15 definiții pentru ofensa
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.
OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ofensa [At: CALENDAR (1855), 75 / V: (înv) ofan~ / Pzi: ~sez / E: fr offenser] 1 vt A aduce cuiva o ofensă Si: a insulta, a jigni. 2 vr (Fam) A se supăra, simțindu-se jignit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. ♦ (Familiar) Refl. A se supăra (simțindu-se jignit). Ce te-ai ofensat așa!
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFENSA vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSA vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A OFENSA ~ez tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE OFENSA mă ~ez intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ofansa v vz ofensa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ofenséz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-féndere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorbă saŭ purtare nedemnă: a mustra pe cineva în fața inferiorilor luĭ, a-l ofensa. Fig. Acest tabloŭ ofensează gustu publiculuĭ. V. refl. Mă simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ofensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 ofensează; conj. prez. 1 sg. să ofensez, 3 să ofenseze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ofensa (a ~) vb., ind. prez. 3 ofensează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ofensa vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 sg. și pl. ofensează; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenseze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OFENSA vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFENSA vb. 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-ai ~ pe nedrept.) 2. a se supăra, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ofensa, ofensezverb
-
- Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. DLRLC
- Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. DLRLC
- Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. DLRLC
- 1.1. A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ce te-ai ofensat așa! DLRLC
-
-
etimologie:
- offenser DEX '09 DEX '98 DN