28 de definiții pentru tărăgăna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂGĂNA, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăia, trăgăna vb. I, tărăgăni vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.).

tărăgăna [At: M. COSTIN. O. 42 / V: (pop) tr~ (Pzi: tragăn), (îrg) str~, străgăni, ~găi, trăgâna, (reg) ~ni, trăgăni, (din necesități de rimă) tregina / Pzi: ~nez / E: ns cf trage] 1 vr (Îvr) A-și avea originea Si: a descinde. 2 vt (Pop; și, îvr, îe a ~ la vreme) A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, săvârșirea unei acțiuni Si: a întârzia, a temporiza, a tergiversa, (îrg) a tămânda (1), (reg) a tărărui (1). 3 vt (Pop; c. i. pașii, mersul) A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. 4 vt (Pop) A vorbi rar, lungind silabele. 5-6 vir (Pop; d. vreme, timp) A se scurge încet. 7-8 vir (Pop; d. vreme, timp) A se prelungi. 9 vt (Pop) A cânta alene (cu jale) Si: a doini. 10 vr (Pop) A se jeli. 11 vi (Pop; d. vânt) A adia (5). 12 vt (Pop; îe) A tr~ o viață sau a-și tr~ traiul A o duce greu. 13 vi (Reg; îe) A tr~ cu ochii A trage cu ochiul.

TĂRĂGĂNA, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăia, trăgăna vb. I, tărăgăni vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.).

TĂRĂGĂNA, tărăgănez, vb. I. (Și în forma trăgăna) 1. Tranz. A amîna de pe o zi pe alta, a întîrzia, a tergiversa, a face să se prelungească (o acțiune, o soluționare). Petre a Smarandei tot tărăgănase și el însurătoarea. Se ținea după Mărioara Irinii. REBREANU, R. I 282. ♦ (Cu complementul «mersul», «pașii») A merge încet, anevoie, tîrîndu-și picioarele. Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, hoinarii. Cu mîna spre pomană și boarfele sub braț. LESNEA, I. 127. ♦ (Cu complementul «vorbă», «cuvînt») A vorbi rar, lungind silabele. Ce doriți mă rog? – îl întrebă ea trăgănînd vorbele. SLAVICI, N. II 270. 2. Refl. impers. (Subînțelegîndu-se vremea sau o noțiune care implică ideea de timp) A se scurge încet, a dura, a se prelungi. Nu s-au trăgănat tare mult și sosi și Petrea Făt-Frumos. SBIERA, P. 128. 3. Intranz. A cînta alene, cu jale; a doini. Eu de-oi prinde a trăgăna, Frunzele vor tremura. BIBICESCU, P. P. 320. ♦ (Despre vînt) A sufla încet, a adia. Cînd vîntu c-o trăgăna, Tu atunci te-i legăna. BIBICESCU, P. P. 280. – Variante: tărăgăia (ISPIRESCU, U. 69), trăgăna vb. I, tărăgăi (ISPIRESCU, L. 227), tărăgăni vb. IV.

A SE TĂRĂGĂNA pers. 3 se ~ea intranz. 1) pop. (despre timp) A se derula încet; a se scurge. 2) (despre acțiuni) A se desfășura extrem de încet; a se lungi. /cf. a trage

A TĂRĂGĂNA ~ez 1. tranz. 1) (lucrări, acțiuni) A amâna de azi pe mâine, nerealizând; a tergiversa. ◊ ~ mersul (sau pașii) a merge alene, târându-și picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silabă. 2) A face să se tărăgăneze. 2. intranz. 1) A cânta tânguitor, cu jale. 2) (despre vânt) A bate ușor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

TĂRĂGĂIA vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂNI vb. IV v. tărăgăna.

TRĂGĂNA vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂI vb IV v. tărăgăni.[1]

  1. Trimiterea este la tărăgăni, care trimite la tărăgăna. — gall

străgăneálă, -ésc V. trăgăneală, -nez.

tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.

trăgănéz v. tr. (din tragăn [verb], formă neobișnuită, derivat din trag. Formele romane [it. trainare, fr. traîner, cat. traginar] presupun un lat. *tragĭnare. Hatzfeld presupune un subst. *tragîna). Fac să meargă încet, zăbovesc, tot amîn: m’a tot trăgănat cu vorba de azĭ pe mîne pînă cînd, în sfîrșit, mĭ-a plătit. V. refl. Mă mișc (merg) cu greŭ: se trăgănează’ncet pe jos o jalnică grămadă (Al.). Amîn mereŭ: un șarlatan de avocat care trăgănează procesele. – Și (s)trăgănesc, tărăgănez, -ănesc și -ăĭesc. V. tergiversez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărăgăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tărăgănez, 3 tărăgănea; conj. prez. 1 sg. să tărăgănez, 3 să tărăgăneze

tărăgăna (a ~) vb., ind. prez. 3 tărăgănea

tărăgăna vb., ind. prez. 1 sg. tărăgănez, 3 sg. și pl. tărăgănea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂRĂGĂNA vb. 1. v. tergiversa. 2. v. amâna. 3. a se lungi, a trena. (Acțiunea romanului se ~.)

TĂRĂGĂNA vb. 1. a întîrzia, a lungi, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) 2. a amîna, a lungi, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (A ~ intenționat momentul reîntîlnirii.) 3. a se lungi, a trena. (Acțiunea romanului se ~.)

Intrare: tărăgăna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăna
  • tărăgănare
  • tărăgănat
  • tărăgănatu‑
  • tărăgănând
  • tărăgănându‑
singular plural
  • tărăgănea
  • tărăgănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgănez
(să)
  • tărăgănez
  • tărăgănam
  • tărăgănai
  • tărăgănasem
a II-a (tu)
  • tărăgănezi
(să)
  • tărăgănezi
  • tărăgănai
  • tărăgănași
  • tărăgănaseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgănea
(să)
  • tărăgăneze
  • tărăgăna
  • tărăgănă
  • tărăgănase
plural I (noi)
  • tărăgănăm
(să)
  • tărăgănăm
  • tărăgănam
  • tărăgănarăm
  • tărăgănaserăm
  • tărăgănasem
a II-a (voi)
  • tărăgănați
(să)
  • tărăgănați
  • tărăgănați
  • tărăgănarăți
  • tărăgănaserăți
  • tărăgănaseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgănea
(să)
  • tărăgăneze
  • tărăgănau
  • tărăgăna
  • tărăgănaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăia
  • tărăgăiere
  • tărăgăiat
  • tărăgăiatu‑
  • tărăgăind
  • tărăgăindu‑
singular plural
  • tărăgăia
  • tărăgăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgăiez
(să)
  • tărăgăiez
  • tărăgăiam
  • tărăgăiai
  • tărăgăiasem
a II-a (tu)
  • tărăgăiezi
(să)
  • tărăgăiezi
  • tărăgăiai
  • tărăgăiași
  • tărăgăiaseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgăia
(să)
  • tărăgăieze
  • tărăgăia
  • tărăgăie
  • tărăgăiase
plural I (noi)
  • tărăgăiem
(să)
  • tărăgăiem
  • tărăgăiam
  • tărăgăiarăm
  • tărăgăiaserăm
  • tărăgăiasem
a II-a (voi)
  • tărăgăiați
(să)
  • tărăgăiați
  • tărăgăiați
  • tărăgăiarăți
  • tărăgăiaserăți
  • tărăgăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgăia
(să)
  • tărăgăieze
  • tărăgăiau
  • tărăgăia
  • tărăgăiaseră
tregina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăgâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăgăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăni
  • tărăgănire
  • tărăgănit
  • tărăgănitu‑
  • tărăgănind
  • tărăgănindu‑
singular plural
  • tărăgănește
  • tărăgăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgănesc
(să)
  • tărăgănesc
  • tărăgăneam
  • tărăgănii
  • tărăgănisem
a II-a (tu)
  • tărăgănești
(să)
  • tărăgănești
  • tărăgăneai
  • tărăgăniși
  • tărăgăniseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgănește
(să)
  • tărăgănească
  • tărăgănea
  • tărăgăni
  • tărăgănise
plural I (noi)
  • tărăgănim
(să)
  • tărăgănim
  • tărăgăneam
  • tărăgănirăm
  • tărăgăniserăm
  • tărăgănisem
a II-a (voi)
  • tărăgăniți
(să)
  • tărăgăniți
  • tărăgăneați
  • tărăgănirăți
  • tărăgăniserăți
  • tărăgăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgănesc
(să)
  • tărăgănească
  • tărăgăneau
  • tărăgăni
  • tărăgăniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trăgăna
  • trăgănare
  • trăgănat
  • trăgănatu‑
  • trăgănând
  • trăgănându‑
singular plural
  • trăgănea
  • trăgănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trăgănez
(să)
  • trăgănez
  • trăgănam
  • trăgănai
  • trăgănasem
a II-a (tu)
  • trăgănezi
(să)
  • trăgănezi
  • trăgănai
  • trăgănași
  • trăgănaseși
a III-a (el, ea)
  • trăgănea
(să)
  • trăgăneze
  • trăgăna
  • trăgănă
  • trăgănase
plural I (noi)
  • trăgănăm
(să)
  • trăgănăm
  • trăgănam
  • trăgănarăm
  • trăgănaserăm
  • trăgănasem
a II-a (voi)
  • trăgănați
(să)
  • trăgănați
  • trăgănați
  • trăgănarăți
  • trăgănaserăți
  • trăgănaseți
a III-a (ei, ele)
  • trăgănea
(să)
  • trăgăneze
  • trăgănau
  • trăgăna
  • trăgănaseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăi
  • tărăgăire
  • tărăgăit
  • tărăgăitu‑
  • tărăgăind
  • tărăgăindu‑
singular plural
  • tărăgăiește
  • tărăgăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgăiesc
(să)
  • tărăgăiesc
  • tărăgăiam
  • tărăgăii
  • tărăgăisem
a II-a (tu)
  • tărăgăiești
(să)
  • tărăgăiești
  • tărăgăiai
  • tărăgăiși
  • tărăgăiseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgăiește
(să)
  • tărăgăiască
  • tărăgăia
  • tărăgăi
  • tărăgăise
plural I (noi)
  • tărăgăim
(să)
  • tărăgăim
  • tărăgăiam
  • tărăgăirăm
  • tărăgăiserăm
  • tărăgăisem
a II-a (voi)
  • tărăgăiți
(să)
  • tărăgăiți
  • tărăgăiați
  • tărăgăirăți
  • tărăgăiserăți
  • tărăgăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgăiesc
(să)
  • tărăgăiască
  • tărăgăiau
  • tărăgăi
  • tărăgăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăgăna, tărăgănezverb

  • 1. tranzitiv A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Petre a Smarandei tot tărăgănase și el însurătoarea. Se ținea după Mărioara Irinii. REBREANU, R. I 282. DLRLC
    • 1.1. A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, hoinarii. Cu mîna spre pomană și boarfele sub braț. LESNEA, I. 127. DLRLC
    • 1.2. A vorbi rar, lungind silabele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce doriți mă rog? – îl întrebă ea trăgănînd vorbele. SLAVICI, N. II 270. DLRLC
  • 2. reflexiv impersonal (Despre vreme, timp) A se prelungi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu s-au trăgănat tare mult și sosi și Petrea Făt-Frumos. SBIERA, P. 128. DLRLC
  • 3. intranzitiv regional A cânta alene, cu jale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: doini
    • format_quote Eu de-oi prinde a trăgăna, Frunzele vor tremura. BIBICESCU, P. P. 320. DLRLC
    • 3.1. Despre vânt: adia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: adia
      • format_quote Cînd vîntu c-o trăgăna, Tu atunci te-i legăna. BIBICESCU, P. P. 280. DLRLC
etimologie:
  • trăgăna („a trage” din limba latină populară). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.