tins, ~ă [At: CORESI, EV. 128 / Pl: ~nși, ~e / E: tinde] 1 a (Înv; d. membrele corpului) Desfășurat în toată lungimea Si: întins. 2 a (Înv) Așezat bine pe toată suprafața Si: neted, netezit. 3 a (Înv; d. masă) Pregătită pentru a mânca. 4 a (Înv; d. terenuri) Plan. 5 a (Îrg; d. corturi; pex, d. tabere) Instalat. 6 av (Îrg; îe) A se duce (sau a merge) ~ A se duce direct. 7 a (Îrg) Răspândit pe o suprafață.

tins, -ă adj. Vechĭ. Întins: acolo era tins săĭvanul pașiĭ și corturile (Let. 2, 53). Azĭ. Nord. A se duce tins, a se duce întins, de-a dreptu (rev. I. Crg. 13, 160).

ATINGE, ating, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

ÎNTINDE, întind, vb. III. I. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta, a desfășura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care este strâns, încolăcit, înfășurat. ◊ Expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau lațul, un laț) = a întinde o cursă, un laț pentru a prinde un animal; fig. a pregăti cuiva o capcană. A întinde la jug = a munci din greu. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lărgi sau a se lungi, deformându-se. ♦ Refl. (Despre unele lichide) A curge ca o dâră vâscoasă, din cauza alterării. 2. Tranz. A lungi, trăgând de capete, un lucru elastic. 3. Tranz. A lungi mâna, brațul etc. (într-o direcție oarecare). ◊ Expr. A întinde mâna (sau o mână) = a face un gest cu brațul pentru: a) a indica ceva; b) a cere de pomană. A întinde (cuiva) mâna (sau mâinile) = a) a îndrepta brațul către o persoană pentru a-i strânge mâna în semn de salut; b) fig. a veni în ajutorul cuiva. A întinde pasul = a merge cu pași mari și grăbiți. A o întinde (la drum) = a pleca repede, în grabă (la drum); a o șterge. 4. Refl. A-și destinde corpul, membrele (din cauza oboselii, a plictiselii etc.). ♦ A se înălța în vârful picioarelor ridicând brațele pentru a atinge un lucru așezat mai sus decât nivelul corpului. ◊ Expr. A se întinde după ceva = a fi lipsit de ceva; a avea mare nevoie de ceva și a nu avea mijloacele necesare pentru a-l obține. ♦ Fig. A se încumeta, a îndrăzni; a se obrăznici. 5. Refl. A se culca, a se lungi pentru a se relaxa ori pentru a dormi. ◊ Expr. A se întinde mai mult decât îi e plapuma = a se lansa în acțiuni, în cheltuieli care îi depășesc posibilitățile. (Refl. recipr.) A se întinde cu cineva = a avea relații sexuale, a se culca cu cineva. (Tranz.) A întinde pe cineva la pământ = a doborî pe cineva la pământ. 6. Tranz. A înmâna, a da. 7. Tranz. A îndrepta, a ținti (o armă) spre... 8. Tranz. Fig. A trage în toate părțile de cineva, a hărțui. II. 1. Tranz. A desface, a desfășura pe toată suprafața, lungimea etc. un obiect strâns, împăturit. ◊ Expr. A întinde masa (sau masă) = a așterne masa pentru mâncare; a da o masă (cu oaspeți mulți). ♦ A etala (o marfă). ♦ A așeza o pastă, un aluat etc. pe o suprafață mai mare, subțiind-o, nivelând-o. 2. Refl. A ocupa un spațiu (întins); a se extinde. ◊ Expr. A se întinde ca o pomană țigănească = a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp. ♦ (Despre grupuri de oameni) A se desfășura (într-o direcție), a se extinde. ◊ Expr. (Tranz.) A întinde hora = a forma o horă. ♦ (Despre suprafețe, teritorii etc.) A ajunge până la..., a se delimita. ♦ (Despre plante) A se răspândi; a se înmulți. 3. Tranz. Fig. A mări, a spori o putere, o stăpânire. ♦ Refl. (Despre idei, zvonuri; despre boli, epidemii) A se răspândi, a se extinde. ◊ Expr. (Tranz.) A întinde vorba = a divulga un lucru care ți-a fost încredințat ca un secret. ♦ Refl. (Despre acțiuni, mișcări sociale) A se dezvolta, a lua proporții. 4. Refl. A se prelungi în timp; a dura, a dăinui. ◊ Expr. A se întinde la vorbă sau (tranz.) a o întinde la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune la taifas; a lungi vorba. ♦ A insista, a stărui asupra... [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intendere.

TINDE, tind, vb. III. Intranz. 1. A-și îndrepta năzuințele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câștigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui. 2. (Despre obiecte) A avea tendință să..., a evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. – Din fr. tendre, lat. tendere (după întinde).

atinge [At: PSALT. SCH. 518/4 / Pzi: ating, (îrg) atind Ps: atinsei, (îrg) atinșu / E: ml attingere] 1 vt A lua contact direct, dar superficial, cu suprafața unui lucru. 2 vr (D. două obiecte) A se apropia unul de altul până când intră în contact superficial. 3 vr (D. cai; spc) A avea defectul de a-și freca picioarele din spate unul de altul în mers. 4 vt (Îe) A nu ~ pământul A dansa atât de sprinten și grațios, că nu se vede contactul cu pământul. 5 vt (Îas) A fugi foarte repede. 6 vt (Îas) A fi fericit. 7 vt A ajunge până la ceva sau la cineva. 8 vt (Îe) A ~ cerul A fi foarte înalt. 9 vt (Fig) A impresiona pe cineva. 10 vt A pune mâna pe un obiect spre a se apuca de o treabă. 11 vr A se lipi de... 12 vt (D. un subiect) A aduce vorba despre ceva în treacăt. 13 vr A mânca puțin dintr-un aliment. 14 vr A reuși să intre în posesia a ceva. 15 vr A ataca pe cineva. 16 vr A agresa sexual. 17 vtr A lovi pe cineva. 18 vtr A jigni pe cineva. 19 vt (Fig) A face aluzie la ceva sensibil. 20 vr A avea legătură cu... 21 vr (Înv; îe) Întru (sau pe) cât se ~ de... ori (Ceea) ce se ~ de... Cât despre... 22 vr (Înv) A se asemăna cu...

întinde [At: COD. VOR. 73/5 / Pzi: întind / E: ml intendo, -ere] 1-2 vti A desfășura, trăgând de unul sau de ambele capete, un lucru care era strâns, încolăcit, înfășurat Cf struni. 3 vt A ~ coarda A împinge lucrurile la extrem. 4 vt (Îe) A ~ (cuiva) o cursă (sau lațul, un laț) A pregăti o cursă, un laț pentru a prinde un animal. 5 vt (Fig; îae) A pregăti cuiva o înșelătorie. 6 vt (Îe) A ~ undița A lăsa undița la apă. 7 vt (Fig; îae) A momi. 8 vt (Fig; îae) A înșela. 9 vr A se încorda. 10 vi (Îe) A ~ la jug A munci din greu. 11-12 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lungi sau lărgi, deformându-se. 13 vr (D. unele lichide) A curge ca o dâră vâscoasă din cauza alterării. 14 vt A lungi un lucru elastic, trăgând de ambele capete. 15 vt A îndrepta mâna, brațul într-o direcție oarecare. 16 vt (Îe) A ~ mâna (sau o mână) A indica ceva orientând brațul în acea direcție. 17 vt (Fig; îae) A cerși. 18 vt (Îe) A ~ (cuiva) mâna (sau mâinile) A-i strânge cuiva mâna în semn de recunoștință. 19 vt (Fig; îae) A veni în ajutorul cuiva. 20 vt (Îe) A ~ cuiva mână de ajutor (sau mână bună) A ajuta pe cineva. 21 vt (D. cal; îe) A ~ (înainte) A-și îndrepta urechile înainte. 22 vt A oferi ceva cuiva. 23 vt (înv; fig; udp „către”) A îndrepta. 24 vt (C. i. o armă) A ochi. 25 vi A porni la drum. 26 vi (D. păsări) A zbura. 27 vt (Îe) A ~ pasul A merge cu pași mari și grăbiți. 28 vi (Îe) A o ~ (la drum) A pleca repede la drum. 29 vi (Fig; îae) A o șterge. 30 vi (Îe) A o ~ (la fugă) A o lua la fugă. 31 vr A se destinde alungindu-și încheieturile membrelor pentru a se relaxa Cf a se dezmorți. 32 vr A se înălța în vârful picioarelor ridicând brațele pentru a atinge un lucru așezat mai sus decât nivelul corpului. 33 vr (Înv; fig; udp „către”, „spre”) A râvni la ceva. 34 vr (Îe) A se ~ după ceva A fi lipsit de ceva. 35 vr (Îae) A avea mare nevoie de ceva fără a avea însă mijloacele necesare pentru a-l obține. 36 vr (Fig) A se încumeta. 37 vr (Fig) A se obrăznici. 38 vr (Îe) A se ~ la cașcaval A avea prea multe pretenții. 39 vr (Fig; îae) A deveni obraznic, necuviincios. 40 vr (Îe) A se ~ mai mult decât îi e plapuma A se lansa în acțiuni sau cheltuieli care îi depășesc posibilitățile. 41 vr (Îe) A se ~ cu cineva A avea relații sexuale cu cineva. 42 vt A culca pe cineva la pământ Si: a doborî. 43 vt (Înv; c. i. o ființă) A trage de corpul cuiva, chinuindu-l cu aparatele de tortură. 44 vt (Înv; îe) A ~ pedeapsa asupra cuiva A pedepsi pe cineva. 45 vt (Fig) A trage din toate părțile de cineva Si: a hărțui. 46 vt (Îe) A ~ (pe cineva) de mânecă A se ține scai de cineva. 47 vt (Îae) A ruga insistent pe cineva. 48 vr (D. un loc, o clădire) A se prelungi într-o direcție. 49 vr (Fig) A se prelungi în timp Si: a dăinui, a dura. 50 vr A rămâne neschimbat Si: a dăinui. 51-52 vtr A (se) extinde. 53-54 vtr A (se) prelungi în spațiu. 55 vr A insista. 56 vr A face digresiuni. 57 vr (Îe) A se ~ cu vorba sau la vorbă (la sfat, la cuvinte) sau a ~ vorba A prelungi discuția, vorbind mai mult decât trebuie. 58 vr (Îae) A se întinde la taifas. 59 vt A desfășura pe toată lungimea suprafața unui obiect strâns, împăturit. 60 vt (Îe) A ~ rufele Apune rufele la uscat pe o frânghie. 61 vt (Îe) A ~ cortul A instala un cort. 62 vt (C. i. un aluat, o pastă etc.) A da formă de foaie, prin subțiere. 63 vt A pregăti războiul de țesut. 64 vt (Îe) A ~ cărțile A desfășura cărțile de joc pe masă pentru a ghici. 65 vt A expune marfa pentru vânzare Cf etala. 66 vt A împrăștia lucruri să se usuce. 67 vt (Îe) A ~ masa sau masă (mare) A pune masa. 68 vt (Îae) A da o masă pentru mulți oaspeți. 69 vt (Reg; îe) A ~ praznic A da mâncare de pomană pentru morți. 70 vt A pune un strat de grăsime, alifie, marmeladă etc. pe suprafața a ceva 71 vr (Îe) A se ~ ca o pomană țigănească A se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar. 72 vr (Îae) A dura prea mult timp. 73 vt (Îe) A ~ hora A forma o horă. 74 vr (D. suprafețe, teritorii) A ajunge până la... Si: a se delimita. 75 vt (D. plante) A se răspândi. 76 vt (Fig) A spori o putere, o stăpânire etc. 77 vr (D. idei, zvonuri) A se răspândi. 78 vr (D. epidemii) A se extinde. 79 vr (D. boli de piele) A acoperi o suprafață tot mai mare a corpului. 80 vr (Înv; d. oameni) A depăși o anumită limită. 81-82 vr (Jur; înv) A avea (autoritate sau) competență asupra... 83 vr (D. mișcări sociale) A lua proporții Si: a se dezvolta. 84 vi (Înv; îe) A ~ cu privirea A putea vedea până la o anumită distanță. 85 vr (D. râs, căscat) A trece de la unul la altul Si: a se molipsi. 86 vr A insista, a stârnii asupra...

întinge [At: TETRAEV. (1574), 247 / V: (reg) încin~ / Pzi: înting / E: în- + ml *tingere] 1 vt A înmuia cu vârful într-un lichid. 2 vt (Pex) A înmuia pâine sau mămăligă într-o mâncare. 3 vt (Îe) A pune brânza în sticlă și a ~ pe dinafară A nu se înțelege cu cineva. 4-5 vtr (Îrg) A (se) atinge.

tânde v vz tinde

tinde [At: PSALT. HUR. 11D/6 / V: (înv) tân~ / Pzi: tind: Ps tinsei / E: ml tendere, fr tendre] 1 vt (Îvp) A trage de unul sau de ambele capete ale unui obiect, desfășurându-l în lungime sau încordându-l. 2 vt (Îvp; îe) A ~ (cuiva) cursa (sau lațul) A așeza cursa (sau lațul) pentru a prinde un animal. 3 vt (Îvp; fig; îae) A se folosi de mijloace perfide față de cineva. 4 vt (Îvp; îe) A ~ undița A lăsa undița în apă. 5 vt (Îvp; fig; îae) A atrage (6). 6 vt (Îvp; c. i. părți ale corpului) A întinde într-o direcție oarecare. 7 vt (Îvp; îe) A ~ (cuiva) mâna (sau, înv, mână bună, mână tare) A sprijini pe cineva. 8 vt (Îvp; îe) A ~ dreapta (pentru ceva) A sprijini o anumită cauză. 9 vt (Îvp; îae) A interveni pentruceva. 10 vt (Îvp; c. i. obiecte) A îndrepta într-o anumită direcție. 11 vt (Înv; spc; c. i. arme de foc) A ochi. 12 vr (Îvp; d. ființe) A se lungi, înălțând mâinile sau ridicându-se în vârful picioarelor. 13 vr (Înv; fig) A năzui. 14 vr (Înv; fig) A se încumeta. 15-16 vtr (Înv) A (se) așeza culcat în toată lungimea corpului. 17 vt (Înv; îe) A ~ pe cruce A răstigni. 18 vt (Înv) A înmâna. 19 vt (Înv) A oferi. 20 vt (Îvp) A desface obiecte strânse, îndoite, împăturite. 21 vt (Înv; îe) A ~ masa A pune masa (pentrua mânca). 22 vt (Îvp; c. i. un cort) A instala. 23 vr (Îvp; d. grupuri de oameni) A ocupa o suprafață mare Si: a se extinde, a se răspândi. 24-25 vtr (Înv; c. i. abstracte) A (se) răspândi. 26 vt (Înv) A prelungi în timp Si: a amâna. 27 vi (D. persoane) A-și îndrepta activitatea sau aspirațiile spre atingerea unui obiectiv, spre realizarea unui anumit scop Si: a aspira, a năzui, (îrg) a năsli. 28 vi (D. obiecte, abstracte) A evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. 29 vi A încerca.

tinge^[1] v vz atinge

ATINGE (ating, perf. atinsei, part. atins) I. vb. tr. 1 A pune ușor mîna pe cineva, pe ceva: o atinse de mînă și lăsă pre ea frigurile (BIBL.) ¶ 2 A pune aproape de tot, a apropia, a alipi: abia-și atinse buzele de pahar ¶ 3 A lovi ușor: omul ca oul, cum îl atingi, îndată se sparge (GOL.) ¶ 4 A ajunge pînă la o înălțime oare-care sau cît mai jos: se înălță deodată un munte de piatră care atingea cerul (ISP.); învelit într’o manta largă ce-i atingea călcîiele (GN.); fig.: supărarea Iui a atins culmea ¶ 5 A ajunge: și-a atins scopul, ținta, țelul; a nu ~ pămîntul (cu picioarele), a alerga foarte iute, a dansa cu multă ușurință; a nu mai putea de bucurie ¶ 6 A aminti, a pomeni, a vorbi despre ceva în treacăt: ce obicee... și ce legi au, cam pe scurt mai toate le atinge (LET.) ¶ 7 A arunca cuiva o vorbă cam de departe, cam cu înconjur spre a-l face să înțeleagă ce avem în gînd sau pe inimă, spre a-i aminti ceva supărător pentru dînsul: Ștefan-Vodă ’nțelegea Unde baba-l atingea (TEOD.) ¶ 8 A vătăma, a jigni: Oșlobanu prost, prost, dar să nu-l atingă cineva cu cît e negru sub unghie (CRG.); îI atinge unde-l doare, vorbește cu știință tocmai despre lucruri care sînt supărătoare, dureroase aceluia către care se adresează ¶ 9 fig. A mișca, a muia (inima, sufletul), a înduioșa, a turbura, a emoționa, a impresiona: sufletul lui delicat o atinge, o înduioșază (VLAH.) ¶ 10 fig. A privi, a interesa: nu mă atinge atît faptul însuși, cît împrejurările în care s’a petrecut. II. vb. intr. 1 A (se) pune aproape de tot de cineva sau de ceva, a (se) apropia strîns, a (se) alipi: măcar de aș atinge de veșmîntul lui, mîntui-mă-voiu (BIBL.) ¶ 2 fig. A aminti, a pomeni, a vorbi despre ceva în treacăt, a menționa: aceste fapte de care atinserăm pînă acum (BĂLC.). III. vb. refl. 1 A pune (ușor) mîna pe cineva, pe ceva: cine se atinge de smoală și nu se mînjește? (GOL.); proverb: nu te atinge că te frige, se zice cînd ne oprește cineva de la o faptă de pe urma căreia ne-am alege cu supărări, cu pagubă ¶ 2 A veni aproape de tot, a se apropia, a se alipi: se atinse de poalele veșmintelor Iui (COR.); fig.: un balaur cu o sută de capete de care nu se atingea somnul (ISP.) ¶ 3 A pune mîna pe ceva, a se folosi de ceva oprit sau aparținînd altuia, a căuta să-și însușască ceva străin: să vie un vîntură-țară, cine știe de unde, și să se atingă de drepturile mele? (CRG.) ¶ 4 fig. A face stricăciune, a aduce vătămare, a jigni cu vorba sau cu fapta, a se lega de cineva sau de ceva, a ataca: nu te ~ de cele sfinte, că-ți sfărm capul (ALECS.); mai ai obraz să te atingi de surorile tale cele mai mari ? (ISP.) ¶ 5 fig. A privi, a interesa: luînd parte la fapte care se ating de istoria țării (ISP.) [lat. attǐngĕre].

ATINS I. adj. 1 p. ATINGE ¶¶ contr. NEATINS ¶ 2 🩺 Lovit (de o boală): a fost ~ de alienațiune mentală. II. sbst. Faptul de a (se) atinge.

ATINGE, ating, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

ÎNTINDE, întind, vb. III. I. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta, a desfășura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfășurat. ◊ Expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau lațul, un laț) = a întinde o cursă, un laț pentru a prinde un animal; fig. a pregăti cuiva o capcană. A întinde la jug = a munci din greu. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lărgi sau a se lungi, deformându-se. ♦ Refl. (Despre unele lichide) A curge ca o dâră vâscoasă, din cauza alterării. 2. Tranz. A lungi, trăgând de capete, un lucru elastic. 3. Tranz. A lungi mâna, brațul etc. (într-o direcție oarecare). ◊ Expr. A întinde mâna (sau o mână) = a face un gest cu brațul pentru: a) a indica ceva; b) a cere de pomană. A întinde (cuiva) mâna (sau mâinile) = a) a îndrepta brațul către o persoană pentru a-i strânge mâna în semn de salut; b) fig. a veni în ajutorul cuiva. A întinde pasul = a merge cu pași mari și grăbiți. A o întinde (la drum) = a pleca repede, în grabă (la drum); a o șterge. 4. Refl. A-și destinde corpul, membrele (din cauza oboselii, a plictiselii etc.). ♦ A se înălța în vârful picioarelor ridicând brațele pentru a atinge un lucru așezat mai sus decât nivelul corpului. ◊ Expr. A se întinde după ceva = a fi lipsit de ceva; a avea mare nevoie de ceva și a nu avea mijloacele necesare pentru a-l obține. ♦ Fig. A se încumeta, a îndrăzni; a se obrăznici. 5. Refl. A se culca, a se lungi pentru a se relaxa ori pentru a dormi. ◊ Expr. A se întinde mai mult decât îi e plapuma = a se lansa în acțiuni, în cheltuieli care îi depășesc posibilitățile. (Refl. recipr.) A se întinde cu cineva = a avea relații sexuale, a se culca cu cineva. (Tranz.) A întinde pe cineva la pământ = a doborî pe cineva la pământ. 6. Tranz. A înmâna, a da. 7. Tranz. A îndrepta, a ținti (o armă) spre... 8. Tranz. Fig. A trage în toate părțile de cineva, a hărțui. II. 1. Tranz. A desface, a desfășura pe toată suprafața, lungimea etc. un obiect strâns, împăturit. ◊ Expr. A întinde masa (sau masă) = a așterne masa pentru mâncare; a da o masă (cu oaspeți mulți). ♦ A etala (o marfă). ♦ A așeza o pastă, un aluat etc. pe o suprafață mai mare, subțiind-o, nivelând-o. 2. Refl. A ocupa un spațiu (întins); a se extinde. ◊ Expr. A se întinde ca o pomană țigănească = a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp. ♦ (Despre grupuri de oameni) A se desfășura (într-o direcție), a se extinde. ◊ Expr. (Tranz.) A întinde hora = a forma o horă. ♦ (Despre suprafețe, teritorii etc.) A ajunge până la..., a se delimita. ♦ (Despre plante) A se răspândi; a se înmulți. 3. Tranz. Fig. A mări, a spori o putere, o stăpânire. ♦ Refl. (Despre idei, zvonuri; despre boli, epidemii) A se răspândi, a se extinde. ◊ Expr. (Tranz.) A întinde vorba = a divulga un lucru care ți-a fost încredințat ca un secret. ♦ Refl. (Despre acțiuni, mișcări sociale) A se dezvolta, a lua proporții. 4. Refl. A se prelungi în timp; a dura, a dăinui. ◊ Expr. A se întinde la vorbă sau (tranz.) a o întinde la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune la taifas; a lungi vorba. ♦ A insista, a stărui asupra... [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intendere.

TINDE, tind, vb. III. Intranz. 1. A-și îndrepta năzuințele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câștigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui. 2. (Despre obiecte) A avea tendința să..., a evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. – Din fr. tendre, lat. tendere (după întinde).

ATINGE, ating, vb. III. 1. Tranz. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. Mi-am pipăit pe sub cămașa de noapte grumazul. Parcă aș fi atins o ronă. SADOVEANU, N. F. 87. Fiecare fir de floare pe care-l ating mă face să tresar. SAHIA, N. 24. Ceilalți jucau, nu jucau, dară zîna, cînd juca, părea că n-atinge pămîntul. ISPIRESCU, L. 39. Mă azvîrl peste gard, de parcă nici nu l-am atins. CREANGĂ, A. 50. Calul meu fugea, Iar a lui picioare iarba n-ntingea. ALECSANDRI, P. I 190 (Fig.) Simțea gindurile lui cum o ating și-o dezmiardă. VLAHUȚĂ, P. 69. ◊ (Cu arătarea instrumentului atingerii) Cu geana ta m-atinge pe pleoape. EMINESCU, O. I 120. ◊ Intranz. Da dracul, ca să-i facă în ciudă pentru că vedea că nu-i prea plăcea, atingea și mai des cu friptura sa de slănina lui Pepelea. SBIERA, P. 16. ◊ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Cînd s-a atins de mijlocul ei [al femeii], dang! a plesnit cercul. CREANGĂ, P. 100. (Fig.) Paznic era un balaur... de care nu se atingea somnul. ISPIRESCU, U. 13. 2. Tranz. A lovi sau a izbi (cu violență). Omul cocoșat pe capră atinse spinarea udă și slăbănoagă a calului. DUMITRIU, B. F. 89. ◊ (Familiar, la imperativ) De ce nu dai, mă...? Atinge-l, se auzi un glas. PREDA, I. 64. ♦ Refl. Fig. (Mai ales în forma negativă) A aduce prejudicii, a provoca pagube; a leza. Prima datorie a oricărui cetățean este să păzească proprietatea obștească ca lumina ochilor, să nu tolereze nimănui să se atingă de ea. ◊ Tranz. (În expr.) A atinge pe cineva la pungă = a pricinui cuiva o pagubă bănească reținîndu-i o sumă sau obligîndu-l la cheltuieli nedorite de el. ♦ Fig. A ofensa. Oșlobanu, prost, prost, dar să nu-l atingă cineva cu cît îi negru sub unghie, că-și azvîrle țărnă după cap ca buhaiul. CREANGĂ, A. 78. Dar săracul nu tăcea, Cu cuvîntul îl tăia, Cu vorba că-l atingea. TEODORESCU, P. P. 297. ♦ Fig. A face aluzii jignitoare. Ștefan-vodă-nțelegea Unde baba-l atingea, Și-n gura mare-i zicea: Babă Slabă Și-nfocată, Dar la minte înțeleaptă. TEODORESCU, P. P. 519. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa. Atins de farmecul vieții. Mă simt o forță-n univers, Și glasul meu devine cîntec, Gîndirea mea devine vers. VLAHUȚĂ, O. A. 66. Poezia care atinge, poezia cea adevărată, nu este aceea în care mișună spiritele necurate de p-aia lume. Poezia cea adevărată este aceea care vorbește inimii, iar nu fanteziei numai. BOLLIAC, O. 45. 3. Refl. (Mai ales în forma negativă; urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se apropia sau a se alătura de cineva sau de ceva cu scopul de a trage, un profit (material sau moral), a cauza stricăciuni, a-și însuși ceva, a beneficia de ceva. El nu se atinse de comori. RETEGANUL, P. IV 12. Știți că nimeni nu s-a putut atinge de împărăția mea. ISPIRESCU, L. 12. ♦ A se ocupa, a se interesa (de ceva). Scrisorile și gazetele stau teanc, nici nu s-atinge de ele. SADOVEANU, N. F. 132. 4. Tranz. A pomeni despre un lucru în treacăt (fără a insista). Tipul lui Zlăiescu ar fi interesant, din nefericire atitorul nu ne dă mai nimica, tipul e numai atins, fără a fi zugrăvit pe deplin. GHEREA, ST. CR. II 202. ◊ Intranz. (Rar) Toate aceste fapte de care atinserăm pînă acum... se petrecută în... august (1600). BĂLCESCU, O. II 303. ♦ Refl. (Învechit) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva, a se referi la ceva. Nu trebuie să cerem de la vînători o prețuire rece și nepărtinitoare a întîmplărilor și a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 48. Încît s-atinge despre dreapta giudecată... nu m-agiungi nici la călcîie. ALECSANDRI, T. 1232. Această poroncă îndată s-au împlinit, dară nu știu dacă aceasta să atinge și de mine. KOGĂLNICEANU, S. 64. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu) sau la un anumit moment (în timp); a se opri la o anumită limită. Voiam să ating în copilărie cerul cu mîna. BENIUC, V. 22. În urma lor se-nălță deodată un munte de piatră care atingea cerul. ISPIRESCU, L. 25. – Forme gramaticale: perf. s. atinsei, part. atins.

ÎNTINDE, întind, vb. III. I. (Predomină ideea unei mișcări liniare în spațiu, pornind de la un punct spre altul) 1. Tranz. A trage de unul sau de amîndouă capetele sau de toate părțile unui corp (mărindu-l) A întinde un elastic. ▭ Merge binișor cu arcul gata către locul bănuit... se oprește și-ntinde arcul. CARAGIALE, P. 111. ◊ Expr. A întinde (cuiva) cursa sau o cursă, lațul, un laț) = a așeza cursa pentru a prinde un animal; fig. a se folosi de mijloace viclene față de cineva. O cursă pe care i-o întindea tată-său. ISPIRESCU, L. 18. Vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul. EMINESCU, O. I 174. ◊ Intranz. Pescarii întind veseli de căpătîiul funiilor. DELAVRANCEA, S. 64. ◊ Refl. Parcă pielea mi se întinde pe oase, de le simt contururile. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. ◊ Refl. pas. Arcuri se întind în vînt. EMINESCU, O. I 148. ♦ Refl. A se încorda. Mușchii i se întinseseră ca coarda unui arc. NEGRUZZI, S. I 42. ♦ Refl. (Mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lărgi sau a se lungi prin deformare permanentă, a se lăbărța. Flanela s-a întins la gît. ♦ Refl. (Despre unele lichide) A curge în formă de dîre băloase. Borșul trezit se întinde. 2. Tranz. (Cu privire la părți ale corpului) A mișca lungind într-o direcție oarecare, a desfășura în toată lungimea. Cîte un bătrîn care stătea la fereastră întindea gîtul și îl urmărea cu ochii. DUMITRIU, N. 152. Puternicile brațe spre dînsa întindea. EMINESCU, O. I 95. Nu e nevoie, cînd zîmbiți, să întindeți buzele pîn’ la ceafă. ALECSANDRI, T. I 295. ◊ Fig. Întinde cu mîndrie aripele-ți ușoare, O! sufletul meu vesel, o! suflet fericit. ALECSANDRI, P. I 124. ◊ Expr. A întinde mîna (sau o mînă) = a face un gest cu brațul: a) pentru a indica ceva; b) pentru a cere de pomană. Chiar cerșetorul din colț a uitat să întindă mîna. C. PETRESCU, C. V. 290. A întinde (cuiva) mîna (sau mîinile) = a) a înainta brațul către o persoană pentru a da mîna cu ea (în semn de salut; fig. a-și manifesta dragostea sau prietenia pentru cineva. Fata zîmbi, întinse mîna: Dumneata ești domnu Macovei? SADOVEANU, M. 113. Vartolomeu Diaconu întinse mîna prietenos. C. PETRESCU, A. 280. A plecat fără să-mi întindă mîna. VLAHUȚĂ, O. A. 471. Trebuie să le întindem mînile cu dragoste. ALECSANDRI, T. I 361; b) (fig.) a veni în ajutorul cuiva, a salva pe cineva dintr-un impas. Noi vă întindem mîna – continuă brigadierul – să vă ridicăm pe un drum mai neted ce duce la fericire și la belșug. MIHALE, O. 44. 3. Refl. (Despre ființe) A-și destinde corpul (din cauza oboselii, a plictiselii etc.). [Bardac] dormea cît e ziua de mare, se întindea, căsca. SADOVEANU, O. VII 357. Se întindea și mai căsca. ȘEZ. II 35. Dar podarul se gîndea Și cu lene se-ntindea. ALECSANDRI, P. P. 159. ♦ A se înălța ridicîndu-se în vîrful picioarelor. Dragă mi-i lelița-naltă, Că-mi dă gură peste poartă; Dar lelița mititea Se-ntindea și n-ajungea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. ♦ Fig. A se încumeta, a cuteza, a îndrăzni, a se obrăznici. Nu te-ntinde! ◊ Expr. Nu te-întinde mai mult decît ți-e plapuma (sau, regional, oghialul) = nu pretinde mai mult decît poți avea, fii modest. Nu mai lungi vorba... Nu te-ntinde mai mult decît ți-i oghialul! ALECSANDRI, T. 464. 4. Refl. (Despre ființe) A se culca (pentru a dormi sau a se odihni). Se întinse la umbra tufanului. PREDA, Î. 153. Și cînd în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mînile pe piept, I-nchide geana dulce. EMINESCU, O. I 168. Ne întindem pe mușchi, sub un măslin. ALECSANDRI, O. P. 350. ♦ Tranz. A doborî la pămînt printr-o lovitură. La pămînt îl întindea, De falangă mi-l lega Și-l bătea și tot striga. ALECSANDRI, P. P. 130. 5. Tranz. A înmîna, a prezenta, a oferi, a da. Fata a întins unchieșului niște hîrtii, pe urmă... s-a întors în loc. GALAN, Z. R. 32. Răsturnă mămăliga pe măsuța joasă și rotundă, tăie jumătate și o întinse pe un fundișor lui Mitrea. SADOVEANU, B. 28. Îi întinse un bănuț de aur. DELAVRANCEA, H. T. 36. Și, întorcîndu-mi fața, eu spada ți-am întins. EMINESCU, O. I 91. 6. Tranz. (Cu privire la o armă de foc) A îndrepta spre...; a ochi. Stăi, stăi, nu-ntinde flinta, că plumbul e fierbinte. COȘBUC, P. II 96. Se întîlnește cu necuratu; cînd întinde pușca să deie, el îi zice: stăi, nu da, că-ți voi fi de folos. ȘEZ. II 40. 7. Tranz. (În expr.) A (o) întinde (la drum) = a pleca repede, a grăbi mersul, a fugi, a o șterge. De la Brăila înainte, lui Moș Gheorghe i se pare că trenul o întinde la drum, cu tot dinadinsul. SP. POPESCU, M. G. 39. Întinse unchiașul la drum. ISPIRESCU, L. 96. O întinse cu grabă spre București. BĂLCESCU, O. II 110. (Rar, cu altă construcție) Întinseră piciorul la drum. ISPIRESCU, L. 322. (Intranz., despre vite) A întinde la jug = a trage (din greu). Boii se spetesc întinzînd la jug. ALECSANDRI, T. 970. (Refl., rar, despre cai) A se întinde galopului = a o lua, a merge în galop mare. Într-un mers obișnuit, iepușoara... ar fi părut o mîrțoagă...; acum, abia se zărea prin fulgi, întinsă galopului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 6/1. 8. Tranz. (Rar, cu privire la ființe, în special la oameni) A chinui, a tortura. De te-aș prinde, Ca p-un cîine te-aș întinde Că la toți le-ai dat noroc, Pe mine mă arzi în foc. TEODORESCU, P. P. 278. ♦ Fig. A trage de cineva, a hărțui. Bietu popa... e și el întins în toate părțile. STĂNOIU, C. I. 30. II. (Predomină ideea de răspîndire sau așternere în lungime și lățime pe o suprafață) 1. Tranz. (Cu privire la obiecte strînse, îndoite, împăturite) A desface, a desfășura (în lung și în lat), a așeza în toată întinderea, pentru a forma un așternut, pentru a expune la aer etc. Muierea... întinse hainele să se usuce. RETEGANUL, P. III 4. El întinse pe pajiște niște scoarțe scumpe. ISPIRESCU, L. 109. Aceste două vase, după ordinul colonelului, întinseră pînzele în vînt. BOLINTINEANU, O. 264. [Rufele] să le anin în cuiul meu și să le întind în odaie. ALECSANDRI, T. I 322. ◊ Fig. Neguri albe, strălucite, naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe cîmpie. EMINESCU, O. I 72. Azi dimineață ne-am trezit cu iarna în țară. Ea și-a întins cojoacele albe pe vîrfurile munților. ALECSANDRI, S. 308. ◊ (Cu privire la obiecte care – după ce au fost desfășurate – trebuie fixate, susținute, sprijinite) Ienicerii... Răspîndindu-se în roiuri, întind corturile mari. EMINESCU, O. I 146. (Refl. pas.) S-a întins puntea de legătură cu uscatul. BART, E. 317. Între cei patru stîlpi de la intrare se-ntindea ziua, peste șanț, un pod de piele de bivol. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. ◊ (Cu privire la obiecte care trebuie expuse vederii) Oamenii și-au întins marfa pe mesele din piață. A întinde masa (sau masă) = a așterne masa pentru mîncare, a pune masa; a da o masă (cu oaspeți mulți). Cînd boierul întindea masă mare... chema tacîmul curții ca să desfăteze pe mosafiri. GALACTION, O. I 69. Vreo zece fete... ajutau Gherghinei să întindă niște mese în ogradă. BUJOR, S. 95. Mîndră masă-și întindea Și tot bea și veselea Și din gură-așa zicea... ALECSANDRI, P. P. 72. (Refl. pas.) Într-o mînăstire din trecut rămasă, În domneasca sală se întinde masă. BOLINTINEANU, O. 54. ♦ (Cu privire la substanțe moi sau plastice) A așeza pe o suprafață mai mare, subțiind, netezind; a răspîndi. Au întins hoștinile fierbincioare pe o pînzătură. CREANGĂ, A. 15. ◊ Expr. A întinde o foaie (de aluat) = a subția o foaie de aluat (de obicei apăsînd-o de repetate ori cu o vergea de lemn), a-i mări suprafața. 2. Refl. A ocupa un spațiu (mai) mare, (mai) întins, a acoperi o suprafață mare. Dincolo de marginile pădurii se întind ogoarele de porumb. BOGZA, C. O. 246. Satul se-ntinde la poalele celui din urmă șir de dealuri. SLAVICI, O. I 214. Ograda... se-ntindea gălbuie în lună. EMINESCU, N. 51. ◊ Fig. Freamătul de sară conteni, pacea începea a se întinde iar pe iaz. SADOVEANU, O. I 410. Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Urmat de determinări introduse prin «pînă la», arată limitele unui ținut, ale unei țări etc.) Dobrogea se întinde pînă la mare. ♦ (Despre grupuri de oameni) A se prelungi (într-o direcție), a acoperi o suprafață mare. Din marginea poienii Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii. COȘBUC, P. II 78. Parada se întindea ca un șerpe pe șovoita uliță. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ Expr. A întinde hora = a forma o horă. Nu-s crunt, nici hapsîn, Puternic și bun, Pe toți îi cuprind și horele-ntind. Aduc sărbătoare la mic și la mare. BANUȘ, B. 102. Hori de-mi întindea, Hori de-mi învîrtea. TEODORESCU, P. P. 647. ♦ (Despre plante, buruieni etc.) A se lăți, a se răspîndi (orizontal pe pămînt). Troscotul s-a întins peste toată curtea. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la putere, stăpînire etc.) A mări, a lăți, a spori. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii... să împingem neamurile unele asupra altora, ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30. ◊ Refl. Puterea mea se-ntinde Preste cer, preste văzduhuri. CONACHI, P. 87. ♦ (Despre idei, zvonuri) A se răspîndi, a se extinde. Vestea... s-a întins vertiginos în uzină. SAHIA, N. 35. ♦ (Despre acțiuni, mișcări sociale) A se dezvolta, a lua proporții. Din Zarand, răscoala se întinde și cuprinde și Hunedoara. IST. R.P.R. 281. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144. ♦ (Despre boli, epidemii) A cuprinde o suprafață din ce în ce mai mare, a se lăți. Începuse cangrena să se întindă ca o pată de păcură pe umărul lui Bernaru. MIRONESCU, S. A. 121. 4. Refl. A se prelungi în timp; a dura, a dăinui, a ține. Festivitatea a luat sfîrșit. Masa care a urmat... s-a întins pînă dimineața. STANCU, U.R.S.S. 94. Veseliile se întinseră pînă noaptea tîrziu. ISPIRESCU, L. 376. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «asupra») A insista, a stărui. Ar fi fastidios a mă întinde mai mult asupra acestui subiect. GHICA, S. 212. ◊ Expr. A se întinde la vorbă (lungă) sau cu vorba sau (tranz.) a o întinde la vorbă sau a întinde vorba (sau vorbe) = a lungi vorba, a vorbi mai mult decît trebuie, a tărăgăna sau a face să tărăgăneze o discuție. Cu răbdarea păianjenului ce-și țese pînza, în mod voit întindea vorba. V. ROM. septembrie 1952, 175. Se bucura mama că-i veneau neamurile, s-o mai întindă cu ele la vorbă. STANCU, D. 5. Își ceru iertare și plecă mînat de treburi urgente, care nu-i dădeau răgaz să se întindă la vorbă lungă. C. PETRESCU, A. 469. Le-a îngăduit să se întindă la vorbă. REBREANU, R. I 145. Ce să mai întind vorbe? RETEGANUL, P. I 55. Ne-am prea întins cu vorba și luminarea-sa nu știe cum să ne mai intre în voie. CREANGĂ, P. 258. – Forme gramaticale: perf. s. întinsei, part. întins. – Prez. ind. și: (regional) întinz (DELAVRANCEA, A. 129, CARAGIALE, O. I 56). – Variantă: (învechit) tinde (BUDAI-DELEANU, Ț. 178) vb. III.

ÎNTINGE, înting, vb. III. Tranz. (Popular) A muia (pîine sau mămăligă) în grăsime, în sos etc. pentru a mînca. Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă, pe care le căptușea apoi cu brînză. SADOVEANU, B. 95. ◊ Absol. Moș Căpățînă începu a întinge și el în mojdeiul pe sfîrșite. HOGAȘ, M. N. 197. Decît să înting în unt Și să mă uit în pămînt, Mai bine-oi întinge-n sare Și m-oi uita la soare. SEVASTOS, N. 28. ♦ (Cu privire la alte obiecte) A muia ușor într-un lichid. Condicaru în picioare îi citea jălbile, întingînd, din vreme în vreme, condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S. 7. – Forme gramaticale: perf. s. întinsei, part. întins. – Variantă: tinge (DUMITRIU, N. 17) vb. III.

TINDE, tind, vb. III. Intranz. A-și îndrepta activitatea spre atingerea unui obiectiv, a avea o anumită tendință, un anumit scop, a ținti către ceva; a aspira, a năzui. Scriitorul legat de popor tinde spre viață, spre adevăr. BENIUC, P. 101. Casa de mașini avea regulele ei, care tindeau... la prinderea în capcană a clienților nevoiași. PAS, Z. I 243. Cînd arta a tins să devină o forță socială, ea nu s-a înjosit, ci tocmai dimpotrivă. IONESCU-RION, C. 44.

TINGE vb. III v. întinge.

ATINGE, ating, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. 2. Tranz. A lovi, a izbi. ♦ Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. ♦ Fig. A face aluzii jignitoare; a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa. Atins de farmecul vieții, Mă simt o forță (VLAHUȚĂ). 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva, a beneficia de ceva. El nu se atinse de comori (RETEGANUL). ♦ A se ocupa, a se interesa (de ceva). 4. Tranz. A pomeni despre un lucru în treacăt; a schița. 5. Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 6. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

A SE ATINGE mă ating intranz. A lua contact (cu ceva sau cu cineva). /<lat. attingere

A ATINGE ating tranz. 1) A face să se atingă. 2) A lovi ușor. 3) fig. A supune unei acțiuni nocive ușoare. Înghețul a atins mugurii. 4) fig. A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. 5) A face să trăiască anumite emoții, sentimente; a mișca. 6) A aminti printre altele. ~ o problemă. 7) (limite, distanțe, nivele etc.) A ajunge printr-un efort. /<lat. attingere

A SE ÎNTINDE mă întind intranz. I. 1) (despre îmbrăcăminte) A se mări (în lățime sau/și în lungime) deformându-se. Puloverul s-a întins. 2) (despre mușchi) A ajunge într-o stare de tensiune. 3) (despre lichide cu consistență sporită) A curge gros. Mierea se întinde. Moarea se întinde. 4) (despre localități, păduri, lanuri) A ocupa un anumit spațiu. Satul se întinde la poalele unui deal. 5) (despre plante) A se lăți ca suprafață ocupată; a extinde. Buruienile s-au întins în jur. 6) (despre ființe) A se dezmorți, îndreptându-și corpul sau membrele. Se sculă și se întinse cu plăcere. 7) (despre ființe) A-și așterne corpul în toată lungimea, oferindu-i relaxare; a se culca, lungindu-se. Pisica s-a întins la soare. 8) (despre persoane) A se înălța, ridicându-se în vârful degetelor. S-a întins după un măr. 9) (despre idei, zvonuri, epidemii, mișcări sociale) A cuprinde spații tot mai largi; a se răspândi; a se extinde; a se propaga. 10) (despre acțiuni) A se prelungi în timp (mai mult decât este necesar); a se lungi. Petrecerea s-a întins până dimineață. ◊ ~ la vorbă (sau cu vorba) a sta prea mult de vorbă. 11) A se desfășura acoperind o anumită suprafață. II. (în îmbinări, sugerând ideea de îndrăzneală, impertinență) Nu te ~! ◊ ~ la slănină (sau la cașcaval) a întreprinde acțiuni obraznice, pretinzând la ceva nepermis. Cât ți-e plapuma, atât te ~ (sau nu te ~ mai mult decât ți-e plapuma sau întinde-te cât te ține plapuma) a nu acționa decât în limitele posibilităților. /<lat. entindere

A ÎNTINDE întind 1. tranz. I. 1) (obiecte elastice) A trage de margini, mărind dimensiunile (lărgind sau lungind). ◊ ~ (sau a pune) o cursă (sau un laț) a) a pune o capcană; b) a ademeni prin înșelătorie. 2) (părți ale corpului) A mișca lungind (pe cât e posibil) în direcția voită. ~ gâtul. ~ brațul. ~ aripa. ~ piciorul. ◊ ~ mâna a cerși. ~ cuiva mâna (sau mâinile) a) a se saluta cu cineva, strângându-i mâna (sau mâinile); b) a scoate pe cineva dintr-o situație critică; a da ajutor. 3) (obiecte) A oferi punând la dispoziție cu mâna. ~ o telegramă. ~ un măr. 4) (arme) A pune în poziție de bătaie. ~ pușca. 5) (obiecte strânse, îndoite, împăturite) A desfășura cât permit dimensiunile. ~ o funie. ~ rufele (la uscat). ◊ ~ marfa a expune marfa pentru vânzare. ~ masa a pune masa pentru mâncare. 6) (substanțe moi) A așeza pe o suprafață, netezind uniform. ~ o foaie de aluat. ~ untul pe pâine. 7) A face să se întindă. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de solicitare permanentă): ~ în toate părțile a hărțui, a sâcâi. 2) (sugerând ideea de plecare): A o ~ (la drum) a) porni la drum (de obicei, pe jos); b) a fugi (pe neobservate); a o șterge. 2. intranz.: ~ la jug a lucra din greu. /<lat. entindere

A ÎNTINGE înting tranz. fam. (pâinea, mămăliga etc.) A muia într-un produs alimentar (mai ales lichid). ~ mămăliga în mujdei. ~ pâinea în sare. /<lat. intingere

A TINDE tind intranz. A-și orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stăpânit de o dorință puternică; a năzui; a aspira; a ținti. /<lat. tendere

atinge v. 1. a pipăi, a se lovi încet de ceva sau de cineva: atinse fierul; 2. fig. a mișca puțin inima, a o îndupleca către milă; 3. fig. a înțepa prin vorbe: îl atinge unde-l doare; 4. a atenta: nimeni nu s’a putut atinge de împărăția mea ISP.; 5. a avea ceva în vedere (drept scop sau obiect), a privi: cât se atinge de asta. [Lat. ATTINGERE].

întinde v. (activ) 1. a da mai multă suprafață sau volum; 2. a lungi: a întinde mâna, brațul; fig. nu întinde vorba AL.; 3. a încorda: a întinde arcul; 4. a pune de-a lungul sau de-a latul: a întinde o masă, rufe; 5. a mări, a spori: Negru-Vodă își întinse stăpânirea peste Țara Românească BĂLC.; 6. a porni direct: Sinan o întinse cu grabă spre București BĂLC. ║ (reciproc) 1. a se culca de-a lungul: cât ți-e pătura, atât te întinde; 2. fig. a covârși măsura, a-și lua prea multe libertăți: se cam întinde. [Lat INTENDERE].

întinge v. a băga, a muia într’un lichid (apă, vin, cerneală, sos). [Lat. INTINGERE].

tinde v. a păși la un scop, a se îndrepta către: a tinde la perfecțiune. [Lat. TENDERE].

*atíng, atins, a atinge v. tr. (lat. attingere, it. attingere, fr. atteindre. V. contact). Ajung, pun mîna: a atinge fructele din pom cu mîna, cu prăjina. Fig. (fr. toucher). Mișc, emoționez: vaĭetele săraculuĭ l-aŭ atins. Supăr, ofensez: s’a simțit cam atins de gluma ta. Barb. A-țĭ atinge scopu (fr. atteindre le but) îld. a-țĭ ajunge scopu. V. refl. Vin în contact: m’am atins de un gard văpsit de curînd și m’am murdărit. Fig. Pun mîna (fur saŭ vatăm): nu te atinge de banu, de onoarea altuĭa!

întínd, -tíns, a -tínde v. tr. (lat. inténdere, -tentum și tensum, it. inténdere, fr. entendre, sp. pg. entender, înseamnă „a înțelege, a auzi”, ĭar p. înț. rom. aŭ verbu simplu. V. tind). Trag și lungesc orĭ lățesc, încordez: a întinde coarda arculuĭ (maĭ des: a întinde arcu), a întinde o bucată de gumă. Trag în toate părțile: nu mă întindețĭ cum întind lupiĭ prada, că vă daŭ fie-căruĭa cîte un măr. Duc înainte, prezent, ofer: cerșitoru întinde mîna, ĭa întinde-mĭ o farfurie de colo! Desfășor, desfac: întind frînghia ca să întind rufele ca să se usuce, întind masa (pun masa). Iron. Trîntesc la pămînt, lungesc: cînd te-oĭ întinde acuma! Dezvolt, lățesc: a întinde dominațiunea uneĭ țărĭ, relațiunile comerciale. A întinde cuĭva o cursă (fig.), a-l face sî cadă înșelîndu-l pin uneltirile tăle. (Cu înț. propriŭ se zice maĭ mult a pune o cursă, o capcană [șoaricilor]. A întinde vorba, a lungi vorba. V. intr. Trag din: lupiĭ întindeaŭ din pradă. A o întinde (la drum), a lua drumu spre, a o porni, a te îndrepta spre: haĭ s’o întindem spre casă, că-ĭ tîrziu! V. refl. Mă lungesc orĭ mă lățesc: guma se întinde cînd o tragĭ. Mă lățesc: cerneala se întinde cînd scriĭ pe hîrtie umedă, focu se întinde. Îs întins, ajung pînă la: Româniĭ se întind de la Tisa pînă peste Nistru, dominațiunea Angliiĭ s’a întins colosal. Mă învîrtesc pe linguriță: pelteaŭa răŭ legată se întinde pe linguriță. Mă culc, mă lungesc, mă tologesc: copiiĭ se întinsese pe malu măriĭ. Lungesc vorba, scriŭ: acest autor se întinde și asupra altor chestiunĭ. Îmĭ permit prea mult: nu te întinde maĭ mult de cît permite punga. A te întinde la cașcaval (fam.), a tinde să obțiĭ ceva. Cît țĭ-e plapoma (saŭ cerga), atîta te întinde (saŭ întinde-te), nu cheltui maĭ mult de cît poțĭ cîștiga (Prov.). – La Dos. și răstind (pin schimbare de prefix).

întíng, -tins, a -tínge v. tr. (lat. tingere și in-tingere, -tinctum, a întinge, a muĭa; it. (in)tingere, fr. teindre, sp. teñir, pg. tingir. V. tinctură). Bag, moĭ într’un lichid orĭ sos: a întinge pînea’n sos și a o duce la gură, a întinge condeĭu’n cerneală.

tind, tins, a tinde v. tr. (lat. téndere, tĕntum și tĕnsum [de unde avem a-, in- și pre-tențiune, apoĭ ex-tensiune și tensiune], întind, rudă cu vgr. teino [V. tetanos, ipotenuză]; it. téndere, sp. pg. tender, pv. fr. tendre, cat. tendrer, V. întind, tentez). Vechĭ. Întind. Azĭ. V. intr. Neol. (după fr. tendre). Năzuĭesc la, am de scop să ajung la: omu tinde la fericire.

atinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ating, 3 sg. atinge, perf. s. 1 sg. atinsei, 1 pl. atinserăm, m.m.c.p. 1 pl. atinseserăm; conj. prez. 1 sg. să ating, 3 să atingă; ger. atingând; part. atins

întinde (a ~) (a trage) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întind, 2 sg. întinzi, 3 sg. întinde, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm, m.m.c.p. 1 pl. întinseserăm; conj. prez. 1 sg. să întind, 3 să întindă; ger. întinzând; part. întins

întinge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înting, 3 sg. întinge, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm, m.m.c.p. 1 pl. întinseserăm; conj. prez. 1 sg. să înting, 3 să întingă; ger. întingând; part. întins

tinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tind, 2 sg. tinzi, 3 sg. tinde, perf. s. 1 sg. tinsei, 1 pl. tinserăm, m.m.c.p. 1 pl. tinseserăm; conj. prez. 1 sg. să tind, 3 să tindă; ger. tinzând; part. tins

atinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ating, 1 pl. atingem, perf. s. 1 sg. atinsei, 1 pl. atinserăm; part. atins

întinde (a ~) (a trage) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întind, 1 pl. întindem, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm; conj. prez. 3 să întindă; ger. întinzând; part. întins

întinge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înting, 1 pl. întingem, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm; conj. prez. 3 să întingă; ger. întingând; part. întins

tinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tind, imperf. 3 sg. tindea; conj. prez. 3 să tindă; ger. tinzând; part. tins

atinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ating, 1 pl. atingem, perf. s. 1 sg. atinsei, 1 pl. atinserăm; part. atins

întinde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întind, 1 pl. întindem, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. întindă; part. întins

întinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înting, 1 pl. întingem, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. întingă; ger. întingând; part. întins

tinde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tind, imperf. 3 sg. tindea; conj. prez. 3 sg. și pl. tindă; ger. tinzând; part. tins

întind, -ndă 3 conj., -nsei 1 aor.

tind, tindă 3 conj., tinsei 1 aor.

TINS adj. v. așezat, drept, instalat, întins, neted, plan, plat, șes.

tins adj. v. AȘEZAT. DREPT. INSTALAT. ÎNTINS. NETED. PLAN. PLAT. ȘES.

ATINGE vb. v. aminti, arăta, cita, emoționa, impresiona, indica, insulta, înduioșa, jigni, menționa, mișca, ofensa, pomeni, privi, raporta, referi, semnala, tulbura, ultragia.

ATINGE vb. 1. (înv. și reg.) a tinge. (~ un obiect.) 2. (înv. și reg.) a (se) pipăi. (Să nu vă ~ de aceste lucruri.) 3. v. însuși. 4. v. lovi. 5. v. bate. *6. (fig.) a împunge, a înțepa, a pișca, a șfichiui. (Îl ~ cu vorba.) 7. v. ajunge. *8. (fig.) a se lipi. (Nu se ~ somnul de el.)

ÎNTINDE vb. 1. a încorda, a tensiona, a trage. (A ~ firele textile.) 2. v. încorda. 3. a se lăbărța, a se lărgi. (Puloverul s-a ~ după spălat.) 4. a se înălța, a se ridica. (Se ~ și nu ajunge la lampă.) 5. (înv.) a tinde. (A ~ amândouă mâinile.) 6. v. da. 7. v. desface. 8. v. alungi. 9. a se lungi, a se prelungi, a ține. (Șirul se ~ până departe.) 10. v. continua. 11. a ajunge, a merge. (Câmpia se ~până la Dunăre.) 12. v. destinde. 13. v. culca. 14. v. tolăni. 15. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) culca, a (se) lungi, a (se) pune. (S-a ~ din nou la pământ.) 16. v. doborî. 17. a expune, a pune. (A ~ rufele la uscat.) 18. v. expune. 19. v. așterne. 20. v. unge. 21. v. înmâna. 22. v. extinde. 23. a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) lăți, a (se) mări. (Și-a ~ stăpânirea peste...) 24. v. răspândi. 25. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 26. v. extinde. 27. v. desfășura. 28. a continua, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea s-a ~ până a doua zi.) 29. v. îndrepta.

ÎNTINDE vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni, obrăznici.

ÎNTINGE vb. v. înmuia, muia, uda, umezi.

TINDE vb. v. circula, culca, da, extinde, împrăștia, încredința, înmâna, întinde, lăți, lungi, preda, propaga, răspândi, remite, transmite, trânti.

TINDE vb. v. aspira.

TINGE vb. v. atinge.

atinge vb. v. AMINTI. ARĂTA. CITA. EMOȚIONA. IMPRESIONA, INDICA. INSULTA. ÎNDUIOȘA. JIGNI. MENȚIONA. MIȘCA. OFENSA. POMENI. PRIVI. RAPORTA. REFERI. SEMNALA. TULBURA. ULTRAGIA.

ATINGE vb. 1. (înv. și reg.) a tinge. (~ un obiect.) 2. (înv. și reg.) a (se) pipăi. (Să nu vă ~ de aceste lucruri.) 3. a-și însuși. (S-a ~ de banii statului.) 4. a ajunge, a izbi, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonțul ~ iepurele.) 5. a bate, a lovi, (pop. și fam.) a muștrului, (reg.) a meci, a murseca, a toroipăni, (fam.) a chelfăni, a ciomăgi, (fig. și adesea glumeț sau ir.) a aghesmui, a altoi, a bărbieri, a freca, a îmblăti, a mîngîia, a mînji, a netezi, a peria, a pieptăna, a scărmăna, a scărpina, a tîrnosi, a tîrnui, (arg.) a cafti, a mardi. (Te rog să nu-l ~!) 6.* (fig.) a împunge, a înțepa, a pișca, a șfichiui. (Îl ~ cu vorba.) 7. a(-și) ajunge, a(-și) îndeplini, a(-și) înfăptui, a(-și) realiza. (Și-a ~ scopul.) 8.* (fig.) a se lipi. (Nu se ~ somnul de el.)

întinde vb. v. CUTEZA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. OBRĂZNICI.

ÎNTINDE vb. 1. a încorda, a tensiona, a trage. (A ~ firele textile.) 2. a încorda, a înstruna, a struni. (A ~ arcul.) 3. a se lărgi. (Puloverul s-a ~ după spălat.) 4. a se înălța, a se ridica. (Se ~ și nu ajunge la lampă.) 5. (înv.) a tinde. (A ~ amîndouă mîinile.) 6. a da. (Îi ~ mîna.) 7. a desface, a desfășura, a răsfira. (Pasărea își ~ aripile.) 8. a (se) alungi, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Ceva care se ~ în afară.) 9. a se lungi, a se prelungi, a ține. (Șirul se ~ pînă departe.) 10. a (se) continua, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul se ~ pînă în pădure.) 11. a ajunge, a merge. (Cîmpia se ~ pînă la Dunăre.) 12. a (se) destinde, a (se) îndrepta. (Și-a ~ corpul.) 13. a se culca, a se lungi, a se trînti, (înv.) a se tinde. (S-a ~ puțin după amiază.) 14. a se lungi, a se tolăni, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa?) 15. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) culca, a (se) lungi, a (se) pune. (S-a ~ din nou la pămînt.) 16. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (L-a ~ la pămînt cu o lovitură.) 17. a expune, a pune. (A ~ rufele la uscat.) 18. a arăta, a etala, a expune. (Își ~ marfa pe tarabă.) 19. a așeza, a așterne, a pune. (~ fața de masă.) 20. a unge. (~ untul pe pîine.) 21. a da, a încredința, a înmîna, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 22. a (se) extinde. (Se ~ pe o suprafață tot mai mare.) 23. a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) lăți, a (se) mări. (Și-a ~ stăpînirea peste...) 24. a se extinde, a se lăți, a se propaga, a se răspîndi, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. și reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ repede și la vecini.) 25. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 26. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se lăți, a se propaga, a se răspîndi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 27. a (se) desfășura, (Mold.) a (se) dișterne. (Acțiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 28. a continua, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea s-a ~ pînă a doua zi.) 29. a îndrepta, a întoarce, a ochi, a ținti. (~ arma spre...)

întinge vb. v. ÎNMUIA. MUIA. UDA. UMEZI.

tinde vb. v. CIRCULA. CULCA. DA. EXTINDE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. LĂȚI. LUNGI. PREDA. PROPAGA. RĂSPÎNDI. REMITE. TRANSMITE. TRÎNTI.

TINDE vb. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.)

tinge vb. v. ATINGE.

A (se) întinde ≠ a (se) strânge

atinge (ating, atins), vb. – 1. A lua contact direct, ușor, cu un lucru sau o suprafață, a pune mîna. – 2. A freca, a fi în contact. – 3. A ajunge pînă la... – 4. (Arg.) a lua în stăpînire, a-și însuși; a înhăța. – 5. A veni în contact în mod neplăcut, a dăuna, a leza. – 6. A mișca, a emoționa, a înduioșa. – 7. A răni, a produce leziuni. – 8. (Arg.) A bate, a cîrpi. – 9. A pomeni, a aminti, a face aluzie la ceva. – 10. A se referi, a fi în legătură. – 11. (Arg.) A avea legături cu o femeie. Lat. attingĕre (Pușcariu 161; Candrea-Dens., 108; REW 768; DAR); cf. it. attingere, v. prov. atenher, față de lat. *attangĕre › fr. atteindre, cat. atanyer, astur. atanguer. – Der. atingător, adj. (care atinge; jignitor; relativ la; sensibil; emoționant); atinsătură, s. f. (înv., contact); atinsură, s. f. (înv., contact).

întinge (înting, întins), vb. – A muia, a îmbiba. Lat. tĭngĕre (Pușcariu 886; REW 4504; DAR), cf. it. tingere, fr. teindre, sp. teñir, port. tingir. În parte omonim al lui întinde, datorită omonimiei part. întins (ca în cazul lui încinge cu încinde); totuși, nu pare atît de rar cum presupune DAR, în limba actuală. – Der. întinsoare, s. f. (mîncare cu sos sau grăsime, care se mănîncă întingînd).

tinde (-dm -ns), vb. – 1. A întinde, a extinde. – 2. A năzui, a aspira. – Mr. tindu, timsu, tes. tindire, megl. tind, tins, tindiri. Lat. tĕndĕre (Pușcariu 1735; REW 8640), cf. it. tendere, prov., fr. tendre, sp., port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceză. – Der. întinde, vb. ( a trage în lungime, a extinde; a etira, a lungi; a destinde, a lărgi, a desface, a dezdoi; a arma, a dispune, a așeza; a încorda arcul, a înțepeni; refl., a se mări în lungime, a pune caii la goană; refl., a se desfășura, a se dezvolta; refl., a pretinde prea mult, a depăși limitele; refl., a deveni vîscos un lichid prin alterare), cu pref. în-, sau direct din lat. intĕndĕre (DAR; Rosetti, I, 173), care s-a dezvoltat în alte idiomuri romanice cu sensul special de „a înțelege, a auzi”; întins adv. (direct, fără ocolișuri); (în)tinzător, adj. (care se întinde; s. n., tindeche la războiul de țesut); (în)tinzătoare, s. f. (lambă, lanț sau funie care leagă crucea proțapului cu capetele osiei la car); întindere, s. f. (extensie, desfășurare, tensiune, încordare, suprafață); întinsoare, s. f. (tensiune, încordare; scurtătură); întinsură, s. f. (extensiune); întinzătură, s. f. (extensiune); întinzime, s. f. (extensiune), cuvînt înv.; destinde, vb. (a relaxa, a diminua încordarea). – Der. neol. extinde, vb., după fr. étendre; pretinde, vb., după fr. prétendre; pretenți(un)e, s. f., din fr. prétention; pretențios, adj., din fr. prétentieux; pretendent, s. m., din fr. prétendant.

LES EXTRÉMES SE TOUCHENT (fr.) extremele se ating – L.S. Mercier, „Tableau de Paris”. Formulare plastică a identităților contrariilor, idee fundamentală a dialecticii.

Les extrêmes se touchent (fr. „Extremele se ating”) – Blaise Pascal a spus pentru prima oară: „Les sciences ont deux extrémités qui se touchent” (Științele au două extremități care se ating). După o sută de ani, un scriitor, tot francez, dar mai puțin celebru, Louis-Sébastien Mercier (1740-1814), în lucrarea sa Tableau de Paris (Tabloul Parisului), reluînd ideea lui Pascal și aplicînd-o la alte domenii decît cel științific, a lansat expresia în forma rămasă pînă azi: „Les extrêmes se touchent”. Ea se folosește (adeseori ironic), cînd idei, oameni, fenomene, situate la poluri diferite, se întîlnesc în felul de a se manifesta, de a reacționa, sau prin efectul pe care îl produc. De exemplu, cînd bătrînii se manifestă ca tinerii putem spune: extremele se ating! LIT.

Noli me tangere (lat. „Nu mă atinge!”) – Evanghelia lui loan (XX, 17). Aceste cuvinte, pe care Isus le-ar fi adresat Mariei Magdalena, au intrat pe calea literaturii în limbajul comun. Expresia are două sensuri: La propriu, ești poftit prin vorbele de mai sus să nu te atingi de un lucru prețios, sacrosanct. În muzee, obiectele rare și valoroase sînt însoțite de inscripția: Noli me tangere! La figurat, aceste cuvinte se folosesc cu relerire la un personaj înconjurat de o aureolă care-l face intangibil; sau la un principiu, un text, o ordine stabilită etc., de care e grav și riscant să te atingi prin vorbă sau faptă. BIB.

a atinge cu ceva expr. 1. a da cu împrumut. 2. a face un cadou. 3. a mitui.

a atinge la abataj expr. (intl.) a ucide cu o singură lovitură în stomac

a atinge la pungă expr. a determina pe cineva să facă o cheltuială importantă

a întinde coarda prea mult expr. 1. a abuza în mod exagerat de răbdarea cuiva. 2. a risca prea mult.

a întinde compasul expr. (d. pietoni) a se grăbi, a iuți pasul.

a întinde pelteaua expr. a vorbi mult și fără sens; a lungi vorba; a fi prolix în vorbire sau scris.

a se întinde cît îi e plapuma expr. a se lansa în acțiuni pe măsura posibilităților sau a resurselor proprii.

atinge, ating v. t. a bate

întinde, întind I v. r. (eufem. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. II v. t. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.