18 definiții pentru reuși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REUȘI, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

REUȘI, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

reuși [At: CR (1846), 5/19 / V: (înv) ~șa / Pzi: esc, 3 (îvr) aște / E: fr réussir, it riuscire] 1 vt A ajunge la rezultatul dorit Si: a face, a izbuti, a izbândi, a răzbate (13) a răzbi (4), a realiza (1) (înv) a reieși, (frm) a parveni, (îvp) a isprăvi, (pop) a nimeri, (Mol) a hălădui (5), (grî) a catortosi (3). 2 vz A fi realizat după plac Si: a ieși, a izbuti, a prinde. 3 vt A face ceva cu pricepere și îndemânare. 4 vt (Reg) A fi victorios Si: a izbândi, a izbuti, a învinge, a triumfa, (înv) a reieși, (fig) a răzbi.

REUȘI, reușesc, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit, a o scoate la capăt, a izbuti, a izbîndi. A reuși la examen.Tranz. (Urmat de o completivă sau de un infinitiv) A reușit să scoată pe stăpînul său din casă. REBREANU, R. I 70. Nu reușise să emigreze, dar rămăsese atașată pentru totdeauna de marinari. BART, E. 192. Vornicul Dumbravă reușise a scăpa în Transilvania. HASDEU, I. V. 169. 2. A fi realizat după plac, a ieși bine, a avea succes. Festivalul a reușit.Toate experiențele de laborator ne-au reușit. BARANGA, I. 184. ♦ Tranz. A termina bine, a face ceva cu pricepere și îndemînare. Pictorul a reușit portretul.

REUȘI vb. IV. intr. 1. A izbuti. 2. A avea succes. [Pron. re-u-. / p. i. -șesc, conj. -șească. / < fr. réussir, cf. it. riuscire].

REUȘI vb. intr., tr. 1. a izbuti. 2. a avea succes. (< it. riuscire, fr. réussir)

A REUȘI ~esc 1. intranz. A avea succes. ~ la examene. 2. tranz. A obține după o serie de eforturi; a izbuti; a izbândi. [Sil. re-u-] /<it. riuscire, fr. réussir

reușì v. a izbuti, a avea un sfârșit bun.

*reușésc v. intr. (fr. réussir, d. it. riuscire, d. uscire, a ĭeși. V. reĭes). Izbutesc, am succes, ĭes bine dintr’o greutate, înping o dificultate: a reuși la examen, a reuși într’o afacere, expedițiune care n’a reușit. Ajung să: am reușit să-ĭ vorbesc. Mă aclimatez, îmĭ merge bine: vița reușește bine pe deal.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reuși (a ~) (desp. re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușesc, 3 sg. reușește, imperf. 1 reușeam; conj. prez. 1 sg. să reușesc, 3 să reușească

reuși (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușesc, imperf. 3 sg. reușea; conj. prez. 3 să reușească; ger. reușind

reuși vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușesc, imperf. 3 sg. reușea; conj. prez. 3 sg. și pl. reușească; ger. reușind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REUȘI vb. 1. v. izbuti. 2. v. prinde. 3. a izbândi, a izbuti, (înv.) a reieși, (fig.) a răzbi. (A fost acolo și a ~.)

REUȘI vb. 1. a izbuti, (franțuzism) a parveni, (înv. și pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hălădui, (Transilv. și Bucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru...) 2. a izbuti, a prinde. (Viclenia lui nu a ~.) 3. a izbîndi, a izbuti, (înv.) a reieși, (fig.) a răzbi. (A fost acolo și a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

reuși (reușesc, reușit), vb. – A izbuti, a izbîndi, a avea succes. Fr. réussir combinat cu it. riuscire.Der. reușită, s. f., din fr. réussite; nereușită, s. f. (insucces).

Intrare: reuși
  • silabație: re-u-și info
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reuși
  • reușire
  • reușit
  • reușitu‑
  • reușind
  • reușindu‑
singular plural
  • reușește
  • reușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reușesc
(să)
  • reușesc
  • reușeam
  • reușii
  • reușisem
a II-a (tu)
  • reușești
(să)
  • reușești
  • reușeai
  • reușiși
  • reușiseși
a III-a (el, ea)
  • reușește
(să)
  • reușească
  • reușea
  • reuși
  • reușise
plural I (noi)
  • reușim
(să)
  • reușim
  • reușeam
  • reușirăm
  • reușiserăm
  • reușisem
a II-a (voi)
  • reușiți
(să)
  • reușiți
  • reușeați
  • reușirăți
  • reușiserăți
  • reușiseți
a III-a (ei, ele)
  • reușesc
(să)
  • reușească
  • reușeau
  • reuși
  • reușiseră
reușa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reuși, reușescverb

  • 1. A ajunge la rezultatul dorit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: izbuti izbândi antonime: eșua
    • format_quote A reuși la examen. DLRLC
    • format_quote A reușit să scoată pe stăpînul său din casă. REBREANU, R. I 70. DLRLC
    • format_quote Nu reușise să emigreze, dar rămăsese atașată pentru totdeauna de marinari. BART, E. 192. DLRLC
    • format_quote Vornicul Dumbravă reușise a scăpa în Transilvania. HASDEU, I. V. 169. DLRLC
  • 2. A avea succes, a termina cu bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Festivalul a reușit. DLRLC
    • format_quote Toate experiențele de laborator ne-au reușit. BARANGA, I. 184. DLRLC
    • 2.1. A face ceva cu pricepere și îndemânare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pictorul a reușit portretul. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.