13 definiții pentru ci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CI conj. 1. (Adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă. Nu avea băieți, ci numai fete. 2. (Adversativ; înv. și pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă). Cu toate acestea; totuși. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condițională) Dar, însă. 3. (Adversativ; reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) Dar... 4. (Consecutiv; rar) Prin urmare, deci. – Din ce.

CI conj. 1. (Adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă. Nu avea băieți, ci numai fete. 2. (Adversativ; înv. și pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă). Cu toate acestea; totuși. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condițională) Dar, însă. 3. (Adversativ; reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) Dar... 4. (Consecutiv; rar) Prin urmare, deci. – Din ce.

ci2 c [At: (a. 1591) CUV. D. BĂTR. I, 58 / E: ce] 1 (Adversativ; după negație) Dimpotrivă. 2 (După o propoziție condițională) Dar. 3 (Îvp; adversativ; după o propoziție afirmativă căreia vorbitorul îi opune o afirmație contrarie sau o restricție) Totuși. 4 (Reg; adversativ; adesea, înaintea unui imperativ; arătând nerăbdare) Dar... 5 (Consecutiv; rar) Prin urmare. 6 (Înv) De aceea. 7 (Înv) Încât. 8 (Înv) Cât despre. 9 (Îvp; îlc) ~ dar Deci. 10 Mai mult decât atât Si: (înv) ce.

ci3 i [At: MÂNDRESCU, L. P. 148 / E: ns cf ciu] 1 Cuvânt care redă bucuria. 2 Strigăt folosit pentru a chema vaca.

CI conj. 1. (Cu sens adversativ; după o negație sau după o propoziție negativă, introduce o afirmație categorică) (Ba) dimpotrivă. Nu altmintrelea erau șoarecii, ci ca urșii de mari. RETEGANUL, P. V 38. Să-mi faci bucate;... să le găsesc nici reci, nici fierbinți, nici cum îs, mai bune de mîncat. CREANGĂ, P. 289. De din vale de Rovine Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. EMINESCU, O. I 149. N-am voit să ucid pe Potoski, ci pe tine, Sobiețki. ALECSANDRI, T. II 40. ◊ (Determinat prin «dimpotrivă», «numai», «mai bine») Nu mă omorî, Făt-Frumos, ci mai bine dă-mi drumul în apă. ISPIRESCU, L. 43. Împăratul-Verde nu avea feciori, ci numai fete. CREANGĂ, P. 183. 2. (Învechit și livresc, după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară) Dar, cu toate acestea, totuși. Ci de mine nu-ntreba: Mie mi-e tot una. IOSIF, P. 56. Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat. COȘBUC, P. I 133. Plîngea fetița, ci-n zadar! RETEGANUL, P. III 86. Te iert, ci mai mult să nu greșești. RETEGANUL, P. V 21. Cu vecinicia sînt legat, Ci voi să mă dezlege. EMINESCU, O. I 173. ◊ (Uneori urmat de «dar») Ci dar în mijlocul acestor vremi, la 2 noiemvrie, generalul Basta se duse cu oștile... la Oradea Mare. BĂLCESCU, O. II 267. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condițională) Dar, însă. Făcu semne că bucuroasă ar merge cu el oriunde, ci ea e mută. RETEGANUL, P. V 19. Ți-aș arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binișorul. EMINESCU, O. I 174. 3. (Adesea însoțind un imperativ, arată nerăbdarea) Dar... Ci trebuie să plec! Sînt multe de făcut în țara noastră. BENIUC, V. 26. Vino, vino, Dumitre!... Ci uită-te! CARAGIALE, O. I 261. Ci lăsați să ne spuie nenea Ștefan cum a fost cînd era să-l arunce din clopotniță. GHICA, S. 505. ◊ (Determinat prin «ca») Ci ca ho, voinice, prea o iei repede, răspunse părintele Știubei. DELAVRANCEA, S. 199. Dădaca ei îi zise: Ci ca fugi și d-ta de fereastră! ISPIRESCU, L. 120.

CI conj. (exprimă un raport adversativ între două propoziții, de obicei negative) Dar; da; însă. Nu tăcea, ci răspunde o dată. /<lat. quid

ci conj. 1. dar: nu acum, ci altădată; 2. (înaintea unui imperativ) dar: ci stai cu binișorul EM. [Vechiu rom. ce = lat. QUID].

ci și (vechĭ) ce conj. (lat. quĭd, de unde vine și ce, pron. Cp. și cu lat. quin etiam, ci încă). Dar: nu opt, ci zece: nu multe, ci mult. Nu numaĭ, ci și; nu singur faptu cutare, ci încă: nu numaĭ bun, ci și învățat. Ferește-te de a zice nu opt, dar zece, căcĭ e după fr. mais, care e egal și cu „dar”, și cu „ci”. Noĭ avem, ca și Germaniĭ, și înț. luĭ aber, și al luĭ sondern. În limba vorbită, ci se suprimă și poate fi însemnat maĭ bine prin doŭă puncte de cît prin virgulă: nu opt: zece (saŭ, invers, numaĭ pin virgulă: zece, nu opt). În exclamațiunĭ: ci tacĭ odată saŭ și tacĭ odată saŭ (maĭ bine) dar tacĭ odată!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ci conjcț.

+nu..., ci adv. + conjcț. (Nu e elev, ci (e) student. E nu elev, ci student.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CI conj. 1. dar, însă, numai, (reg.) fără, (Ban. și Transilv.) ma. (Nu-i prost cine dă, ~ cel ce rabdă.) 2. cât. (Nu din zori și până-n seară, ~ din seară până-n zori.)

CI conj. 1. dar, însă, numai, (reg.) fără, (Ban. și Transilv.) ma. (Nu-i prost cine dă, ~ cel ce rabdă.) 2. cît. (Nu din zori și pînă-n seară, ~ din seară pînă-n zori.)

Intrare: ci
conjuncție (I11)
Surse flexiune: DOR
  • ci
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciconjuncție

  • 1. (Adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dimpotrivă
    • format_quote Nu altmintrelea erau șoarecii, ci ca urșii de mari. RETEGANUL, P. V 38. DLRLC
    • format_quote Să-mi faci bucate;... să le găsesc nici reci, nici fierbinți, ci cum îs mai bune de mîncat. CREANGĂ, P. 289. DLRLC
    • format_quote De din vale de Rovine Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. EMINESCU, O. I 149. DLRLC
    • format_quote N-am voit să ucid pe Potoski, ci pe tine, Sobiețki. ALECSANDRI, T. II 40. DLRLC
    • format_quote Nu mă omorî, Făt-Frumos, ci mai bine dă-mi drumul în apă. ISPIRESCU, L. 43. DLRLC
    • format_quote Împăratul-Verde nu avea feciori, ci numai fete. CREANGĂ, P. 183. DLRLC
  • 2. învechit popular (Adversativ; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă). Cu toate acestea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: totuși
    • format_quote Ci de mine nu-ntreba: Mie mi-e tot una. IOSIF, P. 56. DLRLC
    • format_quote Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat. COȘBUC, P. I 133. DLRLC
    • format_quote Plîngea fetița, ci-n zadar! RETEGANUL, P. III 86. DLRLC
    • format_quote Te iert, ci mai mult să nu greșești. RETEGANUL, P. V 21. DLRLC
    • format_quote Cu vecinicia sînt legat, Ci voi să mă dezlege. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
    • format_quote Ci dar în mijlocul acestor vremi, la 2 noiemvrie, generalul Basta... se duse cu oștile... la Oradea Mare. BĂLCESCU, O. II 267. DLRLC
    • 2.1. După o propoziție ipotetică sau condițională: dar, însă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dar însă
      • format_quote Făcu semne că bucuroasă ar merge cu el oriunde, ci ea e mută. RETEGANUL, P. V 19. DLRLC
      • format_quote Ți-aș arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binișorul. EMINESCU, O. I 174. DLRLC
  • 3. regional (Adversativ; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) Dar... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dar
    • format_quote Ci trebuie să plec! Sînt multe de făcut în țara noastră. BENIUC, V. 26. DLRLC
    • format_quote Vino, vino, Dumitre!... Ci uită-te! CARAGIALE, O. I 261. DLRLC
    • format_quote Ci lăsați să ne spuie nenea Ștefan cum a fost cînd era să-l arunce din clopotniță. GHICA, S. 505. DLRLC
    • format_quote Ci ca ho, voinice, prea o iei repede, răspunse părintele Știubei. DELAVRANCEA, S. 199. DLRLC
    • format_quote Dădaca ei îi zise: Ci ca fugi și d-ta de fereastră! ISPIRESCU, L. 120. DLRLC
  • 4. rar (Consecutiv) Prin urmare. DEX '09 DEX '98
    sinonime: deci
etimologie:
  • ce DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.