11 definiții pentru natural (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

natural, ~ă [At: IORGOVICI, O. 3/4 / V: (îrg) ~rel a, sn, (reg) năt~, (îvr) ~aliu a, ~e ain / Pl: ~i, ~e / E: lat naturalis, fr naturel cf ger Naturell] 1 a Care este conform cu natura cuiva Si: înnăscut, (înv) naturalnic (1), (îvr) naturelnic Si: propriu, specific. 2 a (Îoc artificial) Care este generat, produs, creat etc. de natură (1), fără intervenția omului Si: (înv) naturalnic (2). 3 a (Pex) Veritabil. 4 a Curat. 5 a Nealterat. 6 a (Îs) Gaz ~ Gaz format în natură, fără intervenția omului, folosit drept combustibil. 7 a (Spc; îas) Gaz metan. 8 a Rudimentar. 9 a (Pex) Simplu. 10 a (Îs) Economie ~ă Formă de economie în care bunurile materiale se produc pentru satisfacerea nevoilor proprii, fiind consumate în cadrul gospodăriei producătoare. 11 a (Rar; d. rude) De sânge. 12 a (Muz; d. tonuri, game) Care nu a suferit nici o alterare. 13 a (Mat; îs) Număr ~ Fiecare dintre numerele întregi pozitive. 14 a Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare Si: nesilit (4). 15 a Care este realizat spontan, fără efort sau constrângere. 16 a Care se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor Si: normal, firesc. 17 a (Îs) Moarte ~ă Moarte survenită în chip firesc, din cauza bătrâneții. 18-19 a (Îs) Mărime ~ă (Reproducere în) mărime reală a modelului, în artele plastice și fotografie. 20 a (Grm; îs) Gen ~ Gen al substantivelor care corespunde repartiției pe sexe a ființelor sau distincției dintre ființe și lucruri. 21 a (Îs) Alăptare ~ă Hrănire a unui sugaci cu lapte matern sau de doică. 22 a (D. copii) Născut în afara căsătoriei legale Si: bastard, nelegitim (2). 23 a (Rar; d. nașteri) Care a avut loc în afara căsătoriei legale a femeii. 24 a (Îoc părinți adoptivi; îs) Părinți ~i Părinți adevărați ai unui copil. 25 a Care aparține naturii (1) Si: (nob) naturesc (1). 26 a Care se referă la natură (1) Si: (nob) naturesc (2). 27 a Care se găsește în natură. Si: (nob) naturesc (3). 28 a (Îs) Bogăție ~ă Bogăție necultivată a solului sau a subsolului. 29 a (Îs) Graniță ~ă, hotar ~ sau limită ~ă Graniță marcată de elemente ale naturii fizice ape, munți, văi. 30 a (Flz; îs) Drept ~ Drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara orânduirilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voință sau rațiunea divină. 31 a (Iuz; îs) Științe ~e sau (înv) istorie ~ă Științe ale naturii (4). 32 av (Ca întărire a unei afirmații) Desigur. 33 sn (Îrg; îf naturel) Temperament. 34 sn (Asr) Naturalețe (3). 35 a Care nu a fost modificat, alterat. 36 (Îs) Suc ~ Suc obținut din stoarcerea fructelor, fără a se adăuga alte substanțe, coloranți, acizi etc. 37 (D. culoarea părului) Care nu a fost modificată prin colorare. corectată

NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură. ◊ Bogăție naturală = bogăție (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări. Științele naturale = științele naturii, v. natură. Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepția unor filosofi) drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenția omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3 Lipsit de artificiu, de rafinament, simplu, spontan, fără efort sau constrângere. ◊ (Adverbial) Vorbește natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ◊ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneții). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim, bastard. II. Adv. Firește, desigur, bineînțeles. III. S. n. (Astăzi rar) Naturalețe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.

NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură. ◊ Bogăție naturală = bogăție (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări. Științele naturale = științele naturii, v. natură. Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepția unor filozofi) drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenția omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ◊ (Adverbial) Vorbește natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ◊ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneții). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Firește, desigur, bineînțeles. III. S. n. (Astăzi rar) Naturalețe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.

NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură, care provine din natură; de la natură; firesc. Socot însă că și prin caracterul meu... și prin pitorescul meu naturalînfățișez destule note pentru un roman. CAMIL PETRESCU, P. 250. ◊ Bogăție naturală = bogăție a solului sau a subsolului unei regiuni, unei țări. Științele naturale = denumire convențională pentru științele naturii. Graniță naturală = (în opoziție cu convențională) graniță marcată de un rîu, un munte sau alt accident de teren. ◊ (În opoziție cu artificial) Magnet natural. Mătase naturală. Flori naturale. 2. Care se supune legilor naturii, conform naturii, potrivit cu natura; firesc, adevărat, real. Să căutăm a trage din acea revoluție tot folosul putincios și să-i dăm aliați naturali, adecă pe popoare. GHICA, A. 571. Vrea să se mărite, lucru natural. ALECSANDRI, T. I 409. ◊ Expr. (În artele plastice) Mărime naturală = mărimea reală a modelului. S-a apucat să facă o statuă peste mărimea naturală. CARAGIALE, O. VII 433. Bustul în mărime naturală a unui copil. EMINESCU, N. 38. ◊ Fiu natural sau fiică naturală = copil născut în afara căsătoriei, copil nelegitim. O lungă tragedie de lupte între feluriți copii naturali. HASDEU, I. V. 3. ♦ Care are un aspect firesc, apropiat de natură, ca în natură, luat din natură. Flăcăi cu cămeși albe și brîie late, fete rumene și pălite de soare înfățișau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104. 3. (În opoziție cu afectat) Simplu, firesc. Am citit azi, zise el, un poet francez; mi-au plăcut poeziile lui, fiind foarte simple și naturale. BOLINTINEANU, O. 327. Traduse apoi «Țiganii» de Pușkin, poem atît de frumos și de natural. NEGRUZZI, S. I 333. ♦ (Adverbial; adesea ca simplă întărire a unei afirmații) Firește, bineînțeles, desigur, negreșit, de bună seamă. Ai trimis scrisoarea?Natural! ♦ (Substantivat, n.) Naturalețe, lipsă de afectare, simplitate, firesc. Armonia versurilor, naturalul acțiunii... formează un tot. MACEDONSKI, O. IV 74. Toată scena respiră adevăr și natural. GHEREA, ST. CR. II 160. 4. (Rar, substantivat, numai la pl.) Motive populare de ornamentație în cusături, reprezentînd flori cusute cu fir. Și-ți zării rochița-n poale Cusută cu naturale: Naturalele de fir, La mijloc cu trandafir. TEODORESCU, P. P. 326.

NATURÁL, -Ă adj. 1. Referitor la natură, al naturii; din natură. ♦ Curat, neamestecat. 2. Firesc, obișnuit, simplu; adevărat. // adv. Firește, desigur. // s.n. Naturalețe, simplititate. [Cf. lat. naturalis, fr. naturel].

NATURÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la natură, specific naturii. ◊ creat de natură. ♦ științe ~e = ansamblu de științe care studiază fenomenele lumii înconjurătoare, lumea organică și anorganică; științele naturii. 2. (mat.) număr ~ = fiecare număr întreg pozitiv. 3. care se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă; firesc, obișnuit, simplu. 4. (jur.; despre copii) născut în afara căsătoriei. II. adv. desigur, firește. III. s. n. naturalețe. (< lat. naturalis. fr. naturel, it. naturale)

NATURÁL1 adv. 1) În mod firesc; simplu; ușor. 2) (folosit pentru a-și exprima acordul) Desigur, bineînțeles. /<lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. naturell

natural a. 1. conform cu ordinea naturei: lege naturală; 2. adus odată cu nașterea: calitate naturală; 3. conform cu rațiunea, cu uzul: e natural să...; 4. simplu, neafectat: apucături naturale; 5. nelegitim: copil natural. ║ n. 1. mod natural de a fi; 2. simplitate, lipsă de afectare. ║ adv. 1. printr’un principiu natural: flacăra se sue natural; 2. printr’un efect natural; 3. într’un mod natural.

* naturál, -ă adj., pl. m. (lat. naturalis). Firesc, conform naturiĭ: lege naturală. Dăruit de natură, luat din naștere: bunătate naturală. Conform rațiuniĭ, uzuluĭ: e natural să fiĭ sărac dacă eștĭ leneș, vițios orĭ prost. Propriŭ, primar: înțelesu natural al unuĭ cuvînt. Neprefăcut, neafectat, neforțat, neschimosit: mers natural, vorbă naturală. Nefalsificat: vin natural. Ilegitim: copil natural. Muz. Ton natural, nemodificat de nicĭ un semn. Științele naturale, științele care studiază animalele, plantele și mineralele (zoologia, botanica, mineralogia ș.a.). Istoria naturală, știința care descrie și clasifică vietățile. S.m. și f. Indigen, autohton, pămîntean. S.n., pl. e și urĭ. Caracteru natural, natură: naturalul omuluĭ e să fie sociabil. Naturalitate, calitatea de a fi natural: acestuĭ tabloŭ îi lipsește naturalu. Adv. În mod natural, din natură: Jidanu e natural zaraf. Pintr’o lege a naturii: flacăra se înalță natural. Fără afectare, neforțat: a rîde natural. Se’nțelege evident: natural că eștĭ sărac dacă eștĭ leneș!


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NATURÁL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forțele ~.) 2. adj. v. simplu. 3. adj. v. sălbatic. 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. v. înnăscut. 7. adj. v. bastard. 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonșalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. v. firesc. 10. adv. v. desigur.

NATURAL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forțele ~.) 2. adj. simplu, (livr.) frust. (Cu un aspect ~.) 3. adj. sălbatic, (livr.) frust. (Frumusețea ~ a Bucegilor.) 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. înnăscut, nativ, (înv.) naturalnic. (Daruri, însușiri ~.) 7. adj. bastard, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.) 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonșalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. firesc, normal, obișnuit, (înv.) fireș, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 10. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că sosește azi? – ~!)

Intrare: natural (adv.)
natural3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • natural

natural (adv.)

etimologie: