ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.

ascunde [At: TETRAEV. (1574), 206 / Pzi: ascund, (reg) ascunz / E: lp abscondere] 1-2 vtr A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut, găsit Si: (pop) a (se) piti, a (se) pitula. 3 vt A acoperi. 4 vr A se feri de cineva din pricina sfielii, fricii, rușinii. 5 vt A tăinui. 6 vt (Complementul este „ura”, „răutatea”, „frica” etc.) A disimula. 7-8 vtr (Pex) A minți. 9 vr (D. soare, lună, stele) A intra în nori. 10 vr (Pfm; îe) A se ~ după deget A încerca să se dezvinovățească cu argumente nevalabile. 11 vt (Buc) A pune bine, la păstrare ceva.

ASCUNDE (ascund și ascunz, perf. ascunsei, part. ascuns) l. vb. tr. 1 A pune pe cineva sau ceva într’un loc unde să nu poată fi văzut, unde n’ar putea fi ușor găsit: să te ascundem aici, că de te va vedea mama noastră, te înghite de bucurie (ISP.); a ascuns banii în pămînt ¶ 2 A nu lăsa să se cunoască, să se știe, să se afle, să se vadă, a tăinui: a-și ~ numele, vîrsta, gîndul. II. vb. refl. 1 A se duce, a se retrage într’un loc tainic unde nu poate fi ușor găsit sau văzut: s’a ascuns după ușă; fig.: luna s’a ascuns după nori; proverb: se ascunde după deget, se zice despre cineva care crede că alții nu-l văd, nu-l înțeleg cînd face ceva, pe cînd în realitate se înșală, sau despre cineva care caută să se apere invocînd motive, scuze slabe, puțin serioase ¶ 2 fig. A se ~ (de cineva), a nu da pe față cuiva, a-i tăinui ceea ce gîndește, cele ce are de gînd să facă, etc.: Unde-ai fost, leliță, unde? Spune, nu te mai ascunde (IK.-BRS.) [lat. abscondĕre].

ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.

ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «de» sau «înaintea», mai rar la dativ, indicînd persoana din fața căreia sau de teama căreia sustragem ceva) 1. A sustrage intenționat vederii, a pune într-un loc ferit, unde să nu poată fi văzut sau găsit. De ce ascunzi ziarele? DUMITRIU, B. F. 32. Unele își ascunseseră busuioc în sîn sau sub brîu, încît încăperea mirosea a grădină. CAMILAR, TEM. 54. ◊ Fig. Nu poți ascunde rînduielile firii. DEȘLIU, G. 57. ◊ Refl. Eu mergeam la plug în laz, Și cînd trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut COȘBUC, P. I 49. Se făcu un lup și se ascunse sub pod. ISPIRESCU, L. 13. Vai de mine, moș Nichifor, unde să mă ascund eu? CREANGĂ, P. 120. Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! EMINESCU, O. I 149. Ades copila mîndră, vioaie, De soare-n păru-i se ascundea. ALECANDRI, P. I 20. ◊ Expr. A se ascunde după deget = a căuta să-și tăinuiască o vină evidentă. ◊ (Determinarea introdusă prin prep. «de» arată lucrul pe care vrem să-l sustragem vederii) Zi și noapte l-a vegheat... într-o zi el o videa Că de plîns se ascundea Și cu jale-așa-i zicea. ALECSANDRI, P. P. 112. ♦ (Uneori cu determinări introduse prin prep. «cu», indicînd instrumentul acțiunii) A sustrage (ceva) fără voie vederii, a acoperi neintenționat, a pune la adăpost de priviri. Zidul din fund [al camerei] își ascunsese igrasia după un covor. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. Ca mînile-amîndouă eu fața îmi ascund Și-ntăia dată-n viață un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. [Oștenii] cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau... Și trupurile moarte cu trupuri le-ascundeau. ALECSANDRI, P. III 224. Refl. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «cu», indicînd lucrul ascuns) Ca peria de deasă, fir lîngă fir, răsare Și se ridică holda, pămîntul trist s-ascunde. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Luna se ascunsese. NEGRUZZI, S. I 57. De peste mijlocul lui [al calului] spînzură o învălitoare, sub care se ascunde cu capul flăcăul. ȘEZ. III 182. 2. (Complementul este un abstract: faptă, gînd, sentiment etc.) A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții, a tăinui, a disimula. Spînul... nu știa cum să-și ascundă ura. CREANGĂ, P. 236. Zîmbetu-i ascunde ades suspin amar. ALECSANDRI, P. I 133. ◊ Absol. Mîndro, nu voi mai ascunde, Chiar dulce prietină-ta Mi-a ținut mie calea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 69. ◊ Refl. Unde-ai fost, leliță, unde? Spune, nu te mai ascunde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. – Forme gramaticale: perf. s. ascunsei, part. ascuns.

ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. și refl. A (se) sustrage vederii, a (se) pune la adăpost ca să nu poată fi văzut și găsit. ◊ Expr. (Refl.) A se ascunde după deget = a-și ascunde o vină în chip stîngaci. ♦ Fig. A tăinui o faptă, un gînd, un sentiment. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.

A ASCUNDE ascund tranz. 1) A face să se ascundă; a dosi. 2) (bunuri străine) A pune într-un loc ferit, pentru a sustrage ulterior; a dosi; a tăinui. 3) fig. (gânduri, fapte, emoții etc.) A face să rămână absolut necunoscut; a tăinui. /<lat. abscondere

A SE ASCUNDE mă ascund intranz. A se pune într-un loc ferit pentru a nu fi văzut; a se dosi. /<lat. abscondere

ascunde v. a face să nu se vază sau să nu se auză ceva. [Lat. ABSCONDERE].

ASCUNS I. adj. 1 p. ASCUNDE ¶¶ contr. NEASCUNS ¶ 2 fig. Care vorbește puțin, care nu destăinuește altuia ce gîndește, prefăcut: e prea ~, nu poți afla nimic de la el. II. adv. 1 În așa chip încît să nu se poată vedea, tăinuit: lucrează ~ ¶ 2 loc adv. Pe ~, în ~, într’ ~, prin ~, printr’ ~, pe sub ~, pop. pe ~ele, în taină: am venit pe ~; cununia se făcu cam pe sub ~ (ISP.); toate cîte le auzea și le vedea pe ~ele (CAR.) ¶ 3 De-a ~ul sau de-a ~le, de-a v’ați ascuns(ele) (DLVR.), joc de copii în care unul stă de o parte cu ochii închiși, în timp ce ceilalți se ascund, și după aceea primul se duce să-i caute. III. (pl. -suri, -se) 1 Taină: Dumnezeu care cunoaște toate ~urile inimii (ISP.); în ~ul sufletului, în sine, în fundul inimii ¶ 2 Loc ascuns, ascunziș: bate-se-vor la cîmp deschis sau din ~urile pădurilor? (ISP.). 4 ‡ASCUNSĂ (pl. -se) sf. Taină: muierii niciodată nu-i încredința ascunsele tale (GAST).

ascúnd, -úns, a -únde v. tr. (lat. abscondere, -ónsum și -ónditum; it. nascóndere, pv. sp. pg. esconder). Acoper ca să nu se vadă, pun într’un loc unde să nu poată fi descoperit, pitesc: a ascunde baniĭ în pămînt. Fig. Tăĭnuĭesc, disimulez: a-țĭ ascunde bucuria.

ascunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascund, 2 sg. ascunzi, 3 sg. ascunde, perf. s. 1 sg. ascunsei, 1 pl. ascunserăm, m.m.c.p. 1 pl. ascunseserăm; conj. prez. 1 sg. să ascund, 3 să ascundă; ger. ascunzând; part. ascuns

ascunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascund, 1 pl. ascundem, perf. s. 1 sg. ascunsei, 1 pl. ascunserăm; conj. prez. 3 să ascundă; imper. 2 sg. ascunde; ger. ascunzând; part. ascuns

ascunde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascund, 1 pl. ascundem, perf. s. 1 sg. ascunsei, 1 pl. ascunserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ascundă; imper. 2 sg. ascunde; part. ascuns

ascund, -ndă 3 conj., -nsei aor.

ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăși, a (se) mitoși, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (S-a ~ în pădure.) 2. a se băga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tăinui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevărul.) 8. a masca, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.) 9. a tăinui, (fig.) a înăbuși. (Și-a ~ durerea.)

ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăși, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (S-a ~ în pădure.) 2. a se băga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. a-și feri. (Își ~ ochii, privirile.) 5. a acoperi, a masca. (Perdeaua ~ ușa.) 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevărul.) 8. a masca, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.) 9. a tăinui, (fig.) a înăbuși. (Și-a ~ durerea.)

A ascunde ≠ a arăta, a destăinui, a etala, a evidenția, a manifesta, a mărturisi

ascunde (ascund, ascuns), vb. – 1. A pune într-un loc ferit. – 2. A tăinui. – Mr. ascundu, ascundire, megl. șcund, istr. ascundu. Lat. abscondĕre (Pușcariu 139; Candrea-Dens., 97; REW 41; DAR); cf. it (n)ascondere, v. prov., v. fr. escondre, cat. ascondir, v. sp., v. port. asconder. Part. și perf. simplu reproduc lat. absconsum, absconsi, forme paralele cu absconditum, abscondi(di), ca it. ascoso, v. sp. en ascuso, a escuso (RFE, 1919, 24). Der. ascuns, s. n. (ascunzătoare); ascunsă, s. f. (înv., secret); ascunzătoare, s. f. (loc în care se poate ascunde); ascunzător, adj. (prefăcut, care se ascunde); ascunzătură, s. f. (ascunzătoare); ascunziș, s. n. (loc tainic); (v-ați) ascunsele, s. f. (joc de copii în care toți se ascund în afară de unul care îi caută), de la întrebarea v-ați ascuns?, interpretată ca s.

Faire bonne mine à mauvais jeu (fr. „A face mină bună la un joc rău, adică: a ascunde adevărul”). Populara zicală exprimă atitudinea omului care, într-o situație neplăcută, își disimulează adevăratele sentimente: tristețea, plictiseala, aversiunea, nemulțumirea etc., arborînd în mod artificial, după împrejurare, o figură veselă, amabilă, satisfăcută… Madame Bovary, eroina lui Flaubert, în jocul dintre visurile ei romantice și aspectele amare ale realității, era deseori nevoită să facă bonne mine à mauvais jeu. „Fiecare surîs – cum scrie Flaubert – ascundea un căscat de plictiseală, fiecare bucurie un blestem, fiecare plăcere – dezgustul ei”. FOL.

La parole a été donnée à l’homme pour déguiser sa pensée (fr. „Vorba a fost dată omului spre a-și ascunde gîndurile”) – Această cinică mărturisire e atribuită diplomatului francez Talleyrand care, în lunga sa carieră (a fost ministru de externe al lui Napoleon și al regilor ce i-au succedat), a aplicat într-adevăr această metodă. Ideea nu-i însă originală, fiindcă, înaintea lui, au exprimat-o aproape identic: poetul englez Edward Young (în Dragostea renumelui, 1742), dramaturgul britanic Oliver Goldsmith (în Albina, 1759) și Voltaire (în Dialoguri, al 17-lea, Claponul și găina, 1763). Spre deosebire de aceștia, Molière, în Căsătoria silită (sc. 6), exprima o părere mai măgulitoare pentru oameni, spunînd că dimpotrivă: la parole a été donnée à I’homme pour expliquer sa pensée (spre a-și explica gîndurile). IST.

Latet anguis in herba (lat. „Un șarpe se ascunde în iarbă”) Vergiliu, Egloge (III, 93) – Acest fragment de vers capătă în context semnificația de „pericol ascuns”. Și se folosește tocmai spre a atrage atenția asupra unei asemenea primejdii. LIT.

A ASCUNDE a blătui, a dosi, a mușamaliza, a palma, a pune batista pe țambal, a ține (pe cineva) sub obroc.

a se ascunde după deget expr. a recurge la tot felul de pretexte și subterfugii în încercarea de a se eschiva de la o sarcină / de la o responsabilitate