21 de definiții pentru avantaj avantagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avantaj sn [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 438 / V: ~agiu, (reg) ~ant2 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr avantage] 1 Folos mai mare obținut de cineva în raport cu altcineva. 2 Privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3 Favoare pe care o primește cineva. 4 Superioritate a cuiva sau a ceva față de altcineva sau altceva, bazată pe o situație favorabilă. 5 (Îlav) În ~ul În folosul. 6 (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află la egalitate la 40 de puncte.

AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage.

AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage.

AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva de la un lucru (în raport cu folosul pe care l-ar obține de la alt lucru asemănător). Fiecare membru are dreptul... să se bucure de toate avantajele sau ajutoarele pe care le oferă gospodăria, ca: ajutor de naștere, folosirea creșelor de copii, ajutor în bani sau în natură, în caz de boală, pentru bătrîni, inapți de muncă, ajutor acordat familiei pentru cazurile de deces. STAT. GOSP. AGR. 21. 2. Superioritate a unei persoane față de alta, bazată pe o situație, o împrejurare etc. mai favorabilă. Campionul a avut avantajul unui bun antrenament. 3. Drept excepțional, favoare, privilegiu. A acorda (unei persoane, unei instituții etc.) un avantaj.

AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva de la un lucru (în raport cu altul). 2. Drept excepțional; favoare, privilegiu. A acorda avantaje unei instituții. 3. Superioritatea unei persoane față de alta, bazată pe o situație, pe o împrejurare mai favorabilă. – Fr. avantage.

AVANTÁJ s.n. 1. Folos, profit, beneficiu. ♦ Situație mai bună, favorabilă. 2. Superioritate (de situație, de poziție etc.) ♦ (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. Drept excepțional; privilegiu, favoare. [Var. avantagiu s.n. / < fr. avantage, cf. it. avvantaggio].

AVANTÁJ s. n. 1. folos, profit, beneficiu. ◊ situație mai bună, favorabilă. ♦ ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora. 2. superioritate (de situație, de poziție etc.). ◊ (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. drept excepțional; privilegiu, favoare. (< fr. avantage)

AVANTÁJ ~e n. 1) Venit material sau spiritual; beneficiu; folos; câștig; profit. 2) Superioritate a unei persoane față de alta, datorită unor împrejurări mai favorabile. 3) Drept acordat unui individ sau unei colectivități, pe care ceilalți membri ai societății nu-l posedă; privilegiu. /<fr. avantage, it. avantaggio

*avantáj n., pl. e (fr. avantage). Folos, profit: profesiunea asta are multe avantaje. Superioritate: dușmaniĭ aveaŭ avantaju de a fi pe deal.

avantagiu sn vz avantaj

AVANTÁGIU s.n. v. avantaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avantáj s. n., pl. avantáje

avantáj s. n., pl. avantáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVANTÁJ s. 1. beneficiu, câștig, folos, profit, (înv. și reg.) seamă, (înv.) folosință, (înv.,în Transilv.) dobândă, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere, chilipir, câștig, folos, pricopseală, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...) 3. favoare, înlesnire, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatâr. (I-a făcut unele ~e.) 4. favoare, privilegiu. (Se bucură de ~ul de a-l cunoaște.) 5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~ele tehnicii moderne.) 6. v. superioritate.

AVANTAJ s. 1. beneficiu, cîștig, folos, profit, (înv. și reg.) seamă, (înv.) folosință, (înv., în Transilv.) dobîndă, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere, chilipir, cîștig, folos, pricopseală, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...) 3. favoare, înlesnire, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatîr. (I-a făcut unele ~.) 4. favoare, privilegiu. (Se bucură de ~ de a-l cunoaște.) 5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~ele tehnicii moderne.) 6. superioritate. (~ boxerului nostru era net.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

avantáj (avantáje), s. n. – Folos. – Var. (înv.) avantagiu. Fr. avantage (var. it. avvantaggio). – Der. avantaja, vb.; avantajos, adj.

Intrare: avantaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avantaj
  • avantajul
  • avantaju‑
plural
  • avantaje
  • avantajele
genitiv-dativ singular
  • avantaj
  • avantajului
plural
  • avantaje
  • avantajelor
vocativ singular
plural
avantagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avantagiu
  • avantagiul
  • avantagiu‑
plural
  • avantagii
  • avantagiile
genitiv-dativ singular
  • avantagiu
  • avantagiului
plural
  • avantagii
  • avantagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avantaj avantagiu

  • 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul).
    exemple
    • Fiecare membru are dreptul... să se bucure de toate avantajele sau ajutoarele pe care le oferă gospodăria, ca: ajutor de naștere, folosirea creșelor de copii, ajutor în bani sau în natură, în caz de boală, pentru bătrîni, inapți de muncă, ajutor acordat familiei pentru cazurile de deces. STAT. GOSP. AGR. 21.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Situație mai bună, favorabilă.
      surse: DN
    • 1.2. Avantaj reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
      surse: MDN '00
  • 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: drept (s.n.) favoare privilegiu un exemplu
    exemple
    • A acorda (unei persoane, unei instituții etc.) un avantaj.
      surse: DLRLC
  • 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: dezavantaj un exemplu
    exemple
    • Campionul a avut avantajul unui bun antrenament.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte.
      surse: DN

etimologie: