16 definiții pentru invidia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare.

INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare.

invidia vt [At: NEGRUZZI, S. I, 107 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: it invidiare] 1 A fi stăpânit de invidie față de cineva Si: a pizmui. 2 A râvni ceea ce aparține altuia.

INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. A privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui. Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242. ◊ Refl. reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164. ♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. – Pronunțat: -di-a.

INVIDIA vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A rîvni, a dori ceva străin. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. invidiare].

INVIDIA vb. tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ◊ a râvni, a dori ceva străin. (< it. invidiare)

A INVIDIA ~ez tranz. 1) (persoane) A trata cu invidie; a pizmui. 2) (lucruri, calități străine) A dori foarte mult, intenționând să posede. [Sil. -di-a] /Din invidie

A SE INVIDIA pers. 3 se ~a intranz. A se afla în relații de invidie (unul cu altul); a se pizmui. /Din invidie

*invidiéz v. tr. (it. invidiare; fr. envier). Mĭ-e cĭudă pe altu că e fericit, pizmuĭesc: omu de omenie nu invidiază pe nimenĭ. Doresc, rîvnesc, poftesc: a invidia puterea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

invidia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. invidiez (desp. -di-ez), 3 invidia, 1 pl. invidiem; conj. prez. 1 sg. să invidiez, 3 să invidieze; ger. invidiind (desp. -di-ind)

invidia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 invidiază, 1 pl. invidiem (-di-em); conj. prez. 3 să invidieze; ger. invidiind (di-ind)

invidia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. invidiez, 3 sg. și pl. invidiază, 1 pl. invidiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. invidieze; ger. invidiind (sil. -di-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVIDIA vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a râvni, a răpști, a zavistui.

INVIDIA vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a rîvni, a răpști, a zavistui.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este însoțitoarea gloriei – Cornelius Nepos, „Chabrias”, III, 3.

SESE EXCRUCIAT, QUI BEATIS INVIDET (lat.) se chinuie singur cine invidiază pe cei fericiți – Petroniu, „Satyricon”, 28, 3.

Intrare: invidia
  • silabație: -di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invidia
  • invidiere
  • invidiat
  • invidiatu‑
  • invidiind
  • invidiindu‑
singular plural
  • invidia
  • invidiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invidiez
(să)
  • invidiez
  • invidiam
  • invidiai
  • invidiasem
a II-a (tu)
  • invidiezi
(să)
  • invidiezi
  • invidiai
  • invidiași
  • invidiaseși
a III-a (el, ea)
  • invidia
(să)
  • invidieze
  • invidia
  • invidie
  • invidiase
plural I (noi)
  • invidiem
(să)
  • invidiem
  • invidiam
  • invidiarăm
  • invidiaserăm
  • invidiasem
a II-a (voi)
  • invidiați
(să)
  • invidiați
  • invidiați
  • invidiarăți
  • invidiaserăți
  • invidiaseți
a III-a (ei, ele)
  • invidia
(să)
  • invidieze
  • invidiau
  • invidia
  • invidiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

invidia, invidiezverb

  • 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pizmui
    • format_quote Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. DLRLC
    • format_quote Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164. DLRLC
  • 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. DLRLC
    • format_quote Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.