13 definiții pentru conversa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVERSÁ, conversez, vb. I. Intranz. A sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire; a discuta. – Din fr. converser, lat. conversari.

CONVERSÁ, conversez, vb. I. Intranz. A sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire; a discuta. – Din fr. converser, lat. conversari.

conversa vi [At: STAMATI, D. / Pzi: ~sez / E: fr converser, lat conversare] 1 A sta de vorbă cu cineva. 2 A întreține o convorbire.

CONVERSÁ, conversez, vb. I. Intranz. (Ieșit din uz) A sta de vorbă, a întreține o discuție, a avea o convorbire, a discuta. Conversam și discutam ceasuri întregi literatură, artă și științe. GHICA, S. 250. A doua zi am petrecut-o mai toată conversînd cu Vilara. NEGRUZZI, S. I 309.

CONVERSÁ vb. I. intr. A vorbi cu cineva, a discuta, a susține o conversație. [< fr. converser, cf. lat. conversari].

CONVERSÁ vb. intr. a vorbi cu cineva, a susține o conversație. (< fr. converser, lat. conversari)

A CONVERSÁ ~éz intranz. A ține o conversație; a sta de vorbă; a convorbi; a discuta; a disputa. /<fr. converser

conversà v. a sta de vorbă cu cineva.

*converséz v. intr. (fr. converser, a conversa, d. lat. con-versari, a trăi la un loc. V. vers). Convorbesc, vorbesc familiar cu cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conversá (a ~) vb., ind. prez. 3 converseáză

conversá vb., ind. prez. 1 sg. converséz, 3 sg. și pl. converseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVERSÁ vb. v. discuta.

CONVERSA vb. a dialoga, a discuta, a vorbi, (livr.) a se întreține, (rar) a convorbi, (pop. și fam.) a sfătui, (înv. și reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.)

Intrare: conversa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conversa
  • conversare
  • conversat
  • conversatu‑
  • conversând
  • conversându‑
singular plural
  • conversea
  • conversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conversez
(să)
  • conversez
  • conversam
  • conversai
  • conversasem
a II-a (tu)
  • conversezi
(să)
  • conversezi
  • conversai
  • conversași
  • conversaseși
a III-a (el, ea)
  • conversea
(să)
  • converseze
  • conversa
  • conversă
  • conversase
plural I (noi)
  • conversăm
(să)
  • conversăm
  • conversam
  • conversarăm
  • conversaserăm
  • conversasem
a II-a (voi)
  • conversați
(să)
  • conversați
  • conversați
  • conversarăți
  • conversaserăți
  • conversaseți
a III-a (ei, ele)
  • conversea
(să)
  • converseze
  • conversau
  • conversa
  • conversaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conversa

  • 1. A sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: convorbi discuta disputa 2 exemple
    exemple
    • Conversam și discutam ceasuri întregi literatură, artă și științe. GHICA, S. 250.
      surse: DLRLC
    • A doua zi am petrecut-o mai toată conversînd cu Vilara. NEGRUZZI, S. I 309.
      surse: DLRLC

etimologie: