1) port n., pl. urĭ (d. a purta, ca și fr. port, d. porter, a purta. V. ex-, im-, ra- și su-port). Fel de haĭne, costum: portu oltenesc. Purtare, atitudine obișnuită: orĭ vorbește cum țĭ-e portu, orĭ te poartă cum țĭ-e vorba! Neol. Acțiunea de a purta: portu armelor (după fr. le port d’armes). Taxa de transport la scrisorĭ și pachete (după fr. port).