrei să fii iubit, iubește! – Seneca, „Epistulae ad Lucilium”, IX, 6.

SI VIS ME FLERE, DOLENDUM EST PRIMUM IPSI TIBI (lat.) dacă vrei să mă facă să plâng, trebuie să te doară mai întâi pe tine – Horațiu, „Ars poetica”, 102-103. Sinceritatea sentimentului este una dintre condițiile forței emoționale ale operei de artă.

SI VIS PACEM, PARA BELLUM (lat.) dacă vrei pace, pregătește-te de război – Vegetius, „Epitome institutionum rei militaris”. În sens mai larg, pentru a ocroti munca pașnică, trebuie să fii pregătit să te aperi de agresorul potențial.

SINT UT SUNT, AUT NON SINT (lat.) să fie ceea ce sunt, sau să nu fie – Răspunsul papei Clement al XIII-lea la cererea de a modifica regulamentul Ordinului iezuiților. Atribuit în mod eronat lui L. Ricci, generalul acestui ordin. Expresia hotărârii ca o instituție să nu-și dezică sarcinile fundamentale, caracteristice.

SLOBOZIA LUI IANACHE v. Slobozia (1).

TEMPORA MUTANTUR ET NOS MUTAMUR IN ILLIS! (lat.) vremurile se schimbă și noi odată cu ele! – Cugetare a împăratului Lothar I, care și-a sfârșit viața în călugărie.

TU L’AS VOULU, GEORGE DANDIN! (fr.) tu ai vrut-o, George Dandin! – Molière, „George Dandin”, act. I, scena 7. Cuvinte de reproș pe care și le adresează eroul ori de câte ori se vede înșelat de soția sa de neam mare. În sens general, reproș ironic: ți-ai făcut-o cu mâna ta.

UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519.

Che sarà, sarà! (it. „Ce va fi, va fi!”) – Cuvintele acestea, care au cîștigat o mare popularitate grație unui cîntec, sînt de fapt de mult celebre. Ele se găsesc în prima piesă, avînd ca erou pe vestitul Faust (Dr. Faustus), scrisă de unul dintre cei mai de seamă dramaturgi englezi, Marlowe. Cuvintele apar chiar în italienește în textul englez și rezumă un fel de doctrină fatalistă: ce-o fi, o fi! LIT.

Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau! – În nuvela Alexandru Lăpușneanu, scriitorul Costache Negruzzi povestește că Lăpușneanu, intrînd în Moldova eu oști turcești spre a-și lua domnia în primire, a fost întîmpinat de o solie de boieri în frunte cu vornicul Moțoc, care-i spuse: „...obștia ne-a trimis pe noi să-ți spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește, și Măria ta să te întorci înapoi”. - Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau – răspunse Lăpușneanu. Expresia se aplică în împrejurarea cînd o persoană încearcă să se impună împotriva voinței majorității, sau, cu alte cuvinte, cînd vrea dragostea cu sila. LIT.

Era pe cînd nu s-a zărit – vers foarte cunoscut din poezia La steaua de Mihail Eminescu. Face parte din strofa: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie. Era pe cînd nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” De obicei se citează ultimele două versuri laolaltă, spre a semnala (în serios sau în ironie, după cum este cazul), o situație, un sentiment, despre care nu s-a știut cînd realmente exista, și s-a aflat cînd totul a trecut, s-a sfîrșit. LIT.

Guenille, si lon veut: ma guenille mest chère (fr. „Zdreanță, dacă vreți, dar zdreanța mea mi-e scumpă )-E un vers al lui Molière din Femeile savante (act. II, sc. 7). În această comedie, jupîn Crizal e constrîns de nevastă și de cumnată (femei ”savante„) să dea afară bucătăreasa, care îi făcea niște ciorbe delicioase, pe motivul că franțuzeasca ei populară supără urechile lor delicate. Crizal nu se poate totuși consola și zice: ”Eu mă hrănesc cu ciorbă și nu cu limbaj savant„, la care nevastă-sa indignată îi răspunde că-i pur și simplu o rușine pentru un om să se coboare la asemenea nevoi materiale: ”Ce prețuiește trupul, această biată zdreanță Ca să-i acorzi cu gîndul măcar vreo importanță?„ Și atunci Crizal îi replică: ”Ba, trupul sînt eu însumi, și-l îngrijesc cum pot Din parte-mi fie-o zdreanță, dar are-ntîietate.„ Acest vers e invocat în sensul că trebuie să acordăm locul cuvenit satisfacțiilor sau necesităților materiale. În acest sens l-a și folosit economistul francez Frédéric Bastiat (1801-1850) – citat de Karl Marx în vol. I din Capitalul – cînd în lucrarea sa, intitulată Armonii economice, spune: ”Sînt oameni care bagatelizează ceea ce ei numesc cu dispreț nevoi materiale, satisfacții materiale. Ei îmi vor spune, fără îndoială, ca Belise lui Crizal: « Trupul, această zdreanță »... și mă vor blama că am semnalat ca una din primele noastre nevoi: hrana". LIT.

Hoc erat in votis! (lat. „Aceasta mi-era dorința!) – Expresie a lui Horațiu din Satire (cartea a II-a, satira 6, versul 1). Păstrîndu-și întocmai sensul dat de autorul ei, se citează cînd e vorba de o dorință deplin realizată. ”Apartamentul său fusese ținta rîvnei sale și al său hoc erat in votis vreme de doisprezece ani" (Balzac, în Vicarul din Tours). LIT.

Hoc volo, sic iubeo! (lat. „Asta vreau, așa poruncesc!”) – E începutul versului 223 din satiraa VI-a a lui Iuvenal. El pune aceste cuvinte în gura unei femei care spune în continuare: „sit pro ratione voluntas” (voința mea ține loc de orice altă rațiune). E vorba de o femeie dictatoare care nu vrea să știe de nimeni și de nimic în afară de bunul ei plac. De aceea expresia servește pentru a exprima o voință arbitrară. LIT.

Homo sum et humani nihil a me alienum puto (lat. „Om sînt și nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin”) – versul 25 din comedia lui Terențiu Heautontimorumenos (Cel care se pedepsește pe sine însuși – act. I, sc. I). Terențiu, născut la Cartagina, fiul unui sclav african, fusese răpit și adus de mic la Roma, unde mai tîrziu a fost dezrobit. De la prima reprezentare a comediei, la rostirea acestui vers au izbucnit aplauze unanime. Popularitatea pe care și-a cîștigat-o atunci dăinuie și în zilele noastre; și de la scriitorii antici pînă la contemporanii noștri stihul acesta a fost deseori citat, ca o sinteză a solidarității umane. A fost maxima favorită a lui Karl Marx. În literatura noastră, Macedonski ne-a lăsat o poezie care poartă chiar titlul Homo sum și care se încheie cu acest îndemn: „Poet furat pe veci zadarnic de cerul larg și policrom, Azvirle harpa de alb fildeș, și uită calea către stele Te afli încă-n cercul vieții: Ești încă om, ești încă om!” Maxima e folosită și în original și în traducere. Titus Popovici: „Scriitorul-cetățean... a dat în zilele noastre un conținut deplin dezideratului antic: « Nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin »” (Din dezbaterile la Congresul al IX-lea al P.C.R.). LIT.

I am not what I am (engl. „Nu sînt ce sînt”) – spune Iago în prima scenă din Othello, mărturisind că-și servește stăpînul nu din dragoste și datorie, ci numai pentru a-și realiza planurile ascunse. Vorbele, pe care Shakespeare le-a pus în gura odiosului intrigant, se potrivesc acelei persoane care nu este ceea ce pare să fie. Vezi și: „Die Menschen sind nicht immer…” LIT.

J’y suis, j’y reste ! (fr. „Aici sînt, aici rămîn!) – Actul de naștere al acestei expresii poartă data de 8 septembrie 1855. În timpul războiului din Crimeea, trupele conduse de mareșalul francez Mac-Mahon au asediat și ocupat fortul Malacoff din Sevastopol. Cînd a fost avertizat că fortăreața e minată și că sosesc întăriri militare rusești, Mac-Mahon a răspuns: ”Aici sînt, aici rămîn!„ Adevărul istoric este că mareșalul n-a rămas acolo decît scurt timp. În schimb a rămas pînă-n zilele noastre, pretutindeni, expresia lui: ”J’y suis, j’y reste!". Ea exprimă – pe ton serios – ambiția cuiva care nu abdică de pe poziția lui, de la convingerile sale; iar – în glumă – denunță o încăpăținare prost înțeleasă. În ambele ipostaze însă se folosește aproape totdeauna textul francez. IST.

Jai voulu voir, jai vu (fr. „Am vrut să văd și am văzut”) – emistih al lui Racine din tragedia Athalie (act. II, sc. 7). Athalie, regina din Iudeea, vrînd să-și asigure domnia, i-a ucis pe toți pretendenții la tron. Unul singur a scăpat: un copil ascuns de marele preot. Într-o noapte, Athalie visează că se urzește un complot împotriva ei. A doua zi se duce la templu să se închine, dar acolo îl recunoaște în Ioas pe copilul apărut în vis că va fi proclamat rege, în timp ce ea va fi trimisă la moarte (ceea ce se și întîmplă mai tîrziu). Plecînd din templu, Athalie spune: „Jai voulu voir, jai vu !”. Cuvintele acestea au devenit o expresie, care atestă că: „bănuiala s-a adeverit”, „m-am convins cu ochii mei!” LIT.

L’avarice perd tout, en voulant tout gagner (fr. „Zgîrcenia pierde totul, vrînd să cîștige totul”) – Primul vers din fabula Găina și ouăle de aur de La Fontaine, care a prelucrat pilda cu același titlu (nr. 89) a lui Esop. E vorba de un om nesățios care avea o găină ce-i făcea ouă de aur. Sperînd să găsească o comoară în pîntecul ei, omul spintecă pasărea, dar nu descoperi nimic; decît tîlcul acestei întîmplări: goana oarbă după multă avuție te face să pierzi și puținul ce-l aveai. E tocmai sensul moral cu care se aplică citatul lui La Fontaine. Noi spunem: lăcomia pierde omenia. LIT.

Men should be, what they seem; or those that be not, would they might seem none (engl. „Oamenii ar trebui să fie ceea ce par; iar cei care nu sînt, n-ar trebui nici să pară”) – celebre cuvinte ale lui Shakespeare, din Othello (act. III, sc. 3). Le spune faimosul intrigant Iago lui Othello, cînd îi strecoară în suflet veninul geloziei. Ele se referă la locotenentul Cassio, asupra căruia aruncă bănuiala că e iubitul Desdemonei; Othello se îndoiește: Cassio pare cinstit. Și atunci Iago replică: Oamenii ar trebui să fie ceea ce par... etc. Vezi și formularea apropiată a lui Lessing: Die Menschen sind nicht immer, was sie scheinen. LIT.

Mundus vult decipi, ergo decipiatur! (lat. „Lumea vrea să fie înșelată, fie deci înșelată!) – unul din paradoxele lui Sebastian Frank, cunoscut mai ales sub numele de Francus. Acesta a fost un teolog mistic german care în anul 1533 a publicat o carte intitulată chiar Paradoxa, unde cuvintele de mai sus figurează la nr. 236. Citatul este des întîlnit în literatura scriitorilor idealiști din ultimele trei secole, fiind una din maximele lor preferate. Poetul german Sebastian Brandt spunea și el în cartea ”Narrenschiff„ (Corabia nebunilor) că ”Die Welt will betrogen sein„ (Lumea vrea să fie amăgită). Comentatorii care încearcă să salveze acest paradox din naufragiul uitării susțin că el trebuie interpretat în sensul că ”nur die Welt die will betrogen sein, soll betrogen sein" (numai lumea care se vrea înșelată, să fie înșelată!). LIT.

Nolens, volens (lat. „Nevrînd, vrînd” – sau, cum se spune obișnuit: „vrînd, nevrînd”) – Expresia aparține teologului și filozofului Augustin, cunoscut mai ales sub numele de „Sf. Augustin”. A folosit-o pentru prima oară în Retractări (I, 13, 5), o lucrare în care autorul revine asupra unor păreri din tinerețe. Expresia s-a introdus aproape în toate limbile, fiind utilizată alături de formele proprii, ca de pildă: „willy-nilly” (engleză), „bon gré, mal gré” (franceză) etc. LIT.

Nu sînt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri – Miron Costin, Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, cap. XVIII, paragraful 12. Este vorba de lupta lui Vasile Lupu împotriva uzurpatorului de tron Gheorghe Ștefan. Cronicarul, după ce arată „ce greșeli s-au făcut la cei vestiți sfetnici”, adaugă „Iară nu sîntu vremile supt cîrma omului, ce bietul om supt vremi”. A.D. Xenopol a ales vorbele cronicarului ca motto la opera sa Istoria Românilor. LIT.

Ochi au, dar nu vor să vadă; urechi au, dar nu vor să audă. Psalmul 115 (versetele 5 și 6), unde se spune de fapt: „ochi au, dar nu văd; urechi au, dar nu aud” – Se referă la idolii altor neamuri, ciopliți din piatră, lemn etc. și împotriva cărora psalmistul punea în gardă pe credincioși, vrînd să-i ferească de idolatrie. Poporul a „actualizat” aceste cuvinte și a început să le aplice acelora care, din patimă, din ignoranță sau din reacționarism nu voiau pur și simplu să vadă și să audă, făcînd pe orbii și pe surzii în fața realităților sau a primejdiilor. Uneori se citează versiunea latină: Oculos habent et non videbunt. Quis habet aures audienti audiat. În tableta Momente, Tudor Arghezi folosește expresia în traducere: „Cîteodată chiar simpla onestitate a modestiei echivalează cu talentul. Se speră că cine are urechi de auzit o să audă!” („Contemporanul”, nr. 763). BIB.

On n’est jamais si bien servi que par soi-même (fr. „Niciodată nu ești mai bine servit decît de tine însuți”) – replică din comedia Brueys et Palaprat (scena 2) de Charles-Guillaume Étienne. E echivalentul cult al unor zicale populare, ca: „Ce nu-ți faci singur, nu-ți face nimeni”, sau „Lupul cu slugi rămîne flămînd”.

Si vis amari, ama! (lat. „Dacă vrei să fii iubit, iubește!) spune Seneca în Epistola IX, 6. Maxima are o dublă interpretare: Numai sufletele iubitoare pot inspira iubirea (vezi Tudor Vianu, ”Dicționar de maxime") și: Nu poți cere dragoste de la cei pe care tu însuți nu-i iubești. Vezi: Ut ameris, ama! LIT.

That, that is, is (engl. „Ceea ce este, este”) – Shakespeare, A douăsprezecea noapte (act. IV, sc. 2). Bufonul, deghizat în preot, adresează lui sir Toby cuvintele de mai sus, adăugînd: „Popă vezi, popă crezi”. Acesta este și sensul expresiei: „Ce se vede, aia se crede”. LIT.

To be or not to be, that is the question (engl. „A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea!”) – primul vers cu care Shakespeare începe vestitul monolog al lui Hamlet din actul III, scena 1. Cîteodată expresia e înjumătățită și părțile ei componente sînt întrebuințate în mod separat: prima parte, „A fi sau a nu fi”, exprimă neputința de a ieși dintr-o situație dificilă, iar a doua parte „Iată întrebarea”, sau „Asta-i întrebarea”, spre a exprima o îndoială, o ezitare. Eminescu spune în Mortua est: „Și-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... Dar știe oricine Că ceea ce nu e, nu simte dureri Și multe dureri-s, puține plăceri”. LIT.

Tu l’as voulu, George Dandin! (fr. „Tu ai vrut-o, George Dandin!”) – Molière, George Dandin (act. I, sc. 7). Dandin, un „țăran bogat”, cu visuri de parvenire, ia în căsătorie o fată de neam mare. Înșelat și la propriu și la figurat, el se mustră singur, repetînd textual: „Vous l’avez voulu, vous l’avez voulu, George Dandin, vous l’avez voulu” (adică își vorbește respectuos, la persoana a doua plural). Devenind o expresie, ea a fost scurtată în vorbirea curentă și făcută mai familiară (la persoana a doua singular). Se adresează celor care sînt singuri vinovați de necazurile lor. În locul unei mustrări, le amintim vorbele lui Molière: „Tu l’as voulu, George Dandin!”, în sensul de „Așa-ți trebuie... ai găsit ce căutai”, cum a tradus Tudor Arghezi (Molière, Opere, vol. III, pag. 331). LIT.

Tu Marcellus erit! (lat. „Tu vei fi Marcellus!”) – Vergiliu, Eneida (c. VI, v. 883). Bătrînul Anchise, tatăl lui Enea, își plimbă fiul prin infern și-l înflăcărează în vederea luptelor viitoare. Deodată îi spune: Vei fi și tu Marcellus!, arătîndu-i pe un tînăr descendent din neamul troienilor. Nepot al gloriosului general roman Claudius Marcellus și fiul Octaviei, sora împăratului August, era destinat unei strălucite cariere. Căsătorindu-se cu Iulia, fiica împăratului, Marcellus a fost desemnat moștenitor al tronului. Dar tînărul acesta în care August și întreaga familie și-au pus atîtea speranțe, a murit pe neașteptate, la vîrsta de 28 de ani, în anul 23 î.e.n. Astfel prevederile cu privire la Marcellus nu s-au mai împlinit niciodată. De aceea, expresia lui Vergiliu înseamnă o prevestire care nu se confirmă, o promisiune care nu se realizează. LIT.

Vodă vrea și Hîncu ba! – În anul 1672, în timpul domniei a doua a lui Duca Vodă, boierul moldovean Hîncu Mihalcea, din ținutul Orheiului, nemulțumit de comportarea domnitorului, s-a ridicat împotriva lui și, venind la Iași, în fruntea unor trupe, l-a silit pe Duca să fugă la turci. Numai sprijinit de oastea otomană, domnul a reușit să-i înfringă pe răsculații lui Hîncu și să revină pe scaunul Moldovei. De atunci a rămas vorba: Vodă vrea și Hîncu ba, care înseamnă o deosebire de păreri, un dezacord între două persoane. IST.

We know what we are, but know not what we may be (engl. „Noi știm ce sîntem, dar nu știm ce putem fi”) – Shakespeare, Hamlet (act. IV, sc. 5) – frază cu aluzii subtile, pe care Ofelia o adresează regelui, socotindu-l părtaș la uciderea tatălui ei. Se citează în sensul că omul nu știe niciodată ce-l așteaptă, ce poate ajunge. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi cu mortul pe el expr. (intl.) a avea asupra sa obiectul furat.

a muri de pneumonie / de el încins / de glonțul rece 1. (glum.) a muri împușcat. 2. a muri în împrejurări dubioase.

a pune punctul pe i expr. a preciza ce este esențial într-o chestiune.

a sta în banca lui / proprie expr. 1. a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în treburile altuia. 2. a se mulțumi cu puțin, a nu emite pretenții nejustificate.

a-și da drumul pe el / pe ea expr. (eufem.) a urina sau defeca involuntar în haine / în așternuturi / în pat.

c-așa vrea mușchii mei! expr. fiindcă așa vreau eu!

PENTRU CĂ AȘA VREAU EU c-așa vrea mușchii mei, de chichi, de michi, de trei lei ridichi; de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane; de chichiri, michiri; de iordan / de Iorgu; de Madagascar; de pamplezir; de piele; de sanchi.

tragi de ele! expr. (adol.) exagerezi!

Intrare: i (conj.)
i5 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • i
Intrare: i (interj.)
i4 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • i
ii1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ii
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • iii
Intrare: i (literă)
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • i
plural
  • i
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
i1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • i
  • i-ul
  • i-u‑
plural
  • i-uri
  • i-urile
genitiv-dativ singular
  • i
  • i-ului
plural
  • i-uri
  • i-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: el
  • pronunție: iel, ia, iei, iele
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P56)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • el
  • îl
  • ‑l
  • ea
  • o
plural
  • ei
  • i
  • îi
  • ‑i
  • ele
  • le
genitiv-dativ singular
  • lui
  • i
  • îi
  • ‑i
  • ei
  • i
  • îi
  • ‑i
plural
  • lor
  • le
  • li
  • lor
  • le
  • li
Intrare: fi (vb.)
  • pronunție: iești, ieste, ie, ierau
verb (V339)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fi
  • fire
  • fost
  • fostu‑
  • fiind
  • fiindu‑
singular plural
  • fii
  • fiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sunt
  • îs
  • ‑s
(să)
  • fiu
  • eram
  • fusei
  • fui
  • fusesem
a II-a (tu)
  • ești
(să)
  • fii
  • erai
  • fuseși
  • fuși
  • fuseseși
a III-a (el, ea)
  • este
  • e
  • îi
  • ‑i
(să)
  • fie
  • era
  • fuse
  • fu
  • fusese
plural I (noi)
  • suntem
  • suntem
(să)
  • fim
  • eram
  • fuserăm
  • furăm
  • fuseserăm
  • fusesem
a II-a (voi)
  • sunteți
  • sunteți
(să)
  • fiți
  • erați
  • fuserăți
  • furăți
  • fuseserăți
  • fuseseți
a III-a (ei, ele)
  • sunt
  • îs
  • ‑s
(să)
  • fie
  • erau
  • fuse
  • fu
  • fuseseră
hi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: in (pref.)
prefix (I7-P)
  • in
prefix (I7-P)
  • im
prefix (I7-P)
  • i
prefix (I7-P)
  • ir
Intrare: iod
iod1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iod
  • iodul
  • iodu‑
plural
  • ioduri
  • iodurile
genitiv-dativ singular
  • iod
  • iodului
plural
  • ioduri
  • iodurilor
vocativ singular
plural
I simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • I
Intrare: î
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • î
  • î-ul
plural
  • î-uri
  • î-urile
genitiv-dativ singular
  • î
  • î-ului
plural
  • î-uri
  • î-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: îi
îi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îî
interjecție (I10)
  • îî
  • î
Intrare: vrea
verb (VT517)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrea
  • vra
  • vrere
  • vrut
  • vrutu‑
  • vrând
  • vrându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vreau
  • vrau
(să)
  • vreau
  • vrau
  • vream
  • vram
  • vrui
  • vrusei
  • vrusesem
  • vrusem
a II-a (tu)
  • vrei
  • vrai
(să)
  • vrei
  • vrai
  • vreai
  • vrai
  • vruși
  • vruseși
  • vruseseși
  • vruseși
a III-a (el, ea)
  • vrea
  • vra
(să)
  • vrea
  • vreie
  • vrea
  • vra
  • vru
  • vruse
  • vrusese
  • vruse
plural I (noi)
  • vrem
(să)
  • vrem
  • vream
  • vram
  • vrurăm
  • vruserăm
  • vruseserăm
  • vrusesem
  • vruserăm
  • vrusem
a II-a (voi)
  • vreți
(să)
  • vreți
  • vreați
  • vrați
  • vrurăți
  • vruserăți
  • vruseserăți
  • vruseseți
  • vruserăți
  • vruseți
a III-a (ei, ele)
  • vor
  • vreau
  • vrau
(să)
  • vrea
  • vreie
  • vreau
  • vrau
  • vru
  • vruseră
  • vruseseră
  • vruseră
verb (VT517-aux)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrea
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • voi
  • oi
a II-a (tu)
  • vei
  • ei
  • ăi
  • oi
  • îi
  • ‑i
a III-a (el, ea)
  • va
  • o
  • a
plural I (noi)
  • vom
  • om
a II-a (voi)
  • veți
  • eți
  • ăți
  • oți
  • îți
  • ‑ți
a III-a (ei, ele)
  • vor
  • or
verb (VT408)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vroi
  • vroire
  • vroit
  • vroitu‑
  • vroind
  • vroindu‑
singular plural
  • vroiește
  • vroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vroiesc
(să)
  • vroiesc
  • vroiam
  • vroii
  • vroisem
a II-a (tu)
  • vroiești
(să)
  • vroiești
  • vroiai
  • vroiși
  • vroiseși
a III-a (el, ea)
  • vroiește
(să)
  • vroiască
  • vroia
  • vroi
  • vroise
plural I (noi)
  • vroim
(să)
  • vroim
  • vroiam
  • vroirăm
  • vroiserăm
  • vroisem
a II-a (voi)
  • vroiți
(să)
  • vroiți
  • vroiați
  • vroirăți
  • vroiserăți
  • vroiseți
a III-a (ei, ele)
  • vroiesc
(să)
  • vroiască
  • vroiau
  • vroi
  • vroiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • voi
  • voire
  • voit
  • voitu‑
  • voind
  • voindu‑
singular plural
  • voiește
  • voiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • voiesc
(să)
  • voiesc
  • voiam
  • voii
  • voisem
a II-a (tu)
  • voiești
(să)
  • voiești
  • voiai
  • voiși
  • voiseși
a III-a (el, ea)
  • voiește
(să)
  • voiască
  • voia
  • voi
  • voise
plural I (noi)
  • voim
(să)
  • voim
  • voiam
  • voirăm
  • voiserăm
  • voisem
a II-a (voi)
  • voiți
(să)
  • voiți
  • voiați
  • voirăți
  • voiserăți
  • voiseți
a III-a (ei, ele)
  • voiesc
(să)
  • voiască
  • voiau
  • voi
  • voiseră
verb (VT667)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
singular plural
  • va
  • vă
  • vați
  • vareți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • va
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

el, eapronume personal

  • 1. Folosit pentru persoana a 3-a, ține locul persoanei despre care se vorbește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El merge. DEX '09
    • format_quote De-acum, de-acum ei sînt scăpați. COȘBUC, P. I 110. DLRLC
    • format_quote Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. VLAHUȚĂ, O. A. 47. DLRLC
    • format_quote De nu era el, te mîncam fript. ISPIRESCU, L. 5. DLRLC
    • format_quote Ea își aruncă fără voie ochii asupra ciocoiului. FILIMON, C. 89. DLRLC
    • 1.1. Marchează o opoziție. DLRLC
      • format_quote Eu știu munții, dar mai bine Mă știu ei întregi pe mine! COȘBUC, P. II 169. DLRLC
    • 1.2. Urmează după predicat, cu valoare afectivă de întărire, repetând subiectul exprimat printr-un substantiv. DLRLC
      • format_quote Plopii! mă cunosc ei bine! COȘBUC, P. I 261. DLRLC
      • format_quote Și-a da el spinul peste om vrodată. CREANGĂ, P. 227. DLRLC
      • format_quote Las’ c-o veni ea vara. BIBICESCU, P. P. 166. DLRLC
      • format_quote (Uneori fără acordul genului) Mi-a spus el baba și, drept să-ți spun, tare mi-o venit rău. CONTEMPORANUL, VII 495. DLRLC
      • 1.2.1. Uneori este folosit pe lângă un verb sau o construcție impersonală. DLRLC
        • format_quote După vreme rea, a fi el vreodată și senin. CREANGĂ, P. 235. DLRLC
    • 1.3. familiar (la) singular Bărbat, nevastă, soț, soție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, are valoare posesivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Casa lui. DEX '09
    • format_quote Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. SADOVEANU, V. F. 17. DLRLC
    • format_quote Căprioarele, ciutele, țapii și cerbii ies în poieni ca într-o domnie a lor. SADOVEANU, V. F. 17. DLRLC
    • format_quote Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
    • format_quote El vede de departe pe mîndra lui Marie. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • format_quote Lîngă trupul iubitei ei surioare. CONACHI, P. 87. DLRLC
    • chat_bubble Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Ale lui sau ale ei = lucrurile personale ale cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se îmbracă și se înarmează Ivan cu toate ale lui. CREANGĂ, P. 304. DLRLC
    • chat_bubble Ale lui sau ale ei = capriciile, toanele cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Lasă-l în ale lui!. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, are funcție de complement indirect sau de atribut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prietenul îi iese înainte. DEX '09
    • format_quote Murgulețul e adăpat. Toma i-a grămădit în iesle un braț de fîn. SADOVEANU, V. F. 36. DLRLC
    • format_quote Căprarul vechi îi iese-n prag. COȘBUC, P. I 100. DLRLC
    • format_quote De Radu-i este mai cu grabă, Că Radu-i este cel mai drag. COȘBUC, P. I 100. DLRLC
    • format_quote E o căsuță puțintică și scundă; îi ajungem cu palma la streșină. SADOVEANU, V. F. 39. DLRLC
    • format_quote Nevasta i-a murit. COȘBUC, P. I 229. DLRLC
    • format_quote Barba-n pămînt i-ajunge. EMINESCU, O. I 99. DLRLC
    • format_quote Ea-nlănțuiește gîtu-i. EMINESCU, O. I 95. DLRLC
    • format_quote Dar ochii-i ard în friguri. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
    • format_quote (În forma i, cu valoare neutră) Pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... A făcut cinste d. Nae. CARAGIALE, O. I 119. DLRLC
  • 4. În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, are funcție de complement direct. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cartea pe care o citesc. DEX '09
    • format_quote Fiecare cotlon pe care-l cercetam adăugea retragerii mele distanțe incomensurabile. SADOVEANU, V. F. 18. DLRLC
    • format_quote Cînd am văzut că a apucat-o [pe junincă]... m-am dus asupra lui cu bîta. SADOVEANU, V. F. 27. DLRLC
    • format_quote Se coborî în grădină ca să-și răcorească pieptul de flacăra ce-l ardea. FILIMON,, C. 67. DLRLC
    • format_quote Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe el îl caut. DEX '09 DEX '98
      • format_quote S-a pus între el și noi depărtarea și lenea soarelui. SADOVEANU, V. F. 26. DLRLC
      • format_quote Fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. DLRLC
      • format_quote Mult era frumos și bine aici, în fața valurilor ce se tăvăleau, greoaie, spre șesul depărtat. Venea cu ele și o adiere primăvăratică. SLAVICI, O. II 11. DLRLC
    • format_quote Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Au mai pățit-o și alții. NEGRUZZI, S. I 69. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. CREANGĂ, A. 70. DLRLC
      • format_quote Pune mîna pe iapă... și tunde-o. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
etimologie:

fi, suntverb

  • 1. Ca verb predicativ: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. A avea ființă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: exista
      • format_quote A fi sau a nu fi. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Sînt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte și-adorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20. DLRLC
      • format_quote Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177. DLRLC
      • format_quote Că-i iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
      • chat_bubble De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume. DEX '09 DLRLC
        • format_quote N-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. DLRLC
        • format_quote Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
      • chat_bubble E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! DEX '09 DLRLC
        • format_quote Aici e cum e, dar să vedem dincolo. DLRLC
        • format_quote De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. DLRLC
    • 1.2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. DEX '09 DLRLC
      sinonime: afla găsi
      • format_quote Sînt la pat și copiii ceilalți. PAS, Z. I 215. DLRLC
      • format_quote Cine știe pe unde va fi fiind, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21. DLRLC
      • format_quote Cine-i acolo? – Eu. – Cine eu? – Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. DLRLC
      • format_quote Gîndul îi era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51. DLRLC
      • format_quote Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
      • 1.2.1. A-și avea originea, a se trage din... DEX '09 DLRLC
        • format_quote De unde ești? DEX '09
        • format_quote Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, L. 298. DLRLC
    • 1.3. A o duce. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Om lega frăție de cruce pe cît om fi și om trăi. EMINESCU, N. 7. DLRLC
      • 1.3.1. Despre lucruri, situații, acțiuni etc.: dura, dăinui, ține. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. DEX '09
        • format_quote Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. DLRLC
        • 1.3.1.1. impersonal Urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
          • format_quote Era... într-o seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. DLRLC
          • format_quote Era dimineață cînd am intrat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
          • format_quote Cînd o fi de către seară, Să mi te pai ca de ceară... Cînd va fi de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259. DLRLC
          • format_quote Ah! e mult de-atunci. COȘBUC, P. I 259. DLRLC
          • format_quote Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191. DLRLC
        • chat_bubble Cât e lumea și pământul = totdeauna. DEX '09 DEX '98
          sinonime: totdeauna
        • chat_bubble Cât e lumea și pământul (în construcții negative) = niciodată. DEX '09 DEX '98
          sinonime: niciodată
    • 1.4. A avea loc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mi-a spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. DLRLC
      • format_quote Vulturul se va duce... să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330. DLRLC
      • format_quote Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. DLRLC
      • chat_bubble Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Ridică, cu un gest de curaj, același gest de «ce-o fi, o fi», receptorul. SEBASTIAN, T. 80. DLRLC
        • format_quote Și-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANGĂ, P. 269. DLRLC
      • chat_bubble Fie! = accept să se facă așa cum spui. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Vino și tu! – Fie, am să viu! DLRLC
      • chat_bubble Fie! = merită, nu e păcat! DEX '09 DLRLC
        • format_quote Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L. 3. DLRLC
      • chat_bubble O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! DEX '09 DLRLC
        • format_quote O fi, nu tăgăduiesc. FILIMON, la TDRG. DLRLC
      • chat_bubble Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Toți doctorii spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fi fost să fie. VISSARION, B. 60. DLRLC
      • chat_bubble familiar Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? DEX '09 DLRLC
        • format_quote Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte... Este, d-le căpitan? – Da cum să nu fie, d-le Paraipan? D. ZAMFIRESCU, R. 88. DLRLC
    • 1.5. A avea prețul... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cât sunt vinetele? Cât sunt roșiile? DEX '09 DLRLC
    • 1.6. în superstiții (În ghicitori etc.) A fi semn că... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58. DLRLC
      • chat_bubble A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. DEX '09
      • chat_bubble A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Nu mai plînge, Săftică, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. DLRLC
  • 2. Cu funcție copulativă: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El este vesel. DEX '09
      • format_quote Gălăciuc este al șaselea. SAHIA, N. 41. DLRLC
      • format_quote Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118. DLRLC
      • format_quote El e flămînd și e-nsetat, Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. DLRLC
      • format_quote Casa, din care nu vedem decît o bucată de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29. DLRLC
      • format_quote Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186. DLRLC
      • format_quote expresie (Urare) Să-ți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39. DLRLC
      • chat_bubble A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. DEX '98 DLRLC
        • format_quote De noi ar fi mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV 8. DLRLC
      • chat_bubble A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: sprijini
        • format_quote Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272. DLRLC
      • chat_bubble A fi cu cineva = a fi partenerul cuiva. DLRLC
        sinonime: sprijini
        • format_quote Trageți toți cîte-o carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. DLRLC
      • chat_bubble A fi cu ceva = a avea ceva. DLRLC
        • format_quote Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259. DLRLC
        • format_quote Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306. DLRLC
    • 2.2. Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
      • 2.2.1. impersonal În legătură cu starea timpului. DLRLC
        • format_quote Dar uite nu e vînt – Și-i cald. COȘBUC, P. I 230. DLRLC
        • format_quote Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. DLRLC
      • chat_bubble Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Ce mi-i vremea, cînd de veacuri Stele-mi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. DLRLC
      • chat_bubble familiar Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Hai, du-te! Ți-o fi! SADOVEANU, P. M. 69. DLRLC
    • 2.3. În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească: simți. DEX '09 DLRLC
      sinonime: simți
      • format_quote Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M. 8. DLRLC
      • format_quote Lene să ne strici aparatul... nu-ți fuse. SEBASTIAN, T. 12. DLRLC
      • format_quote Se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. DLRLC
      • format_quote [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune verbală A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Așa-i fusese drag în tinerețe Lipan, așa-i era drag ș-acum. SADOVEANU, B. 11. DLRLC
      • chat_bubble Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Dacă nu ți-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANGĂ, A. 57. DLRLC
      • chat_bubble regional Mi-e (ți-e etc.) a mânca = simt (simți etc.) nevoia de a mânca. DLRLC
        • format_quote Numai bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82. DLRLC
      • chat_bubble Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). DEX '09 DLRLC
        • format_quote Mi-e că n-o să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263. DLRLC
        • format_quote Sînt bătrîn... și mi-e să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
        • format_quote Mi-i să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152. DLRLC
    • 2.4. impersonal (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Când a fost să plece. DEX '09
      • format_quote Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4. DLRLC
      • format_quote Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
      • format_quote Cînd este a se face vreo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri în calea mortului. ALECSANDRI, P. P. 140. DLRLC
      • format_quote adesea pleonastic Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
      • format_quote adesea pleonastic Iar cînd fuse într-o zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
      • format_quote rar (La forme personale) Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. DLRLC
    • 2.5. de obicei impersonal (La imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Era să moară. DEX '09
      • format_quote Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o mai facă. CREANGĂ, P. 86. DLRLC
      • format_quote Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210. DLRLC
      • format_quote Eram să-ți țes o haină. EMINESCU, N. 9. DLRLC
      • format_quote Mă puse întîi la buchi, dar văzînd că într-o zi era să mă înăduș... hotărî a-mi spune singur tabla [înmulțirii]. NEGRUZZI, S. I 247. DLRLC
      • chat_bubble (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), cât p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întâmple (ceva). DLRLC
        • format_quote Cînd era mai să-i ajungă, să uită fata-ndărăpt. RETEGANUL, P. I 39. DLRLC
        • format_quote Strîngîndu-l tare în brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • 2.6. impersonal (Urmat de un supin) A considera că este cazul să..., a se cuveni. DEX '09 DLRLC
      • format_quote E ceva de făcut. DEX '09
      • format_quote Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253. DLRLC
      • format_quote Oare nu-i de făcut vreo șmichirie, pănă mai este încă vreme? CREANGĂ, P. 321. DLRLC
  • 3. Ca verb auxiliar: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. DLRLC
      • format_quote Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133. DLRLC
      • format_quote pleonastic Fost-am fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97. DLRLC
    • 3.2. Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 3.2.1. Cu viitorul I formează viitorul anterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Vom putea sta de vorbă numai cînd voi fi terminat de scris. DLRLC
      • 3.2.2. Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului. DEX '09 DLRLC
        • format_quote N-ar mai fi plecat. DEX '09
        • format_quote Zidul pieri ca și cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
        • format_quote Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. DLRLC
      • 3.2.3. Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Să fi spus. DEX '09
        • format_quote Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45. DLRLC
      • 3.2.4. Cu infinitivul formează perfectul infinitivului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Se poate lăuda a fi învățat meșteșugul în timp foarte scurt. DLRLC
      • 3.2.5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
        • format_quote Oare așa fel de tineri să se fi aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7. DLRLC
    • 3.3. Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
      • format_quote O căsuță singuratică pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
      • format_quote Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
etimologie:

iconjuncție

  • 1. învechit Folosit pe vremuri în stilul de cancelarie: și. DLRLC
    sinonime: și
    • format_quote Mai multe giuvaieruri i argintării. ALECSANDRI, T. 1353. DLRLC

iinterjecție

  • 1. adesea prelungit sau repetat Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I... tată, și d-ta... iar îi răzgîi... o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, V. V. 236. DLRLC
    • format_quote Ii, tată, răspunse fiul de împărat carele se roșise ca o sfeclă, cum de mă osîndești astfel ca pe un vinovat de codru. ISPIRESCU, L. 367. DLRLC
    • format_quote Iii, păcat! CARAGIALE, O. I 48. DLRLC
    • format_quote I, doamne! mulți cuconași zăresc eu aici. ALECSANDRI, T. I 104. DLRLC
etimologie:

i, isubstantiv masculin invariabil
i, i-urisubstantiv neutru

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A unsprezecea literă a alfabetului limbii române. DEX '09 DE
    • diferențiere A zecea literă a alfabetului. DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (cea mai închisă vocală, nerotunjită, din seria anterioară). DEX '09 DLRLC DE
    • chat_bubble A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative. DEX '09 DLRLC Argou DE
  • 3. substantiv masculin invariabil logică (Sub forma I) Simbol pentru judecata particular-afirmativă. DE
  • 4. substantiv masculin invariabil (Sub forma I) Cifră romană având valoarea unu. DE
  • 5. substantiv masculin invariabil (Sub forma I) Simbol chimic pentru iod. DE
  • 6. matematică (Sub forma i) Simbol pentru rădăcina pătrată a lui -1 (unitatea imaginară). DE

inelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

iod, iodurisubstantiv neutru

(numai) singular
  • 1. Element chimic din grupul halogenilor, solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, extras din apă de mare, întrebuințat în medicină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • 1.1. Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. DEX '09 DEX '98 DN
      • format_quote A pansat rana argatului și i-a turnat toată sticluța de tinctură de iod pe ea. POPA, V. 289. DLRLC
  • comentariu simbol I DOOM 2
etimologie:

î, î-urisubstantiv masculin invariabil, substantiv neutru

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. DEX '09
    • diferențiere A unsprezecea literă a alfabetului. DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). DEX '09 DLRLC

îîinterjecție

  • 1. popular familiar Cuvânt folosit pentru a exprima o aprobare, un consimțământ. DEX '09 DEX '98
    sinonime: da
etimologie:

vrea, vreauverb

  • comentariu Este urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv. DEX '09 DEX '98
  • 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Însă dacă vrei și vrei numaidecît să te duci, eu nu te opresc. CREANGĂ, P. 193. DLRLC
    • format_quote Floricică dintr-o mie, Pusu-și-o mîndra mînie, De dor nu vrea să mai știe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 164. DLRLC
    • format_quote Stăi, mîndruța mea, Nu te spăria, Că vrem să glumim Și să te zidim. ALECSANDRI, P. P. 190. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. DLRLC
      • format_quote Eu știu să vreau. DLRLC
    • chat_bubble Vodă vrea și Hîncu ba, se spune când două persoane care au interese comune sunt în dezacord în ce privește calea de urmat pentru îndeplinirea unei acțiuni. DLRLC
    • chat_bubble Vrea (sau va) să zică = înseamnă, are semnificația de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu știu ce vra să zică durerea de inimă. CREANGĂ, P. 172. DLRLC
      • format_quote Avea ochi albaștri, ceea ce vra să zică mult. EMINESCU, N. 86. DLRLC
      • format_quote Refluxul vra să zică cînd să umflă apa. DRĂGHICI, R. 43. DLRLC
    • chat_bubble Vrea (sau va) să zică (cu valoare de conjuncție) = așadar, deci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Va să zică nu poți! DLRLC
    • chat_bubble Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce va să zică aceea să plătesc? ISPIRESCU, L. 138. DLRLC
    • chat_bubble impersonal Cum (sau ce) va vrea = orice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: orice
      • format_quote Întîmplă-se ce va vrea, Eu de badea voi tăcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. DLRLC
  • 2. A aștepta ceva de la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic, pe Arald. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • 2.1. La persoana a 2-a singular, precedat de pronumele interogativ «ce» alcătuiește o formulă expletivă. DLRLC
      • format_quote Sînt un vinovat nevrednic de iubirea ei, dar ce vrei? suferințele ce am tras... mi-au stricat inima. NEGRUZZI, S. I 47. DLRLC
    • 2.2. Se folosește în tranzacții comerciale, subînțelegându-se complementul «bani». DLRLC
      • format_quote Cât vrei pe hainele astea? DLRLC
  • 3. A-i plăcea ceva sau cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dori pofti
    • format_quote Vreau o stofă bună. DLRLC
    • 3.1. Folosit cu complementul indică o persoană, subînțelegându-se calitatea ei de soț sau de soție. DLRLC
      • format_quote Să-mi spui o dată, Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată? Și plîngeam de supărată. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
      • format_quote Cu toate la picioare-ți eu le puneam în vază, Dar nu-l mai vrei pe Arald, căci nu mai vrei nimică. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • 3.2. reflexiv A dori să fie, să devină ceva ori cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote E un băiat ciudat vînzătorul de cutii și tăblițe, de bureți și creioane, care s-ar vrea și vînzător de cărți într-un tîrg. STANCU, D. 381. DLRLC
      • format_quote În nesațiul cosmic al adolescenței, fiecare s-a vrut mai bun. C. PETRESCU, V. 251. DLRLC
    • chat_bubble Îi sătul de dulce, vrea și amar câteodată, se spune despre cel ce s-a săturat de bine. DLRLC
    • chat_bubble Vrea să fie și grâul scump și făina ieftină, se spune despre cel care cere lucruri peste putință. DLRLC
    • chat_bubble Vrea să fie și cu varza unsă și cu slănina în pod, se spune despre cel care urmărește profituri cât mai multe. DLRLC
    • chat_bubble Cât vrei = peste măsură. DLRLC
      • format_quote De-mbunătățiri rele cît vrei sîntem sătui. ALEXANDRESCU, P. 79. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bunăvoie; constrâns de împrejurări. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd Și se-mping și sar rîzînd: Prin zăpadă fac mătănii Vrînd-nevrînd. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
      • format_quote Dorea ca vrînd-nevrînd să împlinească slujba ce și-o luase asupră. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
      • format_quote Acum, vrînd-nevrînd, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie. CREANGĂ, P. 212. DLRLC
    • chat_bubble A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 4. A se învoi, a fi de acord. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă vrei. CREANGĂ, P. 187. DLRLC
    • format_quote Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire! EMINESCU, O. I 134. DLRLC
    • format_quote Asta mie mi-o plăcut, Numai maică-sa n-o vrut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. DLRLC
  • 5. personificat (Mai ales în forma negativă) A fi în stare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: putea
    • format_quote Focul nu vrea să ardă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stăi puțin cu carul... – Eu aș sta, dar nu prea vrea el să steie. CREANGĂ, P. 40. DLRLC
    • 5.1. popular A fi gata, pe cale sau pe punctul de a... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Când vru să moară își chemă feciorii. POP. DEX '09 DLRLC
  • 6. A exista posibilitatea; a fi posibil. NODEX
    sinonime: putea
    • format_quote Vrea să plouă. NODEX
  • 7. Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mâine vei merge la teatru. DEX '09
    • format_quote Cel din urmă voi veni la masă Chiar de n-ar mai fi pe ea pahare. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 525, 1/6. DLRLC
    • format_quote Pînă a doua zi... simțeam că voi înnebuni. CAMIL PETRESCU, U. N. 154. DLRLC
    • format_quote De-a pururea aproape vei fi de sînul meu... Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu. EMINESCU, O. I 129. DLRLC
    • format_quote arhaizant poetic (Formele auxiliarului urmează după infinitiv) Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stînele de oi. EMINESCU, O. I 101. DLRLC
    • 7.1. Forma de persoana a 3-a singular va se substituie tuturor persoanelor singular și plural pentru formarea viitorului cu conjunctivul prezent al verbelor de conjugat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cuvine-se hirotonirea Cu harul ceriurilor, ție, Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va să vie. GOGA, P. 25. DLRLC
    • chat_bubble Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ca să fii avocat iscusit și căutat, va să fii șiret, pișicher, chițibușar. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 43. DLRLC
  • comentariu regional Formă flexionară prezent indicativ persoana I și: (regional) vreu. DLRLC
  • comentariu Varianta vroi este nerecomandată. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.