19 definiții pentru executa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXECUTA, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.

executa [At: ȘINCAI, HR. III, 206/18 / Pl: eg-ze~ / V: (înv) ese~, eze~ / Pzi: execut și (îrg) ~tez / E: fr exécuter] 1 vt A face o mișcare, o acțiune etc. Si: a realiza, (îvr) a execui. 2 vt A face un lucru, un obiect etc. Si: a confecționa. 3 vt A fabrica. 4 vt A prelucra. 5 vt A efectua. 6 vr A face ce i s-a spus. 7 vt A interpreta o bucată muzicală. 8 vt A juca un rol într-o piesă de teatru. 9 vt (Pex) A reprezenta o piesă de teatru. 10-11 vt A face exerciții de gimnastică sau de balet. 12 vt A aduce la îndeplinire un ordin, o obligație, o rugăminte etc. 13 vt A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al unei autorități etc. Si: (înv) a executarisi (1). 14 vt A sechestra bunurile materiale ale unui debitor Si: (îvr) a executarisi (2). 15 vr A se achita de o datorie. 16 vt A forța pe cineva să se achite de o datorie. 17 vr A se supune. 18 vt A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea. 19 vt A aduce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. 20 vt (Pex) A ucide.

*EXECUTA (-ut) I. vb. tr. 1 A pune în lucrare, a îndeplini, a aduce la îndeplinire, a împlini: ~ un proiect; ~ porunca cuiva 2 A face după un plan, după un model: ~ un monument 3 🎼 A cînta: ~ o bucată de muzică 4 🎖️ ~ manevre, a face manevre 5 ⚖️ A face o poprire pe averea unui datornic spre a o vinde prin autoritatea judecătorească 6 A aduce la îndeplinire osînda la moarte (împușcarea, spînzurarea, etc.) pronunțată de autoritatea judiciară: criminalul a fost executat în zori de zi. II. vb. refl. A se supune, a primi să facă un lucru ce este împotriva voinței sau intereselor sale [fr.].

EXECUTA, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.

EXECUTA, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica. Uzina execută strunguri.Fotografie urîtă și naivă... executată într-un atelier ieftin. C. PETRESCU, A. 365. Painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. ♦ (Cu privire la legi, măsuri, ordine etc.) A aduce la îndeplinire, a realiza. Gospodăria colectivă se obligă să execute întocmai planurile de producție, însămînțări, prășitul, recoltatul, treieratul,dezmiriștitul,arăturile de toamnă și primăvară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672. ◊ Refl. pas. Ii pare rău că nu s-a putut executa planul nostru de petrecere. CARAGIALE, O. VII 35. 2. Refl. A se supune, a da ascultare. Îl conduse... la hotel, poruncind portarului să dea camera cea mai bună... Portarul se execută. C. PETRESCU, Î. II 133. ♦ (Glumeț) A da bani, a plăti. Imediat ce sosesc, mă execut cu 200 m[ărci]. CARAGIALE, O. VII 167. 3. Tranz. A face în fața unui public exerciții de gimnastică, figuri de balet etc. Copiii coreeni... au executat dansuri coreene, romînești și ucrainene. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/1. ♦ A cînta o bucată muzicală (din gură sau din instrumente) (Absol.) Muncitorii execută din creațiile lui Bach, Mozart,Beethoven, Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/5. 4. Tranz. A aduce la îndeplinire o hotîrîre judecătorească, un act al autorității sau o obligație. 5. Tranz. A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea. Peste două zile Bibescu nu va mai putea executa pe nimeni după capul lui. CAMIL PETRESCU, O. II 284.

EXECUTA vb. I. tr. 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan etc.). ♦ refl. A se supune. 3. A cînta o bucată muzicală; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A îndeplini o hotărîre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ♦ A duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. [Pron. eg-ze-, p. i. execut. / < fr. exécuter].

EXECUTA vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ◊ a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. exécuter)

A EXECUTA execut tranz. 1) A realiza printr-un efort fizic sau intelectual. 2) (exerciții de gimnastică sau figuri de balet) A face cu multă iscusință și cu multă dexteritate. 3) (melodii, piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta; a zice; a interpreta. 4) (sancțiuni judiciare, măsuri etc.) A aduce la îndeplinire; a transpune în fapt. 5) (condamnați) A supune la pedeapsa capitală. 6) (sentințe de condamnare capitală) A pune în aplicare; a aduce la îndeplinire. 7) (debitori) A face să-și îndeplinească obligațiile. /<fr. exécuter

executà v. 1. a pune în lucrare, a aduce la îndeplinire: a executa o hotărîre; 2. a cânta: a executa o bucată de muzică; 3. a vinde judecătorește averea cuiva: a executa un debitor; 4. a face să peară: a executa pe un condamnat.

*execút, a v. tr. (fr. exécuter, d. lat. éx-sequi, ex-secútus sum, a urmări pînă la capăt). Împlinesc, realizez: a executa o hotărîre. Fac: a executa o statuă. Cînt: a executa un cîntec. Execut un condamnat la moarte, îl omor. Execut un debitor, îĭ vînd averea conform hotărîriĭ tribunaluluĭ. V. refl. Fac ceĭa ce mi se impune: ți-s dator: decĭ mă execut (plătesc). – Ob. -egz- (după fr.)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

executa (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. execut, 2 sg. execuți, 3 execu; conj. prez. 1 sg. să execut, 3 să execute

executa (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execu

executa vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execut, 3 sg. și pl. execu

executa (pr. gz)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. și fam.) a meșteri, a meșterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confecționa. 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de făcut.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (~ o lucrare durabilă.) 5. v. desfășura. 6. v. efectua. 7. v. cânta. 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărâre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. și fam.) a meșteri, a meșterui. 2. a confecționa, a fabrica, a face, a produce. (~ noi sortimente de îmbrăcăminte.) 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (~ o lucrare durabilă.) 5. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ o muncă utilă.) 6. a efectua, a face, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (~ serviciul militar.) 7. (MUZ.) a cînta, a intona, a interpreta, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (A ~ o melodie, o doină.) 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărîre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

executa, execut v. t. (intl.) a fura (pe cineva)

A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină.

Intrare: executa
  • pronunție: egzecuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • executa
  • executare
  • executat
  • executatu‑
  • executând
  • executându‑
singular plural
  • execu
  • executați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • execut
(să)
  • execut
  • executam
  • executai
  • executasem
a II-a (tu)
  • execuți
(să)
  • execuți
  • executai
  • executași
  • executaseși
a III-a (el, ea)
  • execu
(să)
  • execute
  • executa
  • execută
  • executase
plural I (noi)
  • executăm
(să)
  • executăm
  • executam
  • executarăm
  • executaserăm
  • executasem
a II-a (voi)
  • executați
(să)
  • executați
  • executați
  • executarăți
  • executaserăți
  • executaseți
a III-a (ei, ele)
  • execu
(să)
  • execute
  • executau
  • executa
  • executaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

executa, executverb

  • 1. tranzitiv Confecționa, efectua, fabrica, face, prelucra. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Uzina execută strunguri. DLRLC
    • format_quote Fotografie urîtă și naivă... executată într-un atelier ieftin. C. PETRESCU, A. 365. DLRLC
    • format_quote Painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. DLRLC
    • 1.1. (Cu privire la legi, măsuri, ordine etc.) A aduce la îndeplinire. DLRLC DN
      • format_quote Gospodăria colectivă se obligă să execute întocmai planurile de producție, însămînțări, prășitul, recoltatul, treieratul, dezmiriștitul, arăturile de toamnă și primăvară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Îi pare rău că nu s-a putut executa planul nostru de petrecere. CARAGIALE, O. VII 35. DLRLC
  • 2. reflexiv A face ceea ce i s-a spus. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii coreeni... au executat dansuri coreene, romînești și ucrainene. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/1. DLRLC
    • 3.1. A cânta o bucată muzicală la un instrument. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote (și) absolut Muncitorii execută din creațiile lui Bach, Mozart, Beethoven, Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/5. DLRLC
  • 4. tranzitiv A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. DEX '09
    • 4.1. A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 4.2. reflexiv A se supune, a da ascultare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: supune
      • format_quote Îl conduse... la hotel, poruncind portarului să dea camera cea mai bună... Portarul se execută. C. PETRESCU, Î. II 133. DLRLC
      • 4.2.1. glumeț A da bani. DLRLC
        sinonime: plăti
        • format_quote Imediat ce sosesc, mă execut cu 200 m[ărci]. CARAGIALE, O. VII 167. DLRLC
    • 4.3. A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Peste două zile Bibescu nu va mai putea executa pe nimeni după capul lui. CAMIL PETRESCU, O. II 284. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.