15 definiții pentru îndrăzni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRĂZNI, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.).

ÎNDRĂZNI, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.).

îndrăzni [At: COD. VOR 3/6 / S și: (înv) ~ăsni / Pzi: ~nesc / E: în- + drăzni] 1 vt A avea curaj Si: a cuteza. 2 vt A nu se sfii. 3 vt A-și arăta deschis opiniile sau sentimentele. 4 vt A săvârși ceva ilegal. 5 vt (Înv) A încuraja. 6 vr (Înv) A se făli. 7 vi (Udp „la”) A ataca pe cineva.

ÎNDRĂZNI, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj, a cuteza, a nu-i fi frică, a nu se teme de nimic. Gălăciuca își strigă copiii pe nume. Aceștia nu îndrăznesc să răspundă. SAHIA, N. 44. Dacă, în locul depeșii, ar veni chiar autorul aici?... Nu îndrăznesc a spera. CARAGIALE, O. VII 10. N-aș fi îndrăznit niciodată să mă apropiu de matale, duducă. ALECSANDRI, T. I 54. ◊ Absol. Te-aș iubi și nu-ndrăznesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383.

A ÎNDRĂZNI ~esc intranz. (urmat mai ales de o propoziție complementară cu conjunctivul) A risca biruind frica sau jena; a cuteza; a se încumeta. Cine nu ~ește, nu izbutește. Să ~ească să nu vină. /în + sl. driznonti

îndrăznésc v. tr. (vsl. drŭznonti-drŭznon [și drŭzati], a îndrăzni, d. drŭzŭ, dîrz). Cutez, mă încumet, am curaj: îndrăznesc să trec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrăzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăznesc, 3 sg. îndrăznește, imperf. 1 îndrăzneam; conj. prez. 1 sg. să îndrăznesc, 3 să îndrăznească

îndrăzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăznesc, imperf. 3 sg. îndrăznea; conj. prez. 3 îndrăznească

îndrăzni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăznesc, imperf. 3 sg. îndrăznea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăznească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRĂZNI vb. 1. a cuteza, a se încumeta, (astăzi rar) a se semeți, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu ~ nu izbutește.) 2. a cuteza, a se încumeta, a pofti. (Să ~ el să nu vină la timp!) 3. v. permite.

ÎNDRĂZNI vb. 1. a cuteza, a se încumeta, (astăzi rar) a se semeți, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu ~ nu izbutește.) 2. a cuteza, a se încumeta, a pofti. (Să ~ el să nu vină la timp!) 3. a cuteza, a-și îngădui, a-și permite. (Cum ~ una ca asta?)

A îndrăzni ≠ a se jena, a se rușina, a se sfii, a (se) teme

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îndrăzni (îndrăznesc, îndrăznit), vb.1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleți. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrăsni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adj. (timid); îndrăzneală, s. f. (cutezanță, curaj).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Quidlibet audendi potestas (lat. „Posibilitatea de a îndrăzni orice, îngăduința oricărei îndrăzneli”) – Expresia este prescurtarea versului 10 din „Arta poetică” a lui Horațiu. Versul se referă la poeți și pictori care „au avut întotdeauna libertatea de a îndrăzni orice”: „Quidlibet audendi semper fuit aequa potestas.” Prin „a îndrăzni orice” se înțeleg licențele poetice. Expresia e utilizată pentru a scuza procedeul poeților de a da frîu liber fanteziei, de a romanța istoria, de a-și permite licențe care, de obicei, nu se îngăduie simplilor muritori. LIT.

Intrare: îndrăzni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndrăzni
  • ‑ndrăzni
  • îndrăznire
  • ‑ndrăznire
  • îndrăznit
  • ‑ndrăznit
  • îndrăznitu‑
  • ‑ndrăznitu‑
  • îndrăznind
  • ‑ndrăznind
  • îndrăznindu‑
  • ‑ndrăznindu‑
singular plural
  • îndrăznește
  • ‑ndrăznește
  • îndrăzniți
  • ‑ndrăzniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrăznesc
  • ‑ndrăznesc
(să)
  • îndrăznesc
  • ‑ndrăznesc
  • îndrăzneam
  • ‑ndrăzneam
  • îndrăznii
  • ‑ndrăznii
  • îndrăznisem
  • ‑ndrăznisem
a II-a (tu)
  • îndrăznești
  • ‑ndrăznești
(să)
  • îndrăznești
  • ‑ndrăznești
  • îndrăzneai
  • ‑ndrăzneai
  • îndrăzniși
  • ‑ndrăzniși
  • îndrăzniseși
  • ‑ndrăzniseși
a III-a (el, ea)
  • îndrăznește
  • ‑ndrăznește
(să)
  • îndrăznească
  • ‑ndrăznească
  • îndrăznea
  • ‑ndrăznea
  • îndrăzni
  • ‑ndrăzni
  • îndrăznise
  • ‑ndrăznise
plural I (noi)
  • îndrăznim
  • ‑ndrăznim
(să)
  • îndrăznim
  • ‑ndrăznim
  • îndrăzneam
  • ‑ndrăzneam
  • îndrăznirăm
  • ‑ndrăznirăm
  • îndrăzniserăm
  • ‑ndrăzniserăm
  • îndrăznisem
  • ‑ndrăznisem
a II-a (voi)
  • îndrăzniți
  • ‑ndrăzniți
(să)
  • îndrăzniți
  • ‑ndrăzniți
  • îndrăzneați
  • ‑ndrăzneați
  • îndrăznirăți
  • ‑ndrăznirăți
  • îndrăzniserăți
  • ‑ndrăzniserăți
  • îndrăzniseți
  • ‑ndrăzniseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrăznesc
  • ‑ndrăznesc
(să)
  • îndrăznească
  • ‑ndrăznească
  • îndrăzneau
  • ‑ndrăzneau
  • îndrăzni
  • ‑ndrăzni
  • îndrăzniseră
  • ‑ndrăzniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndrăsni
  • ‑ndrăsni
  • îndrăsnire
  • ‑ndrăsnire
  • îndrăsnit
  • ‑ndrăsnit
  • îndrăsnitu‑
  • ‑ndrăsnitu‑
  • îndrăsnind
  • ‑ndrăsnind
  • îndrăsnindu‑
  • ‑ndrăsnindu‑
singular plural
  • îndrăsnește
  • ‑ndrăsnește
  • îndrăsniți
  • ‑ndrăsniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrăsnesc
  • ‑ndrăsnesc
(să)
  • îndrăsnesc
  • ‑ndrăsnesc
  • îndrăsneam
  • ‑ndrăsneam
  • îndrăsnii
  • ‑ndrăsnii
  • îndrăsnisem
  • ‑ndrăsnisem
a II-a (tu)
  • îndrăsnești
  • ‑ndrăsnești
(să)
  • îndrăsnești
  • ‑ndrăsnești
  • îndrăsneai
  • ‑ndrăsneai
  • îndrăsniși
  • ‑ndrăsniși
  • îndrăsniseși
  • ‑ndrăsniseși
a III-a (el, ea)
  • îndrăsnește
  • ‑ndrăsnește
(să)
  • îndrăsnească
  • ‑ndrăsnească
  • îndrăsnea
  • ‑ndrăsnea
  • îndrăsni
  • ‑ndrăsni
  • îndrăsnise
  • ‑ndrăsnise
plural I (noi)
  • îndrăsnim
  • ‑ndrăsnim
(să)
  • îndrăsnim
  • ‑ndrăsnim
  • îndrăsneam
  • ‑ndrăsneam
  • îndrăsnirăm
  • ‑ndrăsnirăm
  • îndrăsniserăm
  • ‑ndrăsniserăm
  • îndrăsnisem
  • ‑ndrăsnisem
a II-a (voi)
  • îndrăsniți
  • ‑ndrăsniți
(să)
  • îndrăsniți
  • ‑ndrăsniți
  • îndrăsneați
  • ‑ndrăsneați
  • îndrăsnirăți
  • ‑ndrăsnirăți
  • îndrăsniserăți
  • ‑ndrăsniserăți
  • îndrăsniseți
  • ‑ndrăsniseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrăsnesc
  • ‑ndrăsnesc
(să)
  • îndrăsnească
  • ‑ndrăsnească
  • îndrăsneau
  • ‑ndrăsneau
  • îndrăsni
  • ‑ndrăsni
  • îndrăsniseră
  • ‑ndrăsniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrăzni, îndrăznescverb

  • 1. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gălăciuca își strigă copiii pe nume. Aceștia nu îndrăznesc să răspundă. SAHIA, N. 44. DLRLC
    • format_quote Dacă, în locul depeșii, ar veni chiar autorul aici?... Nu îndrăznesc a spera. CARAGIALE, O. VII 10. DLRLC
    • format_quote N-aș fi îndrăznit niciodată să mă apropiu de matale, duducă. ALECSANDRI, T. I 54. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Te-aș iubi și nu-ndrăznesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383. DLRLC
etimologie:
  • În + drăzni (învechit „a îndrăzni” din limba slavă (veche)). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.