12 definiții pentru comportare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPORTÁRE, comportări, s. f. Fel de a se comporta; comportament. – V. comporta.

COMPORTÁRE, comportări, s. f. Fel de a se comporta; comportament. – V. comporta.

comportare sf [At: CRĂINICEANU, I. G. 26 / V: (înv) ~pur~ / Pl: ~tări / E: comporta] Fel de a se comporta (1) Si: comportament (1).

COMPORTÁRE, comportări, s. f. Acțiunea de a se comporta; mod de a se comporta (1); conduită, purtare.

COMPORTÁRE s.f. Acțiunea de a se comporta și rezultatul ei; purtare, conduită. [< comporta].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comportare s. f., g.-d. art. comportării; pl. comportări

comportare s. f., g.-d. art. comportării; pl. comportări

comportáre s. f., g.-d. art. comportării; pl. comportări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPORTÁRE s. 1. comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ corespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talâm. (Ce înseamnă aceste ~ări?) 3. atitudine, purtare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproș.) 4. v. atitudine.

COMPORTARE s. 1. comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ corespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce înseamnă aceste ~ ?) 3. atitudine, purtare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproș.) 4. atitudine, gest, purtare. (~ lui m-a mișcat.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPORTARE. Subst. Comportare, comportament, fel (mod) de a fi, fel (mod) de a se purta, purtare, purtat (pop.), port, conduită, linie de conduită, normă de purtare, maniere, etichetă (fig.); ținută; bonton (franțuzism); atitudine, tratare, tratament; deprindere, obișnuință, obicei, învăț, tipic, tic, apucătură (fig.). Nărav, nărăvie (pop.), nărăveală (pop.), nărăvire (pop.); caracter, natură, fire, temperament. Ținută, postură, înfățișare, aspect, chip, manieră, aparență, mină, ton, gest. Politețe, omenie, bună-cuviință, bună-creștere, cei șapte ani de-acasă, bună purtare, creștere aleasă, civilitate (rar) educație, gentilețe, bunăvoință, amabilitate. Moralitate; corectitudine; cinste; virtute. Sinceritate. Imoralitate, desfrînare, perversitate, viciu; incorectitudine, necinste. Fățărnicie, prefăcătorie. Cinism, nerușinare, neobrăzare, necuviință, impertinență, impolitețe; nesăbuință (rar), nesocotință. Pedanterie, pedantism; formalism, birocratism. Snobism; dandism. Boemie. Frivolitate. Adj. De comportament. Politicos, manierat, cuvincios, binecrescut, cizelat (fig.), civilizat, gentil, curtenitor, amabil, îndatoritor, atent, drăguț. Corect, cinstit, onest, moral, cumsecade; demn, mîndru. Imoral, vicios (fig.), cinic, desfrînat, pervers; nerușinat, neobrăzat, obraznic, necuviincios, impertinent; nesăbuit, nesocotit, scandalos. Boem; frivol. Năirăvit, nărăvaș, nărăvos (rar). Formalist, birocratic, tipicar, pedant. Vb. A se purta, a se comporta, a avea o anumită conduită, a avea o (anumită) ținută, a se ține; a avea maniere (bune, rele), a fi manierat, a fi binecrescut, a se comporta frumos, a avea cei șapte ani de acasă, a fi politicos. A avea un obicei, a avea niște apucături, a se nărăvi, a se obișnui, a se deprinde. V. cinste, cochetărie, imoralitate, impolitețe, moralitate, necinste, neprincipialitate, obicei, politețe, sinceritate, temperament, viclenie.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A AVEA O COMPORTARE AFECTATĂ a se fandosi, a se fasoli, a se prosti.

Intrare: comportare
comportare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comportare
  • comportarea
plural
  • comportări
  • comportările
genitiv-dativ singular
  • comportări
  • comportării
plural
  • comportări
  • comportărilor
vocativ singular
plural
compurtare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comportare, comportărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi comporta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.