PORT², (2, 3) porturi, s. n. 1. Faptul de a purta sau de a deține. Portul armelor este interzis. 2. Conduită obișnuită, firească, normală. Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. ◊ Expr. (Pop.) A purta portul (cuiva) = a se asemăna, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva. ♦ Îmbrăcăminte folosită la anumite ocazii. – Din purta (derivat regresiv).

PORT³, porturi, s. n. 1. Complex tehnic amenajat pe malul unei ape navigabile, prevăzut cu instalațiile necesare pentru acostarea, adăpostirea și reparația navelor, pentru transportul de mărfuri și de călători. 2. Oraș care are un port (1). – Din fr. port, it. porto.

port¹ sn [At: VARLAAM, C. 131 / Pl: ~uri / E: pvb purta] 1 Purtat¹ (1). 2-3 Îmbrăcăminte și încălțăminte (obișnuită sau) specială pentru o anumită împrejurare a unui om. 4 Fel de a se îmbrăca sau de îmbrăcăminte caracteristic unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. Si: costum. 5 (Înv) Aspect. 6 (Îvr) Fel. 7 (Sil) Fel în care se prezintă o specie de arbori în pădure după vârstă, tratament etc. 8 (Asr) Atitudine. 9 (Asr) Ținută. 10 (Asr) Fel de a fi sau de a se comporta Si: comportare, conduită, purtare. 11 (Reg; îe) A-i purta ~ul (cuiva) A se adapta la felul dificil de a fi al cuiva, suportându-i toanele, curiozitățile. 12 (Îae) A fi la fel cu cineva. 13 (Îae) A se potrivi cu cineva.

port-⁴ [At: DLR / E: fr porte-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Purtător de... 2 Susținător de... 3 Purtare de...

port² sn [At: CĂLĂTORIE, IV 27^r/11 / V: (îvr) porto / Pl: ~uri / E: ngr πόρτο, it porto, fr port] 1 Loc situat pe malul unei ape navigabile, amenajat cu instalații pentru acostare, încărcare, descărcare și reparare a navelor Si: (înv) liman. 2 (Pex) Oraș cu port² (1).

PORT², (2, 3) porturi, s. n. 1. Faptul de a purta sau de a deține. Portul armelor este interzis. 2. Conduită obișnuită, firească, normală. Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. ◊ Expr. (Pop.) A purta portul (cuiva) = a se asemăna, a se potrivi cu cineva, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva. ♦ Îmbrăcăminte folosită la anumite ocazii. – Din purta (derivat regresiv).

PORT³, porturi, s. n. 1. Complex tehnic amenajat pe malul unei ape navigabile, prevăzut cu instalațiile necesare pentru acostarea, încărcarea, descărcarea și repararea navelor. 2. Oraș care are un port (1). – Din fr. port, it. porto.

PORT ³, porturi, s. n. 1. Fel de îmbrăcăminte caracteristic unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; costum. Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus în portu-i de la țară. IOSIF, V. 41. S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrîngăneii la opinci, Ca-n port de sat. COȘBUC, P. I 57. ◊ Expr. (Popular) A purta portul cuiva = a se asemăna, a se potrivi cu cineva, a fi la fel cu cineva. Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine, aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. 252. ◊ Fel de îmbrăcăminte folosit la anumite ocazii; costum, veșmînt. La mijloc stau fecioare și neveste-n largă horă, Toate-n port de sărbătoare. COȘBUC, P. I 72. Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată? EMINESCU, O. I 97. 2. Fig. Atitudine obișnuită, purtare, conduită. Nu te cunoscusem, fă, mai dinainte! Dar așa ți-e portul? COȘBUC, P. I 247. Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul, se spune unui fățarnic, care una vorbește și alta face. ♦ (Neobișnuit) Aspect, înfățișare a unui lucru. A luat-o pe lîngă casele cu port turcesc. GALACTION, O. I 188.

PORT² s. n. Acțiunea de a purta, purtare. Portul armelor este interzis.

PORT¹- Element de compunere care înseamnă: a) «purtător de...», «susținător de...», servind la formarea unor substantive ca: portaltoi, portdrapel, portțigaret etc.; b) «purtare de...», servind la formarea unor substantive ca: portarmă.

PORT ⁴, porturi, s. n. 1. Loc situat pe malul unei mări, al unui fluviu sau al altei ape navigabile, apărat de valuri și de curenți, amenajat cu toate instalațiile necesare pentru acostarea, încărcarea, descărcarea și repararea navelor. V. chei. În coșuri avea lămîi și portocale, cu care venise desigur din port, de la Dunăre. DUMITRIU, N. 104. După cîțiva pași se opriră ca să privească la un vapor care intra în port. BART, E. 163. Zgomotul din port pătrunde slab de tot în încăperea scundă. DUNĂREANU, N. II. 2. Oraș care are un astfel de loc amenajat. Cînd soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea în arșița zilei un oraș mort... un oraș fantomă. BART, E. 19. Chinuit de dor, de dragostea Axiniei, a plecat în lume s-o întîlnească.... a rătăcit pe mări, prin porturi. DUNĂREANU, N. 101.

PORT- Element prim de compunere savantă avînd semnificația „poartă”, „ține”. [< fr. porte- < porter – a purta].

PORT s.n. 1. Loc adăpostit la țărmul unei ape, unde pot staționa navele și unde se află instalațiile necesare pentru încărcarea și descărcarea lor. 2. Oraș clădit lîngă un port (1). [Cf. fr. port, it. porto, lat. portus].

PORT¹- elem. „poartă”, „ține”. (< fr. porte-)

PORT² s. n. 1. loc amenajat la malul unei ape, care permite staționarea navelor și asigură traficul de mărfuri și de pasageri, executarea reparațiilor etc. 2. oraș situat lângă un port² (1). (< fr. port, lat. portus)

PORT¹ ~uri n. 1) v. PURTARE. 2) Îmbrăcăminte specifică pentru o anumită regiune sau epocă. ~ național. ◊ A purta ~ul cuiva a se potrivi cu cineva. /v. a purta

PORT² ~uri n. 1) Loc pe malul unei ape navigabile, special amenajat pentru staționarea, încărcarea și descărcarea navelor. 2) Oraș care dispune de un asemenea loc. /<fr. port, it. porto

port n. ceeace se poartă: 1. costum: port țărănesc; 2. fig. mod de purtare, atitudine; simplu la vorbă și la port EM.; 3. plata unei scrisori. [Abstras din purtà].

port n. 1. locul unde corăbiile s’adăpostesc de furtună: a intra în port; 2. locul unde se încarcă și se descarcă luntrele; 3. oraș zidit pe lângă un port: port pe Marea Neagră; 4. fig. loc de adăpost, de liniște: a ajunge în port.

1) port n., pl. urĭ (d. a purta, ca și fr. port, d. porter, a purta. V. ex-, im-, ra- și su-port). Fel de haĭne, costum: portu oltenesc. Purtare, atitudine obișnuită: orĭ vorbește cum țĭ-e portu, orĭ te poartă cum țĭ-e vorba! Neol. Acțiunea de a purta: portu armelor (după fr. le port d’armes). Taxa de transport la scrisorĭ și pachete (după fr. port).

3) port, a purtá v. tr. (lat. pŏrtare, it. portare, pv. sp. pg. portar, fr. porter. – Poartă, să poarte. V. com-, ex-, im-, ra-, su- și trans-port). Duc susținînd: a purta o greutate în spinare, a purta steagu în mînă. Îs îmbrăcat cu, am pe mine: a purta suman. Am cu mine, duc: el poartă toțĭ baniĭ cu el. Fig. Duc, susțin, întreprind: Ștefan cel Mare a purtat zecĭ de războaĭe. Duc, susțin, sufer: el duce greu caseĭ. V. refl. Am atitudine: acest elev se poartă bine, el se purta aspru cu inferioriĭ, poartă-te bine. A fi purtat v. pasiv. A fi ținut pe corp, vorbind de îmbrăcăminte, arme, decorațiunĭ: fracu se poartă la solemnitățĭ, sabia se poartă la stînga, el poartă căcĭula pe-o ureche. A fi la modă: această haĭnă se purta pe la 1848. A purta bine o haĭnă, a n’o uza curînd. A purta răŭ o haĭnă, a o uza prea curînd. A purta arme, a fi armat. A purta arma saŭ armele, a fi militar. A purta grijă saŭ de grijă cuĭva, a îngriji de el, a-ĭ procura cele necesare. A purta grija cuĭva, a fi îngrijorat, a fi neliniștit din cauza luĭ ca să nu i se întîmple ceva răŭ. A purta pe cineva cu vorba, a-l tot amîna neîmplinindu-țĭ promisiunea. A purta vorba saŭ vorbele, a bîrfi, a flecări, a face intrigĭ. A purta pe cineva în gură, a-l defăĭma. A purta pe cineva pe palme, a-l menaja foarte mult. A purta cuĭva Sîmbetele, a pîndi ocaziunea de a-l ucide saŭ cel puțin de a-ĭ face răŭ (Sîmbăta e ziŭa morților și a pomenilor). A purta pe cineva de la moară la rîșniță, a-l purta de la Ana la Caĭfa, de colo colo ca să-l șicanezĭ. A purta un nume strălucit, a fi dintr’o familie ilustră.

2) *port n., pl. urĭ (lat. portus, fr. port). Loc special unde corăbiile se pot adăposti fără să le bată valurile și unde-s cheĭurĭ de încărcare saŭ descărcare a mărfurilor: portu Constanța, portu Galațĭ. Oraș așezat pe malu măriĭ saŭ fluviuluĭ și care are port. Fig. Liman, loc de adăpost: a ajunge în port. A face naufragiŭ în port, a te îneca ca Țiganu la mal; a face fiasco tocmaĭ cînd era să reușeștĭ.

PORTDRAPEL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S. n. Toc din piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port¹- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).

PURTA, port, vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce. ◊ Expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac. (Înv.) A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut. ♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul) ◊ Expr. A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi. ♦ (Despre vehicule) A transporta, a căra. ♦ (Despre animale) A trage după sine. 2. Tranz. A duce dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul sau într-un anumit loc; a conduce (îndrumând, călăuzind, dirijând); a însoți. ♦ (Înv. și pop.) A induce în eroare; a amăgi, a păcăli. ◊ Expr. A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna. ♦ (Pop.) A mânui o unealtă. 3. Tranz. A-și duce sarcina, a avea făt în pântece. ♦ Fig. A suporta, a suferi, a răbda. 4. Refl. (Reg.) A umbla (de colo până colo), a circula, a merge. 5. Tranz. A mișca încoace și încolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-și ține corpul într-o anumită poziție. ♦ A face să se miște de colo până colo; a agita, a plimba dintr-o parte în alta. 6. Tranz. A avea, a poseda, a deține; a conține, a ascunde. ♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri. ◊ Loc. vb. A purta dușmănie (sau pică) = a dușmăni. A purta interes = a se interesa de... (Reg.) A purta frică de... = a se teme de... 7. Tranz. A avea, a moșteni sau a transmite un nume. 8. Tranz. A avea, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). 9. Tranz. A pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte, o podoabă etc., a fi îmbrăcat, încălțat sau împodobit cu..., a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. ◊ Loc. adj. De purtat = care servește ca îmbrăcăminte (de fiecare zi). ◊ Expr. A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte. ♦ A avea ceva pe sine (de la natură sau datorită obiceiului, a modei etc.) Poartă un coc deosebit. ◊ Expr. (Fam.) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie. (Refl. impers.) Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern. ♦ Refl. A se conforma unei anumite mode. ♦ Tranz. A aranja îmbrăcămintea, accesoriile de îmbrăcăminte, părul etc. într-un anumit fel. Poartă părul peste cap. 10. Tranz. A suporta cheltuielile, grija cuiva; a întreține. ◊ Expr. A purta de grijă cuiva = a îngriji. A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva. 11. Tranz. A deține o funcție, un post, un titlu. ◊ Expr. A purta răspunderea = a fi răspunzător. 12. Tranz. A întreține, a duce, a susține. ◊ Loc. vb. A purta (o) discuție = a discuta. A purta (o) conversație = a conversa. A purta lupte (sau război) = a se lupta, a se război. 13. Tranz. (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv. 14. Refl. A se comporta, a se manifesta (într-un anumit fel). – Lat. portare.

portdrapel [At: CADE / Pl: (5) ~e / E: port-⁴ + drapel cdp fr porte-drapeau] 1 sms Militar care poartă steagul unității Si: (rar) portstindard (1), (înv) sangeactar, sangeagaș, sangeangiu. 2 sms Sportiv sau elev care poartă drapelul unei asociații sau organizații Si: (rar) portstindard (2). 3 sms (Fig) Persoană care se află în fruntea unei mișcări, unui curent etc. Si: (rar) portstindard (3). 4 sms (Fig; pex) Idee călăuzitoare Si: (rar) portstindard (4). 5 sn Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se sprijină coada drapelului, pentru a putea fi purtat mai ușor.

porto³ sn vz port³

purta [At: PSALT. HUR. 116^r/8 / V: (înv) porta / Pzi: port / E: ml portare] 1 vt A ține în mâini, în spate, pe umăr etc. ducând cu sine undeva. 2 vt (Înv; îs) Poartă-voce Portavoce. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) pe degete A dispune de cineva după bunul plac. 4 vt (Pex; îae) A înșela. 5 vt (Reg; îe) A ~ poșta A flecări. 6 vt (Reg; îe) A ~ sufletul în traistă A nu se ține de cuvânt Si: a minți. 7 vt (Fig; asr) A suporta consecințele. 8 vt (Fig; asr; pex) A suporta. 9 vi (Rar; îe) A-i ~ (cuiva) de cheltuială A suporta toate cheltuielile cuiva. 10 vt A trece dintr-o mână în alta, de la unul la altul. 11 vt A trece dintr-o parte în alta. 12 vt A avea asupra sa pentru a se folosi la nevoie. 13 vt (D. mijloace de transport, d. ființe) A transporta. 14 vt A duce cu sine. 15 vt (Înv; c. i. victorii, succese) A reputa. 16 vt A sprijini în mers, să nu cadă. 17 vt(a) (D. femele, femei) A fi însărcinată. 18 vt (D. plante) A rodi. 19 vt (C. i. ființe) A călăuzi¹ (1). 20-21 vtrp (Pgn) A (se) duce dintr-un loc într-altul. 22 vt A determina să se ducă undeva, în mod real sau imaginar. 23 vt A duce cu forța și sub pază. 24 vt (Înv; pfm; fig) A înșela, ducând pe o cale greșită. 25 vt (Îe) A ~ (pe cineva) cu vorba (sau cu vorbe ori, înv, cu voroave) A face promisiuni fără a-și ține cuvântul, pentru a obține răgaz. 26 vr (Pop; pex) A se perinda. 27 vr (Pop) A se plimba. 28 vr (Îvr) A pleca. 29 vr (Rar) A se îndrepta către... 30 vt (Rar) A trimite. 31 vt (Rar; c. i. drumuri) A parcurge. 32 vr (Reg) A se grăbi. 33 vt (C. i. corpul sau o parte a corpului unei ființe, un organ anatomic) A mișca ritmic încoace și încolo, de obicei în timpul mersului. 34 vtf (Spc; rar; c. i. părul) A flutura. 35-36 vtrp (Rar) A trece pe suprafața a ceva dintr-o parte în alta. 37-38 vtrp (Îvp; c. i. vorbe, vești, zvonuri etc.) A răspândi. 39 vr (Înv; îe) A i se ~ numele A ajunge să fie cunoscut de toți. 40 vt (Îrg) A avea grijă de... 41 vt (Îvr) A întreține din punct de vedere material. 42 vt (C. i. acțiuni) A desfășura cu eforturi proprii. 43 vt (Îe) A ~ (pe cineva) prin judecăți A da pe cineva în judecată, târându-l mereu pe la procese. 44 vt A îndeplini o funcție, o însărcinare sau a deține un titlu, o demnitate. 45 vt (C. i. instrumente, unelte, arme etc.) A mânui cu pricepere, cu îndemânare. 46 vt A avea o anumită înfățișare de la natură ori potrivit obiceiului, modei etc. 47 vt (Rar; îe) A ~ coarne A fi înșelat în căsnicie. 48 vt (Spc; c. i. obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte, podoabe etc.) A umbla îmbrăcat încălțat, împodobit cu... 49 vi (Jur; udp „asupra”) A se referi la... 50 vi (Reg) A fi mai rezistent. 51 vt (Îe) A ~ doliu A umbla îmbrăcat în negru sau a avea aplicată o fâșie neagră pe haine, în semn de doliu. 52 vt A avea imprimat, gravat, pictat, scris. 53 vt A avea în structura sa. 54 vt (Înv) A deține pentru a conduce, a decide etc. 55 vt (C. i. gânduri, sentimente, intenții etc.) A nutri. 56-57 vti (Îlv) A ~ (de) grijă (sau grija) cuiva sau de (ori, înv, despre) ceva A se îngriji de cineva sau de ceva. 58 vt (Fam; îe) A-i ~ cuiva un dinte A urmări să se răzbune pe cineva. 59 vt A conține într-o manieră abstractă, psihologică. 60 vt (C. i. nume) A se numi. 61-62 vtrp (C. i. conversații, corespondență) A întreține. 63-64 vtrp (Pop) A îndeplini conform tradiției sau rânduielilor bisericești. 65 vr A avea o anumită conduită. 66 vr (Pex) A acționa într-un anumit fel. 67 vtf (Pop) A se comporta cu cineva după bunul său plac. 68 vr (Îvr; fig) A se desfăta (5). 69 vr (Înv) A se desfășura.

PORTDRAPEL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port¹- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).

PURTA, port, vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce. ◊ Expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac. (Înv.) A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut. ♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul) ◊ Expr. A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi. ♦ (Despre vehicule) A transporta, a căra. ♦ (Despre animale) A trage după sine. 2. Tranz. A duce dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul sau într-un anumit loc; a conduce (îndrumând, călăuzind, dirijând); a însoți. ♦ (Înv. și pop.) A induce în eroare; a amăgi, a păcăli. ◊ Expr. A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna. ♦ (Pop.) A mânui o unealtă. 3. Tranz. A-și duce sarcina, a avea făt în pântece. ♦ Fig. A suporta, a suferi, a răbda. 4. Refl. (Reg.) A umbla (de colo până colo), a circula, a merge. 5. Tranz. A mișca încoace și încolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-și ține corpul într-o anumită poziție. ♦ A face să se miște de colo până colo; a agita, a plimba dintr-o parte în alta. 6. Tranz. A avea, a poseda, a deține; a conține, a ascunde. ♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri. ◊ Loc. vb. A purta dușmănie (sau pică) = a dușmăni. A purta interes = a se interesa de... (Reg.) A purta frică de... = a se teme de... 7. Tranz. A avea, a moșteni sau a transmite un nume. 8. Tranz. A avea, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). 9. Tranz. A pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte, o podoabă etc., a fi îmbrăcat, încălțat sau împodobit cu..., a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. ◊ Loc. adj. De purtat = care servește ca îmbrăcăminte (de fiecare zi). ◊ Expr. A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte. ♦ A avea ceva pe sine (de la natură sau datorită obiceiului, a modei etc.) Poartă un coc monumental. ◊ Expr. (Fam.) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie. (Refl. impers.) Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern. ♦ Refl. A se conforma unei anumite mode. ♦ Tranz. A aranja îmbrăcămintea, accesoriile de îmbrăcăminte, părul etc. într-un anumit fel. Poartă părul peste cap. 10. Tranz. A suporta cheltuielile, grija cuiva; a întreține. ◊ Expr. A purta de grijă cuiva = a îngriji. A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva. 11. Tranz. A deține o funcție, un post, un titlu. ◊ Expr. A purta răspunderea = a fi răspunzător. 12. Tranz. A întreține, a duce, a susține. ◊ Loc. vb. A purta (o) discuție = a discuta. A purta (o) conversație = a conversa. A purta lupte (sau război) = a se lupta, a se război. 13. Tranz. (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv. 14. Refl. A se comporta, a se manifesta (într-un anumit fel). – Lat. portare.

PORTDRAPEL ², portdrapele, s. n. Toc de piele, prins de o curea petrecută peste piept și în care se sprijină coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor.

PURTA, port, vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține (pe cineva sau ceva) în mînă, în brațe, în spinare, pentru a-l transporta în altă parte sau a-l duce dintr-un loc în altul. Copilul se simțea purtat pe sus. DUMITRIU, N. 147. Femeile-aleargă mîncare făcînd Și umplu paharul și-l poartă pe rînd. COȘBUC, P. I 143. La ceremoniile cele mari, vătaful de copii purta arcul și purpura domnilor. BĂLCESCU, O. I 18. ◊ Fig. Multe au văzut ochii mei, de-atîta amar de veacuri cîte port pe umerele acestea. CREANGĂ, O. A. 223. Ce să vă spun vouă oameni de ieri, eu, omul veacului care port două sute de ierne în spate. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ Expr. A purta pe cineva pe palme (sau ca pe palmă) = a arăta cuiva o grijă deosebită, a dezmierda, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete v. deget. ◊ (Mil.; învechit) A purta arma = a aduce arma în poziția reglementară de salut. Pe loc tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor. ALECSANDRI, O. 244. ♦ (Cu privire la o însărcinare oficială) A conduce, a executa, a îndeplini. El purta cu înțelepciune treburile împărăției. RETEGANUL, P. III 7. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. CREANGĂ, A. 18. Eu port toată puterea. ALECSANDRI, T. II 169. ♦ A duce, a transporta. Iarna, puneam cîinele în săniuță, Ca să știe și el ce bine-i să te poarte alții. BENIUC, V. 24. Gabrioleta boierului le-a purtat la conac. STANCU, D. 53. Calul meu să mă poarte ca săgeata. ALECSANDRI, P. III 12. ◊ Fig. Pe cînd luna strălucește peste-a tomurilor bracuri, Într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri. EMINESCU, O. I 132. ◊ Expr. A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bîrfi. ♦ (Cu privire la ființe date în seama sau în grija cuiva) A face să meargă dintr-un loc în altul, conducînd, călăuzind, mînînd din urmă sau ducînd cu sine. Fata mea e ca o stea, frumoasă și curată, ș-am purtat-o și-n țara leșească la oleacă de învățătură. SADOVEANU, O. VII 30. Pe cucoș îl purta în toate părțile după dînsul, cu salbă de aur la gît. CREANGĂ, P. 70. Om bogat și fără sfat, Ce mă porți prin sat legat, Zici că birul nu ți-am dat? TEODORESCU, P. P. 289. ◊ Fig. Ce vînt te poartă pe la mine? RETEGANUL, P. V 43. M-au purtat odată păcatele pe acolo. CREANGĂ, P. 235. ◊ Expr. A purta (pe cineva) de nas = a supune pe cineva voinței sale amăgindu-l, prostindu-l, înșelîndu-l. Era gura unui vlăjgan mare din grămadă care se vede că-i purta pe ceilalți de nas. STĂNOIU, C. I. 68. Să-i poarte ei de nas după cum le place lor. CARAGIALE, O. III 65. Ș-acum, se zice că-l poartă de nas fata lui, domnița Sînziana? ALECSANDRI, T. I 390. A purta (pe cineva) cu vorba (mai rar cu vorbe sau cu făgăduinți) = a promite fără a-și ține cuvîntul, pentru a obține un răgaz; a tărăgăna. La început purtat cu făgăduinți, apoi respins... paloșul și focul intrară în țara vrăjmașă. SADOVEANU, O. I 247. De unde să știu de ce mă poartă cu vorba Alcaz? C. PETRESCU, C. V. 54. Să-l port cu vorbe că l-oi însura cu Măndica, pînă ce-oi mîntui tîrgul. ALECSANDRI, T. 827. (Eliptic) Așa m-a purtat și pe mine, de-au trecut săptămînile. REBREANU, R. I 205. A purta (pe cineva) de la Ana la Caiafa v. caiafă. ♦ (Cu privire la unelte) A mînui. Apoi lască Rada știe Și-n ce fel să poarte sapa. COȘBUC, P. I 94. Capitane Solomoane, Ia dă-mi drumu din catane Să mai port plugu de coarne. ȘEZ. II 79. 2. Tranz. A duce o povară; a căra. Ca un fluviu care poartă a lui insule pe el. EMINESCU, O. IV 125. ♦ Fig. A suporta. Două zile au purtat ei neliniștea aceasta, s-au trudit și s-au sfătuit. SADOVEANU, O. VIII 139. Iubirea ta o port ca pe-un blestem. CAZIMIR, L. U. 94. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10. ♦ A-și duce sarcina, a avea făt în pîntece. Nu vezi pe cine am la genunchii mei? Pe muma care a purtat în pîntecele ei pe domnul de mîne al Moldovei. DELAVRANCEA, O. II 32. Îți iert moartea mea, dar nu-ți voi ierta niciodată pe aceea a nevinovatului prunc ce port în sînul meu. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ (Prin metonimie) O! de sînul meu ferice, C-a purtat și a născut Domn viteaz și priceput! ALECSANDRI, P. II 108. ◊ Absol. Bivolițele poartă un an de zile. RETEGANUL, P. V 50. ♦ (Despre flori, plante; cu complementul «rod») A rodi. Multe flori sînt, dar puține Rod în lume o să poarte. EMINESCU, O. I 226. 3. Refl. (Mold.) A se îndrepta spre..., a merge de colo pînă colo, a circula. Săteni cu fețele liniștite, cu muierile și cu copiii după dinșii, se purtau încet spre comedii. SADOVEANU, O. III 384. La două ferestre se vedea seara lumina și o umbră se purta mereu de colo- colo. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Vornicul Nic-a Petricăi, cu paznicul, vătămanul și cîțiva nespălați de mazili se purtau pintre oameni, de colo pînă colo. CREANGĂ, A. 8. ♦ A umbla, a se ține, a merge. Abia se mai purta pe picioare. VLAHUȚĂ, N. 6. 4. Tranz. (Cu privire la corp sau la o parte a corpului) A mișca încoace și încolo; a duce. V. deplasa. Baba își purtă prin casă trupu-i greu, căutînd plosca de lemn. SADOVEANU, B. 53. Dracul... întră înlăuntru și începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Prin analogie) Ceasornicul... bătea clipele, tic-tac, rar, și-și purta limba în lungul peretelui. SADOVEANU, P. 101. ◊ Refl. Tot trupul fetei se purta într-un ritm mlădios. SADOVEANU, O. I 408. Trupul lăutarului sta ca de piatră, numai mînile se purtau. id. ib. 303. ♦ A face să se miște de colo pînă colo. Vîntul le purta pletele. SADOVEANU, O. I 298. Cînd vîntul suflă de poartă crenguțele copacilor, avem vînt; de poartă crăcii mai groși și suflă col de jos, e vînt mare. ȘEZ. V 140. 5. Tranz. (În locuțiuni verbale) A purta (de) grijă (sau grija cuiva sau a ceva) = a avea grijă (de cineva sau de ceva); a fi îngrijorat (de soarta cuiva sau a ceva). Poartă-i grija! Tot a mea S-o găsesc, tot dor să-mi poarte! COȘBUC, P. I 138. Despre sosirea mea, dacă nu te anunț din vreme, nu purta grijă. CARAGIALE, O. VII 78. Nu purta grija noastră, domnule. ALECSANDRI, T. II 32. A purta răspunderea = a fi răspunzător. Sfaturile populare poartă răspunderea pentru aplicarea întocmai a hotărîrilor partidului și guvernului în vederea îmbunătățirii schimbului de mărfuri dintre oraș și sat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 103. A-i purta (cuiva) sîmbetele v. sîmbătă. A purta dușmănie (sau pică) = a dușmăni, a invidia. Era văr cu un lucrător care-ți purta pică. PAS, Z. I 270. N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie. COȘBUC, P. I 199. A purta bănat = a purta pică, a avea necaz, ciudă (pe cineva). Nu știu ce-i cu tine Că tot porți bănat, De te rid prin sat. COȘBUC, P. II 143. A purta interes = a se interesa de... Deși erau amîndoi bătrîni, ei se grăbise astfeli, încît aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. EMINESCU, N. 77. A purta lupte (sau război, bătălie) = a se lupta, a se război. Cincizeci de ani de cînd împăratul purta război c-un vecin. EMINESCU, N. 3. Că de cînd porți bătălie Rămîn holdele pustie, Fete și mame bătrîne, Și copiii fără pîne. HODOȘ, P. P. 229. A purta biruință = a birui, a învinge. Să purtăm biruință asupra vrăjmașilor. ISPIRESCU, M. V. 23. (Regional) A purta frică de... = a se teme de... Nu purta frică de aceasta. SBIERA, P. 53. Port frică de bărbat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177. 6. Tranz. A avea, a deține, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). Eu pe părintele mitropolit tot vreau să-l ușurez de galbenii pe care-i poartă cu el. SADOVEANU, O. VIII 249. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit. COȘBUC, P. I 231. ◊ (Poetic) Omul mare-n suflet, moșnean, străin el fie, în suflet poartă lumea întreagă drept moșie! ALECSANDRI, T. II 114. 7. Tranz. A fi îmbrăcat (încălțat sau împodobit) cu...; a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. Omul purta o șapcă neagră de elev de liceu, cu cozorocul mare. DUMITRIU, N. 5. Jupîn Hagiul purta pe umeri o scurteică de lastic. DELAVRANCEA, H. T. 6. După ce-ai purtat ciubotele atîta amar de vreme... acum ai vrea să-ți dau și banii înapoi? CREANGĂ, A. 106. Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă. EMINESCU, O. I 85. ◊ Fig. Tanța purta pe față un surîs curat de fericire. REBREANU, R. I 245. ◊ Expr. A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru sau a aplica o fîșie neagră pe haine (mai ales la rever), ca semn al doliului în urma morții unei persoane apropiate. Poartă (sau să porți) sănătos, urare care se face celui care are un obiect de îmbrăcăminte nou. (Familiar) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie; a fi încornorat. Dar cînd mai porți și coarne, ce zici, Prutescule? CONTEMPORANUL, VII 501. ◊ Refl. E negru-al ei vestmint, Că-n negru, se purtase De cînd se măritase. COȘBUC, P. I 280. ◊ (Refl. pas., în expr.) Se poartă = se obișnuiește, e la modă. ♦ Refl. A se conforma unei anumite mode. Mustățile nu-i prea creșteau și de aceea le rădea, zicînd că se poartă după moda anglo-americană. REBREANU, I. 61. ♦ A aranja îmbrăcămintea sau o podoabă într-un anumit fel. Purta părul împletit în cunună, fără nici o broboadă, după rînduiala fecioarelor. SADOVEANU, B. 21. ♦ A se îngriji de cineva procurîndu-i îmbrăcămintea; a susține cheltuielile necesare unei persoane, a-i da cuiva cele necesare. Nu mai știau bieții părinți ce să-mi mai facă și cum să mă mai poarte. Eram singurul lor copil. VLAHUȚĂ, O. A. II 248. Bine te-oi purta Și ți-oi cumpăra Rochiță cu zale. ALECSANDRI, P. P. 116. ◊ (Intranz., în expr.) A purta (cuiva) de cheltuială = a procura (cuiva) banii necesari pentru trai. Eu mă lupt cu gîndul cum să-i port de cheltuială, CREANGĂ, A. 120. A da (cuiva) de purtat = a da cuiva obiectele de îmbrăcăminte necesare. Să-mi dai de mîncare și de purtat cît mi-a trebui. CREANGĂ, P. 151. ◊ (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv. Romîni, nu vă atingeți de banii cu păcat, Ce poartă a lui Despot chip mîndru-ncoronat. ALECSANDRI, T. II 189. 8. Refl. A se comporta, a se manifesta (potrivit cu buna creștere). S-a purtat bine și n-a avut nici o pedeapsă. REBREANU, R. I 141. Oamenii aceștii s-au purtat vitejește. NEGRUZZI, S. I 174. Tu, mîndruțo, cum te porți, Te urăsc voinicii toți. HODOȘ, P. P. 114. Ori te poartă cum ți-i vorba, ori vorbește cum ți-i portul. (Regional) A umbla (repede). Uite-mi vine, Să văd oare cu cosiță Sta-mi-ar bine? O, că-mi stă mie-n tot felul! Să mă port cu-ncetinelul. COȘBUC, P. I 104. Grabnic, hai să-nchid dulapul Să mă port să nu mă prindă. id. ib. 104.

PORTDRAPEL s.n. Toc de piele în care se fixează drapelul pentru a putea fi purtat. [< port- + drapel].

PORTDRAPEL I. s. m. persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații (sportive). ◊ (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări. II. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard. (după fr. porte-drapeau)

oraș-port s. n. Oraș care trăiește mai ales prin portul său ◊ „Miercuri, orașul-port Genova a rămas paralizat de greva generală.” Sc. 7 X 66 p. 6. ◊ „Am colindat marile orașe-porturi Livorno și Marsilia, în care se întrepătrund vechiul și modernul.” I.B. 5 I 71 p. 4. ◊ „60 de piese de o inestimabilă valoare au fost donate recent muzeului din Bombay de către serviciul vamal al marelui oraș-port.” Sc. 23 IX 76 p. 6; v. și Cont. 21 XI 69 p. 10, Sc. 29 I 73 p. 4, R.l. 7 V 74 p. 2, 4 XII 87 p. 6 (din oraș + port)

port-bebe s. n. (Ruc)sac matlasat unde este pus copilul purtat pe spatele sau pe pieptul persoanei care-l duce ◊ „[...] articole pentru nou-născuți: costumașe, botoșei, ghetuțe, port-bebe.” R.l. 17 XII 80 p. 4. ◊ „[...] s-au adus băițe, rucsacuri port-bebe, țarcuri [...]” I.B. 23 IV 84 p. 45 (din fr. porte-bébé; PR 1969)

port-bonheur s. n. (franțuzism) Mic obiect care ◊ „aduce” fericire, amuletă ◊ „Și, cine poate ști dacă aceste flori [...] nu sunt chiar port-bonheurul necesar [...]” Săpt. 15 VI 84 p. 8 [pron. portbonör] (din fr. porte-bonheur)

port-debarcader s. n. Debarcader de unde pleacă vaporașele de agrement ◊ „Pe Herăstrău, Floreasca, Tei și alte lacuri din Capitală navighează zilnic zeci de ambarcațiuni care pornesc din «porturile-debarcader».” Sc. 28 VII 61 p. 1 (din port + debarcader)

PORTDRAPEL² ~e n. Toc de piele, prins de o curea, în care se fixează coada drapelului pentru a-l purta mai ușor. /port- + drapel

A PURTA port tranz. I. 1) (ființe sau lucruri) A deplasa ținând (în brațe, pe spate, într-un loc special amenajat în acest scop etc.); a duce. ~ ghiozdanul. ◊ ~ (pe cineva) pe palme (sau ca pe palme) a avea o grijă deosebită (față de cineva). ~ arma a mânui arma pentru a da onorul. 2) fig. (greutăți de ordin moral) A răbda simțind inutilitatea protestului; a îndura. Poartă cu greu ura dușmanului. ◊ ~ jugul a fi împilat, exploatat. 3) (ființe sau lucruri) A duce dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta; a căra. Trenul l-a ~t prin multe orașe. 4) (ființe) A duce cu sine sau după sine. Poartă copilul la lucru. Îl poartă de mână. ◊ ~ cu vorba (pe cineva) a tărăgăna realizarea celor promise. 5) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte, podoabe etc.) A avea cu sine. El poartă barbă. Port cercei de aur. ◊ ~ sarcină a fi gravidă. 6) (acte, bani etc.) A ține la sine (pentru a fi folosit la necesitate). 7) A avea imprimat în calitate de semn distinctiv. Documentul poartă antetul instituției. ◊ Poartă numele (sau porecla, titlul) a avea drept nume (sau poreclă, titlu). 8) (corpul sau părți ale lui) A mișca dintr-un loc în altul sau dintr-o poziție în alta; a deplasa; a dirija. Își purta mâna deasupra capului meu. 9) (unelte și instrumente) A pune în funcțiune operând (dibaci) cu mâinile; a mânui; a manipula. Poartă cu iscusință bisturiul. 10) A face să se poarte. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerând ideea de menținere a unei stări de spirit). ~ (cuiva) de grijă, ~ grija cuiva v. GRIJĂ. ~ răspunderea a răspunde de ceva. ~ dușmănie (sau pică) a dușmăni. ~ cuiva sâmbetele a purta pizmă cuiva. ~ interes v. INTERES. Interesul poartă fesul v. FES. A-i ~ frica cuiva a se teme de cineva. 2) (sugerând ideea de conducere și de organizare) ~ gospodăria a avea în grijă sa treburile gospodăriei. ~ război (sau lupte) a se război. ~ o discuție a discuta. ~ biruință a birui. /<lat. portare

A SE PURTA mă port intranz. A avea un anumit fel de conduită; a se comporta. ~ grosolan. /<lat. portare

Port-Arthur n. port chinez ocupat de Japonezi în 1895, cedat temporar Rușilor cari fură aci împresurați în 1904 de Japonezi și nevoiți a capitula după o rezistență eroică.

Port-Royal n. veche mănăstire franceză a benedictinilor, fondată în 1204, transferată în 1626 la Paris, unde deveni locul de retragere al câtorva învățați solitari ca Arnauld, Pascal, etc. Ea fu distrusă de Ludovic XIV în 1709 ca focar al jansenismului.

purtà v. 1. a susține ceva greu: a purta o povară; 2. a transporta dintr’un loc într’altul: a purta un pachet la poștă; 3. a pune pe sine: a purta un palton; 4. a avea asupră-și: a purta arme; fig. a purta grija; 5. a duce: îl poartă în toate părțile: fig. îl poartă cu vorba; 6. a îndemna: inima mă poartă să stau în veci cu tine AL.; 7. a întreprinde: a purtat multe răsboaie; 8. a fi de purtat: această haină nu se mai poartă; 9. a avea purtare bună sau rea: se poartă aspru cu toți. [Lat. PORTARE].

+port¹ (costum; purtare) s. n. (~ popular, portul măștii)

port² (loc de acostare; parte dintr-o adresă de rețea de calculatoare) s. n., pl. porturi (și port USB)

port s. n., (costume, locuri de acostare) pl. porturi

port (acțiune, conduită, loc de acostare, costum) s. n., (costume, locuri de acostare) pl. porturi

portdrapel¹ (obiect) (desp. port-dra-) s. n., pl. portdrapele

purta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. port, 2 sg. porți, 3 poartă; conj. prez. 1 sg. să port, 3 să poarte; imper. 2 sg. afirm. poartă

portdrapel² (obiect) (port-dra-) s. n., pl. portdrapele

purta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. port, 3 poartă

portdrapel (obiect) s. n. (sil. mf. port-), pl. portdrapele

purta vb., ind. prez. 1 sg. port, 3 sg. și pl. poartă

portdrapel

port-drapel.

PORT s. 1. îmbrăcăminte, (pop.) purtat. (Care este ~ul lor tradițional?) 2. costum. (~ popular.) 3. purtare. (~ul armelor este interzis.) 4. atitudine, poză, poziție, ținută, (livr.) alură, postură, (rar) stațiune. (~ul corect al corpului.)

PORT s. v. comportament, comportare, conduită, purtare.

PORT s. (înv.) liman, pristaniște, scală, schelă. (~ la mare.)

PORT s. 1. îmbrăcăminte, (pop.) purtat. (Care este ~ lor tradițional?) 2. costum. (~ popular.) 3. purtare. (~ armelor este interzis.) 4. atitudine, poză, poziție, ținută, (livr.) alură, postură, (rar) stațiune. (~ corect al corpului.)

port s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. PURTARE.

PORT s. (înv.) liman, pristaniște, scală, schelă. (~ la mare.)

PURTA vb. v. apuca, câștiga, cuceri, deplasa, desfășura, dobândi, duce, evolua, grăbi, iuți, îndrepta, îndura, întâmpla, lua, merge, mișca, obține, orienta, păși, pătimi, păți, petrece, pleca, porni, răbda, realiza, repurta, suferi, suporta, trage, umbla, zori.

PURTA vb. 1. v. căra. 2. a transmite, a trece. (~ paharul din mână în mână.) 3. a avea, a ține. (~ în mână un buchet de flori.) 4. a ține. (O ~ de talie.) 5. v. duce. 6. a sprijini, a susține, a ține. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 7. a merge, a umbla. (Vara ~ o bluză subțire.) 8. a avea. (~ pantofi galbeni.) 9. v. comporta. 10. a avea, a deține, a poseda. (~ numele de român.) 11. a avea, a nutri. (~ cele mai bune sentimente pentru...) 12. a păstra, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 13. a duce, a întreține. (A ~ o corespondență vie cu...) 14. a da, a desfășura, a duce, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerția.) 15. a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)

PURTA vb. 1. a căra, a duce, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a transmite, a trece. (~ paharul din mînă în mînă.) 3. a avea, a ține. (~ în mînă un buchet de flori.) 4. a ține. (O ~ de talie.) 5. a conduce, a duce. (Îl ~ de mînă.) 6. a sprijini, a susține, a ține. (Vom merge cît ne-or ~ picioarele.) 7. a merge, a umbla. (Vara ~ o bluză subțire.) 8. a avea. (~ pantofi galbeni.) 9. a se comporta. (Vezi cum te ~.) 10. a avea, a deține, a poseda. (~ numele de român.) 11. a avea, a nutri. (~ cele mai bune sentimente pentru...) 12. a păstra, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 13. a duce, a întreține. (A ~ o corespondență vie cu...) 14. a da, a desfășura, a duce, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerția.) 15. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)

purta vb. v. APUCA. CÎȘTIGA. CUCERI. DEPLASA. DESFĂȘURA. DOBÎNDI. DUCE. EVOLUA. GRĂBI. IUȚI. ÎNDREPTA. ÎNDURA. ÎNTÎMPLA. LUA. MERGE. MIȘCA. OBȚINE. ORIENTA. PĂȘI. PĂTIMI. PĂȚI. PETRECE. PLECA. PORNI. RĂBDA. REALIZA. REPURTA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. UMBLA. ZORI.

port (porturi), s. n. – Loc amenajat pentru nave. Fr. port, it. porto. – Der. portuar, adj.; port(o)-franc, s. n. din fr. port franc, it. porto franco; portulan, s. n., din fr. portulan.

purta (port, purtat), vb. – 1. A duce. – 2. A transporta, a conduce. – 3. A dirija, a administra, a guverna. – 4. A trage după sine, a ține, a poseda. – 5. A pune pe sine, a folosi, a îmbrăca. – 6. A îmbrăca pe altcineva, a întreține (un fiu, o femeie etc.). – 7. A împinge, a determina. – 8. A susține, a sprijini. – 9. (Refl.) A merge, a se mișca. – 10. (Refl.) A se comporta. – Mr. portu, purtare, megl., istr. port. Lat. portāre (Pușcariu 1357; Candrea-Dens., 1483; REW 6672), cf. it. portare, prov., cat., sp., port. portar, fr. porter. – Der. purtare, s. f. (acțiunea de a se purta; conduită); purtăreț, adj. (ușor de purtat; înv., mobil, nestatornic; de toate zilele, curent); purtat, adj. (dus, transportat; uzat; experimentat, învechit); purtător, s. m. (aducător), pe care Candrea-Dens., 1484 și REW 6674 îl derivă direct din lat. portātor; nepurtat, adj. (nefolosit); prepurta, vb. refl. (Banat, a plimba). – Der. neol. porto, s. m., din germ. Porto; port-altoi, s. n. (plantă care poartă altoiul), după fr. porte-greffe; port-drapel, s. m. (stegar), din fr. porte-drapeau; por(t)moneu, s. n., din fr. porte-monnaie; portofel, s. n., după fr. portefeuille, prin intermediul ngr. πορτοφόλι, dublet al lui portofoliu, s. n. (funcție ministerială, titlu); port-țigar, s. n., înv., din fr. porte-cigares; port-țigaretă, s. f., din fr. porte-cigarettes; port-vizit, s. n., din fr. porte-visite; importa, vb., din fr. importer; important, adj., din fr. important; importanță, s. f., din fr. importance; deporta, vb., din fr. déporter; comporta, vb.; suporta, vb.; reporta, vb.; transporta, vb. etc.

port de voix (cuv. fr.) v. apogiatură; portament.

PETROVSK-PORT v. Mahacikala.

PORT ARTHUR 1. v. Lüshun. 2. Bătălia de la ~, una dintre bătăliile Războiului Ruso-Japonez (1904-1905). A început prin torpilarea a trei vase rusești de către japonezi în rada portului P.A. (febr. 1904) și s-a sfârșit prin căderea orașului în mâinile japonezilor, după un lung asediu.

PORT BLAIR [po:t bléə], oraș în India, centru ad-tiv al teritoriului unional autonom Andaman și Nicobar, situat pe țărmul SE al ins. Andaman de Sud; 101,8 mii loc. (2001). Constr. navale. Prelucr. lemnului; producție meșteșugărească. Export de produse agricole. Pescuit. Muzeu etnologic. Ocupat de britanici (1789), a fost transformat în colonie penitenciară (1858-1945). Între 1942 și 1945 a fost ocupat de japonezi. A revenit Indiei în 1948.

PORT ELIZABETH [po:t ilízəbəθ], oraș în Rep. Africa de Sud (Cape), situat la 660 km E de Cape Toen, port la G. Algoa al Oc. Indian; 303,4 mii loc. (1991). Aeroport. Constr. de automobile; ind. electrotehnică, chimică, textilă, de prelucr. a lemnului, siderurgică, a pielăriei și încălțămintei, a cimentului, hârtiei și alim. Piață agricolă. Stațiune balneoclimaterică. Export de lână, citrice, cereale, min. de ifer, mangan. Universitate (1964). În 1799, englezii au construit aici fortul Frederick, în jurul căruia s-a dezvoltat (din 1820) actualul oraș.

PORT FLORENCE v. Kisumu.

PORT HARCOURT [po:t há:ko:t], oraș în S Nigeriei, port în delta Nigerului, pe brațul Bonny, la 64 km de G. Guineii, centru ad-tiv al statului Rivers; 703,4 mii loc. (1991). Nod de comunicații. Aeroport. Rafinărie de petrol. Ind. aluminiului, constr. de mașini (montaj de automobile, camioane, biciclete), a cauciucului sticlăriei, hârtiei, textilă, cimentului, mobilei, încălțămintei și alim. (țigarete, conserve de pește). Export de petrol, cărbune, cositor, arahide, ulei de palmier. Două universități (1975-1980).

PORT LOUIS [po:t lúïs], capitala statului Mauritius, situată în NV ins. Mauritius, la poalele vulcanului Peter Both (826 m); 144,3 mii loc. (2000). Pr. centru politic, economic și cultural al țării. Port la Oc. Indian (a fost pr. punct de escală între Europa și Asia până la deschiderea Canalului Suez). Aeroporturile Plaisance și Plaines des Roches. Rafinărie de petrol. Șantier naval. Fabrici de îngrășăminte chimice, de zahăr, țigarete, rom, de prelucr. a cafelei și a aloei. Universitate (1965). Muzeu de istorie naturală (1880); Muzeu de artă. Citadelă (1838); catedrala romano-catolică Saint Louis (sec. 19) și catedrala anglicană Saint James (sec. 19). Fundat în 1735 (ca loc de escală pentru vasele care ocoleau Capul Bunei Speranțe) de guvernatorul francez Mahé de la Bourdonnais, care i-a atribuit numele lui Ludovic al XV-lea (Louis), a devenit (1810) centru ad-tiv al coloniei britanice Mauritius, iar din 1968 capitala statului independent Mauritius.

PORT LYAUTEY v. Kenitra.

PORT MORESBY [po:t mo:zbi], capitala statului Papua-Noua Guinee, situată pe țărmul SE al ins. Noua Guinee, port la G. Papua al Mării Coralilor; 254,1 mii loc. (2000). Aeroportul Jackson. Reparații navale. Rafinărie de petrol; ind. textilă, de prelucr. a lemnului (cherestea, placaj), Export de cauciuc natural, cafea și cacao boabe, copra, lemn, nuci de cocos, minereuri de cupru, aur, argint. Universitate (1965). Întemeiat după ce zona a fost explorată (1873) de căpitanul englez John Moresby; anexat de Imperiul Britanic în 1883; a devenit centru ad-tiv al terit. Papua administrat de UN Trust Territory of New Guineea; capitala statului independent Papua-Noua Guinee din 1975.

PORT OF SPAIN [po:t əv spéin], capitala statului Trinidad-Tobago, situată în NV ons. Trinidad (Antilele Mici), pe țărmul G. Paria; 49,1 mii loc. (2000). Port maritim. Aeroportul Piarco (la 26 km ESE de oraș). Pr. centru economic, politic și cultural al țării. Rafinării de petrol; reparații navale. Ind. petrochimică (mase plastice), de prelucr. a lemnului și a tutunului, mat. de constr. (țigle), a încălțămintei, hârtiei, alim. (zahăr, uleiuri vegetale, rom, conserve, margarină ș.a.). Export de petrol, asfalt, cafea, zahăr, citrice. Universitatea Indiilor de Vest din St. Augustine. Muzeul Național (1898). Galerie de artă. Grădină botanică (1820). Forturile San Andreas (1785-1787) și George (1904); catedralele anglicană (1816) ți catolică (Sf. Treime, 1832, în stil gotic); clădirea Parlamentului (sec. 19); Casa Roșie (19060, în stil neo-renascentist, în care se află Curtea Supremă de Justiție. Întemeiat de coloniștii spanioli în 1560 pe vatra vechiului sat indian numit Conquerabia; denumirea actuală datează din 1815. Centru ad-tiv al coloniei Trinidad (din 1797); reșed. ad-tivă a Federațiilor Indiilor de Vest (1958-1962), a devenit capitala statului Trinidad-Tobago (1962).

PORT SAID (BŪR SA’ῙD), oraș în NE Egiptului, pe țărmul lagunei Bubayrat al Manzilah și al M. Mediterane, la intrarea în canalul Suez; 349 mii loc. (1996). Porto-franco. Nod de comunicații. Aeroport. Ind. chimică (cauciuc), a sticlăriei, cosmeticii, textilă și alim. Rafinărie de petrol. Șantiere navale. Construcții de computere, componente de generatoare electrice și de baterii pentru automobile. Centru comercial. Export de bumbac, orez, sare. Fundat în 1859 de Compania Canalului Suez. Aici au debarcat trupele franco-britanice în timpul crizei Suez (1956). Ocupat de Israel (malul estic) în timpul „Războiului de șase zile” (1967). În 1975 Canalul de Suez a fost redeschis.

PORT STANLEY v. Stanley.

PORT SUDAN (BUR SUDAN), oraș în NE Sudanului, port la Marea Roșie, situat la 645 km NE de Khartoum; 308,2 mii loc. (1993). Ind. de prelucr. a petrolului, textilă (bumbac) și alim. Reparații navale. Export de bumbac, piei de animale, arahide, gumă arabică etc. Legat prin pipe-line de Khartoum. Orașul a fost construit în anii 1905-1909, pe vatra așezării Sawakin (Suakin).

PORT TALBOT [po:t tó:lbət], oraș în Marea Britanie (Țara Galilor), port mineralier la G. Bristol; 37,6 mii loc. (1991). Mare centru siderurgic. Export de cărbuni și metal. Producție de tablă de zinc. Fundat în 1147.

PORT-BEBE [port-bebé] (cuv. fr.) subst. Coșuleț sau mic scăunel folosit pentru transportul bebelușilor.

PORT-DE-FRANCE v. Nouméa.

PORT-ÉTIENNE v. Nouadhibou.

PORT-GENTIL [por-ʒãtí], oraș în partea de V a statului Gabon, situat pe un promontoriu (capul Lopez), și pe ins. Lopez, la gura de vărsare a fl. Ogooué în Oc. Atlantic, la 161 km SV de Libreville; 79,2 mii loc. (1993). Port petrolier. Aeroport. Expl. de petrol și gaze naturale; ind. de prelucr. a petrolului și a lemnului (mobilă), chimică, electronică, textilă și alim. Reparații navale. Export de lemn, petrol și de produse agricole tropicale.

PORT-ROYAL [port-ruaiəl], mănăstire de călugărițe bernardine, la SV de Paris, întemeiată în 1204 de Matilde Garlanda. Între 1636 și 1705 a fost centrul jansenismului. Aici au lucrat savanți ca B. Pascal, C. Lancelot ș.a., iar A. Arnauld și P. Nicole au elaborat celebra „Logică de la Port-Royal” (1662).

PORT-VILA (VILA), capitala statului Vanuatu, situată în SV ins. Efate, port la G. Mele al Oc. Pacific; 29,3 mii loc. (1999). Aeroportul Bauerfield. Centru comercial. Ind. mat. de constr. și alim. (prelucr. cărnii, conserve de pește). Turism. Export de mangan. Universitate (1989).

SAINT PETER [sent pí:tər], PORT, oraș în Marea Britanie, în ENE ins. Guernsey (insulele Normande), centrul ad-tiv al ins. Guernsey; 16,4 mii loc. (2001). Port turistic și comercial (legume și flori) în S Mării Mânecii. Biserica Sf. Petru (sec. 11), castelul Cornet (sec. 13); Royal Court House (1799); clădirea Colegiului Elizabeth (1826; colegiul a fost fondat în 1563). Menționat documentar în 1048.

Omnia mea mecum porto (lat. „Tot ce-i al meu port cu mine”) – deviza, tradusă în latinește, a filozoiului Bias, unul dintre „cei șapte înțelepți ai Greciei” (vezi). Pliniu relatează că Bias a fost întrebat de concetățenii săi care se grăbeau să părăsească orașul Priene, amenințat să fie cotropit de oștile persane ale lui Cirus (secolul VI î.e.n.), cum de nu-și ia nici veșminte, nici vase, nici alte lucruri din gospodărie. El le-a răspuns calm: „tot ce-i al meu port cu mine”, dînd astfel a înțelege că mai mult decît toate bunurile materiale prețuiesc acumulările spirituale și că adevărata bogăție este ceea ce a adunat omul ca experiență, cunoștințe, înțelepciune, cultură. Desigur, filozoful Bias a răspuns în grecește. Dar traducerea latină a rezistat timpului, așa cum s-a întîmplat cu foarte multe alte expresii din Biblie, mitologie, istorie, care ar fi trebuit citate în ebraică sau în greacă. FIL.

a nu ști ce hram poartă cineva expr. a nu cunoaște calitatea (oficială) a cuiva.

a purta (cuiva) sâmbetele expr. 1. a dușmăni, a pizmui, a urî (pe cineva). 2. a căuta să facă rău (cuiva).

a purta coarne expr. (d. bărbați) a fi înșelat în căsătorie.

a purta pe palme (pe cineva) expr. a îngriji foarte bine (față de cineva); a răsfăța (pe cineva).

a purta pică / râcă (cuiva) expr. a nu(-i) putea ierta (cuiva) o ofensă, un afront din trecut; a fi ranchiunos (pe cineva).

a purta vorba expr. a fi indiscret, a-i plăcea să afle și să răspândească informații care nu-l privesc în mod direct.

a se purta cu mănuși (cu cineva) expr. a se purta cu menajamente (cu cineva); a se purta delicat (față de cineva).

a se purta fără mănuși față de cineva expr. a avea un comportament grosolan / nepoliticos / intransigent (față de cineva).

a-și purta / a-și duce crucea expr. a îndura o suferință mare.

portdrapel, portdrapeluri s. n. (glum.) penis în erecție.