9 intrări

Articole pe această temă:

332 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

S, s, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă). [Pr.: es, se, sî.Pl. și: (1, n.) s-uri]

S s. m. invar. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă (2)). [Pr.: se]

S s. m. invar. A douăzecea literă a alfabetului, numită «se», și sunetul corespunzător; este o consoană spirantă surdă.

S s. m. invar. A douăzecea[1] literă a alfabetului, numită „se”, și sunetul corespunzător.[1]

  1. [1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

S m. a 19-a literă a alfabetului: însoțit de o sedilă, devine sibilant: ședea, și. ║ n. abreviațiune pentru Sud.

s m. A noŭă-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. Sunetu eĭ e acela pe care-l întrebuințezĭ cînd vreĭ să facĭ pe cineva să întoarcă capu spre tine fără să strigĭ cu voce, ca în st saŭ pst. Cînd vrei să impuĭ tăcere, aĭ nevoĭe tot de s ca în st saŭ țst. Tăcerea se impune și pin șt. Între s și ș e aceĭașĭ relațiune ca între z și j. Unele popoare (Fr. It. Germ. Engl.) se folosesc de s pentru a reprezenta pe z între vocale. Această procedură e tot așa de greșită ca și cînd aĭ scrie așa și aĭ ceti aja! Tot așa, înainte de b, d, g, l, m, n și v uniĭ pun s îld. z. Și asta e o procedură greșită care duce la falsificarea pronunțăriĭ, ca în slab, în care s nu se pronunță ca în dezleg, pe care uniĭ scriŭ greșit desleg. Unguriĭ scriŭ sz îld. s și s îld. ș. V. cele zise la ș.

2) -s, formă enclitică îld. îs=sînt: eŭ nu-s mort, eĭ nu-s acolo.

1) -s (lat. ex) pref. care corespunde cînd cu de, des, dis, cînd cu ex, e: s-cad (ca de-cad, de-duc), s-pun (ca. ex-pun, e-mit).

fi2 i [At: ALECSANDRI, ap. CADE / E: i] Exclamație care redă o surpriză neplăcută.

fi1 vi [At: COD. VOR. 83/13 / V: (pop) hi / Pzi: 1 sunt (pfm îs, prescurtat -s; înv sâmt, sămt, sân, sâm), 2 ești (P: iești), 3 este (P: ieste, prescurtat e, îi, i; înv iaste, ește), 4 suntem (A și: suntem; îrg sâmtem, sintem, simtem), 5 sunteți (A și: sunteți; îrg sănteți, sămteți, sinteți, simteți, A și: simteți, senteți), 6 sunt (pfm îs, prescurtat -s; îrg săntu, sintu, simt, sâmt) / Im: eram (P: ieram), îrg eream (P: ieream) / Ps: 1 fui (reg fusei), 2 fuși (reg fuseși), 3 fu (reg fuse), 4 furăm (înv fumu; reg fuse(ră)m), 5 furăți (înv fuset; reg fuse(ră)ți, 6 fu (înv fure, furu; reg fuse(ră) / Mp: fusesem / Cj: să fiu / Imt: 2 sg fii (negativ nu fi) / Grz: fiind / Par: fost / E: ml sum, *fui, *fire (fieri); formele sum, sunt, suntem, sunteți au fost introduse în limba literară prin Școala latinistă] 1 vp A exista A fi sau a nu fi. 2 vp (În legătură cu o negație; îe) De când sunt (sau ești etc.) De când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume Si: dintotdeauna. 3 vp (Îae) Niciodată. 4 vp (Îe) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... Fie! 5 (Îae) Să zicem că se poate Si: treacă-meargă. 6 vp A se afla într-un anumit loc, la o anumită persoană Cine-i acolo? 7 vp A-și avea originea De unde ești? 8 vp A trăi. 9 vp (D. lucruri, situații, acțiuni etc.) A dura. 10 vp (Îe) Cât e lumea și pământul Totdeauna. 11 vp (În construcții negative; îae) Niciodată. 12 vpim Urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc. Era într-o seară. E mult de atunci. 13 vp A se întâmpla Mi-a spus cum a fost. 14-16 vp (Îe) Ce-o ~,o ~! Exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. 17 (Îe) Fie! Accept să se facă așa cum susții. 18 vp (Îae) Merită! 19 vp (Îe) O ~ Se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! 20 vp (Îe) Așa a fost să fie Așa a trebuit să se întâmple, era imposibil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. 21 vp (Fam; îe) Este? Nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 22 vp A avea prețul, valoarea Si: a costa, a valora. 23 vp (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna. Ce e când ți se bate tâmpla? 24 vp (Îe) A nu ~ bine (sau a bună) A prevesti ceva rău. 25 vc Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Ea este sănătoasă. 26 vc (Îe) A ~ bine de cineva sau a-i ~ cuiva bine A se găsi într-o situație favorabilă. 27 vc (Îae) A avea parte de liniște, de mulțumire. 28 vc (Îe) A ~ cu cineva A fi de partea cuiva (într-o dispută). 29 vc (Pfm; îae) A fi prietenul (-na) logodnicul (-ca) cuiva. 30 vc (Construit cu dativul) împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv Mi-e prieten. 31 vc (Îe) Ce mi-e (sau ți-e etc.) Ce importanță are. 32 vc (Fam; îe) Ți-o (sau i-o etc.) ~ Ajunge! 33 vc (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. 34 vc (Îlv) A-i ~ cuiva drag (cineva sau ceva) A-i plăcea (cineva sau ceva). 35 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) (Urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) Îmi pasă. 36 vc (Îae) Îmi vine (greu sau ușor). 37 vc (Îae) Sunt interesat. 38 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) Mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu... ). 39 veim (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma în mod necesar (să se facă). Când a fost să plece. 40 vc (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea să... 41 veim (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A se afla pe punctul de a... Era să moară. 42 veim (Urmat de un supin) A trebui E ceva de făcut. 43 va Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive Faptele sunt cunoscute. 44 va Formează, cu viitorul I, viitorul anterior Voi fi plecat 45 va Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional N-ar mai fi plecat. 46 va Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului Să fi spus. 47 va Cu infinitivul formează perfectul infinitivului Se poate lăuda a fi învățat totul. 48 va Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect Să se fi aflând mulți în lume? 49 va Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect Te-ai fost dus. corectată

fie2 [At: VARLAAM, C. 46 / E: ml fiat] 1 av Bine! Vino și tul Fie! Voi veni! 2 i (Înv) Amin! 3 i Nu-i păcat! 4 i (Îvp) Măi! 5 c (În corelație cu sine însuși sau cu „ori” și „sau”, introduce o prepoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 6 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Chiar (și) 7 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Măcar. 8 Element de compunere cu care se formează câteva adverbe și pronume nehotărâte, cărora le dă sensul de „ori”, și „ori-și-”, (înv) „veri-” Si: fiecare, fiecum. 9 av (Îlav) ~ în ce chip Oricum.

miza vt(a) [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~zez / E: fr miser] 1 A depune ca miză1. 2 A juca pe... 3 (Fig) A se bizui pe...

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage din..., a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost.Expr. Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum spui; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, folosit mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. Floare de sulf= sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.

Ș1, ș, s. m. 1. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și.Pl. și: (1, n.) ș-uri]

Ș2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.

Ș2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.

ȘI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai, exact. Precum a zis, așa a și făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa. 3. Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu pățești și tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația) O cameră și mai mare.Loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Și mai și = mai grozav, mai strașnic. 4. (În propoziții negative) Nici. Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi și spuse. 2. Deja. Masa se și pune în grădină. B. Conj. I. (Marcă a coordonării copulative) 1. (Leagă două părți de același fel ale unei propoziții) Este voinic și tânăr. 2. (Împreună cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice a adunării) Plus. Doi și cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă) Șaizeci și opt. ♦ (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) Trei și paisprezece. (Indică adăugarea unei cantități) Plus. Unu și jumătate. 3. (Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență) Binele și răul. 4. (Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență) A adus și vin, și mâncare, și cărți. ♦ (În repetiții, ca procedeu stilistic) Ia cuvântul și vorbește și vorbește. 5. (Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) Deschide ușa și intră. 6. (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și... Are în mână și pâinea, și cuțitul. 7. (În stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor) Și a plecat fiul de împărat mai departe. ♦ (Întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) Și ce vrei să faci acum?Expr. Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are? ♦ (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în ușă...Și?Mă duc să deschid. 8. (Precedat de adv. „ca” are funcție comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe la pescuit ca și la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca și sfârșită. II. (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic. III. (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. E o glumă și nu o lua în serios.Lat. sic.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost.Expr. Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla?Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, întrebuințat mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. ◊ Floare de sulf = sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.

ȘI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai, exact. Precum a zis, așa a și făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa. 3. Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu pățești și tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația) O cameră și mai mare.Loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Și mai și = mai grozav, mai strașnic. 4. (În propoziții negative) Nici. Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi și spuse. 2. Deja. Masa se și pune în grădină. B. Conj. I. (Marcă a coordonării copulative) 1. (Leagă două părți de același fel ale unei propoziții) Este voinic și tânăr. 2. (Împreună cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice a adunării) Plus. Doi și cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă) Șaizeci și opt. ♦ (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) Trei și paisprezece. ♦ (Indică adăugarea unei cantități) Plus. Unu și jumătate. 3. (Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență) Binele și răul. 4. (Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență) A adus și vin, și mâncare, și cărți. ♦ (În repetiții, ca procedeu stilistic) Ia cuvântul și vorbește și vorbește. 5. (Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) Deschide ușa și intră. 6. (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și... Are în mână și pâinea, și cuțitul. 7. (În stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor) Și a plecat fiul de împărat mai departe. ♦ (Întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) Și ce vrei să faci acum?Expr. Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are? (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în ușă... – Și? – Mă duc să deschid. (Precedat de adv. „ca” are funcție comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe la pescuit ca și la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca și sfârșită. II. (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic. III. (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. E o glumă și nu o lua în serios.Lat. sic.

arată toate definițiile

Intrare: s
  • pronunție: es, se, sî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • s
  • s-ul
  • s-u‑
plural
  • s-uri
  • s-urile
genitiv-dativ singular
  • s
  • s-ului
plural
  • s-uri
  • s-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: fi
verb (V339)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fi
  • fire
  • fost
  • fostu‑
  • fiind
  • fiindu‑
singular plural
  • fii
  • fiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sunt
  • îs
  • ‑s
(să)
  • fiu
  • eram
  • fusei
  • fui
  • fusesem
a II-a (tu)
  • ești
(să)
  • fii
  • erai
  • fuseși
  • fuși
  • fuseseși
a III-a (el, ea)
  • este
  • e
  • îi
  • ‑i
(să)
  • fie
  • era
  • fuse
  • fu
  • fusese
plural I (noi)
  • suntem
  • suntem
(să)
  • fim
  • eram
  • fuserăm
  • furăm
  • fuseserăm
  • fusesem
a II-a (voi)
  • sunteți
  • sunteți
(să)
  • fiți
  • erați
  • fuserăți
  • furăți
  • fuseserăți
  • fuseseți
a III-a (ei, ele)
  • sunt
  • îs
  • ‑s
(să)
  • fie
  • erau
  • fuse
  • fu
  • fuseseră
Intrare: iarba-datului-și-a-faptului
iarba-datului-și-a-faptului substantiv feminin articulat (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarba-datului-și-a-faptului
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbii-datului-și-a-faptului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: punct și virgulă
punct și virgulă substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punct și virgulă
  • punctul și virgula
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sulf
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sulf
  • sulful
  • sulfu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sulf
  • sulfului
plural
vocativ singular
plural
S simbol
  • pronunție: es, se, sî
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • S
Intrare: ș (interj.)
ș2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • ș
șșș interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șșș
Intrare: ș (literă)
  • pronunție: șe, șî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ș
  • ș
  • ș-ul
  • ș-ul
  • ș-u‑
  • ș-u‑
plural
  • ș-uri
  • ș-uri
  • ș-urile
  • ș-urile
genitiv-dativ singular
  • ș
  • ș
  • ș-ului
  • ș-ului
plural
  • ș-uri
  • ș-uri
  • ș-urilor
  • ș-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: și (adv.)
conjuncție (I11)
Surse flexiune: DOR
  • și
  • ș‑
Intrare: și (conj.)
conjuncție (I11)
Surse flexiune: DOR
  • și
  • ș‑
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

s

etimologie:

iarba-datului-și-a-faptului

etimologie:

punct și virgulă

  • 1. Semn de punctuație constând dintr-un punct așezat deasupra unei virgule (;) folosit pentru a despărți fie propoziții sau grupuri de propoziții, concepute ca unități relativ independente, în cadrul unei fraze. Acest semn marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă și mai mică decât cea redată prin punct. Punctul și virgula se folosește mai mult ca un mijloc stilistic decât ca un mijloc gramatical, el rămânând la libera alegere a scriitorului, care-l poate ușor înlocui prin punct sau prin virgulă, pauza marcată de el nefiind absolut indispensabilă, iar sensul frazei nesuferind schimbări. În general, el ușurează înțelegerea textului la lectură.
    surse: DTL 2 exemple
    exemple
    • Am multă sperare în acest neam a cărui adâncă cumințenie e tipărită într-o mulțime de proverbe, unele mai înțelepte decât altele, a cărui închipuire minunată e zugrăvită în poveștile sale poetice și strălucite ca înseși acele orientale; al cărui spirit se vădește în nenumăratele anecdote asupra tuturor națiilor cu care s-a aflat el în relație; a cărui inimă bună și darnică se arată în obiceiul ospeției pe care l-a păstrat cu sfințenie de la strămoșii săi; al cărui geniu, în sfârșit, lucește atât de viu în poeziile sale, alcătuite în onorul faptelor mărețe. (V. Alecsandri).
      surse: DTL
    • Spui de una o vorbă bună, superi pe alta; spui rău de alta, atunci nu mai poți pretinde că ești om galant; insiști cu deosebire asupra uneia, dai loc la bănuieli; neglijezi pe vreuna, îi inspiri o ură primejdioasă. (I. L. Caragiale).
      surse: DTL

etimologie:

sulf S

  • 1. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, care se găsește în stare pură, în special în regiunile vulcanice, sau în combinații (sub formă de sulfuri ale diferitelor metale), și care se întrebuințează mai ales în tehnică și în medicină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: pucioasă țâmpor
    • 1.1. Floare de sulf = praf fin, format din cristale foarte mici, obținut prin condensarea bruscă a vaporilor de sulf în cursul distilării sulfului natural.
      surse: DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Sulf volatil = anhidridă sulfuroasă, bioxid de sulf.
      surse: Sinonime
  • comentariu simbol S
    surse: DOOM 2

etimologie:

și (adv.)

  • comentariu Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pronume reflexiv etc. și verb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 1. Are sens modal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. În adevăr, cu adevărat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiar 5 exemple
      exemple
      • Primi cu toată mulțumirea, ca unul ce aceea și căuta. ISPIRESCU, L. 8.
        surse: DLRLC
      • Pe înserate și vine la dînsa. CREANGĂ, P. 173.
        surse: DLRLC
      • Așadar, curînd se și însură. NEGRUZZI, S. I 72.
        surse: DLRLC
      • De aș ști că mă vei și omorî nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 147.
        surse: DLRLC
      • Dar de va și muri cineva... scapă de dișărtăciunile lumii. DRĂGHICI, R. 72.
        surse: DLRLC
      • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Cum zicea el, așa se și făcea. ISPIRESCU, L. 183.
          surse: DLRLC
        • Precum au zis, așa au și făcut. EMINESCU, N. 10.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Pe deasupra, în plus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încă 6 exemple
      exemple
      • După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Ai voit, amice... să citesc eu, în manuscript, cartea... după citire, să-mi și dau părerea asupră-i. ODOBESCU, S. III 9.
        surse: DLRLC
      • De-i și păți ceva, numai tu să știi. NEGRUZZI, S. I 251.
        surse: DLRLC
      • Încheagă brînză... mănîncă toată iarna, mai și vinde. STANCU, D. 97.
        surse: DLRLC
      • Mircea este silit a primi încă și suzeranitatea Porții. BĂLCESCU, O. II 13.
        surse: DLRLC
      • Ba încă și dai dreptate părerilor felurite. CONACHI, P. 281.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Pe lângă acestea, de asemenea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiar încă 7 exemple
      exemple
      • Vezi să nu pățești și tu ca mine.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Parfumul trecutului, forța suvenirilor dau parcă un suflet și locurilor unde ai trăit. BART, E. 394.
        surse: DLRLC
      • Că și eu nădăjduiesc să mă întorc. ISPIRESCU, L. 9.
        surse: DLRLC
      • Dar și sărac așa ca în anul acesta... niciodată n-am fost. CREANGĂ, A. 71.
        surse: DLRLC
      • Printre tomuri brăcuite așezat și el un brac. EMINESCU, O. I 134.
        surse: DLRLC
      • Vezi să nu pați și tu ca simigiul. ODOBESCU, S. III 10.
        surse: DLRLC
      • Se găsesc ș-acum pe rîpe bucăți de armuri zdrobite. ALEXANDRESCU, M. 22.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare. CREANGĂ, P. 241.
          surse: DLRLC
        • Se pregătesc ca într-o «școală», pentru alte lupte mai mari, ce îi așteaptă, cu o nație și mai barbară, și mai puternică. BĂLCESCU, O. I 12.
          surse: DLRLC
        • O cameră și mai mare.
          surse: DEX '09
        • 1.3.1.1. locuțiune adjectivală (Cu valoare de superlativ) Și mai și = mai grozav, mai strașnic.
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
          exemple
          • Din spătoși, vătafii au devenit și mai și... Crapă de sănătate. PAS, I. II 256.
            surse: DLRLC
          • Scorpia ospătă pe Făt-Frumos și mai și decît Gheonoaia. ISPIRESCU, L. 6.
            surse: DLRLC
          • Numai iată ce vede Harap-Alb altă bîzdîganie și mai și. CREANGĂ, P. 244.
            surse: DLRLC
          • Și pe urmă gropile pentru lupi, pe care făgăduise să le arate, erau și mai și. CONTEMPORANUL, VIIII 98.
            surse: DLRLC
    • 1.4. În propoziții negative:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nici (adv.) 2 exemple
      exemple
      • Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. ISPIRESCU, L. 8.
        surse: DLRLC
      • Vor veni cu oști străine... și poate și măriei-tale nu-i va fi bine. NEGRUZZI, S. I 139.
        surse: DLRLC
  • 2. Are sens temporal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Pe loc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imediat (adv.) îndată 4 exemple
      exemple
      • O mătușă sihastră, Cum îl văzu, îi și zise. ISPIRESCU, L. 357.
        surse: DLRLC
      • Să-mi dai bani de cheltuială... ca să și pornesc, fără zăbavă. CREANGĂ, P. 185.
        surse: DLRLC
      • Cum îi ajunge în răscrucile drumului, ai să și dai de grădina ursului. CREANGĂ, P. 215.
        surse: DLRLC
      • Iată-n zori c-au și plecat pe-un cal alb ne-ncălecat. ALECSANDRI, P. I 28.
        surse: DLRLC
    • 2.2. deja
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Masa se și punea în grădină sub o alee lungă de aluni. HOGAȘ, DR. II 104.
        surse: DLRLC
      • Craiul, pe de altă parte, și ajunsese acasă. CREANGĂ, P. 186.
        surse: DLRLC

etimologie:

și (conj.) conjuncție

  • 1. Este marcă a coordonării copulative.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Leagă două părți de același fel ale unei propoziții.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 9 exemple
      exemple
      • Cum vine de la munte Blestemînd Și lăcrămînd, Toți ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni. TOPÎRCEANU, B. 54.
        surse: DLRLC
      • Hora de fete și neveste tinere s-a încheiat. HOGAȘ, DR. II 185.
      • Era voinic și tinerel. COȘBUC, P. I 281.
      • Teamă mi-e că, acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine, o, iscusite vînătorule! ODOBESCU, S. III 9.
      • Parnasul și Olimpul cu fală se priviră. ALEXANDRESCU, M. 27.
      • popular Mamă-sa și cu nevastă-sa ședeau acasă. RETEGANUL, P. V. 73.
      • popular Vine un urs și cu un lup. SBIERA, P. 11.
      • popular Zmeu și cu zmeoaică, Leu și cu leoaică. TEODORESCU, P. P. 401.
      • popular Iar ăl ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan. ALECSANDRI, P. P. 1.
    • 1.2. Împreună cu prepoziția „cu” exprimă relația operației matematice a adunării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plus 2 exemple
      exemple
      • Doi și cu trei fac cinci.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • rar Două și două fac patru. HASDEU, R. V. 162.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Șaizeci și opt.
          surse: DEX '09
        • Se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier. ISPIRESCU, L. 1.
          surse: DLRLC
        • Răzvane!... Nu mă sărăci de tot!... Taleri trei mii patru sute cincizeci și șapte. HASDEU, R. V. 70.
          surse: DLRLC
      • 1.2.2. Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Trei și paisprezece.
          surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.2.3. Indică adăugarea unei cantități.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plus 2 exemple
        exemple
        • Ora două și jumătate.
          surse: DLRLC
        • Taleri trei mii... ș-un zlot. HASDEU, R. V. 110.
          surse: DLRLC
    • 1.3. Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Binele și răul. Adevărul și minciuna.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • De trei ori potcovii calul, Urcînd la puicuța dealul; Potcoava și icosarul, Caiaua și gologanul. ȘEZ. I 141.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • A adus și vin, și mâncare, și cărți.
        surse: DEX '09
      • Scoală-te, c-am găsit și secure, și frînghie, și sfredel. CREANGĂ, P. 134.
        surse: DLRLC
      • Eu? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. EMINESCU, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. Este folosită în repetiții, ca procedeu stilistic.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
        exemple
        • Ia cuvântul și vorbește și vorbește.
          surse: DEX '09
        • Merse Făt-Frumos, merse și iar merse, cale lungă și mai lungă. ISPIRESCU, L. 5.
          surse: DLRLC
        • Dacă văzură și văzură că el nu răspunde... merseră la dînsul. ISPIRESCU, L. 247.
          surse: DLRLC
        • Și merg ei și merg cale lungă să le-ajungă. CREANGĂ, P. 207.
          surse: DLRLC
        • Vai de mine și de mine, Harap-Alb, zise sfînta Duminecă. CREANGĂ, P. 222.
          surse: DLRLC
        • 1.4.1.1. expresie Câte și (mai) câte.
          surse: DLRLC
    • 1.5. Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Deschide ușa și intră.
        surse: DEX '09
      • Și mi se strînge inima cum stau și ascult. COȘBUC, P. I 263.
        surse: DLRLC
      • Tatăl tău de aci înainte e bătrîn și o să te ridicăm pe tine în scaun. ISPIRESCU, L. 3.
        surse: DLRLC
      • Încalecă și pornește cu bucurie. CREANGĂ, P. 185.
        surse: DLRLC
      • N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă. EMINESCU, O. I 132.
        surse: DLRLC
      • De-abia apucasem a adormi și un vis fantastic veni. NEGRUZZI, S. I 60.
        surse: DLRLC
    • 1.6. (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Stăpîne... să te ții bine și în scări și de coama mea. ISPIRESCU, L. 7.
        surse: DLRLC
      • Are atunci în mînă și pînea și cuțitul. CREANGĂ, P. 248.
        surse: DLRLC
      • Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste. EMINESCU, O. I 148.
        surse: DLRLC
      • Pe o lege dată Și scaiul și trandafirul răsar și cresc totodată. CONACHI, P. 258.
        surse: DLRLC
    • 1.7. În stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Și a plecat fiul de împărat mai departe.
        surse: DEX '09
      • Și dac-a fost pețită des, E lucru tare cu-nțeles. COȘBUC, P. I 54.
        surse: DLRLC
      • Și pe urmă a făcut aluzie aproape pe față la un alt amic. CARAGIALE, M. 258.
        surse: DLRLC
      • Și fiul craiului, nemaiputînd struni calul și neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă rușinat înapoi la tatu-său. CREANGĂ, P. 186.
        surse: DLRLC
      • Și întorcîndu-mi fața, eu spada ți-am întins. EMINESCU, O. I 91.
        surse: DLRLC
      • Și de drag te-aș semăna, Și cu drag te-aș secera, Și te-aș face stog în prag, Și te-aș îmblăti cu drag, Și te-aș cerne prin sprîncene, Și te-aș frămînta-n inele, Și te-aș da inimei mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8.
        surse: DLRLC
      • 1.7.1. Întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
        exemple
        • Și ce vrei să faci acum?
          surse: DEX '09
        • Și cine este trădător, stimabile? CARAGIALE, O. I 160.
          surse: DLRLC
        • Și cine te-a pus la cale să mă iei tocmai pe mine în bătaie de joc? CREANGĂ, P. 83.
          surse: DLRLC
        • Și să-l mai ascund se poate, cînd arde și mă topește? CONACHI, P. 83.
          surse: DLRLC
        • 1.7.1.1. expresie Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are?
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
          exemple
          • Are să se supere. – Ei și?
            surse: DLRLC
      • 1.7.2. Întrebuințat singur, în dialog, este un îndemn pentru continuarea unei povestiri.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Da ce-a fost pe aici, copile? – Ce să fie, mămucă? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasă... s-aude cineva bătînd la ușă. – Și? CREANGĂ, P. 27.
          surse: DLRLC
    • 1.8. Precedat de adverbul „ca” are funcție comparativă.
      surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.8.1. La fel ca, întocmai ca.
        surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Știu eu o poiană în pădure, chiar aici pe aproape; să tragem acolo... sîntem ca și în casă la noi. CREANGĂ, P. 128.
          surse: DLRLC
        • La vînătorie, ca și la multe altele, eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu. ODOBESCU, S. III 9.
          surse: DLRLC
        • El se mira că o iubește ca și în ziua cînd culese cea întîi dulce sărutare. NEGRUZZI, S. I 21.
          surse: DLRLC
      • exemple
        • De asta îți este? Las pe mine, că treaba este ca și sfîrșită. ISPIRESCU, L. 77.
          surse: DLRLC
        • Aș! asta să moară! răspunse ea suspinînd. Adevărat că acum e ca și moartă. EMINESCU, N. 21.
          surse: DLRLC
      • 1.8.3. locuțiune conjuncțională Ca și când =
        surse: DLRLC sinonime: parcă
      • surse: DLRLC
  • 2. Marchează coordonarea adversativă:
    exemple
    • Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic.
      surse: DEX '09
    • Te-aș lăsa și-mi e cu jale, Te-aș iubi și nu-ndrăznesc. COȘBUC, P. I 76.
      surse: DLRLC
    • Lipsești dinaintea mea, spînule! Doar n-am venit pentru tine, ș-am venit pentru Harap-Alb. CREANGĂ, P. 277.
      surse: DLRLC
    • Ar striga... și nu se-ndură. EMINESCU, O. I 104.
      surse: DLRLC
    • Voiam să plîng și nu puteam. NEGRUZZI, S. I 57.
      surse: DLRLC
    • Fetelor, pupa-v-aș gura, Nu la toate și la una. ȘEZ. XIV 165.
      surse: DLRLC
  • 3. (Marcă a coordonării concluzive) Prin urmare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: deci 2 exemple
    exemple
    • E o glumă și nu o lua în serios.
      surse: DEX '09
    • Asta-i șagă și nu-mi pasă. SADOVEANU, O. II 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

ș (interj.) șșș

  • 1. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere.
    surse: DEX '09

etimologie:

ș (literă)

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09 DE
    • diferențiere A douăzeci și una literă a alfabetului.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă).
    surse: DEX '09 DLRLC DE

etimologie: