17 definiții pentru port (purtare)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORT2, (2, 3) porturi, s. n. 1. Faptul de a purta sau de a deține. Portul armelor este interzis. 2. Conduită obișnuită, firească, normală. Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. ◊ Expr. (Pop.) A purta portul (cuiva) = a se asemăna, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva. ♦ Îmbrăcăminte folosită la anumite ocazii. – Din purta (derivat regresiv).

port1 sn [At: VARLAAM, C. 131 / Pl: ~uri / E: pvb purta] 1 Purtat1 (1). 2-3 Îmbrăcăminte și încălțăminte (obișnuită sau) specială pentru o anumită împrejurare a unui om. 4 Fel de a se îmbrăca sau de îmbrăcăminte caracteristic unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. Si: costum. 5 (Înv) Aspect. 6 (Îvr) Fel. 7 (Sil) Fel în care se prezintă o specie de arbori în pădure după vârstă, tratament etc. 8 (Asr) Atitudine. 9 (Asr) Ținută. 10 (Asr) Fel de a fi sau de a se comporta Si: comportare, conduită, purtare. 11 (Reg; îe) A-i purta ~ul (cuiva) A se adapta la felul dificil de a fi al cuiva, suportându-i toanele, curiozitățile. 12 (Îae) A fi la fel cu cineva. 13 (Îae) A se potrivi cu cineva.

PORT2, (2, 3) porturi, s. n. 1. Faptul de a purta sau de a deține. Portul armelor este interzis. 2. Conduită obișnuită, firească, normală. Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. ◊ Expr. (Pop.) A purta portul (cuiva) = a se asemăna, a se potrivi cu cineva, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva. ♦ Îmbrăcăminte folosită la anumite ocazii. – Din purta (derivat regresiv).

PORT2 s. n. Acțiunea de a purta, purtare. Portul armelor este interzis.

PORT 3, porturi, s. n. 1. Fel de îmbrăcăminte caracteristic unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; costum. Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus în portu-i de la țară. IOSIF, V. 41. S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrîngăneii la opinci, Ca-n port de sat. COȘBUC, P. I 57. ◊ Expr. (Popular) A purta portul cuiva = a se asemăna, a se potrivi cu cineva, a fi la fel cu cineva. Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine, aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. 252. ◊ Fel de îmbrăcăminte folosit la anumite ocazii; costum, veșmînt. La mijloc stau fecioare și neveste-n largă horă, Toate-n port de sărbătoare. COȘBUC, P. I 72. Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată? EMINESCU, O. I 97. 2. Fig. Atitudine obișnuită, purtare, conduită. Nu te cunoscusem, fă, mai dinainte! Dar așa ți-e portul? COȘBUC, P. I 247. Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul, se spune unui fățarnic, care una vorbește și alta face. ♦ (Neobișnuit) Aspect, înfățișare a unui lucru. A luat-o pe lîngă casele cu port turcesc. GALACTION, O. I 188.

PORT1 ~uri n. 1) v. PURTARE. 2) Îmbrăcăminte specifică pentru o anumită regiune sau epocă. ~ național.A purta ~ul cuiva a se potrivi cu cineva. /v. a purta

port n. ceeace se poartă: 1. costum: port țărănesc; 2. fig. mod de purtare, atitudine; simplu la vorbă și la port EM.; 3. plata unei scrisori. [Abstras din purtà].

1) port n., pl. urĭ (d. a purta, ca și fr. port, d. porter, a purta. V. ex-, im-, ra- și su-port). Fel de haĭne, costum: portu oltenesc. Purtare, atitudine obișnuită: orĭ vorbește cum țĭ-e portu, orĭ te poartă cum țĭ-e vorba! Neol. Acțiunea de a purta: portu armelor (după fr. le port d’armes). Taxa de transport la scrisorĭ și pachete (după fr. port).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+port1 (costum; purtare) s. n. (~ popular, portul măștii)

port s. n., (costume, locuri de acostare) pl. porturi

port (acțiune, conduită, loc de acostare, costum) s. n., (costume, locuri de acostare) pl. pórturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PORT s. v. comportament, comportare, conduită, purtare.

PORT s. 1. îmbrăcăminte, (pop.) purtat. (Care este ~ul lor tradițional?) 2. costum. (~ popular.) 3. purtare. (~ul armelor este interzis.) 4. atitudine, poză, poziție, ținută, (livr.) alură, postură, (rar) stațiune. (~ul corect al corpului.)

PORT s. 1. îmbrăcăminte, (pop.) purtat. (Care este ~ lor tradițional?) 2. costum. (~ popular.) 3. purtare. (~ armelor este interzis.) 4. atitudine, poză, poziție, ținută, (livr.) alură, postură, (rar) stațiune. (~ corect al corpului.)

port s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. PURTARE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

port de voix (cuv. fr.) v. apogiatură; portament.

Intrare: port (purtare)
port1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • port
  • portul
  • portu‑
plural
  • porturi
  • porturile
genitiv-dativ singular
  • port
  • portului
plural
  • porturi
  • porturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

port, porturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Faptul de a purta sau de a deține. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Portul armelor este interzis. DEX '09 DLRLC
  • 2. Conduită obișnuită, firească, normală. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul. DEX '09
    • format_quote Nu te cunoscusem, fă, mai dinainte! Dar așa ți-e portul? COȘBUC, P. I 247. DLRLC
    • 2.1. neobișnuit Aspect, înfățișare a unui lucru. DLRLC
      • format_quote A luat-o pe lîngă casele cu port turcesc. GALACTION, O. I 188. DLRLC
    • chat_bubble Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul, se spune unui fățarnic, care una vorbește și alta face. DLRLC
  • 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: costum diminutive: portișor
    • format_quote Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus în portu-i de la țară. IOSIF, V. 41. DLRLC
    • format_quote S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrîngăneii la opinci, Ca-n port de sat. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
    • 3.1. Îmbrăcăminte folosită la anumite ocazii. DEX '09 DLRLC
      • format_quote La mijloc stau fecioare și neveste-n largă horă, Toate-n port de sărbătoare. COȘBUC, P. I 72. DLRLC
      • format_quote Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată? EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • chat_bubble popular A purta portul (cuiva) = a se asemăna, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine, aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. 252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.