tins, ~ă [At: CORESI, EV. 128 / Pl: ~nși, ~e / E: tinde] 1 a (Înv; d. membrele corpului) Desfășurat în toată lungimea Si: întins. 2 a (Înv) Așezat bine pe toată suprafața Si: neted, netezit. 3 a (Înv; d. masă) Pregătită pentru a mânca. 4 a (Înv; d. terenuri) Plan. 5 a (Îrg; d. corturi; pex, d. tabere) Instalat. 6 av (Îrg; îe) A se duce (sau a merge) ~ A se duce direct. 7 a (Îrg) Răspândit pe o suprafață.

tins, -ă adj. Vechĭ. Întins: acolo era tins săĭvanul pașiĭ și corturile (Let. 2, 53). Azĭ. Nord. A se duce tins, a se duce întins, de-a dreptu (rev. I. Crg. 13, 160).

TINS adj. v. așezat, drept, instalat, întins, neted, plan, plat, șes.

tins adj. v. AȘEZAT. DREPT. INSTALAT. ÎNTINS. NETED. PLAN. PLAT. ȘES.