13 definiții pentru portdrapel (obiect)
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (5)
- argou (1)
Explicative DEX
PORTDRAPEL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S. n. Toc din piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port1- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).
portdrapel [At: CADE / Pl: (5) ~e / E: port-4 + drapel cdp fr porte-drapeau] 1 sms Militar care poartă steagul unității Si: (rar) portstindard (1), (înv) sangeactar, sangeagaș, sangeangiu. 2 sms Sportiv sau elev care poartă drapelul unei asociații sau organizații Si: (rar) portstindard (2). 3 sms (Fig) Persoană care se află în fruntea unei mișcări, unui curent etc. Si: (rar) portstindard (3). 4 sms (Fig; pex) Idee călăuzitoare Si: (rar) portstindard (4). 5 sn Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se sprijină coada drapelului, pentru a putea fi purtat mai ușor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORTDRAPEL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port1- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PORTDRAPEL 2, portdrapele, s. n. Toc de piele, prins de o curea petrecută peste piept și în care se sprijină coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORTDRAPEL s.n. Toc de piele în care se fixează drapelul pentru a putea fi purtat. [< port- + drapel].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORTDRAPEL I. s. m. persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații (sportive). ◊ (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări. II. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard. (după fr. porte-drapeau)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PORTDRAPEL2 ~e n. Toc de piele, prins de o curea, în care se fixează coada drapelului pentru a-l purta mai ușor. /port- + drapel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
portdrapel1 (obiect) (desp. port-dra-) s. n., pl. portdrapele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
portdrapel2 (obiect) (port-dra-) s. n., pl. portdrapele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
portdrapel (obiect) s. n. (sil. mf. port-), pl. portdrapele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
portdrapel
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
port-drapel.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Argou
portdrapel, portdrapeluri s. n. (glum.) penis în erecție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: port-dra-pel
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: port-dra-pel
substantiv neutru compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
portdrapel, portdrapelesubstantiv neutru
- 1. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- Port- + drapel DEX '09 DEX '98 DN