10 intrări

92 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÍNE adv., s. n. I. Adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ◊ Expr. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică. ◊ (În formule de salut) Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși)! Fii (sau fiți) bine venit (veniți)! Bine te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoși)! ◊ (Referitor la sănătate) A se simți bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos! te simți rău?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? 2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Să te porți bine cu oricine.Expr. (Fam. și ir.) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)! ♦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cântă și dansează bine. Cu rochia asta îți stă bine ◊ (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. ♦ În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat. ♦ (Având valoarea unei afirmații) Bine, am să procedez cum vrei tu!Expr. (Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie. Ei bine... = după cum spuneam... ♦ Cu grijă, cu atenție. Uită-te bine și învață. 3. Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani și mai bine. ♦ Mult și prielnic. A plouat bine. A mâncat și a băut bine. ◊ Compuse: bine-crescut = care a primit o bună educație, cu maniere frumoase, cuviincios; bine-cunoscut = celebru; bine-venit = care vine la momentul potrivit, agreat, oportun; a cărui sosire face plăcere. II. S. n. 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ◊ Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul celor din jurul său, care ajută pe cei din jurul său. ◊ Expr. A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Să-ți (sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit. 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca știință. – Lat. bene (sensul II 3, calc după gr. agathós, germ. das Gut).

bine [At: COD. VOR. 126 / E: ml bene] 1 av În mod prielnic, avantajos. 2 av (Îe) A(-i) prinde cuiva ~ (să...) A-i fi de folos... 3 av (Îe) A(-i) veni cuiva ~ (să...) A fi avantajat de o situație. 4 av (Îe) A-i merge ~ A prospera. 5 av (Îe) A sta ~ A fi într-o situație avantajoasă. 6 av (Îae; rar) A fi bogat. 7 av (Îe) ~ ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși), fii (sau fiți) ~venit (sau veniți), ~ te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoși) 8 av (Îe) Îmi pare ~ (de cunoștință) Formulă folosită când faci cunoștință cu cineva. 9 av (Îe) A(-i) fi (cuiva) ~ A fi sănătos. 10-11 av (Îe) A se (sau a-l) face ~ A se face (sau a face pe cineva) sănătos. 12 av (Îe) (Ce), nu ți-e ~ (Ce), nu ești sănătos? 13 av (Îae) (Ce), ești nebun? 14 av Conform regulilor eticii sociale Si: cuminte, cuviincios. 15 av (Îe) A trăi (sau a se avea) ~ cu cineva A trăi în înțelegere. 16 av (Pop; îe) A se avea ~ cu cineva A se iubi cu cineva. 17 av (Fam; îe) ~ ți-a făcut ! Așa se cuvenea să-ți facă. 18 av (Îe) Șezi ~ Astâmpără-te. 19 av Conform regulilor esteticii Si: agreabil, frumos, minunat. 20 av (D. haine; îe) A sta (sau șade) ~ A se potrivi. 21 a (D. oameni) Armonios dezvoltat (și elegant). 22 av În concordanță cu adevărul Si: clar, deslușit, exact, lămurit, limpede, precis. 23 av (Îe) A vedea ~ A observa. 24 av (Îlav) De-a ~lea Cu adevărat. 25 av (Îe) Vezi ~ că Firește. 26 av (Îe) Ba ~ că nu Desigur. 27 av Bine, facem așa! Exprimă o afirmație. 28 av (Îe) (Că) ~ zici Ai dreptate. 29 av (Îe) Ei ~... După cum spuneam... 30 av Cu atenție. 31 av Cu grijă. 32 av Deplin. 33 av (La comparativ) Mult. 34 av Mult și prielnic. 35 av (D. obiecte; îe) A pune ~ A ascunde. 36 av (Îe) A pune ~ (pe cineva) A ponegri. 37 av (Îe) A se pune ~ (cu cineva) A face pe plac (cuiva). 38 av (Îe) A aranja ~ (pe cineva) A bate bine. 39 av (Îae) A pune într-o situație proastă (prin intrigi). 40 sns Ceea ce aduce mulțumire sau folos cuiva. 41 sns Mulțumire. 42 sns Noroc. 43 sns Belșug. 44 sns (Înv; îe) De când ~le De mult. 45 sns (Îe) Cu ~ Cu fericire, cu noroc. 46 sns (Îs) Om de ~ Om care ajută pe cei din jur. 47 sns (Îe) Să auzim de ~, Dă, Doamne ~ Formule de salut sau de urat. 48 sns (Îe) A face (cuiva un mare) ~ sau a face (cuiva) – (cu ceva) A ajuta (pe cineva) la nevoie. 49 sns (Jur; înv; îe) În ~le (cuiva) în favoarea cuiva. 50 sns (Îe) Să-ți (sau să vă) fie de ~! Să-ți fie de folos. 51 sns (îae; irn) Se spune cuiva care a procedat (greșit), împotriva sfaturilor. 52 sns (înv; îe) Cu ~ Binevoitor. 53 sns (înv; îae) Îndatoritor. 54 sns (Îe) Cu ~le, (rar) în de ~ Cu blândețe. 55 sns (Îe; înv) A lua (pe cineva sau cuiva ceva) în (nume de) ~ A se arăta mulțumit și binevoitor cu cineva. 56 sns (Îe) A vorbi (sau, înv, a grăi) de ~ A lăuda (pe cineva). 57 sns (Îe) Nu-i a ~ Ceva merge rău. 58 sns (Înv) Avere. 59 Ceea ce corespunde cu morala. 60 sna (Flz) Obiectul moralei ca știință.

bine adv., s.n. (în opoz. cu „rău”) I 1 adv. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util; după cum își dorește cineva, spre mulțumirea cuiva; în concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere. Cîtu-i lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n șezătoare (POP.). ◊ Expr. A trăi bine = a duce o viață plăcută, ușoară, lipsită de griji. Pînă codrul frunza-și ține, Toți voinicii trăiesc bine (POP.). A(-i) merge (treburile) bine = a prospera, a avea succes, noroc. Nu i-a mers bine în acea zi (CR.). A sta bine = a fi bogat, avut. A(-i) fi cuiva bine sau a fi bine de cineva = a avea parte de liniște, de mulțumire, de bunăstare etc. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întimplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A-i veni (cuiva) bine (să..., ca să..., de..., de a..., a...) = a-i fi bine (să...); a-i fi pe plac, comod, convenabil (să...); a-i fi (cuiva) la îndemînă (să...), a găsi momentul prielnic (să...); a fi avantajat de o situație prielnică. A fi (sau a trăi) bine cu cineva = a fi în relații de bună înțelegere, apropiate cu cineva; a se înțelege, a o duce bine cu cineva. A primi bine pe cineva = a primi prietenește, cu dragoste, (fam., iron.) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă (pentru purtarea ta urîtă, condamnabilă)! A ajunge bine v. ajunge. Cu atît mai bine v. atît. A se avea bine cu cineva v. avea. A-i cădea bine v. cădea. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine v. fi. A o începe bine v. începe. Bine născut v. născut. A-i părea (cuiva) bine v. părea. A-i pica (cuiva) bine (ceva) v. pica. A fi bine situat v. situat. (A fi) bine văzut v. vedea. A-i veni (cuiva) bine cu... (sau că...) v. veni. ◊ (în formule de salut, de întîmpinare, de urare) Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși)! Fii (sau fiți) bine venit (veniți)! Bine te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoși)! △ Expr. Mai rămîneți cu bine v. mai. Îmi pare bine (de cunoștință) v. părea. Rămîi cu bine! v. rămîne. Umblă cu bine! v. umbla. (A fi) bine venit v. venit. 2 Mult și prielnic. A mîncat bine.Bine hrănit v. hrănit. ◊ Expr. Hăt și bine v. hăt. Mult și bine v. mult. 3 Expr. A se face bine = a se însănătoși. A se simți bine = a fi sănătos. A(-i) face (cuiva) bine (mîncarea, băutura, plimbarea etc.). (Ce), nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? 4 În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cîntă și dansează bine. ◊ Expr. A o aduce (bine) din condei v. aduce. A (se) îmbrăca bine v. îmbrăca. A(-i) sta (cuiva) bine v. sta. A (nu)-i suna bine la (sau în) urechi (sau ureche) v. suna. ♦ (fam.; adj.; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. Un bărbat bine. ◊ Expr. A arăta bine v. arăta. A-și purta (sau duce) bine anii v. an. A se ține bine v. ține. 5 În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. ◊ Expr. A vedea bine = a-și da seama. Văd eu bine că nu vrei să mă ajuți. Să știu bine că mor, și nu mă las pînă nu-mi aflu dreptatea! Ba bine că nu! v. ba. A fi bine inspirat v. inspirat. Bine intenționat v. intenționat. A judeca bine despre sine v. judeca. Nu-l vede bine de drag v. vedea. 6 (avînd val. unei afirm.) Da, desigur. Bine, am să procedez cum vrei tu! ♦ De acord cu ceva. Bine, Maria, poți să pleci. ◊ Expr. Ei bine... = după cum spuneam... Ba că bine zici! v. ba. (Că) bine zici v. zice. ♦ Cu grijă, cu atenție. Uită-te bine și învață. 7 Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine. Cămașă bine călcată.(la compar.) Mult A fost plecat doi ani și mai bine. II s.n. sg. 1 Ceea ce este util, favorabil, prielnic; ceea ce aduce mulțumire sau folos cuiva; ceea ce este conform unui ideal, moralei; ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ◊ Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul celor din jurul său, care ajută pe cei din jurul său. Facere de bine v. facere. ◊ Loc.adv. De bine de rău v. rău. ◊ Expr. A face (cuiva) (un mare) bine = a ajuta (pe cineva) la nevoie. A face cuiva bine cu ceva = a împrumuta pe cineva cu ceva. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). Să-ți (sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (iron.) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. A i se urî cu binele sau a da binelui cu piciorul = a disprețui o situație bună. A nu face a bine = a nu fi semn bun. Parcă nu faceți a bine! (CR.). A lua (pe cineva) cu binele v. lua. A se lua pe lîngă cineva cu binele v. lua. A nu fi a bine v. fi. A-i gîndi cuiva bine v. gîndi. A grăi (de) bine (de cineva) v. grăi. A-i ieși cuiva de bine v. ieși. A învăța de bine pe cineva v. învăța. A lua (ceva) în nume de bine v. lua. A meni a bine v. meni. A nu(-i) mirosi (a) bine v. mirosi. A lua în nume de bine (pe cineva) v. nume. A vrea (cuiva) binele (sau bine) v. vrea. A zburda de bine v. zburda. ♦ Faptă bună. Binele ades vine pe urmele mîhnirii (ALEX.). ◊ Loc.adv. De-a binele(a) = așa cum trebuie; bine de tot. Afară se întunecase de-a binelea (SADOV.). Cu binele = cu blîndețe. ◊ Expr. A întoarce binele făcut v. întoarce. 2 (filos.; art.; calc după gr. „άγαθός”, germ. „das Gut”) Obiectul moralei ca știință. • /lat. bĕne.

BÍNE adv., s. n. sg. I. Adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ◊ Expr. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică. ◊ (În formule de salut) Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși)! ◊ (Referitor la sănătate) A se simți bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? 2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Să te porți bine cu oricine.Expr. (Fam. și ir.) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)! ♦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cântă și dansează bine. Cu rochia asta iți șade bine.Bărbat sau femeie bine făcut(ă) = bărbat sau femeie chipeș(ă). ♦ În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat. ♦ (Având valoarea unei afirmații) Bine, am să procedez cum vrei tu!Expr. (Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie. Ei bine... = după cum spuneam... ♦ Cu grijă, cu atenție. Uită-te bine și învață. 3. Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani și mai bine. ♦ Mult și prielnic. A plouat bine. A mâncat și a băut bine. II. S. n. sg. 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ◊ Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul, care ajută pe cei din jurul său. ◊ Expr. A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Să-ți (sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit. 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca știință. 4. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. – Lat. bene (în sensul II 3, calc după gr. agathós, germ. das Gut).

BÍNE2 s. n. sg. (În opoziție cu rău) 1. Ceea ce aduce mulțumire, satisfacție, folos; ceea ce își dorește cineva, ceea ce îi place cuiva; (stare de) mulțumire, fericire, bunăstare. Spunea: Într-o zi, Măriucă... are să odrăslească și pentru noi binele. Ai să-mi fii nevastă. Și mai cu foc muncea, cu gîndul la odrăslirea aceea a binelui. CAMILAR, N. I 21. Nimic nu mi se părea mai măreț decît acțiunea închinată binelui celor mulți. SADOVEANU, N. F. 144. Să trăiască în bine și în îndestulare. SBIERA, P. 23. Mă voi încrede... fratelui tău... după ce-mi va dovedi că-mi vrea binele. ISPIRESCU, L. 2l. ◊ Loc. adv. Cu bine = cu succes, în mod, fericit. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba. ISPIRESCU, L. 18. (Mai ales în formule de urare sau de salut) Rămîneți cu bine și cu sănătate! SADOVEANU, N. F. 21. Veniți, dragi păsări, înapoiVeniți cu bine! COȘBUC, P. I 90. Di-acuma nu te-oi mai vedea, Rămîi, rămîi cu bine! Mă voi feti în calea mea De tine. EMINESCU, O. I 187. Noroc bun... și la anu cu bine! ALECSANDRI, P. 673. ◊ Expr. A i se fi urît cu binele, se spune cînd cineva comite imprudențe, riscîndu-și situația. A da binelui cu piciorul = a disprețui o situație bună și a o pierde din vina lui. Să auzim de bine! v. auzi. (Exclamație intercalată în text) Și-apoi dă, doamne, bine! = și-apoi numai să te ții! După aceasta se începe nunta, și-apoi dă, doamne, bine! lumea de pe lume s-a strîns de privea. CREANGĂ, P. 279. (Rămășiță a concepțiilor mistice) A nu fi (sau a nu face) a bine = a nu fi semn bun, a nu fi a bună. Nu-i a bine iarna asta. Nu-i semn bun. DAVIDOGLU, M. 16. Dar nu mai tăceți, măi?... zise Lăți-Lungilă. Parcă nu faceți a. bine, de nu, vă mai astîmpără dracul nici la vremea asta! CREANGĂ, P. 254. 2. Ceea ce e recomandabil sau de dorit din punct de vedere moral. Binele l-au învățat oamenii întîi unii de la alții. GOLESCU, Î. 20. ◊ Loc. adv. Cu binele = cu vorbe bune, cu blîndețe. De-ai fi venit cu binele... poate m-aș fi înduplecat. ISPIRESCU, L. 76. Mai întîi îi rugai cu binele să ne lase să trecem înainte; nu fu cu putință. BOLINTINEANU, O. 301. ◊ Expr. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva), a spune lucruri bune (despre cineva). A se lua cu binele pe lîngă cineva = a se purta frumos cu cineva, a linguși pe cineva pentru a-i cîștiga bunăvoința. A lua pe cineva (sau a-i lua cuiva ceva) în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit cu cineva. Toată curtea împărătească lua în nume de bine pe această găinăreasă pentru vrednicia și curățenia ei. ISPIRESCU, la TDRG. A avea (pe cineva) în de bine v. avea. ◊ Compus: om de bine = persoană care practică binele, care vrea binele... Om de bine, de credință, ce Moldova ți-ai iubit Și... fapta bună ai slăvit. ALECSANDRI, P. I 198. 3. (Concretizat) Faptă bună. Mi-a făcut un mare bine.Expr. Fă bine și... (sau de...) = fii bun (și...), te rog (să...), ai bunătatea (și...). Faceți bine și-mi dați puțină apă să beau, căci nu mai pot de sete.. RETEGANUL, IV 39. (Amenințător) Fă bine și pleacă de aici, c-o pățești! (Mold.) A face (cuiva) bine cu ceva = a împrumuta (pe cineva) cu ceva. Mă duc la el: Cumătre-Gavrilă... fă-mi bine c-o sută de lei. SADOVEANU, N. F. M-am rugat de el și mi-a făcut bine c-un gologan. MIRONESCU, S. A. 76. ♦ Folos, avantaj. Din împăcarea aceasta: nu aștepta vreun bine. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Loc. adv. În bine = spre folosul, în avantajul cuiva. De-a veni el după mine, Să-l iubesc eu, numai eu... Să-i se-ntoarcă tot în bine, Cum se-ntoarce fusul meu! ALECSANDRI, P. A. 37. ◊ Expr. A-i face (cuiva) bine = a da ajutor, a ajuta. Ploaia a făcut mult bine semănăturilor.L-am trimis, că-i om cu-nvățătură Poate că va face bine țării. BENIUC, V. 136. Pune în vin roș de zece ori cincisprezece picături și-i face bine. SADOVEANU, N. F. 35. Să-ți fie de bine! = (urare adresată celui care tocmai termină de băut sau de mîncat) să-ți fie de folos! să-ți priască! 4. (Numai în loc. adv.) De-a binelea (sau de-a binele) = bine de tot, așa cum trebuie. Afară se întunecase de-a binelea. SADOVEANU, P. S. 61. Se împrimăvărase de-a binele și oamenii se găteau de arat. SANDU-ALDEA, U. P. 24. Eu gîndesc.. pe după amiază să-ți pun de-a binele nora în Piatră. CREANGĂ, P. 115. De bine de rău = și mai bine și mai rău, mai mult sau mai puțin, după posibilități, după putință, cumva. Pînă prin postul mare uneori, de bine de rău se mai trăgea targa pe uscat. PAS, Z. I 131. – Formă gramaticală: (în locuțiuni) binelea.

BÍNE1 adv. (în opoziție cu rău, exprimă o apreciere prin care se pune în evidență caracterul pozitiv sau avantajos al unei acțiuni sau al unei stări) 1. În mod convenabil, plăcut, după cum își dorește cineva, după plăcerea sau pofta cuiva, spre mulțumirea cuiva. Cîtu-i lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n șezătoare, Că sînt fete și fecioare Și mai uiți din supărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414. ◊ Expr. A trăi bine = a duce o viață plăcută, ușoară, fără lipsuri, fără griji, fără necazuri. Pînă codrul frunza-și ține, Toți voinicii trăiesc bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. A(-i) merge (treburile) bine = a reuși, a avea succes, noroc. Ai avut noroc în viața dumitale și ți-au mers bine treburile. SADOVEANU, N. F. 17. Nu i-a mers bine în acea zi. CREANGĂ, P. 144. A primi (pe cineva) bine = a primi (pe cineva) cu dragoste, bucuros, prietenește. Sfînta Duminică a primit-o... tot așa de bine ca și surorile sale. CREANGĂ, P. 92. A fi (sau a face, a se simți) bine sau a-i fi (sau a-i merge) bine (cu sănătatea) = a fi sănătos. Uncheșule Haralambie, am întrebat eu... spune-mi ce mai face lelița Anica?... -Face bine, mi-a răspuns el. SADOVEANU, N. F. 13. A se face (sau a face pe cineva) bine = a (se) face sănătos, a (se) însănătoși, a (se) vindeca. Se jura că într-un ceas îl va face bine. VLAHUȚĂ, O. A. 105. Se gîndea că s-ar putea face bine, și calea i s-ar limpezi. VLAHUȚĂ, N. 37. A nu-i fi bine = a fi bolnav; (familiar) a nu fi în toată firea. A-i fi cuiva bine sau a fi bine de cineva = a avea parte de liniște, de mulțumire, de bunăstare etc. El [Ștefan cel Mare] să trăiască, și Moldovei i-e bine! DELAVRANCEA, A. 10. Vai de biata țară cînd vom avea războaie între noi, și poate _și măriei-tale nu-i va fi bine. NEGRUZZI, S. 1139. (Impers.) Poruncește să-i dea drumul, că altfel nu e bine. DUMITRIU, B. F. 10. A fi (sau a trăi, a se avea), bine (cu cineva) v. avea. A-i părea (cuiva) bine v. părea. A(-i) prinde (cuiva) bine = a(-i) fi de folos, a(-i) prii. Păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91. De-am fost răi, tu ni-i ierta, căci și răul cîteodată prinde bine la ceva. CREANGĂ, P. 275. A sta bine = a fi bogat, avut. A-i veni bine (să... ) = a găsi momentul prielnic, potrivit (să...), a-i fi la îndemînă (să...). Țin minte oamenii și, cînd le vine bine, iar încep [răscoala]. DUMITRIU, B. F. 156. După ce se luptară de credeau că a să se scufunde pămîntul subt ei, nu știu cum îi veni bine fetei împăratului, aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 27. (Decît...,) mai bine să... = (decît...,) mai degrabă, prefer să... Cetește ticălosule! sau – mai bine – las’să ți-l cetesc eu! NEGRUZZI, S. I 22. Decît roabă turcilor, Mai bine hrană peștilor! JARNÍK-BÎRSEANU, 496. Dacă (sau de)..., e bine = dacă (sau de)..., e mult, e mare lucru, poți fi mulțumit. Dacă primești jumătate din cît ceri, e bine. Bine-ai venit! formulă de salut la primirea unui musafir. Bine-ai venit, domnul inginer a nostru... l-a salutat bătrîna. SADOVEANU, N. F. 42. Orice gînd ai, împărate, și oricum vei fi sosit, Cît sîntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit! EMINESCU, O. I 146. Bine v-am găsit! formulă de salut pe care o spune un nou venit. Bine v-am găsit, bădiță!Bine-ai venit, frate Dănilă! CREANGĂ, P. 44. ◊ (Determinînd adjective cu care formează compuse) Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat. SAHIA, N. 16. Sper că vreo cîteva exemple din aceste anecdote vor fi bine primite. MARIAN, O. II 33. Fii bine încredințată că n-are să ne știe nici pămîntul. CREANGĂ, P. 171. Cît despre mine, eu rămîi tot bine încredințat că cele mai dulci mulțumiri ale vînătoarii sînt... acele care izbucnesc cu veselie printre niște buni tovarăși. ODOBESCU, S. III 19. 2. (Fiind vorba despre senzații) Plăcut, agreabil. Floarea miroase bine. ◊ (În unele construcții fixe) E bine = e vreme bună, plăcută. Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. Vîntu-i liniștit acum. COȘBUC, P. I 223. 3. Comod, confortabil. Frunză, văzîndu-l cum vrea să-și ascundă oftatul, s-așeză mai bine pe prispă, își răsuci o țigară, cu simțămîntul că omul e gata să-și dezlege baierile inimii. CAMILAR, TEM. 29. ◊ (Adesea în legătură cu un supin) Casa rămîne nici fierbinte, nici rece, cum e mai bine de dormit într-însa. CREANGĂ, P. 251. 4. (Eliptic, cu sensul unei propoziții aprobative) Sînt de acord, îmi place, îmi convine. Bine, domnule. Poți pleca. DUMITRIU, B. F. 12. Vreau să mă duc... să-i spun ceva.Bine, Ivane, du-te. CREANGĂ, P. 312. ◊ (Adesea repetat, în semn de avertisment sau de amenințare) Bine, bine! cercați voi marea cu degetul, dar ia să vedem cum i-ți da de fund? CREANGĂ, P. 260. ◊ (Uneori întărit prin «d-apoi» sau «dar», exprimînd nedumerirea, neîncrederea, uimirea) Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ți dau un astfel de lucru? ISPIRESCU, L. 2. ◊ (Expr.) Bine de bine, exprimă aprobarea uneia din două alternative, cu o ușoară indiferență față de cealaltă. De-oi putea face ceva, bine de bine, iară de nu, mi-i crede și dumneata. CREANGĂ, P. 172. ◊ (Exprimă acceptarea numai în parte a celor spuse, cu oarecare nedumerire și îndoială față de rest) Bine, asta merge o zi, două, dar eu bag de seamă că vremea trece... VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ (Expr.) Ba bine că nu! = se înțelege! firește (că da)! desigur! Măi Buzilă, mi se pare că tu ești toată pricina gîlcevei...-Ba bine că nu! zise Ochilă. CREANGĂ, P. 254. Ei bine! = fie (și așa)! Ei bine, sînt vinovat, pedepsește-mă. Bine că... = noroc că (cel puțin)... Ducă-se și cobe și tot, numai bine c-am scăpat de belea! CREANGĂ, P. 68.II. 1. Cum trebuie, cum se cere. A plouat bine.Pe ce punea mîna, punea bine. DELAVRANCEA, H. T. 16. Eu mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele acestea mai bine pe gît. CREANGĂ, P. 10. Oi clătări plosca bine și-oi umplea-o cu apă. CREANGĂ, P. 204. ◊ Expr. A pune (ceva) bine = a pune la o parte pentru mai tîrziu, a pune la păstrare. (Popular) A pune bine (pe cineva) = a da gata (pe cineva). Bine- rău = mai mult sau mai puțin, după posibilități, după putință. După ce ne-am pus bine-rău gura la cale, ne-am covrigit împrejurul focului. CREANGĂ, A. 31. 2. (În legătură cu verbele cunoașterii, ale Percepției, ale distingerii, ale vorbirii, exprimă o apreciere de ordin intelectual) Conform realității, adevărului; exact, precis, corect. Tu, Iliuță, încă nu poți înțelege bine unele ca acestea. SADOVEANU, N. F. 29. Plopii! Mă cunosc ei bine, De copil. COȘBUC, P. I 261. Apoi mă mieram eu de ce vorbești așa de bine moldovenește. CREANGĂ, P. 129. Eu strig, mîndra nu m-aude.Ba zău, bade, aud bine, Dar nu pot veni la tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 56. ◊ Expr. A ști (prea) bine (ceva) = a) a ști (ceva) mai dinainte, a fi (deja) informat exact (despre ceva), a avea (deja) cunoștință (de... ). Știi bine că n-o să mai fure. DAVIDOGLU, M. 20. Pînă la urmă, știu bine, Doar tu mai rămîi. BENIUC,67. Tu, bade, știut-ai bine Că nu-s frumoasă ca tine; Ce foc ai cătat la mine? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271; b) a fi convins de ceva. Ți-am fost dragă, știu eu bine! COȘBUC, P. I 51. Să știu bine că... = măcar să..., chiar dacă... A vedea bine = a-și da seama (de ceva), a băga de seamă (ceva). Dar Harap-Alb vede el bine unde merge treaba... da neavînd încotro iesă mîhnit. CREANGĂ, P. 219. Vezi bine (că...) = firește, negreșit, natural. Vii cu noi?-Vezi bine (că viu)! (Că) bine zici = așa este, ai dreptate. Că bine zici, mamă; iaca, mie nu mi-a venit în cap de una ca asta. CREANGĂ, P. 87. 3. (Exprimînd o apreciere de ordin estetic) Frumos, reușit. A cînta bine. A declama bine.În zadar mi te gați bine: Mergi la joc, nu te ia nime. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 446. ◊ Expr. A-i sta (sau a-i ședea) bine = a i se potrivi. Bine-i stă mîndrei gătată Cu veșminte de la șatră, Dar mai bine i-ar ședea De-ar fi țesute de ea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. 4. În conformitate cu cerințele sociale, morale, profesionale etc. Asupra cîrmuirii împărăției n-am nimic să-ți zic, fiindcă tu, cu iscusința ta, știu că ai s-o duci (= conduci) bine. ISPIRESCU, L. 41. Lasă-mă, mîndruțo-n casă...Bucuros mi te-oi lăsa, Dacă bine te-i purta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. ◊ Expr. A fi bine să... = a) (adesea în sfaturi) a fi recomandabil, a fi spre binele cuiva. Nu-i bine să te pui vezeteu la cai albi. CREANGĂ, P. 107; b) (la comparativ, urmat de o negație, exprimă părerea de rău pentru un lucru întîmplat) Și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine! EMINESCU, O. I 92. A face bine (că...) = a proceda așa cum e (mai) potrivit, (mai) de dorit. Bine ai făcut de ți-ai luat. calul. ăsta. ISPIRESCU, L. 18. Vere, nu faci bine ceea ce faci! CREANGĂ, P. 209. Ce e bine nu e rău = nu strică să-ți iei măsurile de prevedere. Eu cred că ce-i bine nu-i rău: Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă! CREANGĂ, P. 46. Bine ți-a făcut! = așa-ți trebuie! ai meritat-o! III. (Cu sens întăritor) 1. De tot, de-a binelea, cum trebuie. Zmeoaica suflă ce suflă, și dacă văzu că nu poate să-i prăpădească... plesni fierea într-însa de necaz, căzu și crăpă... iară ei așteptară pînă să moară bine, apoi neguțătorul băgă degetul în gura inelului și zidul pieri. ISPIRESCU, L. 26. Codru-i jalnic ca și mine, Vara trece, toamna vine, Pică-i frunza toată bine. JARNÍK-BÎRSEANU, 192. Vorba bine nu sfîrșea Și de cale se gătea. ALECSANDRI, P. P. 23. 2. Tare mult, foarte... A surîs ca după o glumă bine izbutită. C. PETRESCU, A. 329. Se păzea și el destul de bine. ISPIRESCU, L. 18. O gvardie numeroasă de lefecii albanezi, șerbi, unguri, izgoniți pentru relele lor fapte, își aflaseră scăpare lîngă Alexandru, care, plătindu-i bine, îi avea hărăziți. NEGRUZZI, S. I 143. Mîndrulică, ochii tăi Bine seamănă cu-ai mei! JARNÍK-BÎRSEANU,402. ◊ (Repetat) L-au apucat și l-au îmblătit bine-bine. SBIERA, P. 289. ◊ Loc. adv. Mai bine (de... ) = mai mult (de... ). De atunci au trecut mai bine de doi ani. SAHIA, N. 48. Doi coți întocmai nu va fi fost [coada vulpii] – zise el asudînddar pre legea mea că era de un cot și mai bine! ODOBESCU, S. III 46. Mult și bine! = foarte mult. Dacă te-ai potrivi tu acestora, îi ținea mult și bine pe mămuca afară. CREANGĂ, P. 23. (Familiar) De bine ce... = abia că..., zadarnic. De bine ce-am venit trebuie să plec înapoi. ◊ (În legătură cu verbe care exprimă satisfacerea unei necesități trupești) A dormi bine = a dormi adînc, fără întreruperi, mult. Cînd dormea bărbatu-său mai bine, ea a luat pielea ceea de porc, de unde-o punea el, și a dat-o pe foc! CREANGĂ, P. 87. A mînca bine = a mînca mult, din lucruri bune. Și mănîncă fata la plăcinte, și mănîncă hăt bine! CREANGĂ, P. 290.

BÍNE1 adv. I. 1. În mod convenabil, după cum își dorește cineva. Cîtu-i lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n șezătoare (JARNÍK-BÎRSEANU). ◊ Expr. A fi (sau a face, a se simți) bine sau a-i fi (sau a-i merge) bine (cu sănătatea) = a fi sănătos. A (se) face bine = a (se) însănătoși. A nu-i fi bine = a fi bolnav; (fam.) a fi nebun. A(-i) prinde (cuiva) bine = a(-i) fi (cuiva) de folos. A sta bine = a fi bogat. A-i veni bine (să...) = a găsi momentul prielnic (să...), a-i fi la îndemînă (să...). (Decît...) mai bine să... = (decît...) prefer să... Dacă (sau de)..., e bine = dacă (sau de)..., poți fi mulțumit. Bine-ai venit! formulă de salut la primirea unui musafir. Bine v-am găsit! formulă de salut pe care o spune un nou venit. 2. În mod plăcut, agreabil. Floarea miroase bine.Expr. E bine = e vreme bună. 3. În mod comod, confortabil. S-așază mai bine pe prispă (CAMILAR). 4. (Eliptic, cu sensul unei propoziții afirmative) sînt de acord, îmi convine. Bine, Ivane, du-te (CREANGĂ). ◊ Expr. Ba bine că nu! = se înțelege! firește! Ei bine! = fie (și așa)! Bine că... = noroc că... II. 1. Cum trebuie, cum se cere. ◊ Expr. A pune (ceva) bine = a pune (ceva) la păstrare, la o parte. (Fam.) A pune bine (pe cineva) = a ponegri (pe cineva) căutînd să-i prejudicieze situația. Bine-rău = mai mult sau mai puțin, după posibilități. După ce ne-am pus bine-rău gura la cale... (CREANGĂ). 2. Conform realității, adevărului; exact, precis; corect, just. ◊ Expr. A ști (prea) bine (ceva). = a) a ști (ceva) mai dinainte; b) a fi convins de ceva. Să știu bine că... = măcar să..., chiar dacă... A vedea bine = a-și da seama (de ceva). Vezi bine (că...) = firește, negreșit. (Că) bine zici = așa este, ai dreptate. 3. În mod reușit, frumos. A cînta bine.Expr. A-i sta (sau a-i ședea) bine = a i se potrivi. ◊ (Adjectival, fam.) Un bărbat bine. 4. În conformitate cu cerințele sociale, morale, profesionale etc. Se poartă bine.Expr. A fi bine = a fi spre binele cuiva, a fi recomandabil. A face bine (să...) = a proceda așa cum e (mai) potrivit. Nu faci bine ceea ce faci! (CREANGĂ). Bine ți-a făcut! = așa-ți trebuie! III. (Cu sens întăritor) 1. De-a binelea, de tot, pe deplin. Vorba bine nu sfîrșea Și de cale se gătea (ALECSANDRI). 2. Tare mult, foarte... ◊ Expr. Mai bine (de...) = mai mult (de...). Mult și bine = foarte mult. (Fam.) De bine ce... = abia, cu toate că. De bine ce am venit, tu pleci. A dormi bine = a dormi adînc, fără întrerupere. A mînca bine = a mînca mult, din lucruri bune. – Lat. bene.

BÍNE2 s. n. sg. 1. Mulțumire, fericire, bunăstare. ◊ Loc. adv. Cu bine = cu succes, în mod fericit. ◊ Expr. A i se fi urît cu binele, se spune cînd cineva își riscă situația, comițând imprudențe. A da binelui cu piciorul = a nu accepta o situație bună. A nu fi (sau a nu face) a bine = a nu fi semn bun. 2. Ceea ce este recomandabil din punct de vedere moral. ◊ Loc. adv. Cu binele = cu vorbe bune, cu blîndețe. ◊ Expr. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). A se lua cu binele pe lîngă cineva = a se purta frumos cu cineva, a-l linguși pentru a-i câștiga bunăvoința. A lua pe cineva (sau a-i lua cuiva ceva) în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit de cineva. ◊ Compus: om-de-bine = om care face fapte bune, care se preocupă de mulțumirea celorlalți. 3. (Concr.) Faptă bună. ◊ Expr. Fă bine și... (sau de...) = fii bun și... (sau de...). (Reg.) A face (cuiva) bine cu ceva = a împrumuta (pe cineva) cu ceva. ♦ Folos, avantaj. ◊ Expr. A-i face (cuiva) bine = a ajuta (pe cineva). Să-ți fie de bine! = a) (urare adresată celui care termină de mîncat sau de băut) să-ți priască!; b) (ir.) nu ai decît să suporți toate consecințele (faptelor tale)! 4. (În expr.) De-a binele(a) = bine de tot; așa cum trebuie. De bine, de rău = după posibilități, mai mult sau mai puțin; cumva. [Formă gramaticală: (în expr.) binele(a)] – Lat. bene.

BÍNE2 n. 1) Ceea ce este pozitiv (util, favorabil, prielnic etc.); faptă bună. * Cu ~le cu blândețe și cu bunăvoință. A-i face cuiva ~ a ajuta pe cineva. A-i face cuiva ~ cu ceva a împrumuta pe cineva cu ceva. 2) Stare de satisfacție. A ajunge la ~. /<lat. bene

BÍNE1 adv. 1) În mod favorabil; în mod prielnic. * A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (să...) a(-i) veni cuiva la îndemână. 2) Așa cum se cere; după toate regulile. A lucra ~. 3) În mod corect și frumos. A scrie ~. A cânta ~. 4) În concordanță deplină cu realitatea; cu precizie; exact. A ști ~. ◊ Că ~ zici ai dreptate. A ști prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a ști ceva dinainte. 5) Plin de sănătate; sănătos. 6) În cantitate îndestulătoare; destul; îndeajuns; suficient. A mânca ~. ◊ Mult și ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propoziții aprobative) Îmi convine; de acord. * Ei ~! fie! Ba ~ că nu! desigur; se înțelege. /<lat. bene

bine adv. 1. așa cum se cuvine, conform cu adevărul, cu morala: fă bine, vorbește bine; mai bine, mai mult: de 20 și mai bine de ani: 2. cu folos: a vinde bine; 3. foarte, prea: nod bine strâns; d’a binele, de tot: a dormi d’a binele; 4. sănătos: sunt bine. [Lat. BENE]. ║ n. 1. ceea ce-i folositor: binele ades vine pe urmele mâhnirii GR. AL.; 2. noroc: vin’ cu bine, cu bine te du! AL.; s’auzim de bine! rămâneți sănătoși! (formulă de urat la plecare).

bíne adv. (lat. bĕne, d. benus, bonus, bun; it. bene, pv. ben, fr. sp. bien, pg. bem). Așa cum se cuvine, frumos, conform adevăruluĭ, esteticiĭ saŭ moraleĭ: a face bine, a vorbi bine. Tare, mult, foarte: a ploŭat bine, e beat bine (= e beat răŭ). A ședea bine, a ședea liniștit, a fi cuminte, a fi astîmpărat; a veni, a se potrivi bine pe corp: haĭna-ĭ șade bine. A sta bine, a fi înfloritor, a fi bogat: bine staĭ! Bine făcut, robust, zdravăn. Bine văzut, stimat, respectat. A vinde bine, a vinde cu folos. A fi bine, a-țĭ fi bine, a fi sănătos: acuma-s bine, dar ierĭ mĭ-a fost răŭ. Nu ți-ĭ bine? Ești nebun? A face bine cu, a’mprumuta cu: fă-mĭ bine c’un franc! A pune bine (Munt.), a pune la o parte, a economisi, a ascunde ca să se păstreze. Să-țĭ fie de bine, să-țĭ folosească, să-țĭ priĭască (iron. orĭ serios): să-ți fie de bine prînzu! Ia fă bine și pleacă de aci, ia fă bunătate (orĭ plăcere) și pleacă de aci! Exclamativ: 1) ca aprobare (= îmĭ place, am înțeles, am auzit): Dute-n’dată! – Bine! 2) Ca aprobare ironică saŭ ca amenințare: Vrea să zică, nu vrei? Bine saŭ Bine-bine! Maĭ bine, maĭ degrabă, preferabil: dacă e așa, rămîn maĭ bine acasă. Maĭ mult: doĭ anĭ și maĭ bine, maĭ bine de doĭ anĭ. A vrea maĭ bine, a prefera. De-a binele, serios, cu tot dinadinsu, de tot: a adormit de-a binele. Cu binele, cu binișoru, cu blîndeță, încet. Vezĭ bine! se’nțelege, fără’ndoială! Ba bine că nu! se’nțelege, nici nu poate fi altfel! De bine, de răŭ, cu maĭ multe orĭ maĭ puțin folos: avea de bine, de răŭ, o văcuță, care i-a murit. Mult și bine V. mult. Bine zici! în adevăr, aĭ dreptate (cp. cu curat așa!). De bine ce, arată contrastu, surpriza: lupiĭ mi-aŭ mîncat caiĭ de bine ce mi-ĭ cumpărasem; de bine ce l-am ajutat, m’a ocărît. S.n. fără pl. Acțiune bună, frumoasă, morala: binele va fi răsplătit, mult bine a făcut săracilor. Folos: ploaĭa a făcut mult bine semănăturilor. Noroc, bucurie: du-te cu bine, vino cu bine (formulă de urare unuĭa care pleacă). S’auzim de bine, să fim sănătoșĭ, rămînețĭ sănătoșĭ. Rămîĭ cu bine, rămîĭ sănătos (formule de a-țĭ lua adiĭo). A vorbi de bine, a lăuda (o persoană).

binecrescut, ~ă a [At: MDENC / Pl: ~uți, ~e / E: bine + crescut] Manierat.

binevenít, ~ă a [At: MDENC / Pl: ~iți, ~e / E: bine + venit, după fr bienvenu] Oportun.

binecrescut, -ă adj. Care a primit o educație aleasă. ♦ Care se comportă cuviincios; manierat. • pl. -ți, -te. /bine + crescut, după fr. bien-élevé.

binecunoscut, -ă adj. Care este foarte cunoscut. • pl. -ți, -te. /bine + cunoscut.

binevenit, -ă adj. Care se produce la momentul oportun; a cărui venire produce bucurie. • pl. -ți, -te. /bine + venit, după fr. bienvenu.

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu).

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu).

BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adj. Care a primit o educație aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după fr. bien-élevé).[1]

  1. idem DEX ’84 cata

BINECUNOSCÚT, -Ă, binecunoscuți, -te, adj. Care este foarte cunoscut. – Bine + cunoscut.[1]

  1. idem DEX ’84 cata

BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adj. Care a primit o bună educație; educat.

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. Întîmplarea din această sală, deși a fost foarte displăcută, a fost binevenită. SADOVEANU, O. VII 96. ◊ Expr. Fii binevenit! = bine-ai venit!

BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adj. Care a primit o bună educație; cu purtări frumoase. – Din bine1 + crescut (după fr. bien-élevé).

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. – Din bine1 + venit (după fr. bienvenu).

om de bíne sint. s. (Pusă în circulație după 1989 pentru a-i desemna pe cei care s-au dat de partea puterii nou instaurate) ◊ „Dat fiind că mi-am îngăduit să le spun mai marilor zilei câteva lucruri neconvenabile, o mulțime de oameni de bine mi-au telefonat la toate orele din zi și din noapte să mă întrebe de ce nu-mi văd eu de treaba mea.” ◊ „22” 1117 II 93 p. 14. ◊ „Emanuel Valeriu ne-a delectat prin prezentarea numitului «om de bine» I.C. Drăgan.” R.lit. 1420 VII 93 p. 24; v. și R.l. 30 VI 93 p. 1; v. și implementa, mininomenclaturist (1990)

BINECRESCÚT ~tă (~ți, ~te) Care a primit o educație bună; cu purtări cuviincioase. [Sil. -cres-cut] /bine + crescut

BINEVENÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care bucură prin venirea sa; venit la momentul oportun. 2) Care se produce la locul și la timpul potrivit; adecvat unei situații; oportun. /bine + venit

binevenit a. și m. care sosește la timp, care e primit cu plăcere.

deabinele adv. de tot, cum trebue. [V. bine și de-a].

*binevenít, -ă adj. (d. bine ațĭ venit!) Care sosește la timp, care e primit cu plăcere: fiĭ binevenit! – Și bine-venit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+bine, mersi (fam.) adv. + interj. (– Cum te simți? – Bine, mersi!)

+bine, de rău (de ~) (cât de cât) loc. adv. (~, a învățat câte ceva.)

+bine (de ~) loc. adj. (oameni ~)

+bine1 (fam.) adj. invar. (femei ~)

bine venit (sosit cu bine) adv. + adj. (Fii ~ înapoi în țară!)

!binevenit (oportun; agreat) adj. m., pl. bineveniți; f. bineveni, pl. binevenite (decizii ~)

+ei bine [pron. eĭ bine] loc. interj.

bine crescut (dezvoltat bine) adv. + adj. (aluat ~)

bine cunoscut (știut bine) adv. + adj. (caz ~ de toată lumea)

bine venit (sosit cu bine) adv. + adj. (~ din război)

bine-crescut (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bine-crescuți; f. bine-crescută, pl. bine-crescute

bine-cunoscut (celebru) (scriitor ~) adj. m., pl. bine-cunoscuți; f. bine-cunoscută, pl. bine-cunoscute

bine-venit (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bine-veniți; f. bine-venită, pl. bine-venite

binecrescút adj. m., pl. binecrescúți; f. sg. binecrescútă, pl. binecrescúte

binecunoscút adj., m., pl. binecunoscúți; f. sg. binecunoscútă, pl. binecunoscúte

binevenít adj. m., pl. bineveníți; f. sg. binevenítă, pl. bineveníte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÍNE adv., adj., s., interj. 1. adv. v. plăcut. 2. adj. v. prezentabil. 3. adv. v. prietenește. 4. adv. v. comod. 5. adv. cumsecade, (înv. și reg.) tare. (Să-l repare ~.) 6. adv. corect, just. (Ai procedat ~.) 7. adv. v. exact. 8. adv. clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede, (reg.) răzvedit. (Vede ~.) 9. v. tare. 10. s. v. binefacere. 11. interj. v. bravo!

BINE adv., adj., s., interj. 1. adv. agreabil, plăcut. (A fost ~ în concediu.) 2. adj. prezentabil. (Un om ~.) 3. adv. amical, prietenește, prietenos. (M-a primit ~.) 4. adv. comod, confortabil, (Munt.) tabla-bașa. (Așază-te ~!) 5. adv. cumsecade, (înv. și reg.) tare. (Să-l repare ~.) 6. adv. corect, just. (Ai procedat ~.) 7. adv. corect, exact, precis. (A-i da ~ un calcul.) 8. adv. clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede, (reg.) răzvedit. (Vede ~.) 9. adv. intens, puternic, tare, vîrtos, zdravăn. (Plouă ~. ) 10. s. binefacere. (Îți mulțumesc pentru ~ pe care i l-ai făcut.) 11. interj. bravo!, perfect!, (turcism înv.) aferim!, mașala!

BINECRESCÚT adj. civilizat, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subțire, urban. (E un om ~.)

BINEVENÍT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvântat. (O ploaie, o măsură ~.)

BINECRESCUT adj. civilizat, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subțire, urban. (E un om ~.)

BINEVENIT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvîntat. (O ploaie, o măsură ~.)

Binecrescut ≠ necioplit, neșlefuit, needucat

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bíne adv.1. Perfect, în mod sau în cantitate satisfăcătoare. – 2. Așa cum se cuvine, potrivit. – 3. Da, într-adevăr, așa e (formulă de aprobare). – 4. (Fam.) Elegant, fercheș, arătos (cu acest sens se folosește numai ca adj.) – 5. (S. m.) Bunăstare, fericire. – 6. (S. m.) Avere, bunuri. – 7. Beneficiu (împreună cu vb. a face). – 8. Element care intră în compunerea unui anumit număr de cuvinte, pentru a exprima ideea de „bine”: binecredincios, binevesti; în general este traducere din gr. εὐ -. – Mr. gine, megl. bini, istr. bire. Lat. bĕnĕ (Pușcariu 203; REW 1028; Candrea-Dens., 160; DAR), cf. it. bene, prov. ben, fr., sp. bien, port. bem. Der. binețe, s. f. (formulă de salut, bună ziua), de la formula de salut bine ați venit sau bine v-am găsit (pentru posibilitatea de derivare a acestui cuvînt, megl. ghineață, megl. bineață, cu suf. -eață, cf. Pascu, Beiträge, 15); binișor, adv. (potrivit, așa și așa; încet, cu băgare de seamă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bínă s.f. (reg.) estradă, scenă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BINE adv. 1. Binică, munt, (RI XV 271); Binescu, Dim. (Sd XVIII); Binești s. (16 A III 42); Bineș, Iorest mold. (TC II). 2. Ghineț, Ion, mold. (Sd VII 304), din var. dialectale: ghine, ghinețe. 3. Apropieri: Bincea, olt. (AO XVIII 135); Bineva s. (Dm).

DE MORTUIS NIL SINE BENE (lat.) despre morți numai de bine – Dictonul, atribuit lui Chilon din Sparta, s-a răspândit în versiune latină.

IUS EST ARS BONI ET AEQUI (lat.) dreptul este arta binelui și a echității – Definiție dată dreptului în „Digestele” lui Iustinian.

POTIUS SERO QUAM NUNQUAM (lat.) mai bine mai târziu decât niciodată – Titus Livius, „Ab Urbe condita”, 4, 2, 11.

PULCHRE, BENE, RECTE! (lat.) frumos, bine, drept! – Horațiu, „Ars poetica”, 428. Poetul ironizează gloata criticaștrilor, care elogiază în termeni excesivi pe versuitorii cu dare de mână.

SE NON È VERO È BEN TROVATO (it.) dacă nu e adevărat e bine găsit – Giordano Bruno, „Gli eroici furori”. Mod de a pune la îndoială veracitatea unei informații sau a unei legende, admițând totodată că e adecvată.

TOUT EST POUR LE MIEUX DANS LE MEILLEUR DES MONDES POSSIBLES (fr.) totul se petrece cel mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile – Teză deistă apologetică, enunțată de Leibniz în „Thaeodicaea”, pe care Voltaire a răstălmăcit-o ironic în „Candide”.

UBI BENE, IBI PATRIA (lat.) unde e bine, acolo e patria – Formulă întâlnită cu mici deosebiri la Aristofan, Pacuvius, Cicero. Deviza celor care sunt gata ca, pentru avantaje materiale, să calce în picioare sentimentul dragostei de patrie.

VIR BONUS, DICENDI PERITUS (lat.) un om de bine, având meșteșugul vorbirii – Calitățile oratorului recomandate de Cato cel Bătrân.

All right (engl. „Totul e drept”, adică: totul e bine) – Expresie foarte uzitată, a trecut și s-a încetățenit în numeroase alte limbi, avînd înțelesul vorbelor noastre: „E în regulă”, „E perfect” etc. Mihail Sadoveanu, în povestirea Singurătate, scrie: „Îmi place mai mult... să aud glasul cerbilor, la începutul toamnei... să-i aud boncăluind. – All right! îmi răspunse tovarășul meu, englez prin temperament” (Istorisiri de vînătoareOpere, vol. 14, pag. 411). Această expresie engleză care, prin conciziunea ei, tindea la o mare expansiune, s-a trezit și ea handicapată de o concurență americană, care o expropriază tot mai mult de pretutindeni. E vorba de expresia, încă mai lapidară: „O. K.”, care are exact același înțeles și face absolut același serviciu (vezi).

Ça ira – Aceste două cuvinte franțuzești (care traduse literar înseamnă: „o să fie bine!”, iar literal: „o să mergă”) constituie primul vers al unui faimos cîntec revoluționar, compus pentru cea dintîi aniversare a Revoluției Franceze. Se pare că autorul textului era un cîntăreț de stradă, anume Ladré, iar al muzicii – toboșarul Operei din Paris, pe nume Bécourt. Cîntecul a cucerit toată Franța, a trecut și granițele, exprimînd optimismul poporului și încrederea lui în victoria revoluției. Ritornela melodiei (Ça ira!) a devenit o deviză și apoi o expresie aproape universală, care rezumă în două scurte cuvinte convingerea că ceva, care se află abia la început, va reuși. Altă versiune pretinde că expresia e mai veche și că aparține lui Benjamin Franklin, care încă în 1776, pe cînd era ministru la Paris, răspundea cu „ça ira! ça ira!” la întrebările ce i se puneau în legătură cu revoluția americană și cu începuturile noilor state independente de peste ocean. MUZ.

De mortuis nil nisi bene (lat. „Despre morți, numai bine, adică: să nu vorbești decît de bine”). Dictonul, răspîndit în versiune latină, e de fapt de origine greacă. El aparține lui Chilon din Sparta, unul din cei șapte stîlpi ai înțelepciunii antice grecești (Vezi: „Cei șapte înțelepți”). Faptul e consemnat de scriitorul grec Diogene Laerțiu în cartea a doua din lucrarea sa: Despre viețile și doctrinele filozofilor. Autorul dictonului era de părere că moartea absolvă pe oameni de toate păcatele și că despre decedați nu trebuie deci să vorbim decît în cuvinte binevoitoare. Multă lume și-a însușit părerea înțeleptului Chilon. Dovadă că această favoare făcută morților mai trăiește și astăzi în numeroase graiuri și în obiceiul oamenilor. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da bine cu bucata expr. (intl.) a lovi bine cu pumnul.

a i se urî cu binele expr. a acționa în dezacord cu interesele personale.

a nu vedea bine (pe cineva) expr. a nu prevedea că o anumită persoană va avea necazuri.

a o aduce bine din condei expr. 1. a se exprima cu ușurință în vorbire sau în scris 2. a se dovedi abil / diplomat într-o anumită împrejurare

a o plesni bine expr. a spune sau a face ceva foarte potrivit într-o anumită situație, într-un anumit moment.

a o ticlui bine expr. a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr.

a pune bine expr. ( intl.) a da pe mâna poliției.

a se ține bine expr. a se menține într-o formă fizică bună raportată la vârsta biologică reală.

a unge bine (pe cineva) expr. a bate zdravăn (pe cineva)

bine și mișto de tine expr. (glum.) folosită în replică la întrebarea „ce mai faci?”

facere(a) de bine (e) futere de mamă prov. (obs.) generozitatea arătată altuia are adesea urmări nefaste pentru binefăcător.

Intrare: Bine
nume propriu (I3)
  • Bine
Intrare: bine
bine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bine (adv.)
bine1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • bine
Intrare: bine (s.n.)
substantiv neutru (N35)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bine
  • binele
plural
genitiv-dativ singular
  • bine
  • binelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bină
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • bina
plural
genitiv-dativ singular
  • bine
  • binei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bine-crescut
bine-crescut adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bine-crescut
  • bine-crescutul
  • bine-crescutu‑
  • bine-crescu
  • bine-crescuta
plural
  • bine-crescuți
  • bine-crescuții
  • bine-crescute
  • bine-crescutele
genitiv-dativ singular
  • bine-crescut
  • bine-crescutului
  • bine-crescute
  • bine-crescutei
plural
  • bine-crescuți
  • bine-crescuților
  • bine-crescute
  • bine-crescutelor
vocativ singular
plural
binecrescut adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binecrescut
  • binecrescutul
  • binecrescutu‑
  • binecrescu
  • binecrescuta
plural
  • binecrescuți
  • binecrescuții
  • binecrescute
  • binecrescutele
genitiv-dativ singular
  • binecrescut
  • binecrescutului
  • binecrescute
  • binecrescutei
plural
  • binecrescuți
  • binecrescuților
  • binecrescute
  • binecrescutelor
vocativ singular
plural
Intrare: bine-cunoscut
bine-cunoscut adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bine-cunoscut
  • bine-cunoscutul
  • bine-cunoscutu‑
  • bine-cunoscu
  • bine-cunoscuta
plural
  • bine-cunoscuți
  • bine-cunoscuții
  • bine-cunoscute
  • bine-cunoscutele
genitiv-dativ singular
  • bine-cunoscut
  • bine-cunoscutului
  • bine-cunoscute
  • bine-cunoscutei
plural
  • bine-cunoscuți
  • bine-cunoscuților
  • bine-cunoscute
  • bine-cunoscutelor
vocativ singular
plural
binecunoscut adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binecunoscut
  • binecunoscutul
  • binecunoscutu‑
  • binecunoscu
  • binecunoscuta
plural
  • binecunoscuți
  • binecunoscuții
  • binecunoscute
  • binecunoscutele
genitiv-dativ singular
  • binecunoscut
  • binecunoscutului
  • binecunoscute
  • binecunoscutei
plural
  • binecunoscuți
  • binecunoscuților
  • binecunoscute
  • binecunoscutelor
vocativ singular
plural
Intrare: bine-venit
bine-venit adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bine-venit
  • bine-venitul
  • bine-veni
  • bine-venita
plural
  • bine-veniți
  • bine-veniții
  • bine-venite
  • bine-venitele
genitiv-dativ singular
  • bine-venit
  • bine-venitului
  • bine-venite
  • bine-venitei
plural
  • bine-veniți
  • bine-veniților
  • bine-venite
  • bine-venitelor
vocativ singular
plural
binevenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binevenit
  • binevenitul
  • binevenitu‑
  • bineveni
  • binevenita
plural
  • bineveniți
  • bineveniții
  • binevenite
  • binevenitele
genitiv-dativ singular
  • binevenit
  • binevenitului
  • binevenite
  • binevenitei
plural
  • bineveniți
  • bineveniților
  • binevenite
  • binevenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: de-a binelea
de-a binelea
locuțiune, expresie, compus (I5)
  • de-a binelea
de-a-binele
compus
  • de-a-binele
deabinele adverb
adverb (I8)
  • deabinele
Intrare: vezi-bine
compus
Surse flexiune: IVO-III
  • vezi-bine
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bineadverb

  • 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. DEX '09 DEX '98
    diminutive: binișor
    • format_quote Cîtu-i lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n șezătoare, Că sînt fete și fecioare Și mai uiți din supărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414. DLRLC
    • format_quote Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat. SAHIA, N. 16. DLRLC
    • format_quote Sper că vreo cîteva exemple din aceste anecdote vor fi bine primite. MARIAN, O. II 33. DLRLC
    • format_quote Fii bine încredințată că n-are să ne știe nici pămîntul. CREANGĂ, P. 171. DLRLC
    • format_quote Cît despre mine, eu rămîi tot bine încredințat că cele mai dulci mulțumiri ale vînătoarii sînt... acele care izbucnesc cu veselie printre niște buni tovarăși. ODOBESCU, S. III 19. DLRLC
    • diferențiere În mod convenabil, plăcut, după cum își dorește cineva, după plăcerea sau pofta cuiva, spre mulțumirea cuiva. DLRLC
    • 1.1. În formule de salut: DEX '09 DLRLC
      • 1.1.1. Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși)! DEX '09 DLRLC
        • format_quote Bine-ai venit, domnul inginer a nostru... l-a salutat bătrîna. SADOVEANU, N. F. 42. DLRLC
        • format_quote Orice gînd ai, împărate, și oricum vei fi sosit, Cît sîntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit! EMINESCU, O. I 146. DLRLC
      • 1.1.2. Fii (sau fiți) bine venit (veniți)! DEX '09
      • 1.1.3. Bine te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoși)! formulă de salut pe care o spune un nou venit. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Bine v-am găsit, bădiță! – Bine-ai venit, frate Dănilă! CREANGĂ, P. 44. DLRLC
    • 1.2. Referitor la sănătate: DEX '09 DLRLC
      • 1.2.1. A fi (sau a face, a se simți) bine sau a-i fi (sau a-i merge) bine (cu sănătatea) = a fi sănătos. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Uncheșule Haralambie, am întrebat eu... spune-mi ce mai face lelița Anica?... – Face bine, mi-a răspuns el. SADOVEANU, N. F. 13. DLRLC
      • 1.2.2. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). DEX '09
      • 1.2.3. A dormi (sau a se odihni etc.) bine. DEX '09
      • 1.2.4. (Ce), nu ți-e bine? = (ce), nu ești sănătos? te simți rău? DEX '09
        • chat_bubble A nu-i fi bine = a fi bolnav. DLRLC
      • 1.2.5. (Ce), nu ți-e bine? = (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? DEX '09
        • chat_bubble familiar A nu-i fi bine = a nu fi în toată firea. DLRLC
      • chat_bubble A se face (sau a face pe cineva) bine = a (se) face sănătos, a (se) însănătoși, a (se) vindeca. DLRLC
        • format_quote Se jura că într-un ceas îl va face bine. VLAHUȚĂ, O. A. 105. DLRLC
        • format_quote Se gîndea că s-ar putea face bine, și calea i s-ar limpezi. VLAHUȚĂ, N. 37. DLRLC
    • chat_bubble A trăi bine = a duce o viață plăcută, ușoară, fără lipsuri, fără griji, fără necazuri. DLRLC
      • format_quote Pînă codrul frunza-și ține, Toți voinicii trăiesc bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) merge (treburile) bine = a avea succes, noroc. DLRLC
      sinonime: reuși
      • format_quote Ai avut noroc în viața dumitale și ți-au mers bine treburile. SADOVEANU, N. F. 17. DLRLC
      • format_quote Nu i-a mers bine în acea zi. CREANGĂ, P. 144. DLRLC
    • chat_bubble A primi (pe cineva) bine = a primi (pe cineva) cu dragoste, bucuros, prietenește. DLRLC
      • format_quote Sfînta Duminică a primit-o... tot așa de bine ca și surorile sale. CREANGĂ, P. 92. DLRLC
    • chat_bubble A-i fi cuiva bine sau a fi bine de cineva = a avea parte de liniște, de mulțumire, de bunăstare etc. DLRLC
      • format_quote El [Ștefan cel Mare] să trăiască, și Moldovei i-e bine! DELAVRANCEA, A. 10. DLRLC
      • format_quote Vai de biata țară cînd vom avea războaie între noi, și poate și măriei-tale nu-i va fi bine. NEGRUZZI, S. 1139. DLRLC
      • format_quote impersonal Poruncește să-i dea drumul, că altfel nu e bine. DUMITRIU, B. F. 10. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a trăi, a se avea), bine (cu cineva). DLRLC
    • chat_bubble A-i părea (cuiva) bine. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: prii
      • format_quote Păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91. DLRLC
      • format_quote De-am fost răi, tu ni-i ierta, căci și răul cîteodată prinde bine la ceva. CREANGĂ, P. 275. DLRLC
    • chat_bubble A sta bine = a fi bogat, avut. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Țin minte oamenii și, cînd le vine bine, iar încep [răscoala]. DUMITRIU, B. F. 156. DLRLC
      • format_quote După ce se luptară de credeau că a să se scufunde pămîntul subt ei, nu știu cum îi veni bine fetei împăratului, aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 27. DLRLC
    • chat_bubble (Decât...,) mai bine să... = (decât...,) mai degrabă, prefer să... DLRLC
      • format_quote Cetește ticălosule! sau – mai bine – las’să ți-l cetesc eu! NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
      • format_quote Decît roabă turcilor, Mai bine hrană peștilor! JARNÍK-BÎRSEANU, 496. DLRLC
    • chat_bubble Dacă (sau de)..., e bine = dacă (sau de)..., e mult, e mare lucru, poți fi mulțumit. DLRLC
      • format_quote Dacă primești jumătate din cât ceri, e bine. DLRLC
  • 2. Fiind vorba despre senzații: agreabil, plăcut. DLRLC
    • format_quote Floarea miroase bine. DLRLC
    • 2.1. E bine = e vreme bună, plăcută. DLRLC
      • format_quote Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. Vîntu-i liniștit acum. COȘBUC, P. I 223. DLRLC
  • 3. Comod, confortabil. DLRLC
    • format_quote Frunză, văzîndu-l cum vrea să-și ascundă oftatul, s-așeză mai bine pe prispă, își răsuci o țigară, cu simțămîntul că omul e gata să-și dezlege baierile inimii. CAMILAR, TEM. 29. DLRLC
    • format_quote Casa rămîne nici fierbinte, nici rece, cum e mai bine de dormit într-însa. CREANGĂ, P. 251. DLRLC
  • 4. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuminte
    • format_quote Să te porți bine cu oricine. DEX '09 DEX '98
    • format_quote A plouat bine. DLRLC
    • format_quote Pe ce punea mîna, punea bine. DELAVRANCEA, H. T. 16. DLRLC
    • format_quote Eu mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele acestea mai bine pe gît. CREANGĂ, P. 10. DLRLC
    • format_quote Oi clătări plosca bine și-oi umplea-o cu apă. CREANGĂ, P. 204. DLRLC
    • format_quote Asupra cîrmuirii împărăției n-am nimic să-ți zic, fiindcă tu, cu iscusința ta, știu că ai s-o duci (= conduci) bine. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
    • format_quote Lasă-mă, mîndruțo-n casă... – Bucuros mi te-oi lăsa, Dacă bine te-i purta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. DLRLC
    • 4.1. În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii: agreabil, frumos, minunat, reușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cântă și dansează bine. Cu rochia asta îți stă bine. DEX '09 DEX '98
      • format_quote A cânta bine. A declama bine. DLRLC
      • format_quote În zadar mi te gați bine: Mergi la joc, nu te ia nime. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 446. DLRLC
      • 4.1.1. (și) adjectival (Despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. DEX '09 DEX '98
        • 4.1.1.1. Bărbat sau femeie bine făcut(ă) = bărbat sau femeie chipeș(ă). DEX '98
      • chat_bubble A-i sta (sau a-i ședea) bine = a i se potrivi. DLRLC
        • format_quote Bine-i stă mîndrei gătată Cu veșminte de la șatră, Dar mai bine i-ar ședea De-ar fi țesute de ea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. DLRLC
    • 4.2. În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Tu, Iliuță, încă nu poți înțelege bine unele ca acestea. SADOVEANU, N. F. 29. DLRLC
      • format_quote Plopii! Mă cunosc ei bine, De copil. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
      • format_quote Apoi mă mieram eu de ce vorbești așa de bine moldovenește. CREANGĂ, P. 129. DLRLC
      • format_quote Eu strig, mîndra nu m-aude. – Ba zău, bade, aud bine, Dar nu pot veni la tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 56. DLRLC
      • 4.2.1. De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble A ști (prea) bine (ceva) = a ști (ceva) mai dinainte, a fi (deja) informat exact (despre ceva), a avea (deja) cunoștință (de... ). DLRLC
        • format_quote Știi bine că n-o să mai fure. DAVIDOGLU, M. 20. DLRLC
        • format_quote Pînă la urmă, știu bine, Doar tu mai rămîi. BENIUC,67. DLRLC
        • format_quote Tu, bade, știut-ai bine Că nu-s frumoasă ca tine; Ce foc ai cătat la mine? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271. DLRLC
      • chat_bubble A ști (prea) bine (ceva) = a fi convins de ceva. DLRLC
        • format_quote Ți-am fost dragă, știu eu bine! COȘBUC, P. I 51. DLRLC
      • chat_bubble Să știu bine că... = măcar să..., chiar dacă... DLRLC
      • chat_bubble A vedea bine = a-și da seama (de ceva), a băga de seamă (ceva). DLRLC
        • format_quote Dar Harap-Alb vede el bine unde merge treaba... da neavînd încotro iesă mîhnit. CREANGĂ, P. 219. DLRLC
      • chat_bubble Vezi bine (că...) = firește, natural, negreșit. DLRLC
        • format_quote Vii cu noi? – Vezi bine (că viu)! DLRLC
    • 4.3. Are valoarea unei afirmații: sunt de acord, îmi place, îmi convine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bine, am să procedez cum vrei tu! DEX '09
      • format_quote Bine, domnule. Poți pleca. DUMITRIU, B. F. 12. DLRLC
      • format_quote Vreau să mă duc... să-i spun ceva. – Bine, Ivane, du-te. CREANGĂ, P. 312. DLRLC
      • 4.3.1. adesea repetat Este semn de avertisment sau de amenințare. DLRLC
        • format_quote Bine, bine! cercați voi marea cu degetul, dar ia să vedem cum i-ți da de fund? CREANGĂ, P. 260. DLRLC
      • 4.3.2. Uneori întărit prin «d-apoi» sau «dar», exprimă nedumerirea, neîncrederea, uimirea. DLRLC
        • format_quote Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ți dau un astfel de lucru? ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
      • 4.3.3. Exprimă acceptarea numai în parte a celor spuse, cu oarecare nedumerire și îndoială față de rest. DLRLC
        • format_quote Bine, asta merge o zi, două, dar eu bag de seamă că vremea trece... VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
      • chat_bubble Bine de bine, exprimă aprobarea uneia din două alternative, cu o ușoară indiferență față de cealaltă. DLRLC
        • format_quote De-oi putea face ceva, bine de bine, iară de nu, mi-i crede și dumneata. CREANGĂ, P. 172. DLRLC
      • chat_bubble Ba bine că nu! = se înțelege! firește (că da)! desigur! DLRLC
        • format_quote Măi Buzilă, mi se pare că tu ești toată pricina gîlcevei... – Ba bine că nu! zise Ochilă. CREANGĂ, P. 254. DLRLC
      • chat_bubble Ei bine! = fie (și așa)! DLRLC
        • format_quote Ei bine, sunt vinovat, pedepsește-mă. DLRLC
      • chat_bubble Bine că... = noroc că (cel puțin)... DLRLC
        • format_quote Ducă-se și cobe și tot, numai bine c-am scăpat de belea! CREANGĂ, P. 68.
      • chat_bubble (Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie; așa este, ai dreptate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Că bine zici, mamă; iaca, mie nu mi-a venit în cap de una ca asta. CREANGĂ, P. 87. DLRLC
      • chat_bubble Ei bine... = după cum spuneam... DEX '09 DEX '98
    • 4.4. Cu grijă, cu atenție. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Uită-te bine și învață. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A pune (ceva) bine = a pune la o parte pentru mai târziu, a pune la păstrare. DLRLC
    • chat_bubble popular A pune bine (pe cineva) = a da gata (pe cineva). DLRLC
    • chat_bubble popular Bine-rău = mai mult sau mai puțin, după posibilități, după putință. DLRLC
      • format_quote După ce ne-am pus bine-rău gura la cale, ne-am covrigit împrejurul focului. CREANGĂ, A. 31. DLRLC
    • chat_bubble A fi bine să... = (adesea în sfaturi) a fi recomandabil, a fi spre binele cuiva. DLRLC
      • format_quote Nu-i bine să te pui vezeteu la cai albi. CREANGĂ, P. 107. DLRLC
    • chat_bubble A fi bine să... = la comparativ, urmat de o negație, exprimă părerea de rău pentru un lucru întâmplat. DLRLC
      • format_quote Și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine! EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • chat_bubble A face bine (că...) = a proceda așa cum e (mai) potrivit, (mai) de dorit. DLRLC
      • format_quote Bine ai făcut de ți-ai luat calul ăsta. ISPIRESCU, L. 18. DLRLC
      • format_quote Vere, nu faci bine ceea ce faci! CREANGĂ, P. 209. DLRLC
    • chat_bubble Ce e bine nu e rău = nu strică să-ți iei măsurile de prevedere. DLRLC
      • format_quote Eu cred că ce-i bine nu-i rău: Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă! CREANGĂ, P. 46. DLRLC
    • chat_bubble familiar ironic Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)! DEX '09 DLRLC
  • 5. În întregime; de tot, de-a binelea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E cherchelit bine. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Zmeoaica suflă ce suflă, și dacă văzu că nu poate să-i prăpădească... plesni fierea într-însa de necaz, căzu și crăpă... iară ei așteptară pînă să moară bine, apoi neguțătorul băgă degetul în gura inelului și zidul pieri. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • format_quote Codru-i jalnic ca și mine, Vara trece, toamna vine, Pică-i frunza toată bine. JARNÍK-BÎRSEANU, 192. DLRLC
    • format_quote Vorba bine nu sfîrșea Și de cale se gătea. ALECSANDRI, P. P. 23. DLRLC
    • 5.1. La comparativ: foarte, mult. DEX '98 DLRLC
      • format_quote A fost plecat doi ani și mai bine. DEX '09 DEX '98
      • format_quote A surîs ca după o glumă bine izbutită. C. PETRESCU, A. 329. DLRLC
      • format_quote Se păzea și el destul de bine. ISPIRESCU, L. 18. DLRLC
      • format_quote O gvardie numeroasă de lefecii albanezi, șerbi, unguri, izgoniți pentru relele lor fapte, își aflaseră scăpare lîngă Alexandru, care, plătindu-i bine, îi avea hărăziți. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
      • format_quote Mîndrulică, ochii tăi Bine seamănă cu-ai mei! JARNÍK-BÎRSEANU,402. DLRLC
      • format_quote repetat L-au apucat și l-au îmblătit bine-bine. SBIERA, P. 289. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Mai bine (de...) = mai mult (de...). DLRLC
        • format_quote De atunci au trecut mai bine de doi ani. SAHIA, N. 48. DLRLC
        • format_quote Doi coți întocmai nu va fi fost [coada vulpii] – zise el asudînd – dar pre legea mea că era de un cot și mai bine! ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Mult și bine! = foarte mult. DLRLC
        • format_quote Dacă te-ai potrivi tu acestora, îi ținea mult și bine pe mămuca afară. CREANGĂ, P. 23. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială De bine ce... = abia că.... DLRLC
        sinonime: zadarnic
        • format_quote De bine ce-am venit trebuie să plec înapoi. DLRLC
    • 5.2. Mult și prielnic. DEX '09 DEX '98
      • format_quote A plouat bine. A mâncat și a băut bine. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble A dormi bine = a dormi adânc, fără întreruperi, mult. DLRLC
        • format_quote Cînd dormea bărbatu-său mai bine, ea a luat pielea ceea de porc, de unde-o punea el, și a dat-o pe foc! CREANGĂ, P. 87. DLRLC
      • chat_bubble A mânca bine = a mânca mult, din lucruri bune. DLRLC
        • format_quote Și mănîncă fata la plăcinte, și mănîncă hăt bine! CREANGĂ, P. 290. DLRLC
etimologie:

binesubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spunea: Într-o zi, Măriucă... are să odrăslească și pentru noi binele. Ai să-mi fii nevastă. Și mai cu foc muncea, cu gîndul la odrăslirea aceea a binelui. CAMILAR, N. I 21. DLRLC
    • format_quote Nimic nu mi se părea mai măreț decît acțiunea închinată binelui celor mulți. SADOVEANU, N. F. 144. DLRLC
    • format_quote Să trăiască în bine și în îndestulare. SBIERA, P. 23. DLRLC
    • format_quote Mă voi încrede... fratelui tău... după ce-mi va dovedi că-mi vrea binele. ISPIRESCU, L. 2l. DLRLC
    • 1.1. Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul celor din jurul său, care ajută pe cei din jurul său. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Om de bine, de credință, ce Moldova ți-ai iubit Și... fapta bună ai slăvit. ALECSANDRI, P. I 198. DLRLC
    • 1.2. concretizat Faptă bună. DLRLC
      • format_quote Mi-a făcut un mare bine. DLRLC
      • 1.2.1. A face (cuiva) bine cu ceva = a împrumuta (pe cineva) cu ceva. DLRLC
        sinonime: împrumuta
        • format_quote Mă duc la el: Cumătre-Gavrilă... fă-mi bine c-o sută de lei. SADOVEANU, N. F. 92. DLRLC
        • format_quote M-am rugat de el și mi-a făcut bine c-un gologan. MIRONESCU, S. A. 76. DLRLC
      • 1.2.2. Avantaj, folos. DLRLC
        • format_quote Din împăcarea aceasta nu aștepta vreun bine. NEGRUZZI, S. I 150. DLRLC
        • chat_bubble locuțiune adverbială În bine = spre folosul, în avantajul cuiva. DLRLC
          • format_quote De-a veni el după mine, Să-l iubesc eu, numai eu... Să-i se-ntoarcă tot în bine, Cum se-ntoarce fusul meu! ALECSANDRI, P. A. 37. DLRLC
      • chat_bubble Fă bine și... (sau de...) = fii bun (și...), te rog (să...), ai bunătatea (și...). DLRLC
        • format_quote Faceți bine și-mi dați puțină apă să beau, căci nu mai pot de sete. RETEGANUL, IV 39. DLRLC
        • format_quote (Amenințător) Fă bine și pleacă de aici, c-o pățești! DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu bine = cu succes, în mod fericit. DLRLC
      • format_quote Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba. ISPIRESCU, L. 18. DLRLC
      • chat_bubble Mai ales în formule de urare sau de salut: DLRLC
        • format_quote Rămîneți cu bine și cu sănătate! SADOVEANU, N. F. 21. DLRLC
        • format_quote Veniți, dragi păsări, înapoi – Veniți cu bine! COȘBUC, P. I 90. DLRLC
        • format_quote De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămîi, rămîi cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. EMINESCU, O. I 187. DLRLC
        • format_quote Noroc bun... și la anu cu bine! ALECSANDRI, P. 673. DLRLC
    • chat_bubble A i se fi urât cu binele, se spune când cineva comite imprudențe, riscându-și situația. DLRLC
    • chat_bubble A da binelui cu piciorul = a disprețui o situație bună și a o pierde din vina lui. DLRLC
    • chat_bubble auzim de bine!. DLRLC
    • chat_bubble Și-apoi dă, doamne, bine! = și-apoi numai să te ții! DLRLC
      • format_quote După aceasta se începe nunta, și-apoi dă, doamne, bine! lumea de pe lume s-a strîns de privea. CREANGĂ, P. 279. DLRLC
    • chat_bubble A nu fi (sau a nu face) a bine = a nu fi semn bun, a nu fi a bună. DLRLC
      • format_quote Nu-i a bine iarna asta. Nu-i semn bun. DAVIDOGLU, M. 16. DLRLC
      • format_quote Dar nu mai tăceți, măi?... zise Lăți-Lungilă. Parcă nu faceți a bine, de nu vă mai astîmpără dracul nici la vremea asta! CREANGĂ, P. 254. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. DEX '09 DLRLC
      sinonime: ajuta
      • format_quote Ploaia a făcut mult bine semănăturilor. DLRLC
      • format_quote L-am trimis, că-i om cu-nvățătură Poate că va face bine țării. BENIUC, V. 136. DLRLC
      • format_quote Pune în vin roș de zece ori cincisprezece picături și-i face bine. SADOVEANU, N. F. 35. DLRLC
    • chat_bubble Să-ți (sau să vă) fie de bine! = să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos! DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble ironic Să-ți (sau să vă) fie de bine! = se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. DEX '09
    • chat_bubble A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). DEX '09 DLRLC
      sinonime: lăuda
  • 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Binele l-au învățat oamenii întîi unii de la alții. GOLESCU, Î. 20. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu binele = cu vorbe bune, cu blândețe. DLRLC
      • format_quote De-ai fi venit cu binele... poate m-aș fi înduplecat. ISPIRESCU, L. 76. DLRLC
      • format_quote Mai întîi îi rugai cu binele să ne lase să trecem înainte; nu fu cu putință. BOLINTINEANU, O. 301. DLRLC
      • chat_bubble A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A se lua cu binele pe lângă cineva = a se purta frumos cu cineva, a linguși pe cineva pentru a-i câștiga bunăvoința. DLRLC
      sinonime: linguși
    • chat_bubble A lua pe cineva (sau a-i lua cuiva ceva) în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit cu cineva. DLRLC
      • format_quote Toată curtea împărătească lua în nume de bine pe această găinăreasă pentru vrednicia și curățenia ei. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A avea (pe cineva) în de bine. DLRLC
    • chat_bubble A i se fi urât cu binele, se spune când cineva comite imprudențe, riscându-și situația. DLRLC
  • 3. filosofie articulat Obiectul moralei ca știință. DEX '09 DEX '98
  • chat_bubble locuțiune adverbială De-a binelea (sau de-a binele) = bine de tot, așa cum trebuie. DLRLC
    • format_quote Afară se întunecase de-a binelea. SADOVEANU, P. S. 61. DLRLC
    • format_quote Se împrimăvărase de-a binele și oamenii se găteau de arat. SANDU-ALDEA, U. P. 24. DLRLC
    • format_quote Eu gîndesc... pe după amiază să-ți pun de-a binele nora în Piatră. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
  • chat_bubble locuțiune adverbială De bine de rău = și mai bine și mai rău, mai mult sau mai puțin, după posibilități, după putință. DLRLC
    sinonime: cumva
    • format_quote Pînă prin postul mare uneori, de bine de rău se mai trăgea targa pe uscat. PAS, Z. I 131. DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală: (în locuțiuni) binelea. DLRLC
etimologie:
  • (3.) Calc după limba greacă (veche) agathós, limba germană das Gut. DEX '09
  • limba latină bene DEX '09 DEX '98

bine-crescut, bine-crescuadjectiv

bine-cunoscut, bine-cunoscuadjectiv

bine-venit, bine-veniadjectiv

  • 1. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. DEX '09 DEX '84 DLRLC NODEX
    sinonime: agreat
    • format_quote Întîmplarea din această sală, deși a fost foarte displăcută, a fost binevenită. SADOVEANU, O. VII 96. DLRLC
    • chat_bubble Fii binevenit! = bine-ai venit! DLRLC
  • 2. Care se produce la locul și la timpul potrivit; adecvat unei situații. NODEX
    sinonime: oportun
  • comentariu Normativul actual – DOOM2 – prevede scrierea cu cratimă.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic