DUREA (întrebuințat numai la a 3-a pers. sg. doare, pl. dor; impf. durea; pf. duru; part. durut) vb. tr. 1 A simți durere într’o parte a trupului: a-l ~ capul, măselele, picioarele; îl dor șalele; Dănilă crăpa de durere, dar oricît îl durea de tare, el tot își ținu inima cu dinții (CRG.); (P): fie-care știe (sau se leagă) unde-l doare; fie-care știe unde-l doare măseaua, fie-care și dă mai bine seama decît altul de propriile sale suferințe sau nevoi; 👉 ATINGE I. 8 ¶ 2 Ⓕ: A-l ~ inima, a fi mîhnit, a-i părea rău, a-i fi jale, a i se rupe inima: îl durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură (I.-GH.); pe toți îi durea inima după fetișoara de împărat (MERA) [lat. dolēre].